UNIVERSITATEA TEFAN CEL MARE SUCEAVA

DEPARTAMENTUL DE SNTATE I DEZVOLTARE UMAN

BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE I RECUPERARE

Diagnostic. Evaluare

Student:
Amitroae Alexandra
1

Diagnostic

Diagnosticul este ansamblul de investigaii clinice i paraclinice care au ca obiectiv

definirea strii patologice a unui pacient. Diagnosticul poate fi stabilit numai de o persoan cu
calificare medical i competen recunoscut n domeniu .
Tipuri de diagnostic:
1. Prezumtiv. Este prima etap a oricrui diagnostic. Reprezint suspiciunea existenei
unei anumite afeciuni. Se stabilete n baza tabloului clinic prezent, a simptomelor
subiective, a examenului obiectiv, a istoricului bolii, antecedentelor personale i
heredo-colaterale, adic a anamnezei. Acest diagnostic poate fi confirmat sau infirmat
prin investigaii clinice i paraclinice suplimentare. Exist cazuri n care dup
investigaii suplimentare diagnosticul rmne prezumtiv n continuare i/sau n
observaie.
2. Definitiv sau de certitudine este etapa final a unui diagnostic. Reprezint definirea
clar a afeciunii de care sufer pacientul i include diagnosticul diferenial. Acest
diagnostic este stabilit n urma investigailor clinice, de specialitate i paraclinice
cerute de medic. Diagnosticul definitiv poate fi stabilit adesea doar n baza
simptomatologiei clinice.
3. Diferenial. Este etapa de diagnostic n care diagnosticul prezumtiv este comparat cu
tablourile clinice i paraclinice a altor afeciuni cu simptomatologie asemntoare.
4. Clinic. Investigaiile clinice i clinice de specialitate sunt efectuate de ctre medicul de
familie sau medicul specialist. Medicul de familie stabilete diagnosticul sau
diagnosticul prezumtiv iar medicul de specialitate efectueaz o examinare clinic
intit pe diagnosticul prezumtiv. Este bazat pe simptomatologia subiectiv (ceea ce
descrie pacientul sau aparintorii) sau obiectiv (constatrile fcute de examinator).
Cuprinde urmtoarele:
- semne i simptome
- istoricul bolii
- antecedente personale fiziologice i patologice
- antecedente heredo-colaterale (familiale)
- mediul de via i de munc
- examenul fizic al aparatelor i sistemelor
5. Paraclinic
Se bazeaz pe explorarea paraclinic a individului i cuprinde:
2

laborator clinic de: hematologie, biochimie, bacteriologie,

imunologie, citologie
- imagistic
Rx: bazate pe proprietile razelor rntgen radioscopie, radiografie:(MRF- microradio-fotografie) pulmonar, renal simpl sau cu substane de contrast, hepatic,

osoas, articular, cranian,CT (computertomografie),

ecografie: cardiac, abdominal, tiroidian, de glande mamare
RMN (Rezonan Magnetic Nuclear)
Imagistica nuclear - folosete proprietatea fizic a anumitor izotopi radioactivi.
-

explorri funcionale a aparatului respirator (spirometrie),

cardio-vascular ( EKG- electrocardiogram), aparatului renal
(sondaje), secreiei gastrice, ficatului, cilor biliare, pancreasului
exocrin (tubaje sau fibroscopice- endoscopie: esofagian,
gastroscopie, colonoscopie), analizatorului vizual (acuitate
vizual),

analizatorului

acustico-vestibular

(audiometrie),

sistemului nervos ( EEG - electroencefalogram). Se bazeaz pe

utilizarea de aparatur special, fiind efectuat la cererea
medicului specializat pe domeniul de care este legat explorarea.

Evaluarea aparatului locomotor

Evaluarea aparatului locomotor cuprinde: aprecierea nivelului cresterii si dezvoltarii fizice, a
prehensiunii, mersului, a amplitudinii articulare si a fortei musculare.
Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice se realizeaza prin metode subiective si obiective.
A.

Metode subiective

Somatoscopia consta din examinarea vizuala a aliniamentului global si segmentar al corpului

din fata, spate si profil, in stare statica si dinamica (mers).
Se efectueaza intial subiectiv, fara instrumente de masura si control. Cand se recurge la
ajutorul acestora devine obiectiva, evaluarile globale si segmentare fiind in masura sa
stabileasca un diagnostic precis al aliniamentului normal si al abaterilor de la acesta.
Pozitia ideala din care se realizeaza evaluarea este stand: cu umerii relaxati, membrele
superioare pe langa corp, palmele in pozitie intermediara de pronosupinatie, degetele usor
3

flectate, barbia orizontala, privirea anterior, membrele inferioare apropiate, genunchii extinsi,
picioarele orientate anterior, calcaiele apropiate, varfurile usor sau chiar mai mult departate,
fara sa depaseasca 45.
Somatoscopia generala apreciaza:
-

Statura, care permite clasificare subiectilorr in normo-, hiper- si substaturali;

Starea de nutritie, care permite clasificare subiectilorr in: normoponderali, hiper- si

subponderali;
-

Atitudinea globala a corpului, pe care o apreciem ca normala sau deficitara;

Proportionalitatea intre ansamblul somatic si partile sale, dar si intre segmente;

Concordanta dintre varsta biologica si cronologica;

Tegumentele si fanerele, apreciindu-se modificarile patologice ale tegumentelor,

mucoaselor, parului si unghiilor;

-

Elemente ale sistemului limfatic prin inspectie;

Muschii scheletici, se apreciaza ca forma si relief in functie de: sex, varsta, biotip

somatic, profesie, iar in cazul sportivilor si in fuctie de sportul practicat.

-

Oasele se aproximeaza ca: dimensiuni, forma, eventuale sechele dupa rahitism,

traumatisme sau alte boli, lipsa unor segmente (agenezie) sau segmente supranumerare, de
exemplu polidactilia;
-

Articulatiile, respectiv modificarile de: forma, volum, dezaxari, mobilitate articulara

voluntara libera;
-

Motricitatea spontana sau provocata;

Atitudinea in timpul examinarii, precum si elementele comportamentale capabile sa

aduca informatii asupra tipului de activitate nervoasa superioara.

Somatoscopia segmentara consta in cercetarea caracterelor morfologice si functionale ale
regiunilor, partilor si segmentelor corpului, in mod metodic, de sus in jos, in urmatoarea
succesiune: cap, fata, gat, trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin si
membre inferioare sau invers.
4

B.

Metode obiective

Metodele obiective constau in: examinarea somatoscopica instrumentala a aliniamentului

corpului, examen clinic general, examen radiologic si somatometrie.
1.

Examinarea somatoscopica instrumentala a aliniamentului se realizeaza cu:

Firul cu plumb, la care raportarile se fac doar pe verticala;

Cadrul antropometric de simetrie (CAS), la care raportarile se fac atat pe verticala, cat

si pe orizontala.
Examinarea somatoscopica instrumentala se realizeaza: din spate, profil si fata.
Examinarea din spate
Pentru aceasta examinare este ideal ca linia median a CAS s coincid cu axa de simetrie a
corpului, care trece prin: vertex, protuberana occipital extern, apofizele spinoase ale
vertebrelor cervicale, toracale, lombare, pliul interfesier, printre epicondilii femurali interni,
maleolele tibiale i se proiecteaz n mijlocul bazei de susinere.
Examinarea din profil
Pentru aceasta examinare este ideal ca verticala zero a cadrului antropometric de simetrie s
coincid cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, lobul urechii, articula ia
umrului, marele trohanter al femurului, uor anterior fa de mediana genunchiului, uor
anterior faa de maleola lateral, la nivelul proieciei cutanate a interliniei articulaiei
mediotarsiene Chopart.

Examinarea din fata

Pentru aceasta examinare este ideal ca verticala liniei de simetrie a corpului s coincid cu
verticala 0 a cadrului antropometric de simetrie care trece prin: mijlocul frun ii, mijlocul
nasului, mijlocul buzelor, mijlocul brbiei, sternului, ombilic, simfiza pubian, printre condilii
femurali interni i maleolele tibiale i se proiecteaz n mijlocul bazei de susinere.

2.

Examenul clinic general va fi precedat de anamneza medicala, prin care se obin date

despre: varsta, sex, stare civila, conditii de viata si mediu, antecedente personale si heredocolaterale, precum si date privind istoricul bolii.
3.

Examenul radiologic completeaza sau precizeaza datele examenului clinic. Astfel, se

pot depista aspecte morfologice si dimensionale legate de: forma, dimensiunile oaselor,
raporturile articulare etc.
4.

Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora,

prin calcularea unor indici specifici, se apreciaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii
fizice.
Masuratorile antropometrice se sistematizeaza in:
-

Dimensiuni longitudinale: inaltimea, bustul, capul, gatul, lungimea membrelor

superioare, inferioare, in anasamblu si pe segente;

-

Dimensiuni transversale: diametrul bitemporal, bizigomatic, avengura, diametrul

biacromial, toracic, bicret. bistiloidian, bigonial, bispinal, bitrohanterian, bimaleolar, latimea

palmei, piciorului;
-

Dimensiuni sagitale: diametrul anteroposterior al capului, toracelui, sacropubian;

Dimensiuni circulare: perimetre ale capului, gatului, toracelui, abdomenului, bratului,

antebratului, soldului, coapsei, genunchiului, gambei, gleznei, talia;

-

Dimesiuni ale masei somatice: greutate si compozitie corporala;

Determinarea plicilor;

Date fiziometrice: forta dinamometrica a flexorilor mainii, umerilor si a extensorilor

lombari ai trunchiului.
Evaluarea manual a forei musculare. Bilanul muscular reprezint evaluarea forei
musculare prin examen manual; este deci o metod subiectiv, dependent de experien a
kinetoterapeutului. Vom utiliza aceeai scal de evaluare care se utilizeaz n serviciile de
recuperare din Romnia si anume:
F0 (zero)- muchiul nu realizeaz nici o contracie evident;

F1 (schiat)- reprezint sesizarea contraciei muchiului prin palparea lui sau a tendonului;
se poate aprecia numai pentru muchii superficiali; pentru cei profunzi nu se observ diferen
ntre F0 si F1;
F2 (mediocr)- permite muchiului s mobilizeze segmentul n amplitudine complet, numai
cu eliminarea gravitaiei; pentru aceasta se utilizeaz planuri de alunecare (plci de plastic sau
lemn talcat) sau se susine segmentul de ctre kinetoterapeut;
F3 (acceptabil)- reprezint fora unui muchi capabil s mobilizeze segmentul n
amplitudine complet mpotriva gravitaiei, fr alte mijloace rezistive;
F4 (bun)- este fora unui muchi capabil s mobilizeze segmentul n amplitudine complet
si mpotriva unei rezistene cu valoare medie;
F5 (normal)- reprezint fora unui muchi capabil s mobilizeze segmentul pe toat
amplitudinea de micare, mpotriva unei rezistene maxime, aplicate pe segmentul de
mobilizat, ct mai distal. Pentru o difereniere mai clar a forelor, se utilizeaz i cotaiile de
+ i -. Se noteaz cu + atunci cnd micarea pe sectorul respectiv nu depete jumtate din
amplitudinea maxim posibil pentru acea micare, i cu - atunci cnd depete jumtate din
amplitudine, dar totui nu se poate realiza pe ntreg sectorul de mobilitate. De exemplu flexia
cotului este de 120, pentru un muchi (biceps brahial) ce are for 2, dar antigravita ional nu
reuete s realizeze o for de 3. Astfel, segmentul va fi poziionat antigravitaional, dup
care i se va cere pacientului s realizeze flexia cotului. Dac va realiza o flexie sub jumtate
din amplitudinea posibil, va fi notat acea for cu 2+, iar dac dep e te jumtate din
amplitudine, fr a atinge nivelul maxim de mobilitate, va fi notat cu 3-.

Evaluarea ampitudinii articulare

Evaluarea amplitudinii articulare sau bilanul articular const n aprecierea gradului de
mobilitate ntr-o articulaie, prin msurarea analitic a unghiurilor de mi care, pe direc iile
anatomice posibile, n planurile si axele corespunztoare.

Realizarea msurtorilor presupune o oarecare experien din partea kinetoterapeutului, iar

acurateea msurtorilor este i n funcie de obiectivul lor. Pentru orientarea unui examen
clinic general se pot admite variaii de 8 - 10; pentru alctuirea unui program de
kinetoterapie n vederea recuperrii unui deficit funcional e nevoie de mai mult precizie,
erorile nedepind 5 - 6, iar dac este vorba de msurtori pentru studii de cercetare, nu se
admit erori peste 3.
Mobilitatea articular poate fi msurat prin evaluare direct, subiectiv, din ochi; cu
ajutorul goniometrului; prin msurarea distanei dintre dou puncte situate pe segmentele care
alctuiesc unghiul de micare; cu ajutorul firului cu plumb; prin suprapunerea a dou
radiografii la nivelul excursiilor maxime de micare; prin goniometre ncorporate n circuite
electronice, care pot msura unghiurile i n micare.
Conditii de aplicare ale goniometrului:
- raportorul se plasaza in planul miscarii;
- axul goniometrului se aseaza in axul biomecanic al miscarii, mai precis pe proiectia lui
cutanata, definita cu precizie clinica relativa, respectiv prin repere vizibile sau palpabile;
- braele se aeaz paralel cu axele longitudinale ale segmentelor care formeaz unghiul
articular ce urmeaz a fi msurat, astfel: braul fix pe segmentul fix, iar braul mobil pe
segmentul mobil care executa micarea, deci practic se aliniaz pe segmentele situate de o
parte i de alta a articulaiei;
- nu se va presa pe segmente, ci va fi aplicat uor, pentru a nu limita micarea;
- articulaia de testat, va fi poziionat n zero (0) anatomic (pozi ie neutra) sau ntr-o pozi ie
preferenial;
- poziia subiectului va fi comod i relaxant, subiectul dezbrcat la nivelul segmentului de
examinat pentru a permite o evaluare corecta a amplitudinii de micare n articulaia testat;
- poziia kinetoterapeutului va fi de asemenea comod i relaxant, pentru a asigura o maxim
tehnicitate;
- testrile se vor realiza prin mobilizri active sau pasive.

Genunchiul i cotul nu au micare de extensie, deoarece poziia de extensie maxima a lor

este considerata poziia zero. Se msoar ns deficitul de extensie, care , sczut din unghiul
maxim de flexie realizat, ne da gradul de mibilitatea (deci de flexie) a cotului sau
genunchiului.
Valorile obinute, n urma msurtorilor, se exprima in grade de la 0 la 180, deoarece orice
micare se ncadreaz ntre aceste limite. nregistrrile se noteaz n diverse sisteme de tabele,
grupnd valorile micrilor opuse pe acelai ax (flexia i extensia, abducia i adduc ia, rota ia
interna i rotaia extern), alturi de valorile standard. n cazul articulaiilor membrelor
interpretarea se face in comparaie cu unghiul aceleiai micri, efectuata cu segmentul opus
i/sau cu valorile standard ale amplitudinii maxime de micare.
Pentru exemplificarea modului de realizare practic i descriere teoretic a modalit ii de
goniometrizare, vom da un exemplu.
Extensia gleznei, valoarea normal 45:
Poziia iniial: pacientul n decubit dorsal sau aezat, piciorul n poziia 0, adic la un unghi
de 90 fa de glezn; kinetoterapeutul homolateral; Centrul goniometrului, n centrul
articulaiei gleznei, pe partea lateral (sub maleola extern); Braul fix pe linia median a fe ei
laterale a gambei, orientat nspre condilul femural lateral; Braul mobil este orientat pe linia
median a feei laterale a metatarsului V; Comanda: extinde glezna!; Se va evita inversia sau
eversia piciorului.
Evaluarea mersului
Mersul este definit ca deprinderea motrica prin care se realizeaza in mod obisnuit locomotia
corpului omenesc. Activitatea motorie inital voluntara, mersul devine prin exercitiu
involuntar, automat, stereotip.
Mersul consta in dezechilibrari si reechilibrari permanente, prin care corpul se adapteaza
suprafetei de sprijin si mediul inconjurator, pastrand permanent contactul cu suprafata pe care
se efectueaza deplasarea.
Mersul influenteaza moderat functiile respiratorie si circulatorie, produce relaxarea generala
a organismului si contribuie, in cazul copiilor, la formarea unei posturi corecte.

Mecanismul mersului consta in miscarea intregului corp: trunchi, umeri, memebre

superioare, bazin si membre inferioare.
In mersul normal, membrele inferioare se deplaseaza alternativsi constant, realizand functia
de sprijin si propulsie.
Elementele mersului normal:
a.

Suportul antigravitational al corpului este asigurat de reflexele antigravitationale, care

realizeaza extensia trunchiului, cospsei, genunchilor; aceste reflexe sunt influentate de pozitia
capului si gatului.
b.

Pasitul, componenta de baza a mersului, are centrul reflex n mezencefal, stimulii

declansatori fiind reprezentati de:

- Contactul plantei cu o suprafata plana;
- Inclinarea corpului, dintr-o parte in alta, la transferul greutatii de pe un membru inferior pe
celalat.
c.

Echilibrul consta in pastrarea balansului si a directiiei miscarii. Pozitia centrului de

greutate al corpului se modific n permanen, odata cutransferul greutii de pe un membru

inferior pe altul.
d.

Propulsia este realizata prin inclinarea anterioara si laterala a corpului, inaintea

sprijinului pe un membru inferior.

Mersul, ca si postura, necesita in permanenta informatii vizuale, functii vestibulare si
proprioceptive normale, informatiile proprioceptive fiind de maxima importanta.

Bibliografie

10

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Diagnostic_medical
2. Kinetologie medicala ; Autor: Mariana Cordun; Editura Axa 1999
3. Evaluarea aparatului locomotor ; Autori: Tatiana Balint, Irinel Diaconu,
Andreea Moise; Editura Tehnopress Iasi 2007

11