Dispreul, Aversiunea, Dezgustul

Dispreul este o emoie apropiat de dezgust, marcat, ns de o inerent component interpersonal. Spre
deosebire de dezgust, care este rezultatul unei violri a puritii fizice, dispreul semnalizeaz o violare a ierarhiei
sociale. Expresia facial a dispreului este menit s comunice anturajului un sentiment de superioritate moral.

Studii de imagerie funcional de rezonan magnetic fRMI au dus la

constatarea c la persoanele crora li se arat imagini cu fee dispreuitoare li
se activeaz cortexul prefrontal, cortexul parietal, cortexul occipital, regiunea
anterioar a circumvoluiei corpului calos, lobul insular, nucleii amigdalieni,
circumvoluia fuziform, talamusul i nucleul putamen. S-a constatat, printre
altele, c privitul unor fee dispreuitoare activeaz nucleii amigdalieni n
aceeai msur ca i privitul unor fee dezgustate. Deasemenea, s-a constatat
c, spre deosebire de femei, brbaii rspund mai intens la feele dispreuitoare
dect la cele dezgustate. n plus, s-a mai constatat c femeile rspund mai
intens la fee dispreuitoare masculine dect la feele dispreuitoare feminine.
Aversiunea este o emoie fundamental, instinctiv, menit s avertizeze
organismul n legtur cu riscurile intrrii n contact (sau n relaii prea strnse)
cu ceva ce i va aduce, cu mare probabilitate, prejudicii.

Aversiunea poate lua forma dezgustului fizic (legat de mirosul ru, gustul
ru sau de neplcerea produs de atingerea unui obiect sau a unei fiine) precum
i forma dezgustului moral (provocat de perspectiva nedorit a unor
interaciuni interpersonale sau sociale).
Strile de aversiune mbrac numeroase alte nfiri, printre care se
numr repulsia, sila, oroarea, antipatia, dezaprobarea, contrarietatea
natural, incompatibilitatea, antagonismul natural, opunerea natural,
teama de a pierde un bun rvnit sau aflat deja n posesie, teama de ceva ce ar

putea deveni ofensiv, vtmtor sau duntor, teama de a pierde libertatea de

aciune (teama de constrngere, de silnicie).
Aversiunea determin persoana s-i ntoarc privirea, s-i schimbe
direcia de deplasare (dac, evident, este n curs de deplasare), s se ntoarc din
drum i s se ndeprteze, mai mult sau mai puin grbit, de sursa aversiunii.
Reacia provocat de aversiune (evitarea sursei aversive) este substanial
diferit de cea provocat de fric. De altfel, i mecanismele cerebrale ale fricii
sunt altele dect cele ale aversiunii, la fel ca i regiunile din creier care se
activeaz.
Aversiunea fa de un lucru se explic prin asocierea (instinctiv sau
dobndit) a acelui lucru cu stimuli neplcui sau chiar dureroi. n aceste
condiii, aversiunea se poate manifesta chiar i fa de situaii considerate
ndeobte
ca
fiind
generatoare
de
plcere.
Se poate demonstra (pe animale de experien) c dac ingestia unui
aliment este asociat cu stimuli ce provoac n mod natural grea sau
dezordini gastro-intestinale, are loc dezvoltarea rapid a aversiunii fa de
respectivul aliment.
oarecii alergici la ovalbumin evit s bea soluii care conin acest
alergen. Instalarea aversiunii este marcat de creterea activitii metabolice la
nivelul nucleilor amigdalieni (nucleul central i nucleul bazo-lateral). Are loc,
de asemenea, potenarea de lung durat a sinapselor de la nivelul proeciilor
plecate de aici ctre cortexul insular implicat n achiziia i memorarea
aversiunii proaspt dobndite. Alte cercetri au artat c lezarea nucleului
caudat este urmat, printre altele, de o reacie aversiv fa de hran.
Cortexul insular poate fi mprit n dou regiuni: cortexul insular
gustativ i cortexul insular visceral. Prima recepioneaz stimulii gustativi iar
cea de-a doua recepioneaz stimulii sosii de la viscere i poate genera senzaia
de grea. Acest fapt este important atunci cnd sunt administrate antiemetice, majoritatea lor comportndu-se ca blocani ai receptorilor
serotoninici de tip 3.
http://www.uoguelph.ca/news/2012/10/disgusted_rats.html

Printre mediatorii chimici ce intervin n procesul de instalare a aversiunii,

un loc important l ocup substana P i neurokininele, care interacioneaz cu
receptorii neurokininici din subtipul NK1, avnd ca efect activarea
receptorilor de tip N-methyl D-aspartat (NMDA). Substana P este prezent
n creier (la nivelul terminaiilor nervoase din zone bine definite), n ganglionii
rdcinilor dorsale din mduva spinrii, n piele, plmni i intestine.
Capsaicina (care se afl n concentraii mari n ardei iute, piper i alte
condimente) provoac descrcri de substan P ce dau natere la usturime i
durere.

Secvena amino-acizilor care alctuiesc substana P este H-Arg-Pro-LysPro-Gln-Gln-Phe-Phe-Gly-Leu-Met-NH2. La om, substana P coexist cu
serotonina n acei neuroni ai rafeului dorsal care i proiecteaz axonii ctre
emisferele cerebrale, la fel cum coexist cu dinorfina i cu GABA n neuronii
cu
spini
(spiny
neurons)
din
striat.
n acest fel, neuronii elibereaz un "cocktail" de mediatori chimici, dintre
care substana P din structurile mezencefalice i din materia cenuie a
periaqueductului dorsal ar fi implicat n generarea strilor aversive.
Encefalina inhib eliberarea substanei P.
ntr-o serie de maladii (artrite, fibromialgie, dureri de spate etc.) se
nregistreaz concentraii crescute ale substanei P. Calea substana P -receptori neurokininici NK1 pare a fi implicat i n stri ca grea sau
depresie, anxietate sau stress. Substana P este implicat mai curnd n frica
de durere dect n durerea nsi.
oarecii lipsii de receptorii NK1 nu rspund la substana P i nu
reacioneaz prin plcere la administrarea morfinei, dar nici nu sufer la
ncetarea administrrii acesteia (sevraj).
Dezgustul este o emoie provocat de obiecte percepute ca murdare,
necomestibile, infestate sau infectate.
Dezgustul are valoarea unui avertisment privind caracterul nociv al
ingurgitrii unor obiecte duntoare sntii.
Gama situaiilor ce pot genera dezgust este, ns, mult mai mare.
Imaginile unor rni, ale unor cadavre, viermi, insecte etc. pot fi
dezgusttoare, la fel i gustul unor alimente, unele mirosuri precum i
atingerea unor obiecte sau o apropiere de natur sexual de parteneri nedorii
etc.
Expresia facial a dezgustului este caracterizat de coborrea
sprncenelor i ncreirea nasului. Gura este deschis ca i cnd persoana
respectiv
ar pronuna
cuvntul
"ch"
(sau,
la
englezi,
bleaghhh).
http://www.faceturn.com/index.php

Dezgustul poate genera reacii instinctive, cum ar fi leinul sau voma.

Exist i aa numitul "dezgust moral" fa de tot ce este incorect, dezgust
despre care se spune, metaforic, c "ne las un gust ru n gur".
ntr-un studiu (ale crui rezultate au fost publicate n februarie 2009) au fost
identificate micrile feei unor voluntari atunci cnd acetia gust ceva neplcut,
privesc fotografii care nfieaz obiecte scrboase sau se supun unor
tratamente umilitoare. Micrile faciale au fost examinate inclusiv prin efectuarea
electromiogramei asociate contraciei muchiului levator labii, contracie care
ridic colurile gurii i ncreete nasul.
Autorii, constatnd c este vorba, n toate cazurile, de acelai tip de micri,
ajung la concluzia c sensul nostru moral sofisticat prin care delimitm binele de
ru deriv din preferinele noastre nnscute pentru tot ce are gust bun i din
aversiunea fa de substanele cu gust ru, adic de diferena dintre ce este
hrnitor i ce este otrvitor.
http://www.artsci.utoronto.ca/main/news-archives/psychologists-shed-light-on-originsof-morality-study-suggests-bad-behaviour-really-does-leave-a-201cbad-taste-in-yourmouth201d

S-a constatat c oamenii cu leziuni la nivelul insulei i al putamenului nu

reacioneaz (cum ar fi de ateptat) atunci cnd li se arat imaginea unei toalete
murdare i nu sunt capabili s recunoasc o expresie facial care exprim
dezgust sau alte semne nonverbale ale dezgustului.

S-a constatat (august 2009) c oamenii bolnavi de psoriazis recunosc cu

oarecare dificultate semnele de dezgust manifestate de cei care se uit la
leziunile lor cutanate. Cortexul lor insular se activeaz mai puin intens dect cel
al oamenilor fr aceast boal de piele, fapt ce le permite s fac fa mai uor
reaciei emoionale de aversiune pe care ar putea s o strneasc celor din jur.
http://www.physorg.com/news170597428.html

Pacienii cu maladia Huntington care au leziuni ale insulei au,

deasemenea, dificulti n recunoaterea expresiei faciale de dezgust. Studii
efectuate n 2006 pe bolnavi de epilepsie crora le fuseser implantai n scop
terapeutic electrozi n creier, demonstreaz c, atunci cnd li s-au artat
fotografii ale unor chipuri dezgustate, li s-au activat neuroni aflai n regiuni
bine precizate ale insulei. Ali neuroni, att din insul ct i din zone din jurul
insulei, nu s-au activat n acel timp. Neuronii care se activeaz la dezgust nu
rspund la imaginea unor chipuri nfricoate, a unor chipuri cu expresie fericit
sau a unor chipuri cu expresie neutr.
Regiunea anterioar a insulei joac un rol major att n organizarea
rspunsurilor provocate de dezgust n propriul corp ct i n recunoaterea
semnelor de dezgust la alii.
n mod deosebit, insula dreapt este cea care se activeaz mai mult, n
timp ce nucleii amigdalieni nu se activeaz, fapt ce aduce o dovad n plus
privind diferena mare ce exist ntre dezgust i fric. Regiunea anterioar a
insulei este conectat la regiuni ale creierului implicate n gust, miros precum
i n controlul viscerelor.
Interesant este faptul c insula se activeaz i la auzul unor afirmaii
mincinoase care se dovedesc dezgusttoare. Activarea insulei anterioare (dar
i a formaiunii striatum ventral) are loc ca urmare a umilirii sau
desconsiderrii, precum i n alte cazuri de dezgust moral.
Toronchuk i Ellis (2007) pledeaz pentru includerea sistemului neural care
organizeaz rspunsurile de dezgust n rndul sistemelor emoionale primare
enumerate de Panksepp, deoarece sistemul dezgustului apare filogenetic ca
rspuns la ameninarea mediului intern de ctre germeni patogeni i toxinele lor.
http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/02699930701334419

Ignorarea avertismentelor generate de fric i de dezgust crete mult

probabilitatea apariiei diverselor suferine ale cror principal semn este
durerea.
La origine, dezgust" definea o aversiune fata de mancarea stricata sau fata de mizerie. O definitie
oferita de DEX suna cam asa: DEZGST s.n. Scarba, lipsa de gust pentru mancare; (p. ext.) scarba, sila
(fata de cineva, de ceva). [Cf. it. disgusto, fr. dgot]. Astazi, notiunea pare sa fie in plina evolutie si
exprima dezacordul celor care o folosesc fata de raufacatori, cocalari", pitipoance", taranoii" si alte
specimene ale faunei stradale.

A fost adoptat in limbajul curent la o data relativ recenta. Jupanul Andronache Tuzluc nu era dezgustat",
nici Dinicu Golescu, dar nici Shakespeare. El relata ca
mi se rascoala intreaga fire impotriva astui lucru nemernic".
Frazeologia shakesperiana ar putea fi rezumata prin modernul imi vine sa borasc cand il vad pe asta",
insa pe la serate personajul nesuferit va starni dezgustul" asistentei.
Cuvantul este destul de nou si Darwin (da, acelasi care a scris Originea speciilor") constata ca
dezgustul este expresia emotiei la om si la animale" (1872) si ceva revoltator, in primul rand in relatie
cu simtul gustului, asa cum a fost el perceput si imaginat, si, in al doilea rand, ceva care cauzeaza un
sentiment similar, prin simtul mirosului, al atingerii sau vazului."
In romana (dar si in engleza) cuvantul a fost importat din franceza, prin intermediul lui dgot", cu
referire la gustul rau provocat de ceva stricat. Notiunii i-au trebuit aproape 200 de ani de calatorie
lingvistica pana sa se impuna in limbajul modern. El exprima mult mai multe decat greata sau aversiunea
initiala pentru ceva prost gatit sau stricat. Oamenii si atitudinile lor pot dezgusta, astazi, la fel de mult ca
gustul si mirosul de putreziciune.
Pentru a afla ce anume ii dezgusta cel mai mult pe englezi, BBC-ul a desfasurat un asa numit test de
moralitate", reactii privitoare la diferite scenarii. Cercetatorii participanti la acest experiment au incercat
sa determine cum este afectata societatea de notiunea de bine si rau, acceptata de oameni.
Simtamantul de dezgust cu conotatii pur morale pare sa fi evoluat pentru protejarea comunitatilor de cei
care amenintau capacitatea membrilor comunitatii de a lucra in comun. Aceasta este opinia specialistului
in studiul comportamentului, Val Curtis, de la Institutul de Igiena si Medicina Tropicala din Londra.
Cuvantul folosit de noi acum, s-a schimbat, insa simtamantul din spatele lui, nu. Dezgustul este un
impuls cerebral care ne ajuta sa evitam boala si contaminarea, dar si parazitii umani",cosidera dr. Curtis.
Nu este o reactie a omului modern.
Aveam, deja, un simtamant folositor in izgonirea celor cu probleme mari de igiena, asa ca am inceput sa
ne folosim de acelasi mecanism pentru a-i exclude din grup pe vinovati",
continua el. O masuratoare a prezentei si intensitatii dezgustului (cel putin in societatea anglo-saxona)
masurata de omnipotentul Google prin sistemul Ngram, cuantifica prezenta cuvantului disgust" in carti si
periodice si astfel s-a remarcat un varf de utilizare pe la 1800, cand Revolutia Industriala luase cel mai
mare avant. Daca nu noxele au fost de vina pentru dezgustul general britanic, atunci in mod sigur
schimbarea ritmului de viata in mediul urban.
Autorul unui studiu dedicat istoriei presei engleze, Bob Clarke, noteaza ca in scrisorile trimise redactiilor
ziarelor de catre cititorii din anii secolului XIX, dar si mai devreme, abundau in folosirea cuvintelor
dezgust", dezgustat" sau dezgustator" pentru descrierea unor situatii cu care nu erau de acord. Clarke
culege un exemplu edificator:
Lordul Bute a triumfat asupra tuturor, spre dezgustul general al oamenilor revoltati"

- scrisoare datata 19 noiembrie 1774. Asadar, dezgust" nu este o inventie a secolului XX, insa, pe
fondul evolutiilor vietii sociale, a ajuns sa exprime lucruri foarte diferite fata de sensul sau initial. Astazi,
dezgustul" poate fi reactia fata de comportamentul unora, obiceiuri, atitudini, crime, revelatii, insulte,
lacomie, talmes-balmes, insa cel fata de clasa politica (de pretutindeni) nu este deloc ceva nou. O
demonstreaza dezgustul starnit in cazul lordului Bute, in veacul al XVIII-lea.