Sunteți pe pagina 1din 3

Definitie: bronhopneumonia este o afectiune pulmonara acuta, frecventa la batrani, indivizi tarati si copii si cu mai multe focare diseminate

in ambii plamani.
Etiopatogenia este variata, agentul patogen fiind reprezentat de germenii saprofiti ai cailor respiratorii - pneumococ, stafilococ, hemofil, streptococ, bacilul
Friedlander - care actioneaza separat sau asociati. Apare de obicei la copii, batrani,
bolnavi, cronici, cu insuficienta cardiaca, hepatite cronice, diabet zaharat, nefrita
cronica, supuratii cronice, neoplazii diverse etc. De cele mai multe ori, un germene
initial - cel mai adesea un virus (gripal, adenovirus, virusul rujeolei, al tusei
convulsive etc.) - declanseaza boala pe care se grefeaza bacterii de suprainfectie
(pneumococ, streptococ etc), care-i confera caracterul specific. Boala, initial
virotica, scade fortele de aparare ale organismului si exacerbeaza flora saprofita.
Infectia este favorizata de frig, umiditate, denutritie, alcoolism, deformari toracice,
boli cronice etc.
Anatomia patologica arata leziuni lobulare multiple, avand in centru o bronhie,
raspandite in ambii plamani, separate de plaje de parenchim pulmonar normal.
Leziunile conflueaza uneori (se unesc), ocupand aproape un lob, ca in pneumonie. _
Simptomatologie: debutul bolii este uneori brutal, dar de obicei insidios, fiind
caracterizat prin febra (care creste progresiv), frisoane repetate (adeseori pot lipsi),
dispnee cu caracter polipneic, tuse uscata chinuitoare, astenie si adinamie
pronuntata, in perioada de stare, care apare de obicei inca din ziua a doua, starea
generala se altereaza, astenia si adinamia sunt extreme, uneori apar agitatie si
delir. Febra se mentine ridicata, dar neregulata, oscilanta.
Dispneea este fenomenul dominant. Este polipneica, uneori ducand la asfixie. Tusea
se insoteste de expectoratie^muco-purulenta, uneori striata de sange. Apare
cianoza fetei si a extremitatilor, iar pulsul este mic si tahicardie. Doua elemente
frapeaza in evolutia bronhopneumoniei: variabilitatea
Simptomelor prezentate - care se schimba de la o zi la alta, in raport cu resorbtia
unui infiltrat si aparitia altuia - si discordanta dintre starea generala grava a
bolnavului si absenta sau discretia semnelor fizice, constand de obicei in raluri
bronsice sau suberepitate diseminate in ambii plamani. Examenul sputei si al
sangelui arata modificari similare cu cele din pneumonie. Examenul radiologie
indica umbre multiple, cu contururi difuze, de dimensiuni reduse, in cele doua
campuri pulmonare.
Evolutia este variabila, dar mai indelungata si mai grava decat a pneumoniei,
putand dura mai multe saptamani. Sub influenta Tratamentului, febra scade progresiv.
Formele clinice sunt numeroase, citand ca mai importante:

Forma supraacuta, cu stare generala foarte alterata, dispnee cu asfixie, cianoza


intensa, febra mare si frecvent fenomene de encefalita. Evolutia duce deseori la
moarte.
Bronhopneumonia batranilor, cu aspect subacut, crestere moderata a temperaturii si expectoratie muco-purulenta sau hemoptoica. Boala continua sa fie una
dintre cele mai frecvente cauze de deces la persoanele in varsta.
Diagnosticul este sugerat de debutul mai putin brusc, afectarea severa a starii
generale si de semnele fizice reduse.
Tratamentul (igieno-dietetic si simptomatic) este asemanator celui din pneumonie.
Tratamentul etiologic, antiinfectios, variaza dupa agentul patogen. In infectiile cu
penumococ si streptococ p-hemolitic - penicilina G, ampicilina, oxicilina,
Augumentin, tetraciclina, eritromicina, Septrin, cefaloridina. In infectiile cu Str.
viridans, pe langa antibioticele enumerate, este activa si streptomicina (1 g/zi, in 2
prize, la 12 ore). In infectiile cu stafilococ, antibiograma este obligatorie, evolutia
este grava, imprevizibila, cu abcese si empieme. Se incepe Tratamentul cu
penicilina (12 - 24 milioane u.i./24 de ore) si se continua dupa sosirea antibiogramei
cu antibioticele la care germenul este sensibil: penicilina, ampicilina, eritromicina
sau, mai ales, oxacilina (3-6 g/zi, oral timp de 10 - 30 de zile), meticilina (4 -12 g
i.m., 10 - 30 de zile), kanamicina sulfat (1 g/zi, in 2 prize la 12 ore, timp de 10 - 15
zile), rifampicina sau novobiocina. In cazurile deosebit de grave se foloseste tripla
asociere: penicilina G + meticilina (sau oxacilina) + kanamicina sulfat. In infectiile
cu Haemophilus, se administreaza, timp de 8 - 10 zile, pe cale orala, ampicilina [*
(antibiotic de electie), cloramfenicol, eritromicina sau tetraciclina. In infectiile cu
bacii Friedlander, antibiograma este obligatorie, iar evolutia grava, prelungita,
frecvent cu aparitia de abcese pulmonare. Se administreaza timp de 10 - 20 de zile
streptomicina (1 g/zi), kanamicina sulfat (1 g/zi) sau gentamicina (120 - 240 mg/ zi),
uneori Septrin, colistina, cefaloridina. Alteori, se asociaza streptomicina cu
tetraciclina.
In practica, frecvent nu se poate izola germenul. De aceea Tratamentul se incepe cu
penicilina G (1 600 000- 3 200 000 u./zi) sau cu ampicilina (3 g/zi). In formele severe
se prescrie asocierea penicilina + kanamicina sulfat (1 g/zi). Daca ameliorarea nu
survine in 3 - 4 zile, Tratamentul va fi schimbat. Dupa ce se elimina posibilitatea
unei tuberculoze, a unui neoplasm bronsic sau empiem toracic, se administreaza
asocierea oxacilina (4 g/zi) + gentamicina (240 mg/zi). Se mai poate folosi asocierea
meticilina (6 g/zi) sau cloxacilina (4 g/zi) + kanamicina sulfat (1 g/zi) sau colistina (8
000 000 u./zi.). In lipsa acestora se asociaza Solvocilin sau Reverin (1,2 g/zi) +
kanamicina sulfat, sau streptomicina (1 g/zi) sau cloramfenicol (3 g/zi) + kanamicina
sulfat sau streptomicina (1 g/zi). La batrani se administreaza de la inceput aceste
asocieri: penicilina G + kanamicina sulfat (sau streptomicina), ampicilina sau

tetraciclina injectabila (Reverin, Solvocilin). Daca nu se obtin rezultate in 4 - 5 zile,


se administreaza asocierea: oxacilina + gentamicina; in cazuri usoare - eritromicina
(3 g/zi) sau Septrin (2 g/zi). In toate situatiile durata Tratamentului va fi de cel putin
7 zile (10-14 zile). Bronhopneumoniile de suprainfectie cu piocianic - forma foarte
grava - se trateaza cu asocierea carbenicilina (12 g/zi) + gentamicina (240 mg/zi,
timp de 7 - 14 zile, sau colistina + polimixina B.

S-ar putea să vă placă și