Termenul provine de la numele lui

Morpheu, zeul visurilor n mitologia

greac. Este principalul agent activ din
opiu (sub form de meconat), concentraia
sa n extractul de opiu variind ntre 8% i
14%, cu o medie de 10%. Este un
analgezic foarte puternic si face parte din
grupa alcaloizilor morfinanici propriu-zii
alturi de codein si tebain.

A fost izolat n 1804 de farmacistul

german Friedrich Wilhelm Adam Sertrner,
care a numit-o "morphium". Dup
dezvoltarea acului hipodermic (1853)
utilizarea sa a nceput s fie din ce n ce
mai rspndit n special ca analgezic i
sedativ dar i ca tratament al depresiilor i
al dependenei de opiu. Heroina
(diacetilmorfin) a fost sintetizat din
morfin n anul 1874 prin acetilarea celor
doi radicali hidroxil ai moleculei.

Morfina este un agonist opioid complet, a

crui aciune se localizeaz la nivel central,
cu o oarecare predilecie pentru nucleul
arcuat. O mare parte din efectele sale
(analgezia supraspinal, euforia,
deprimarea marcat a respiraiei, inhibarea
centrului tusei, mioza, dependena fizic,
inhibarea motilitii digestive - responsabil
de constipaie) se datoreaz n special
legrii la receptorii (miu). Legarea la
receptorii k (kappa) determin analgezia de
la nivel spinal (mai slab), disforie,
halucinaii i depresie respiratorie redus.

Acionarea receptorilor (delta)

amplific efectele stimulrii i k. Este
metabolizat destul de rapid n ficat, prin
conjugare cu acidul glucuronic, rezultnd
2-, 3-, i 6-glucuronid-morfin, dar i prin
N-demetilare, ns ntr-o proporie
nesemnificativ. Derivatul 6-glucuronidmorfin (M6G) este mai activ dect
morfina, avnd o afinitate mai mare
pentru receptori i mai puine efecte
adverse.

Se prezinta ca o pulbere granuloasa,

alba, bej, maroniu sau roz.
Poate fi intalnita si sub diferite forme
farmaceutice :
comprimate
solutii injectabile
supozitoare.

Morfina se administreaza:
injectabil;
oral (comprimate);
prin inhalare (pulberile);
sub forma de supozitoare.

La sugari nu se prescrie.
Copii:
2-3 ani: se foloseste in mod cu toul
exceptional
3-6 ani: 1-2 mg , 1-2 ori pe zi subcutanat
7-15 ani: 3-7 mg , 1-2 ori pe zi subcutanat
Ca doza nu se va depasi 0,01g in 24 de ore,
chiar la copii marri (10-15 ani)
Adulti: 0,01-0,02g pt o data , in injectii
subcutanate.

Morfina este un sedativ puternic al

durerilor, prin actiune directa centrala.
Actiunea depresiva asupra scoartei
favorizeaza, intr-o oarecare masura,
somnul. Prin acelasi mecanism deprima
respiratia si inhiba centrul tusei. Asupra
tonusului sfincterelor, morfina are in
general proprietatea de a-l mari. Morfina
administrata repetat, da obisnuinta.

Dureri intense neoplazice sau

traumatice, acute sau cronice, la aduli.
Intoxicaie cu atropin (de elecie)
Utilizarea la copii este contraindicat.
Utilizarea morfinei ca antidiareic sau
antitusiv este n prezent anacronic i
chiar contraindicat. n situaii cu totul
excepionale se poate folosi morfina n
tratamentul tusei severe fr
expectoraie, al diareei severe, sau ca
adjuvant pentru anestezia general.

- cazurile cu limitarea functiei respiratorii

(emfizem, cord pulmonar cronic, astm);
- insuficienta hepatica severa (aceasta
prelungeste efectul si creste toxicitatea morfinei);
- hipertiroidie;
- sarcina si alaptare;
- travaliu (provoaca asfixia nou-nascutilor);
- traumatisme craniene (deprima respiratia si
creste presiunea LCR);
- hipertrofie de prostata (produce retentie de
urina);
- pancreatita acuta;
- abdomen acut (mascheaza evolutia);
- copii mai mici de 2 ani.

Grea i vrsturi
Constipaie, diminuarea apetitului
Stop respirator prin paralizia centrului
respirator la doze peste cele terapeutice
Toleran la efectul analgetic i adicie
(dependen) la repetarea dozelor.
Prurit
Hipotensiune

Morfina si derivatii ei genereaza

dependenta (nevoia de o noua doza) fizica
si psihica si o obisnuire (necesita cresterea
dozelor pentru a obtine un efect identic) in
cazul utilizarii indelungate. Oprirea brusca a
unui tratament de lunga durata antreneaza
aparitia sindromului de abstinenta.
Manifestarile supradozarii sunt: depresia
respiratorie, mioza (ingustarea pupilei),
hipotensiune, hipotermie cu evolutie
posibila spre o coma profunda.
Tratamentul acestei supradozari consta in
administrarea de antidoturi ca nalaxona sau
nalorfina si intr-o reanimare
cardiorespiratorie.

Mecanismele de producere a efectelor

toxice grave, pe care morfinomimeticele le
pot genera, sunt asociate actiunilor asupra
diferitilor receptori opioizi.
Actiunile la nivelul receptorilor opioizi sunt:
1. - analgezie supraspinala (1), depresie
respiratorie (2), euforie si dependenta
fizica.
2. - analgezie spinala, mioza, sedare.
3. - disforie, halucinatii (efecte
psihotomimetice) si stimulare vasomotorie.
4. - analgezie si modificari ale
comportamentului afectiv.

In doze terapeutice morfina poate produce:

- somnolenta;
- indiferenta;
- micsorarea performantelor mentale;
- diminuarea mobilitatii spontane;
- senzatie de caldura;
- prurit la nivelul fetei.
In 10-20% din cazuri aceste efecte sunt
resimtite placut (rar disforie cugreturi si
varsaturi).

- analgezie - se manifesta prin anularea aspectului de

suferinta al senzatiei dureroase (cresterea pragului la
durere este moderata).
- deprimarea respiratiei creste cu doza (la doze toxice
poate sa apara respiratia periodica "Cheyne-Stokes"),
bradipneea fiind accentuata pana la oprirea respiratiei.
- morfina are efect antitusiv marcat (prin deprimarea
centrului bulbar al tusei) - efect putin folosit in terapia
moderna datorita pericolului de instalare a dependentei.
Potenta relativa a morfinei este descrescatoare:
deprimarea tusei>deprimarea centrului
respirator>actiunea analgezica.
- stimuleaza zone chemoreceptoare declansatoare ale
vomei de la nivelul bulbului determinand greata si aparitia
vomei (la doze mici); la doze mari deprima centrul vomei.
- dozele mari determina hipotermie prin deprimarea
centrului termoregulator.
- la doze mari se produce mioza (semn important pentru
morfinomanie).

- determina bronhospasm
(efect pronuntat la astmatici).

3. ACTIUNEA MORFINEI ASUPRA

APARATULUI GENITO-URINAR:
-are actiune spastica urinara, crescand
tonusul sfincterului vezical si al
detrusorului determinand retentie
urinara;
- determina contractii ale uterului.

-scade secretia si
motilitatea gastrica;
- creste tonusul
musculaturii stomacului;
- determina contractura
antrului si pilorului;
- creste tonusul si scade
peristaltismul intestinului
subtire si al colonului;
- determina scaderea
secretiei pancreatice si
intestinale;
- are efect constipant
puternic;
- are actiune spastica
biliara.

- stimuleaza secretia de
ADH determinand
scaderea diurezei;
- este influentata
activitatea
adenohipofizei (in
special in cazul
administrarii prelungite);
- scade secretia de
testosteron.

-produce vasodilatatie arteriolara

si venoasa (prin mecanism
endorfinic si eliberarea de
histamina) ducand astfel la
hipotensiune arteriala;
- deprima reflexele circulatorii;
- determina o dilatare a vaselor
cerebrale (datorita CO2 care se
acumuleaza prin deprimarea
centrului respirator);
- creste presiunea LCR;
- vasodilatatie cutanata cu
congestia pielii, prurit si
transpiratie.

A. In intoxicatia subacuta victima

prezinta stare letargica cu mioza,
scaderea tensiunii arteriale, scaderea
alurii ventriculare, relaxare musculara.
La inceput se instaleaza o faza euforica,
apoi una deprimanta cu somn profund si
coma.

La doze mari apare triada specifica

opioidelor:
- deprimare SNC pana la coma profunda
(copiii pot prezenta convulsii);
- mioza accentuata. Midriaza se poate
instala in caz de hipoxie accentuata si
reprezinta un semn de gravitate.
- deprimare respiratorie intensa si
respiratie Cheyne-Stokes.

Moartea in intoxicatia acuta este aproape

intotdeauna cauzata de insuficienta
respiratorie, complicata insa si de alti factori
ca edemul pulmonar, socul cardiogen si
pneumonia. De obicei survine in 3-12 ore.
Afectarea toxica a bulbului determina hipotermie, colaps, tahicardie, dispnee,
bradipnee accentuata pana la apnee, cianoza
generalizata, piele rece si vascoasa,
hipotonie musculara, scaderea diurezei,
constipatie.

B. Intoxicatia supraacuta evolueaza

prin coma convulsiva si moarte in 2-3
ore.
Doza letala de morfina este:
- 0.1 g (parenteral);
- 0.2-0.4 g (po).

In intoxicatia acuta se permeabilizeaza mai

intai caile respiratorii pentru eventuala
oxigenoterapie. Ca antidot se foloseste
naloxona i.v. 0.4-2 mg pentru antagonizarea
deprimarii respiratorii si comei. Daca nu apar
semne de raspuns, se repeta administrarea
antidotului la 2-3 minute pana la o doza
totala de 10-20 mg. Pacientii trebuie
observati cel putin 6-12 ore.
Metodele de decontaminare (in cazul
pacientilor constienti si dupa ingerarea
recenta) sunt provocarea vomei sau lavajul
gastric. Se poate administra carbune vegetal
sau purgativ salin. Este importanta
reechilibrarea acido-bazica.

Intoxicatia cronica se instaleaza dupa 5-15

doze (dupa cateva zile, pana la 2 saptamani de
administrare continua), ajungandu-se pana la 23 g/zi.
Consumatorul prezinta:
- constipatie;
- anorexie;
- mioza;
- anemie usoara;
- hiperlactacidemie;
- scaderea functiilor intelectuale, cu aparitia
melancoliei, anxietatii si sentimentului de
neincredere.

Intoxicatia cronica evolueaza in mai

multe etape:
- etapa 1 - predomina efectele euforice
(poate fi precedata de efecte neplacute);
- etapa 2 - de ezitare (subiectul este
constient de comportamentul sau si in
functie de vointa poate renunta sau trece
la etapa urmatoare);
- etapa 3 - creste toleranta si se
instaleaza dependenta psihica si fizica;
- etapa 4 - declin pe plan psihic si fizic
cu scadere ponderala, piele uscata cu
eruptii, secretii scazute, paloare, privire
fixa, mioza, comportament antisocial.

1. Dependenta psihica- de fapt singura

caracteristica atat necesara cat si suficienta
pentru a defini dependenta de drog. Este
favorizata de efectul euforizant si de terenul
psihic al subiectului (anxiosilor le confera
senzatia de siguranta impotriva agresiunilor,
precum si o stare de bine permanenta).
2. Toleranta - caracterizata prin
necesitatea de doze semnificativ crescute
pentru a obtine starea deintoxicatie sau
efectul dorit sau prin efect diminuat
substantial la continuarea folosirii aceleiasi
cantitati.

3. Dependenta fizica - implica

dezvoltarea tolerantei si a simptomelor de
retragere (abstinenta) la incetarea folosirii
drogului,ca o consecinta a adaptarii
organismului la prezenta continua a unui
drog. In cadrul sindromului de
dependenta,dependenta fizica reprezinta
factorul de conditionare secundara, legat
de teama de privare de drog si de
incercarea permanenta de a evita senzatiile
neplacute cauzate de absenta drogului.

4. Sindromul de abstinenta este caracterizat

prin simptomele care apar la incetarea sau
reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la
care individul este adictiv si care a fost
consumata in mod repetat, obisnuit, pe o
perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista
tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul
de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de
retragere". Sindromul de retragere, expresie a
dependentei fizice, este unul din indicatorii
sindromului de dependenta.
Apare la 12 ore de la ultima priza, se dezvolta
treptat atingand un maxim la 2-3 zile.
Mecanismul il reprezinta heteroreglarea "up" cu
sensibilizarea si externalizarea unui numar mare
de receptori adrenergici in sinapsele activatoare
modulate de heterosinapsele opioid-adrenergice
la nivelul carora actioneaza morfinomimeticul.

Debutul sindromului de abstinenta este

caracterizat de:
- anxietate;
- midriaza;
- hipersecretie lacrimala si salivara;
- rinoree.

Copiii nascuti din mame dependente de

morfina prezinta simptome ale abstinentei:
iritabilitate
hiperreflexie
cascat
tremor
tahipnee
diaree
voma
febra.

Pentru tratamentul morfinomaniei

(dependentei de morfina) se recomanda
intreruperea brusca a administrarii drogului.
Pentru a evita sindromul de abstinenta se
inlocuieste morfina cu metadona, aceasta
din urma prezentand un sindrom de
abstinenta mai putin grav atunci cand este
intrerupta (dupa aproximativ 10 zile).
Dupa dezintoxicare se pot administra timp
indelungat doze mici de antagonisti, de tipul
naloxonei in vederea protectiei fata de o
eventuala reluare a toxicului, astfel evitand
dependenta si sindromul de abstinenta.

1.

2.
3.
4.

http://www.scientia.ro/biologie/37-cumfunctioneaza-corpul-omenesc/4140intoxicatia-cu-morfina.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Morfin
%C4%83
http://www.sfatulmedicului.ro/medicame
nte/morfina-solutie-injectabila_9516
http://www.sfatulmedicului.ro/Morfinomi
metice--Euforice-sistupefiante/morfina_4256#wrapper

Va multumesc
pentru atentie !