Ideal pierdut n noaptea unei lumi ce nu mai este,

Lume ce gndea n basme i vorbea n poezii,

O! te vd, te-aud, te cuget, tnr i dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu ali zei.
Venere, marmur cald, ochi de piatr ce scnteie,
Bra molatic ca gndirea unui mprat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseii de femeie,
A femeiei, ce i astzi tot frumoas o revd.
Rafael, pierdut n visuri ca-ntr-o noapte nstelat,
Suflet mbtat de raze i d-eterne primveri,
Te-a vzut i-a visat raiul cu grdini mblsmate,
Te-a vzut plutind regin printre ngerii din cer
i-a creat pe pnza goal pe Madona Dumnezeie,
Cu diadem de stele, cu sursul blnd, vergin,
Faa pal-n raze blonde, chip de nger, dar femeie,
Cci femeia-i prototipul ngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut n noaptea unei viei de poezie,
Te-am vzut, femeie stearp, fr suflet, fr foc,
i-am fcut din tine-un nger, blnd ca ziua de magie,
Cnd n viaa pustiit rde-o raz de noroc.
Am vzut faa ta pal de o bolnav beie,
Buza ta nvineit de-al corupiei mucat,
i-am zvrlit asupr-i, crudo, vlul alb de poezie,
i paloarei tale raza inocenei eu i-am dat.
i-am dat palidele raze ce-nconjoar cu magie
Fruntea ngerului-geniu, ngerului-ideal,
Din demon fcui o sunt, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-i murdare, ochiu-aurorei matinal.
Dar azi vlul cade, crudo! dismeit din visuri sece,
Fruntea mea este trezit de al buzei tale-nghe
i privesc la tine, demon, i amoru-mi stins i rece
M nva cum asupr-i eu s caut cu dispre!
Tu mi pari ca o bacant, ce-a luat cu-nelciune
De pe-o frunte de fecioar mirtul verde de martir,
O fecioar-a crei suflet era sunt ca rugciunea,
Pe cnd inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu sursul blnd, vergin,
Eu fcut-am zeitate dintr-o palid femeie,
Cu inima stearp, rece i cu suflet de venin!


Plngi, copil? C-o privire umed i rugtoare
Poi din nou zdrobi i frnge apostat-inima mea?
La picioare-i cad i-i caut n ochi negri-adnci ca marea,
i srut a tale mine, i-i ntreb de poi ierta.
terge-i ochii, nu mai plnge! A fost crud-nvinuirea,
A fost crud i nedreapt, fr razem, fr fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eti sunt prin iubire,
i ador pe acest demon cu ochi mari, cu prul blond.