Piesa de teatru Act venetian, scrisa de Camil Petrescu infatiseaza naivitatea

moralitatii in cadrul unei societati corupte de care nimeni nu se poate feri.

Pietro, comandant al flotei venetiene, se distinge prin trecutul si gandirea sa fata de
membrii inaltei societati venetiene. Detesta ridicolele cutume vestimentare ale vremii,
onorurile mostenite, prostia, ignoranta, tot ceea ce ii facea sa se simta mandri,
merituosi de ceea ce nu au castigat ei insisi, cunoscatori ai vietii, nestiind ca sunt
pierduti in mica lume a bogatiei, ingamfarii si placerilor.
Trecutul sau ca pirat, sclav si comandant de nava deopotriva i-a oferit sansa de a
cunoaste viata in adevaratul sens al cuvantului, aceste experiente de viata slefuindu-I
caracterul. In aceasta perioada se contureaza principiile sale morale, pe care firea sa
neinduplecata le exagereaza. Astfel, isi ghideaza viata dupa viziunea sa bazata pe
adevar, dreptate si onoare, nu admite compromisuri si crede ca acesta este singurul
mod corect de a trai. Viata sa alaturi de sotia sa Alta si de bunul sau prieten si servitor
Nicola corespunde in aparenta acestei conceptii.
Toate credintele sale sunt insa sfaramte cand isi descopera sotia, considerata pana
tunci o intruchipare a idealurilor sale, in bratele unui cavaler numit Cellino,
comandant de nava in flota venetiana si imagine a clasei sociale pe care Pietro o
detesta si o ironiza cu cele mai dure cuvinte. Nu atat actul in sine, cat deziluziile pe
care le considerase adevaruri incontestabile si le sustinuse cu inflacarare dau
intamplarii proportiile unui caz general in ochii lui Pietro. Il fac sa accepte ca, in fapt,
nu stie nimic si ii redefineste conceptia despre oameni. Odata ce Alta nu mai
corespunde idealului sau, odata ce isi pierde // de divin, de absolut si devine o femeie
de rand, vulnerabila placerilor lumesti Pietro realizeaza absurditatea ideilor sale in
contextul societatii in care traieste. Avand nevoie de ajutor pentru a cunoaste oamenii
pe care i-a ridiculizat si i-a ignorat precum isi inchipuia ca acestia ridiculizeaza
valorile morale si ignora adevaratul sens al vietii, apeleaza la Cellino.
In concluzie, desi opera infatiseaza principiile sale morale ca principala cauza a
deziluziilor, calitatile sau fiind considerate doar idei nave, caracterul lui Pietro
starneste admiratie si respect.