I.

Subiectele de identificare ale persoanei fizice si ale persoanei juridice

* Elementele de identificare ale persoanei fiziece si ale persoanei juridice
Persoana fizica: numele, prenumele, domiciliul, starea civila, pseudonimul, porecla, resedinta
Numele este acel atribut care serveste la identificarea persoanei in societate. Numele este
comun tuturor membrilor din familie. Orice persoana are un nume, orice persoana are dreptul
la un nume. Numele este imprescriptibil, adica nu se pierde prin neutralizare, si este
inalienabil, adica nu poate forma un obiect al unor acte juridice. In principal numele se
dobandeste ca efect al filiatiei.
Copilul dobandeste numele la momentul nasterii sale. Daca la acest moment, copilul are
stabilita filiatia fata de ambii parinti si acestia au nume comun copilul va avea numele
acestora. Daca parintii au nume diferit atunci ei de comun acord vor stabili numele copilului
lor si acest nume va fi fie numele unuia dintre parinti fie numele lor reunite. Daca la nastere
copilul are stabilita filiatia numai fata de un parinte, el va avea numele acelui parinte. Daca
ulterior copilul isi stabileste filiatia si fata de cel de-al doilea parinte Instanta de Judecata
poate incuviinta ca si copilul sa poarte numele celui din urma parinte. In cazul parintilor cu
nume diferite, daca ei nu se inteleg cu privire la numele copilului, va decide Autoritatea
Tutelara de la domiciliul copilului, desigur dupa ascultarea parintilor tinand seama de
interesul copilului. Numele copilului gasit se stabileste de primarul localitatii unde a fost gasit
acel copil. Numele poate suferi modificari, poate suferi schimbari sau poate fi supus
procedurii retranscrierii. Pot aparea modificari ale numelui ca efect al casatoriei, al stabilirii
filiatiei sau ca efect al adoptiei.
Casatoria. La incheierea casatoriei sotii au 3 posibilitati in vointa numelui:
- fiecare poate ramane cu numele avut anterior casatoriei
- un sot poate lua numele celuilalt sot
- sotii isi pot reuni numele
Filiatia. Modificarea poate aparea:
- cand copilul are stabilita filiatia numai fata de un parinte si isi stabileste ulterior filiatia
fata de cel de-al doilea parinte.
- in cazul copilului gasit, care isi stabileste filiatia fata de un parinte, sau fata de ambii
parinti.
Adoptia. Exista posibilitatea persoanelor minore sa fie adoptati de catre persoane majore. In
momentul adoptiei unui minor inceteaza relatiile de rudenie dintre minorul adoptat si parintii
sai firesti si se nasc relatii de rudenie intre adoptat si parintii sai adoptatori. Adoptatorii
trebuie sa declare Instantei numele pe care il va purta copilul.
Numele poate fi schimbat pe cale administrativa adica prin formularea unei cereri adresata
primarului de la locl domiciliului prin care persoana solicita schimbarea numelui sau cu un alt
nume aratand motivele care il determina sa formuleze cererea. Obligatoriu in cerere se va
indica si numele care doreste sa il obtina. Primaria afiseaza aceasta cerere timp de 30 de zile
timp in care orice persoana care o vede poate sa se opuna daca are motive intemeiate. Dupa
cele 30 de zile, aceasta cerere se trimite Inspectoratului General al Politiei, iar acesta este cek
care solutioneaza cererea. Poate sa aprobe cererea si sa dispuna schimbarea numelui, fie poate
sa o respinga. Cand o admite, dispozitia de schimbare a numelui se trimite Primariei de la
domiciliul persoanei, care il incunostiinteaza pe petitionar. Dispozitia se inscrie prin mentiune
pe actul de nastere a persoanei. Efectele schimbarii numelui se produc de la data inscrierii
mentiunii. Daca cererea se respinge, dispozitia de respingere se comunica direct solicitantului
si el o poate contesta in 30 de zile de la primire la Ministerul de Interne.
Numele poate fi supus retranscrierii. Exista situatii in care numele unei persoane este scris
prin traducere din alta limba sau cu alta ortografie decat cea a limbii moderne. Persoana are
posibilitatea sa ceara retranscrierea numelui sau tradus sau in ortografia lumbii moderne.

Cererea o adreseaza Primariei de la locul unde se afla Registrele de stare civila si se

solutioneaza prin dispozitie a primarului. Dispozitia primarului poate fi contestata la Instanta
de Judecata in termen de 30 de zile de la comunicare. Daca cererea este admisa dispozitia se
comunica Primariei de la domiciliul persoanei, organelor de Politie, pentru luarea in evidenta.
Prenumele. Individualizeaza persoana nu numai in societate ci mai ales in cadrul aceleiasi
familii. Persoana poate avea oricate prenume doreste, poate avea orice fel de prenume. Orice
persoana are dreptul la un prenume. Prenumele este inalienabil si imprescriptibil. Poate fi
modificat prin adoptie, poate fi schimbat pe cale administrativa sau poate fi supus
retranscrierii. Prenumele copilului gasit se stabileste de primarul localitatii unde a fost gasit.
Pseudonimul. Este un nume pe care si-l ia o persoana cu scopul de a-si ascunde adevaratul sau
nume. De regula folosesc pseudonim persoanele ce desfasoara o activitate literara, stiintifica.
Nu este supus modificarii, schimbarii sau transcrierii.
Porecla. Este un nume atribuit unei persoane, legat in special de calitatile, de defectele sale, de
aspectul sau exterior. Nu este supusa modificarii, transcrierii sau schimbarii pe cale
administrativa.
Domiciliul. Serveste de identificarea persoanei in spatiu. Poate fi:
- domiciliu de drept comun = acel loc unde persoana isi are locuinta statornica si
principala
- domiciliu legal = cel stabilit de lege pentru anumite persoane (domiciliul minorilor
este la parinti)
- domiciliul conventional = cel stabilit sau cel ales pentru indeplinirea anumitor acte
Orice persoana are un domiciliu.
Resedinta.(locuinta temporara sau secundara) Persoanele care lipsesc din localitate o perioada
indelungata sunt obligate sa solicite organelor de politie din localitatea unde se afla luarea in
evidenta. Pot avea resedinta persoanele care locuiesc in alta localitate decat cea de domiciliu
din cauza anumitor imprejurari cum ar fi detasarea persoanelor in interesul serviciului in alta
localitate, urmarea cursurilor liceale sau universitare in alta localitate, ingrijirea sanatatii unei
persoane intr-un sanatoriu, intr-un spital sau intr-o casa de odihna.
Starea Civila cuprinde : 1. casatorit / necasatorit
2. sexul masculin / feminin
3. varsta persoanei
4. cetatenia persoanei
Persoana Juridica se indentifica prin: denumire. O persoana juridica poate sa isi ia orice
denumire doreste. Exceptie fac unitatile administrativ-teritoriale a caror denumire se stabileste
prin act al parlamentului, la propunerea Guvernului. Sediul persoanelor juridice poate fi
principal si secundar. Este sediu principal locul unde persoana juridica isi desfasoara
activitatea principala de baza respectiv locul unde se afla organele de conducere. Este sediu
secundar locul unde persoana juridica isi desfasoara o parte a activitatii sale. Persoana juridica
se mai identifica prin: cod fiscal, cont bancar, telefon, fax, cont de mail.
Exista categorii de persoane fizice care necesita ocrotire speciala: - minorii, bolnavii psihic,
persoanele majore aflate in situatii speciale.
Minorii. Au nevoie de ocrotire acei minori lipsiti de protectie parinteasca. In toate aceste
situatii ocrotirea minorilor se realizaeaza prin tutela. Cererea de numire a unui tutore se poate
face de orice persoana care stie ca un minor este lipsit de ocrotire parinteasca. Tutorele se
numeste de Autoritatea Tutelara de la domiciliul minorului. Tutorele are rolul de a creste si
educa minorul, de a-i administra bunurile, de a-l reprezenta la incheierea de acte juridicecivile daca este sub 14 ani, si de a-l asista la incheierea unui act juridic-civil daca este intre 14
si 18 ani. Ca principiu nimeni nu poate refuza sarcina tutelei. Exceptii fac: barbatul care a

implinit 60 de ani sau femeia care a implinit aceasta varsta, femeia insarcinata sau cea care are
in ingrijire un copil mai mic de 8 ani sau persoana care din cauza departarii domiciliului de
locul unde se afla bunurile copilului nu poate indeplini cu succes sarcina tutelei. Nu poate fi
tutore minorului, cel pus sub interdictie judecatoreasca, cel decazut din drepturile parintesti,
cel lipsit de dreptul de a alege si de a fi ales si cel lipsit de exercitarea drepturilor civile.
Functia tutorelui inceteaza in cazul mortii tutorelui sau daca intervin situatile amintite mai
sus. Sarcina tutelei inceteaza la moartea minorului, la disparitia imprejurimilor care au impus
instituirea tutelei.
Ocrotirea minorului prin curatela. Curatela este o masura de ocrotire cu caracter temporar care
se instituie in urmatoarele situatii:
1. Cand intre minor si reprezentantul sau legal exista interese contrare
2. Cand tutorele este inlocuit cu alt tutore, iar intre inlocuirea tutorelui si numirea
tutorelui nou trece un interval de timp. Pe tot acest interval de timp ocrotirea minorului
se va realiza de curator.
3. Pe perioada solutionarii procesului de punere sub interdictie a minorului
Curatela se instituie de Autoritatea Tutelara de la domiciliul minorului. Curatorul se ocupa de
ocrotirea minorului, il reprezinta pe minor daca este mai mic de 14 ani, respectiv il asista pe
minor daca el este intre 14 si 18 ani si totodata ii administreaza bunurile. Curatela inceteaza
odata cu incetarea imprejurarilor ce au determinat instituirea ei.
Ocrotirea bolnavilor psihic nepericulosi. Acesti bolnavi sunt persoane care din cauza alienatiei
sau a debilitatii mintale sunt in imposibilitatea de a-si da seama de actele lor. Ocrotirea
acestora se realizeaza prin punerea sub interdictie judecatoreasca. Aceasta se realizeaza printro cerere pe care o persoana interesata adreseaza Judecatoriei de la domiciliul celui bolnav.
Primind cererea, Presedintele Judecatoriei solicita curatorului efectuarea de cercetari cu
privire la persoana respectiva si cere avizul unei comisii de medici. In acelasi timp va numi un
curator care sa il reprezinte pe bolnav in cursul procesului. Dupa ce se primeste rezultatul
cercetarilor si avizul comisiei de medici, Presedintele Judecatoriei stabileste termentul de
judecata si dispune citarea bolnavului pentru a fi audiat. Odata cu punerea sub interdictie
inceteaza functia curatorului si se va desemna un tutore.
Bolnavii psihic periculosi. In aceasta categorie intra persoanele care prin manifestarile lor pun
in pericol viata, sanatatea lor sau a altora, bunurile lor sau ale altora precum si toxicomanii
periculosi. Ocrotirea acestor persoane se realizeaza prin instituirea tratamentului medical
obligatoriu. Acesta poate fi fie ambulatoriu prin stabilirea in sarcina a persoanei a obligatiei de
a se prezenta regular la un termen stabilit la control medical sau in conditii de spitalizare prin
internarea persoanei.
Curatela instituita in cazul persoanelor aflate in situatii speciale.
1. Persoana care din cauza bolii, batranetii sau infirmitatii nu isi poate ocrotii singura
interesele.
2. Persoana care din cauza bolii, batranetii sau infirmitatii este impiedicata sa ia masuri
in cazuri ce reclama urgenta.
3. Reprezentantul legal al minorului, care din cauza bolii, a infirmitatii nu poate indeplini
un act pentru minorul pe care il reprezinta sau pe care il asista.
4. Persoana care este obligata sa lipseasca de la domiciliu o perioada indelungata si nu a
numit un mandatar general.
5. Persoana disparuta de la domiciliu fara a-si numi un mandatar general.
In toate aceste situatii se va institui curatela in scopul ocrotirii persoanelor respective.
Curatela inceteaza odata cu disparitia imprejurarilor ce au impus adoptarea ei. Functia
curatorului inceteaza fie cu acordul persoanei aflata in acea situatie speciala fie la cererea
curatorului.

II. Casatoria
Casatoria reprezinta uniunea liber-consimtita intre barbat si femeie in scopul intemeierii unei
familii.
Trasaturi: - casatoria este o uniune liber-consimtita => se incheie prin libera vointa a ambilor
viitori soti
- este o uniune realizata intre persoane de sex diferit
- casatoria este monogama -> este interzisa poligamia sau poliandria
- scopul casatoriei este intemeierea unei familii
- da nastere egalitatii intre soti
- ea se incheie de regula pe viata
Conditii de fond indeplinite de casatorie: - varsta matrimoniala (18 ani m/f)
- legea nu prevede varsta maxima pentru casatorie
- persoanele se pot casatorii oricare ar fi diferenta de varsta
- diferenta de sex = nu se poate casatori de cat barbat cu femeie
- comunicarea reciproca a starii de sanatate se realizeaza prin anexarea la declaratia de
casatorie a adeverintelor medicale a celor 2 soti
- consimtamantul la casatorie . Acesta trebuie sa fie liber exprimat, personal si trebuie sa
nu fie viciat. In cazul persoanelor cu deficiente consimtamantul se exprima prin
gesturi si se considera ca nu este valabil cand unul dintre soti fie nu raspunde fie
raspunde negativ si totusi delegatul incheie casatoria
* viciile de consimtamant sunt eroarea, dolul si violenta. In cazul erorii, atrage
nevalabilitatea casatoriei numai eroarea asupra identitatii fictive. Dolul=> folosirea de
manopere dolozive sau de mijloace frauduloase in scopul de a determina o persoana sa
incheie o casatorie. Violenta fizica si psihica.
Lipsa impedimentelor la casatorie: - existenta unei casatorii nedesfacute
- este interzisa casatoria realizata de catre o persoana casatorita atata timp cat casatoria
anterioare nu s-a desfacut irevocabil
- rudenia -> este interzis sa se casatoreasca rudele in linie dreapta si rudele in linie
colaterala pana la gradul IV inclusiv
- adoptia -> se interzice casatoria intre adoptat si adoptator, intre adoptat si copii
adoptatorului si casatoria intre adoptatii de aceeasi persoana
- tutela -> este interzisa casatoria intre tutore si minorul aflat sub ocrotirea sa
- alienatia sau debilitatea mintala
Conditii de forma necesare incheierii unei casatorii: - sotii vor depune o declaratie de
casatorie la serviciul de stare civila din localitatea unde se incheie casatoria. Daca unul dintre
soti se afla in alta localitate el depune declaratia la Serviciul de Stare Civila din localitatea
unde se afla Serviciul ce va comunica declaratia la Serviciul de Stare Civila unde se va
incheia casatoria. In aceasta declaratie, sotii isi exprima consimtamantul lor de a se casatorii,
mentioneaza ca sun indeplinite conditiile de fond pentru incheierea casatoriei. La aceasta se
anexeaza certificatul lor de nastere, actele medicale, daca este cazul dispensa. Ofiterul de stare
civila inregistreaza declaratia si dispune publicarea ei intr-un loc vizibil timp de 10 zile. In
acest interval orice persoana poate formula opozitie la casatorie. Aceasta casatorie se
realizeaza in prezenta a 2 martori. Casatoria este publica poate asista oricine doreste.
Actele pe care le naste o casatorie deja incheiata. Orice casatorie da nastere la relatii personale
si la relatii patrimoniale.
Relatiile personale care se nasc sunt: * sotii au atat drepturi cat si obligatii
- drepturi : fiecare sot are dreptul la propria corespondenta, este liber sa isi aleaga
profesia sau meseria pe care o doreste fara acordul celuilalt sot, dreptul fiecarui sot de
a dispune de propriul corp, dreptul sotului de a decide singur daca urmeaza sau nu un
tratament fara consimtamant

obligatii : obligatia de sprijin moral, obligatia sotilor de a se sustine pentru ridicarea

nivelului profesiona, pentru afirmarea profesionala, obligatia sotilor de fi rabdatori
unul cu celalalt, obligatia de fidelitate, obligatia de a locui impreuna, obligatia
conjugala, obligatia privitoare la nume.
Relatiile patrimoniale: 1.Obligatia de intretinere dintre soti 2.Se nasc relatii in legatura cu
bunurile sotilor.
Bunurie dobandite de orice dintre soti in timpul casatoriei sunt bunuri comune. Legea
constituie prezumtia de bun comun pentru orice bun dobandit de soti in perioada casatoriei
lor. Aceasta prezumtie are caracter relativ, se poate rasturna prin dovada contrara. Calitatea de
bun comun se prezuma si nu trebuie sa fie dovedita. Trebuie insa dovedit ca un bun s-a
dobandit fie de ambii, fie doar de unul dintre soti si trebuie dovedit ca aceasta dobandire a
avut loc in timpul casatoriei sotilor. In cazul concubinilor, bunurile dobandite de acestia in
perioada concubinajului nu sunt comune ci sunt proprietatea lor pe cote-parti. Bunul este
comun si daca s-a dobandit unul dintre soti in perioada in care sotii au fost separati in fapt.
Categoria de bunuri proprii: - bunurile dobandite de orice dintre soti inainte de incheierea
casatoriei sau dupa desfacerea irevocabila a acesteia
- bunurile dobandite prin mostenire fie testamentara sau prin donatie; prin exceptie,
daca dispunatorul stabileste bunul poate fi bun comun al sotilor, atunci bunul respectiv
va face parte din comunitatea matrimoniala de bunuri.
- bunurile de uz personal si cele necesare exercitarii profesiei fiecarui sot.
- Manuscrisele, operele literare, stintifice, proiectele, schitele
- Indemnizatia de asigurare sau despagubire pentru prejudiciile cauzate persoanei
- Valoarea care inlocuieste un bun sau bunul in care a trecut aceasta valoare
Calitatea de bun propriu trebuie dovedita de sotul care o invoca cu orice mijloc de proba. In
cazul bunurilor comune, in principiu, sotii administreaza, folosesc si dispun impreuna de
bunurile lor comune. Exista insa posibilitatea ca un sot sa faca acte de administrare, de
folosinta sau de dispozitie singur, prezumandu-se ca are consimtamantul celuilalt sot. Aceasta
prezumtie poarta numele de prezumtia de mandat tacit reciproc. Prezumtia are caracter relativ,
adica poate fi rasturnata de sotul care nu si-a dat cosimtamantul. Aceasta prezumtie nu se
aplica in cazul actelor de dispozitie cu titlu gratuit(donatiei) si in cazul actelor cu dispozitie cu
titlu oneros(prin care se urmareste un avantaj) cu privire la bunurile impobile.
Pe langa bunuri sotii mai au si datorii. Se prezuma ca datoriile contractate de unu dintre soti
sunt datorii personale sau datorii ale sotului contractant. Calitatea de datorie proprie nu
trebuie dovedita, trebuie dovedita doar calitatea de datorie comuna.
Sunt considerate datorii comune: obligatiile asumate de soti impreuna, cheltuielile cu
administrarea bunurilor comune, cheltuielile efectuate de oricare dintre soti pentru realizarea
nevoilor casniciei.
Este importanta distinctia intre bunurile proprii si comune pentru ca un creditor personal al
unuia dintre soti nu poate urmari decat bunurile proprii ale sotului debitor. Daca aceste bunuri
proprii nu sunt suficiente pentru plata creantei atunci creditorul respectiv nu poate urmari
bunurile comune ale sotilor ci, in aceasta situatie, poate fi obligat sa ceara Instantei de
Judecata partajarea bunurilor comune ale sotilor, urmand dupa partaj sa-si realizeze creanta
din vanzarea bunurilor care se vor atribui sotului debitor. In schimb, in cazul datoriilor
comune, creditorii celor 2 soti vor urmari bunurile comune ale sotilor si daca acestea nu sunt
suficiente pentru realizarea creantei vor putea urmari bunurile personale ale fiecarui sot.
Incetarea casatoriei: 1. Constatarea nulitatii casatoriei
Nulitatea poate fi nul absoluta sau nul relativa. In ambele cazuri ea intervine atunci cand nu se
respecta una din conditiile de fond sau de forma cerute pentru incheierea valabila a casatoriei.
Nulitatea absoluta intervine: - in cazul nerespectarii dispozitiilor privind varsta matimoniala.

- lipsa consimtamantului
- nerespectarea dispozitiei privitoare la diferenta de sex
- in cazul bigamiei
- casatoria fictiva
- in cazul nerespectarii impedimentelor la casatorie
Nulitatea relativa intervine in cazul in care consimtamantul la casatorie a fost viciat fie prin
eroare, fie prin dol fie prin violenta.
Efectele nulitatii casatoriei: a) Se considera ca acea casatorie nu a existat niciodata ca
urmare fiecare dintre cei 2 soti isi reia numele avut anterior casatoriei.
b) se considera ca nu au existat niciodata obligatiile care rezulta din casatorie
c) nu exista obligatie de intretinere intre soti
d) nu exista comunitate de bunuri
e) nu exista drept de mostenire al sotului supravietuitor in cazul decesului unuia dintre soti.
2.Decesul unuia dintre soti. In urma decesului unuia dintre soti se naste dreptul de mostenire
al celuilalt sot, inceteaza obligatile rezultate din casatorie. Sotul supravietuitor isi pastreaza
numele dobandit prin casatorie, nume ce poate deveni nume comun intr-o nou casatorie. Sotul
supravietuitor se poate recasatori imediat dupa moartea sotului sau.
3.Divortul. poate fi prin acordu sotilor sau divort pe calea dreptului comun. Se ajunge la
divort atunci cand relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate astfel incat acea
casatorie nu mai poate continua. Cererea de divort se introduce la Judecatoria a carei raza
teritoriala a fost ultimul domiciliu comun al sotilor daca cel putin unul dintre soti mai
locuieste in raza ultimului domiciliu. Daca nu, cererea de divort se introduce la Judecatoria de
la domiciliul paratului. Daca nu se cunoaste dornic acestuia, cererea de divort se introduce la
Judecatoria de la domiciliul reclamantului. La cererea de divort se anexeaza copia actului de
casatorie al sotilor si copia actului de nastere al copiilor minori.
Divortul prin acordul sotilor se poate dispune daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
1. sa existe acordul ambilor soti in sensul desfacerii casatoriei
2. de la data incheierii casatoriei si pana la introducerea cererii de divort sa fie trecut cel
putin un an.
3. sa nu existe copii minori rezultanti din casatorie
La primirea cererii de divort Presedintele Judecatoriei va acorda sotilor un termen de 2 luni,
dupa care, daca sotii staruie in desfacerea casatoriei, Judecatoria va dispune desfacerea
acesteia fara a administra probre. Hotararea de divort este definita si irevocabila de la data
pronuntarii ei. Dispunand desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, Instanta de Judecata nu va
stabili vinovatia vreunuia dintre soti in destramarea relatiilor de casatorie. Hotararea de divort
se comunica Serviciului de Stare Civila unde s-a inregistrat casatoria pentru a se face
mentiune cu privire la hotararea de divort pe marginea actului de casatorie. Prin aceasta
hotarare Instanta va stabili si numele pe care il vor purta sotii dupa desfacerea casatoriei.
Divortul pe calea dreptului comun. La acest divort se ajunge cand nu sunt indeplinite conditile
pentru pronuntarea divortului prin acordul partilor: - fie din casatorie rezulta copii minori
- fie de la data casatoriei pana la data introducerii cererii de divort nu a trecut un an
- fie unul dintre soti nu este de acord cu divortul
In cazul acestui divort este necesara administrarea de probe pentru stabilirea vinovatiei unuia
sau ambilor soti. Sunt admise orice mijloace de proba cu exceptia interogatoriului care nu
poate fi utilizat pentru dovedirea motivelor de divort. In procesele de divort pot fi chemate ca
martori si rudele, cu exceptia descendentilor. Reclamantul este obligat sa se prezinte personal
la fiecare terment de judecata. La aceasta regula exista anumite exceptii: 1. cand reclamantul
isi are resedinta in strainatate 2. cand reclamantul este pus sub interdictie 3. cand este
impiedicat de o boala grava 4. cand executa o pedeapsa privata de libertate. Paratul poate
adopta diferite atitudini in proces: - pasivitatea = nu se prezinta la judecata

se prezinta la judecata si este de acord cu desfacerea casatoriei asa cum s-a solicitat
se prezinta la judecata, este de acord cu desfacerea casatoriei dar nu asa cum s-a
solicitat ci in alta modalitate pe care o indica. In aceasta situatie paratul este obligat sa
formuleze o cerere in acest sens, pe care o numim cerere reconventionala. Odata
formulata aceasta cerere, paratul va avea in proces aceeasi pozitie procensuala ca si
reclamantul
- se prezinta la Instanta si se opune desfacerii casatoriei. In aceasta situatie daca paratul
se opune si din probele administrate ar rezulta vina exclusiva a reclamantului in
desfacerea casatoriei, aceasta casatorie nu se va putea desface.
In cazul in care reclamantul sau paratul, cand acesta are cerere reconventionala nu se prezinta
la judecata personal, cererea de divort se va respinge ca nesustinuta. In cadrul procesului de
divot pe langa cererea de desfacere a casatoriei pot fi formulate si alte cereri cum sunt: 1.
cererea de incredintare a copilului minor rezultat din casatorie 2. cererea unuia dintre soti fie
de a-si relua numele avut anterior casatoriei fie de a-si mentiona numele dobandit prin
casatorie 3. cererea unuia dintre soti de plata din partea celuilalt a unei pensii de intretinere 4.
cererea sotului caruia nu i s-a incredintat copilul de a se stabili in favoarea sa un program de
vizita a minorului 5. cererea de obligare a sotului caruia nu i s-au incredintat copii la plata
unei pensii de intretinere in favoarea copiilor sai 6. cererea de impartire a bunurilor comune.
Ori de cate ori din casatorie rezulta copii minori Instanta de Judecata pronuntand divortul este
obligata sa stabileasca parintele caruia ii vor fi incredintati minorii. Incredintarea minorilor
are la baza interesul superior al copilului si acest interes se stabileste pe baza concluziilor
anchetei sociale ce se dispune de Instanta si se efectueaza de Autoritatea Tutelara a Primariei
de la domiciliul copilului. Aceasta ancheta sociala cuprinde datele cu privire la conditiile
morale si materiale de viata ale copilului, cu privire la modul in care parintii se preocupa de
cresterea si educarea copilului lor si in final Autoritatea tutelara isi exprima opinia in privinta
parintelui sa-i fie incredintat copilul. Aceasta opinie nu este obligatorie pentru Instanta ci ea se
coroboreaza cu alte probre administrate in cauza. Daca minorul a implinit varsta de 10 ani
Instanta este obligata sa il asculte pe minor pentru a vedea dorinta copilului in privinta
parintelui la care vrea sa ramana. In procesele de divort cu copii minori, in cauza, se citeaza
obligatoriu Autoritatea Tutelara a Primariei de la domiciliul copilului. Parintele caruia nu i s-a
incredintat copilul are dreptul la vizitarea minorului sau. Vizita se stabileste de comun acord
de cei doi soti. Daca sotii nu se inteleg, programul de vizitare al copilului se va stabili de
Instanta in functie de interesul copilului. Parintele caruia nu i s-a incredintat copilul are
obligatia de a contribui la intretinerea copilului sau prin plata unei pensii de intretinere lunare.
Daca are in intretinere doar un singur copil pensia va fi de din veniturile sale lunare cu
caracter permanent. Daca are in intretinere 2 copii pensia poate fi mai mare de 1/3 din
veniturile lunare cu caracter permanent. Daca are in intretinere 3 sau mai multi copii, pensia
nu poate depasi din veniturile lunare cu caracter permanent. In cazul persoanei care nu are
loc de munca se apreciaza ca, in principu, aceasta nu poate fi scutita de plata pensiei de
intretinere si daca aceasta persoana este apta de munca, obligatia de intretinere se stabileste
luandu-se in considerare venitul minim net al economiei nationale prezumandu-se ca, fiind
locuri de munca acesta are posibilitatea de a realiza venituri minim pe economie, pentru ca
astfel nu se explica cum isi asigura el existenta. Obligatia de intretinere se stabileste pe tot
timpul cat copilul este minor. Dupa varsta de 18 ani el poate beneficia in continuare de
intretinere daca dovedeste ca este in continuarea studiilor. In aceasta situatie va beneficia de
intretinere pana la implinirea de 25 de ani respectiv 26 in cazul studiilor univ. ce dureaza 6
ani. In cazul in care fiecarui parinte i se incredinteaza cate un copil Instanta poate proceda fie
la obligatia de intretinere ori poate obliga parintele care are un venit mai mare sa contribuie la
intretinerea copilului care nu i s-a incredintat. Obligatia de intretinere se stabileste in raport cu
nevoia celui care o cere. Minorul este considerat in nevoie daca are venituri proprii din care sa

isi asigure existenta, aceasta chiar daca minorul are bunuri care ar putea fi vandute in vederea
asigurarii intretinerii sale.
Pensia de intretinere in cazul divortului se acorda de la data pronutarii hotararii de divort.
Daca plata pensiei se solicita separat, nu in cadrul actului de divort atunci pensia se acorda de
la data la care se solicita. Obligatia de intretinere poate fi modificata in sensul majorarii sale
sau in sensul micsorarii / diminuarii sale in functie de nevoile intretinerii copilului si in
functie de posibilitatile de plata ale debitorului intretinerii.
In cadrul procesului de divort se mai pot inainta cereri privitoare la nume. Odata cu
desfacerea casatoriei fiecare sot revine la numele avut anterior casatoriei. Sotul care prin
casatorie a luat numele celuilalt sot isi poate pastra acest nume in 2 situatii : a) cand exista
acordul sotului carui nume l-a luat b) pentru motive temeinice in cazul in care nu exista
acordul sotului al carui nume a devenit comun in casatorie.
Impartirea bunurilor comune. Ca regula generala, in timpul casatoriei sotii nu isi pot imparti
bunurile comune cu doua exceptii: 1. cand imparteala este ceruta de creditorii personali ai
unuia dintre soti. 2. in cazul in care exista motive temeinice sotii, separati in fapt pot cere
partajarea. Dupa desfacerea casatoriei, cand inceteaza obligatiile dintre soti, cand practic
fiecare sot cere dreptul de a se recasatori fie cu aceeasi persoana fie cu o alta persoana, cand
inceteaza dreptul de mostenire, se naste dreptul sotilor de a cere partajarea bunurilor comune.
La partajarea bunurilor comune se porneste de la prezumtia ca fiecare sot a avut o contributie
egala la dobandirea bunurilor comune. Contributia unui sot se stabileste cu raportare la toate
bunurile comune si de la fiecare bun in parte. Sotul care a avut o contributie mai mare trebuie
sa faca dovada acestei contributii, dovada ce se face cu orice mijloc de proba. La stabilirea
contributiei, se tine seama si de munca femeii, depusa in gospodarie si pentru intretinerea
copiilor. Partajul se face de regula in natura. Fiecaruia ii se dau bunuri pe cat posibil de
valoare egala. Eventuala inegalitate valorica se compenseaza cu plata unei sume de bani care
se numeste plata. In cazul in care bunurile nu se pot imparti in natura atunci se atribuie unuia
dintre soti si celalalt va primi echivalentul in bani a cotei sale. In cazul in care nici unul dintre
soti nu doreste bunurile se va dispune vanzarea bunului respectiv si aceasta vanzare poate fi
fie prin invoiala sotilor fie la licitatie publica.
Obligatia de intretinere intre fostii soti.
Fostii soti isi datoreaza intretinere in caz de boala daca aceasta survine inaintea incheierii
casatoriei, in timpul acesteia sau in termen de un an de la data desfacerii casatoriei si se
datoreaza unei imprejurari legate de casatorie. Sotul care cere intretinere trebuie sa fie in
nevoie, adica nu realizeaza venituri si nu are bunuri care sa poata fi vandute pentru a-si
asigura intretinerea. Sotul care presteaza intretinerea trebuie sa aiba mijloace, adica sa aiba
venituri din care sa asigure plata intretinerii. Creditorul intretinerii trebuie sa fie in
incapacitate de a munci si aceasta incapacitate trebuie sa survina inaintea incheierii casatoriei,
in timpul acesteia sau in termen de un an de la desfacerea casatoriei. Pensia de intretinere nu
poate depasi 1/3 din veniturile nete cu caracter permanent ale debitorului. Daca debitorul
datoreaza intretinere si altor persoane atunci intretinerea nu poate depasi jumatate din
veniturile nete cu caracter permanent.
Incetarea obligatiei de intretinere. 1. Atunci cand creditorul nu mai este in nevoie sau nu mai
este in incapacitate de a munci 2. Cand debitorul intretinerii nu mai are mijloace sa asigure
plata pensiei 3. In cazul in care minorul implineste 18 ani si nu isi contiuna studiile 4. In cazul
implinirii varstei de 25, respectiv 26 de ani de catre persoana aflata in continuarea studiilor
dupa implinirea varstei majoratului 5. Cand se recasatoreste unul dintre fostii soti 6. La
implinirea termenului de un an de la desfacerea casatoriei, in cazul in care casatoria s-a
desfacut din vina sotului ce beneficiaza de intretinere. Sotii isi datoreaza intretinere in mod
nelimitat in cazul in care casatoria s-a desfacut din vina ambilor. Daca casatoria s-a desfacut
din vina unuia dintre soti, acesta beneficiaza de intretinere numai timp de un an de la data

desfacerii casatoriei, in timp ce sotul neculpabil poate beneficia de intretinere o perioada

nelimitata 7. Moartea creditorului sa a debitorului. Prin exceptie mostenitorii unei persoane
obligata la intretinerea unui minor datoreaza acestuia intretinere daca parintii sunt morti, sunt
necunoscuti, disparuti, proportional cu valoarea bunurilor mostenite.
Obligatia de intretinere se acorda intr-o anumita ordine si anume: in primul rand isi datoreaza
intretinere sotii sau fostii soti; descendentii datoreaza intretinere inaintea ascendentilor;
adoptatorul datoreaza intretinere copilului inaintea parintiilor firesti; fratii si surorile
datoreaza intretinere dupa parinti dar inaintea bunicilor; in cazul in care un parinte are nevoie
de intretinere acesta o poate solicita de la oricare din copii sai, care este obligat sa-i asigure
intreaga intretinere, urmand ca ulterior sa-si recupereze intretinerea prestata peste cota sa
legala de la fatii sau surorile sale.

Filiatia
Filiatia reprezinta un sir neintrerupt de nasteri care leaga o persoana de un stramos al ei.
Filiatia poate fi: dupa mama si dupa tata.
Filiatia dupa mama reprezinta legatura dintre o femeie si copilul ei. Filiatia dupa mama
rezulta din faptul nasterii si dovada acestei filiatii se face cu certificatul de nastere. In cazul
acestei filiatii trebuie dovedit in primul rand ca femeia a nascut un copil si in al doilea rand
trebuie dovedita indentitatea dintre copilul nascut de femeie si cel a carui filiatie se urmareste
sa fie stabilita. Stabilirea filiatiei fata de mama este identica fie ca acel copil este din casatorie
fie ca este din afara acesteia. In cazul in care filiatia fata de mama nu se poate dovedi cu
certificatul de nastere atunci se pune problema stabilirii filiatiei fata de natura: 1. atunci cand
nasterea nu a fost inregistrata fie ca nu a existat declaratia de nastere fie ca nu au existat
registre de stare civila. Daca exista declaratie de nastere, insa nasterea nu se inregistreaza din
vina delegatului de stare civila atunci se va proceda la inregistrarea tardiva a nasterii pe baza
declaratiei de nastere existente 2. atunci cand copilul a fost inregistrat ca fiind din parinti
necunoscuti.
Filiata fata de mama se poate stabili prin: 1. Recunoastere. Este acel act juridic prin care o
femeie declara ca un copil este al sau. Acest act juridic are caracter personal, unilateral si
irevocabil. Se poate rediza sub trei forme: a) prin declaratie la Serviciul de Stare Civila unde
s-a inregistrat nasterea sau unde a avut loc faptul nasterii b) prin scris autentic declaratie
notariala c) prin testament. Recunoasterea este lovita de nulitate absoluta daca se realizeaza de
o alta persoana decat mama copilului sau cand recunoasterea se realizeaza in alte forme decat
cele trei mentionate. Recunoasterea este lovita de nulitate relativa daca consimtamantul femeii
a fost viciat prin eroare, dol sau prin violenta. 2. Actiunea in justitie. La aceasta actiune se
recurge atunci cand mama nu isi recunoaste propriul copil. Actiunea se introduce de
reprezentantul legal al copilului mai mic de 14 ani, de copilul intre 14 si 18 ani asistat de
reprezentantul legal sau de copilul major impotriva pretinsei mame sau daca aceasta este
decedata impotriva mostenitorilor. Daca copilul decedeaza inainte sa promoveze aceasta
actiune mostenitorii copilului nu mai pot introduce actiunea. In schimb, daca acel copil moare
dupa ce actiunea a fost introdusa aceasta poate fi contiunata de mostenitorii copilului.
Actiunea se poate introduce oricand, ea nu este supusa vreunui termen => este
imprescriptibila.
Filiatia fata de tata reprezinta legatura dintre un copil si un barbat pretins ca fiind tata. Aceata
difera dupa cum copilul este din casatorie sau din afara acesteia. Filiata fata de tata a copilului
din casatorie. In favoarea copilului din casatorie opereaza prezumtia de paternitate, adica sotul
mamei este prezumat ca fiind tatal copilului. Aceasta prezumtie are caracter relativ, adica
poate fi rasturnata prin dovada contrara, acea dovada ca sotul mamei este imposibil sa fie tatal
copilului. Perioada conceptiei unui copil este cuprinsa intre a 300-a si a 180-a zi inainte de

nasterea copilului. Daca numai o zi se situeaza in timplul casatoriei sotilor copilul a fost
conceput in timpul casatoriei. Faptul ca mama copilului recunoaste ca a avut relatii intime cu
mai multi barbati nu inlatura prezumtia de paternitate. Pentru inlaturarea acesti prezumtii este
necesar a se dovedi imposibilitatea absoluta ca sotul mamei este tatal copilului. Exista situatii
in care pot aparea conflicte de paternitate: 1. cand mama divorteaza sau se constata nulitatea
casatoriei si la mai putin de 300 de zile de la desfacerea sau incetarea casatoriei mama se
recasatoreste si in acest interval de timp da nastere si unui copil 2. sotul mamei este declarat
judecatoreste mort, mama se recasatoreste si la mai putin de 300 de zile de la declaraea
judecatoriei a mortii da nastere unui copil dupa care sotul declarat mort apare. Conflictul de
paternitate se rezolva in favoarea celui din a doua casatorie. Daca al doilea sot dovedeste ca
este imposibil sa fie tatal copilului, paternitatea va fi stabilita in favoarea primului sot. Daca si
primul sot dovedeste ca este imposibil sa fie el tatal copilului, atunci copilul devine din afara
casatoriei. Actiunea prin care sotul mamei solicita Instantei sa constate ca este imposibil sa fie
tatal copilului se numeste actiune in dovada paternitatii. Aceasta actiune se poate introduce de
sotul mamei, de mama si de copil. Sotul mamei introduce actiunea impotriva copilului sau
impotriva mamei, iar daca acestia sunt decedati o introduce impotriva mostenitorilor lor.
Mama sau copilul introduc actiunea impotriva prezumtivului tata / sot sau daca acesta este
decedat impotriva mostenitorilor lui. Niciodata o asemenea actiune nu se putea introduce de
mostenitorii copilului, mamei, a pretinsului tata ci obligatoriu se introduce de mama, pretinsul
tata sau copil. Se poate sa fie numai continuata de mostenitorii lor daca acestia decedeaza
dupa introducerea actiunii. Prezumtivul tata poate introduce aceasta actiune in termen de 3 ani
de la data la care a luat cunostiinta de nasterea copilului. In schimb, mama si copilul pot
introduce actiunea in termen de 3 ani de la data nasterii sale. Copilul poate introduce actiunea,
daca nu a formulat-o in timpul minoritatii, in 3 ani de la dobandirea majoratului sau. Daca
actiunea nu se introduce impotriva mamei, mama va fi citata in proces.
Filiatia copilului din afara casatoriei . Filiatia se poate stabili prin doua cai: 1. Recunoasterea
este acel act prin care un barbat declara ca un copil este al sau. Nu poate fi recunoscut un
copil de catre tata decat daca el este in viata sau este decedat, dar a lasat descendenti firesti.
Formele recunoasterii sunt declaratie la Serviciu de Stare civila, nasterea prin inscris autentic,
testament. Recunoasterea este lovita de nulitatea absoluta daca se face de un alt barbat decat
tatal copilului in alta forma decat cele prevazute de lege, sau daca se recunoaste un copil mort
care nu a lasat descendenti. Recunoasterea este lovita de nulitate relativa in cazul in care
consimtamantul tatalui a fost viciat. Recunoasterea poate fi contestata de catre mama, tata,
copil sau de mostenitorii acesotra. 2. Actiunea in justitie. La aceasta se recurge atunci cand
tatal nu recunoaste de buna voie paternitatea copilului sau, aceasta actiune se poate introduce
in terment de 1 an de la data nasterii copilului. Daca mama a convietuit cu pretinsul tata sau
daca acesta a prestat intretinere copilului termenul de un an curge de la incetarea convietuirii
sau de incetarea pastrarii intretinerii. Actiunea introdusa de copil este imprescriptibila pe
timpul vietii copilului.

Adoptia
Prin procedura adoptiei inceteaza legatura dintre un copil si parintii sai firesti si se naste o
legatura similara intre copil si parintii sai adoptatori. Conditii: a) consimtamantul la adoptie:
isi dau consimtamantul la adoptie parintii firesti cu exceptia cazului in care sunt morti,
necunoscuti, declarati judecatoreste disparuti sau pusi sub interdictie, inseamna ca este
necesar consimtamantul la adoptie sa in cazul parintelui decazut din drepturile parintesti: - se
cere consimtamantul copilului daca acesta a implinit varsta de 10 ani se cere
consimtamantul adoptatorilor. Adoptator poate fi o persoana necasatorita, pot fi doi soti, sau
poade fi doar unul dintre soti. b) adoptatorii / adoptatorul trebuie sa aiba capacitatea deplina

de exercitiu c) diferenta de varsta dintre adoptat si adoptator sa fie de cel putin 18 ani. Pentru
motive temeinice insa se permite adoptia si atunci cand diferenta de varsta dintre adoptat si
adoptator este sub 18 ani insa ea trebuie sa fie de minim 15 ani d) adoptatul trebuie sa fie
minor. De la aceasta conditie exista o singura exceptie: poate fi adoptata persoana majora de
cel care a crescut-o in timpul minoritatii e) adoptatorul trebuie sa indeplineasca garantiile
morale si materiale pentru adoptie si verificarea existentelor acestor garantii se face de
Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Cei care doresc sa adopte depun la
Directie o cerere pentru eliberarea unui atestat de familie apta sa adopte, cerere care se
solutioneaza in termen de 60 de zile de la inregistrare f) adoptia trebuie sa fie in interesul
copilului g) lipsa impedimentelor la adoptie. Este interzisa adoptia intre frati, intre soti,
adoptia intre fostii soti, adoptia sotilor de aceeasi persoana cu adoptia unui copil deja adoptat
fara ca adoptia anterioara sa fie desfacuta h) incredintarea adoptatului, anterior adoptiei
familia adoptatorilor sau la adoptator o perioada de 90 de zile. De la aceasta incredintare
exista 2 exceptii: 1. cand se adopta un copil major crescut de adoptator in timpul minoritatii 2.
cand un sot adopta copilul celuilalt sot.