Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
in ambii plamani.
Etiopatogenia este variata, agentul patogen fiind reprezentat de germenii saprofiti ai cailor respiratorii - pneumococ, stafilococ, hemofil, streptococ, bacilul
Friedlander - care actioneaza separat sau asociati. Apare de obicei la copii, batrani,
bolnavi, cronici, cu insuficienta cardiaca, hepatite cronice, diabet zaharat, nefrita
cronica, supuratii cronice, neoplazii diverse etc. De cele mai multe ori, un germene
initial - cel mai adesea un virus (gripal, adenovirus, virusul rujeolei, al tusei
convulsive etc.) - declanseaza boala pe care se grefeaza bacterii de suprainfectie
(pneumococ, streptococ etc), care-i confera caracterul specific. Boala, initial
virotica, scade fortele de aparare ale organismului si exacerbeaza flora saprofita.
Infectia este favorizata de frig, umiditate, denutritie, alcoolism, deformari toracice,
boli cronice etc.
Anatomia patologica arata leziuni lobulare multiple, avand in centru o bronhie,
raspandite in ambii plamani, separate de plaje de parenchim pulmonar normal.
Leziunile conflueaza uneori (se unesc), ocupand aproape un lob, ca in pneumonie. _
Simptomatologie: debutul bolii este uneori brutal, dar de obicei insidios, fiind
caracterizat prin febra (care creste progresiv), frisoane repetate (adeseori pot lipsi),
dispnee cu caracter polipneic, tuse uscata chinuitoare, astenie si adinamie
pronuntata, in perioada de stare, care apare de obicei inca din ziua a doua, starea
generala se altereaza, astenia si adinamia sunt extreme, uneori apar agitatie si
delir. Febra se mentine ridicata, dar neregulata, oscilanta.
Dispneea este fenomenul dominant. Este polipneica, uneori ducand la asfixie. Tusea
se insoteste de expectoratie^muco-purulenta, uneori striata de sange. Apare
cianoza fetei si a extremitatilor, iar pulsul este mic si tahicardie. Doua elemente
frapeaza in evolutia bronhopneumoniei: variabilitatea
Simptomelor prezentate - care se schimba de la o zi la alta, in raport cu resorbtia
unui infiltrat si aparitia altuia - si discordanta dintre starea generala grava a
bolnavului si absenta sau discretia semnelor fizice, constand de obicei in raluri
bronsice sau suberepitate diseminate in ambii plamani. Examenul sputei si al
sangelui arata modificari similare cu cele din pneumonie. Examenul radiologie
indica umbre multiple, cu contururi difuze, de dimensiuni reduse, in cele doua
campuri pulmonare.
Evolutia este variabila, dar mai indelungata si mai grava decat a pneumoniei,
putand dura mai multe saptamani. Sub influenta Tratamentului, febra scade progresiv.
Formele clinice sunt numeroase, citand ca mai importante: