ISTORIE DE FOLOS DIN SCRIERI VECHI ASEZATA Care arati aducerea-aminte de minunea cea mare ce s-a facut cAnd persii si barbarii au inconjurat cu oaste Constantinopolul; dupa judecata lui Dumnezeu, acestia au pierit si cetatea au lasat-o nestricata, prin rugiciunile Preacuratei StipAnei noastre de Dumnezeu Nascatoare, side atunci se cinta cntarea de mulfumire, care se numeste Acatist. ASUPRA SCITILOR $I PERSILOR ¢ vremea Iui Heraclie, impiratul ‘grecilor, Cosroe, care avea atunci stépania persilor, a trimis pe Sar- var, voievodul siu, cu mulfime de oti in toata latura Risiritului, care era sub sti- pfnirea greceascd, ca si stribati prin ea ca un fulger eu foc arznd, topind si pierzéind. Deci acesta, cu mult indrazneala, fara te- ‘mere, a umblat prin pArfile Rasaritului, stri- cAnd cetifile si pierzind pe greeii care se aflau in ele, nefiind nimeni ca si-1 opreasci sau sf stea impotriva puterii lui; siinca fiind atunci puterea greceasca foarte slab, pen- tru cruzimea cea grea siin chip de fiard a lui Foca, zis tiranul, care finuse de curdnd sti- pania greceascd. ins ajungind Sarvar $i pind la Caledon, a pus oaste imprejurul ‘cetifii si a pregatit tot ce trebuia spre stri- carea acelei cetiti mari imparatesti; ¢& aceea gandea si de aceea se sfatuia si pentru aceea in tot chipul se nevoia. Niste lucruri ca acelea vizind imparatul Heraclie, care dupa tiranul Foca de curand stituse im- ind in mare durere si intristare, impiratia a mers la Pontul Euxi- nului (Marea Neagra). Si mai strangind oaste, fard de veste, cind nimeni nu stia, a mers in finuturile persilor. De a ciirui mer- gere impirateascd auzind Hagan al scifilor, indata a pornit la rizboi si a umplut marea de corabii si pamantul -a umplut de oameni_ ‘cAlari gi pedestri, Lar pe acei oameni, care rimasesera in Constantinopol, Serghie, care era patriarh atunci, i-a mangaiat si ta in vatat zicdind: indrazniti, fiilor, si sh punem nadejdea mantuirii noastre in D e Ja Dansul sa ridicam mainile si din (ot sufletul si ne va izbavi p ce ne-au inconjurat i toate sfrilor, care sunt asupra noastra, le va risipi. Cu niste cuvinte ca acestea intarind patri- arhul pe oamenii cei ce s-au aflat in cetate, au ribdat find intirifi cu credinta in Prea- curata Naseitoare de Dumnezeu si intru Hristos, Dumnezeul nostru, Care, pentru mi- lostivire, a voit de a Iuat trup dintr-insa, si asteptiind ca si dobiindeasca mila Lui, au rabdat ndajduind, si de mila s-au invred- nicit peste pufin si nu i-a amagit nidejdea lor, Pentru ci un dregitor de sfat, anume Vonos, care era pus de imparat spre paza cetifii, cAt era cu putinta a se pricepe im- potriva ostasilor acelora, nu s-a lenevit, toate lucrandu-le si ficdndu-le. Cici Dumnezeu Voieste ca si nu sedem noi in desert si fara de lucru, ci s@ si lucram cite ceva gandim si noi si si avem toata nadejdea izbavirii noastre intru Acela, cA aga gi losua, feciorul lui Navi, a poruncit de a facut inge- laciuni si mestesugiri asupra vrajmagilor. Si Ghedeon asupra madianitilor a intrarmat ostasii sai cu apa si cu lumanari, Asa si Vonos, sfetnicul cel mare, a intirit zidurile cetatii si a gatit toate cele ce trebuiau la razboi. lar Serghie patriarhul, luand sfintele icoane ale Maicii lui Dumnezeu si mai ales acelea in care era MAntuitorul prune zu- gravit pe mAinile Maicii Sale, a inconjurat zidurile cetifii, acclora adic& intarire dan- du-le, iar barbarilor celor potriva fuga si pieire. Iar de vreme ce peryii care tabaraserA asupra Caleedonului incepusera alte rele a fac face, si orasele a strica, asemenea si scifii ca si persii facdnd; pentru aceea patriarhul iardsi lnand icoana cea nefaicuti de mand a nostru I rugindu-se _zicea: Doamne, ajuti nous sisi se r se stingd ca fumul si si se lacrimi ra de fafa focului. $i ined nu je dup arderea aceea, si apropiat de cetate toatd oastea sci- era tabira potrivni- cea preacurata, care | st ajutitoarea cea grabnicd cheama pe dinsa, cu ostasii ce ser atunci in dumnezeiasca ei bi cheama Pighi, i-a ucis pe mulfi mente duceau rizboi asupri-le. Acest ajutor ce a ficut crestinilor Stipina cea atofputernica, ‘Maica lui Dumnezeu, nu numai ciderea ace- lor ostasi_ a adus, ci si intarirea scifilor a schimbat-o intru nepricepere. $i daci au vazut acei ostasi infrangerea lor atit de mare dinaintea cetatii, ce se ficuse atunci, au cunoscut ci este semnul Deci, din aceasta grecii, umplandu-se de mare indriizneali, au inceput a face pregi- tire de rizboi asupra lor in toate zilele, avand pe Maica lui Dumnezeu, care I lor si-i face pe diinsii mai tari decat aceia, covarsind mestesugirile si puterea scifilor $i stiinga lor de oaste, Dupa acestea, eu voia de obste a patriarhului si a mai-marelui cetatii sia tuturor locuitorilor au fost trimisi soli din cetate cu daruri ca si graiasea scifilor si si-i indemne spre pace. lar Hagan acela, avind naray de fiara, iar nu de om, si mai vartos find cu naray iubitor de arginfi, da- rurile a luat si neingrijindu-se de acea ce- rere de pace, a trimis solii inapoi fara nici o isprava, numai aceasta zicdndu-le: Nu va i, nfidajduind in Dumnezeul in Care credeti, cici cu adeyarat maine voi lua ceta- tea yoastra cu ména mea ca pe o pasire si vreau si 0 pustiese; si din mila mea va vol slobozi pe voi tofi cu cate 0 haina yi va vett duce din cetate unde veti vrea; a mil afard de aceasta spre voi nu yoi arata. Sia ‘it ined si mai inainte acest ‘ios si alte cuvinte multe de hula asupra lui Hristos, Dumnezeul nostru, si asupra cele ce 1 cut pe DAnsul, Deci, niste cuvinte o& acestea auzind de In cet trimis acuta din cetate, toi preotii, clerill, eilugirit tot poporul, suspindnd din adaneut init alergind la sfintele lui Dumnezeu biserit du-si mainile Ia cer si cu multe 12> rugandu-se, au zis: ApardDIN SCRIERILE VECHI 759 Doamne, Doamne, cauti din sfant locagul ‘Tau si veri pe acest spurcat barbar si pe cei ee sunt cu dinsul cum indraznese a huli numele Tiu cel mare si sfint; surpa-l pe dansul, Pazitorul nostru, Doamne, ca si ica: unde este Dumnezeul nostru? Ca esti Dumnezeul nostra, le stai impotriva si cauti spre puterea Ta este nea nebiruiti. Auzi cuvintele barbarulu ia care Te huleste pe Tine, Cel ce stipinesti toate, izbiveste cetaten mostenirii Tale gi poporul cel numit cu numele Tau. rugindu-se si pHingnd poporul, Dumnezeu a oprit venirea persilor la sciti. Dar ei, pre- cum se sfituiserd, erau gata, iar pe uscat mestesugurile cele de stricarea zidului le apropiau, masinile de aruncat si altele spre sfarimarea cetitii; iar pe mare rénduiau multime multi de corabii persane, aya incat deodati si intr-un ceas au lovit cu razhoi asupra cetifii, si pe uscat si pe mare; iar cfind se ficea riizboiul acesta, atunci Hagan, Iuind ciliretii pe care fi avea, a venit spre gurile marii si s-a ardtat ostilor persane; asemenea si voievodul persilor s-a ardtat lui, acela adici dinspre Asia, iar celZlalt dinspre Europa, ca niste fiare silbatice au ricnit asupra cetitii, socotind gata a 0 avea spre vanat, Dar cine va spune minunile lui Dum- nezeu, care s-au facut atunci? Sau milos- tivirea spre noi a Preacuratei Fecioare cine va putea sk o spuni? Pentru cd Hagan umpliind de corabii sinul mari ce se cheama Cheratos si cu ostasii ce erau in ele, ‘inca si cu cei ce se biteau pe uscat, se sileau spre mare despre sinul Cheratului socoteau cd in curand vor Iua cetatea. Far Domnul gi Dumnezeul nostru cel hulit de dansii, Care pretutindenea este ca un Dumnezeu, pentru rugiciunile Fecioarei de Dumnezeu Nasca- toare, care L-a nascut pe Dinsul, nidejdile Jor netrebnice si desarte le-a ariitat; pentru A atiita multime de potrivnici sub fiecare latura de zid, ostasii grecilor au ucis, ineat n-au putut cei vii st arda pe cei morti, gi aceasta s-a facut celor ce se biiteau pe uscat si se sileau pe pimant sa rastoarne zidurile, ‘jar corabiile impreuna si cu ostasii ce erau in ele le-a inecat 4 de veste Stapana de Dumnezeu Niseitoarea in preajma dum- nezeiestii biserici din Viaherne, ridiefind upra lor infricosator si silnic vifor; pentru cA fiind aproape de dumnezeiasca biserica mult intarftindu-se marea gi -se dupi voia lui Dumnezeu, pe toti degrab i-a cufundat gi i-a ineeat impre- un cu corabiile. Si putea si se vada acolo minune mare si nespusa: ¢% marea si-a inal- {at valurile intocmai ca muntii si in chipul unei fiare s-a salbi si tulburandu-se asupra vrajmasilor Maicii lui Dumnezeu, cumplit sirea asupra lor si fara de mila sorbit, asa precum oarecand a fiicut egipte- nilor care prigoneau pe Israelul cel de demult, care a trecut pedestru prin ea cu minunata vedere. Asa dind razboi inainte pentru a sa cetate, Nasedtoarea de Dum- nezeu si apardtoarea a facut biruinfa fara de sfinge cu aceasti vitejie, degrab inecdnd pe aceia, care adusesera rizboi asupra mos- tenirii ei si ridicaser4 arm asupra lor; si dand acele arme de razboi pe repejunile mri; iar pe aceia care isi pusesera nadej- dea mantuirii spre dansa, pizindu-i ca pe 0 mostenire a sa fara de nici o primejdie de asuprelile ce veniserd asupra lor. Ca atunci si insusi mai-marele lor Hagan, vizand piei- rea ostasilor sai acolo unde intr-un loc inalt stlitea cu cilirefii sii cei alesi, s-a bitut cu mainile peste obraz si peste piept. Tar cei ce erau in cetate si diideau rizboi impotriva dusmanilor, daci au vazut pierderea vrj- masilor ce se fficuse in mare, indata inti- rindu-se cu puterea lui Dumnezeu $i intrar- mandu-se cu tiria Fecioarei de Dumnezeu Nascittoare, au deschis portile cetafii si stri- gind si chiuind au alergat asupra vrajma- silor. Deci, eat bucurie si trie au avut os- tasii cetatii, atata frica de mare au ayut si barbarii. Si putea si vada atunci cineva preaslivita vitejie a Stipanei noastre de Dumnezeu Nascatoare, cA si copiii si femeile s-au pornit asupra barbarilor si au intrat in mijlocul ostilor vrajmasilor si atata paguba au facut barbarilor, efit nu este cu | nici cu cuvantul a socoti, Acolo cu ade s-a plinit ceea ce s-a zis: «Unul iar doi, zece mii». O putere si tarie ca aceastaISTORIE DE FOLOS a diruit Preacurata Fecioara si Stipina de Dumnezeu Nascitoare celor neputinciosi gi slabi, Tar daci a apus soarele si a venit noap- tea, atunci uneltele cele de razboi, pe care le aduseseri barbarii pe rofi pentru Iuarea cetifii, toate le-au bigat in foe, poruncind faranilor si le arda, de vreme ce facuse cu dinsii mili Naseitoarea de Dumnezeu, Jar Patriarhul si tofi locuitorii cetafii, ridicdnd mainile la cer, cu lacrimi mul{umire au adus siau zis: Dreapta Ta, Doamne, s-a preastivit intru tiie, mana Ta cea dreapti, Doamne, a zdrobit pe vriijmasi si intru mulfimea slavei Tale ai sfaramat pe cei potrivnici. $i asa pigdnul Hagan, care yenise cu mulfime multa de ostasi, s-a intors inapoi cu rusine. Asemenea si voievodul, care adusese acele oti ale persilor, pundindu-si mAna la gura gi acoperindu-si fata, cAci dintr-atitea mii cu putin numar ramisese, si el cu rusine s-a fntors in tara sa. Asa slujitoarea dum- nezeiestii rnduieli i a bunatatii lui Dum- nezeu, Preacurata si cea cu totul fard pri- hana Nascitoarea de Dumnezeu, ajuti- toarea cea tare a crestinilor, si-a aratat pu- terea sa pentru apirarea noastra si ne-a daruit atat de mare si slavita izbavire. De aceea, spre aducere-aminte de acea impli- nire at&t de mare, facem aceasti pomenire de acum, intru slava Nascatoarei de Dum nezeu, rugiciune cu tot poporul si prazni cu priveghere, aducindu-i cAntari cu bu multumire, ca praznic; Acatist a numit Biserica a toati lum nuim Maicii lui Dumnezeu pe vremea aceas- ta, cfind si biruinga s-a facut prin Maica lui Dumnezeu. Si Ai Ia numit, adi shesedere*; pentru ci aya au facut atunci clericii Bisericli si tot poporul cetatii, care au stat in picioare, rugandu-se si mulfumind Jui Dumnezeu. es MINUNEA A DOUA ASUPRA SARACINILOR izeci si sase de Constantin Pogonat, 3 Jom cel mare al saracinilor corabii asupra aceleiasi cetiti| indat a stat Lingd tirmul de Ia care in toate zilele se fiices mare asupra cetitii, de primivara pani toamna, si se ducea de ierna Ia Cizic; si venea primavara la Constantinopol si ficea rizboi pe mare si sapte ani tare s-a batut si multe corabii de ale sale a pier- dut si muiti ostasi intrarmafi si toata gatirea cea de oaste, pe care o adusese cu sine. Sis-a pornit inapoi Ia fara sa si fiind ei in partile Salei si bitind vant iute impotriva lor, dupa dreapta minie a lui Dumnezeu a pierit si cu ajutorul Maicii lui Dumnezeu tofi s-au ‘necat in mare, Asemenea siin alte vremi, de multe ori, pornindu-se acei pagani asupra acelei cetiti de Dumnezeu pazite, vidindu-se si pornirile lor cele nebunesti, deserti si plini de rusine s-au intors. MINUNEA A TREIA ASUPRA AGARENILOR me de la Rasirit si de la Apus, ¢ ajungand, intai au persilor si de acolo . fagiduind crestinilor ¢& nu-i vor sili sii se lepede de credinfa cea drept-credincioasi si fird prihand, care este ‘os Dumnezeul nostru; dar fiighdu- ci pe multi i-au fiicut mu- Ice cinstita aceasta. Si \dindu-l si fnnconjurand India, E rul mamyrusilor i asupra acelei ceti{i in strajile lor la cetate, mulfimea ostilor gi a acelora ci lor i cfti fuseserd adusi cu plat, de flieuse ultime multi de osti, si a celor din coribii; rrul corabiilor o mie si opt sute, cei mai de crezare. Biimpotriva lui Dumnezeu. Da o apropiere de zi zaboveau cu facerea de case, socotind ca vor i in ele ca acasi, asa puseserd ei in mintea sin gindul lor; dar Domnul a facut desarte sfaturile lor, cA iubitorul de Hristos popor, care era in cetate, fiicea slujbe nein- cetat, precum aveau ei obicei a face pentru pacea si buna asezare a crestinilor. Si atunci Iuind ei preacinstit lemn al Crucii Dom- nului si Mantuitorului nostru lisus Hrist si sfintele icoane ale Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, au umblat imprejur pe cetitii; si ridicdindu-si mAinile la Dumne: au zis: "Scoali-Te, Doamne, ajuti noua gi nu lepada pe poporul Tau, pana in sfarsit, cA iat, vrijmasii Tai s-au intarit si cei ce Te urase pe Tine au -at capul; nu da most nirea Ta spre car, ca si stipaneasci pi- ganii peste noi, ca si nu zicd vreodata: Unde este Dumnezeul lor? Ci ca si cunoasca ei ci numele ffi este Domnul lisus Hristos, intra slava lui Dumnezeu Tatal. Iar un claret sa- racin, Sofie, din cei potrivnici, cuvinte de hula zicdnd asupra cetitii, chemnd-o ceta- tea lui Constantin si Biserica eu nume prost numind-o, cizénd de pe cal intr-o groapa, a murit. ined si un hoge de ai lor suindu-se ‘intr-un copac inalt, ca si vesteasca rugaciu- nea lor, asemenea si acela cAzénd jos cu tica- losie si-a lepidat din sine sufletul siu cel fara de Dumnezeu. Dupa aceea s-au sfatuit si ridice rizboi si asupra bulgarilor, ci doi voievozi erau si unul a ramas si strice imp’ riteasca cetate, iar altul s-a dus asupra bul- garilor si se bat cu dinsii, cu care lovindu-se, armas biruit de ei si au cdzut din oastea lui mai mult de douazeci de mii; iar cei ce au rimas s-au intors cu rusine. insi dupa in- toarcerea de la bulgari se silea si treaci cu cordbiile ce le adusesera spre partea dinspre Viaherne; dar s-au oprit de un lant de fier ce cra intins de 1a Constantinopol pana la Galata, neputand sa facd ceea ce se sfitui- sera, $i aga au mers cu corabiile la locul ce se cheama Sosten sila alte limanuri mai mici si acolo foarte mulfi dintr-insii au murit de iutimea frigului gi multe corabii de vanturi groaznice s-au sfarimat si alti multime de corabii mari, grecii le-au ars. Lar orasul a fost intr-o mare stramtorare pentru lipsa de cele de trebuinta oamenilor. $i potrivnicii eu = 3 DIN SCRIERILE VECHI toate cele ce mincau orice si intru amar& nevoie it de foame, cat $i trupuri omenesti si itoace moarte au mancat entru o 1, multi din cei vestiti ai 1 cetate, s-au predat. $i in ce chip pe care goneau pe Israel de demult cufundat intru adane ca 0 ri si a adus peste dénsii apa mari, asa gi asupra saracinilor a adus Domnul, fugind ei de la Constantinopol. Ca intarindu-se ma- rea cu vnt intunecat si valuri groaznice, a Pierdut accle mii de corabii. Pentru ci pe Marea Egee mergand corabii multe, a cazut far de veste piatra din cer; cd precum fie- rul cdind se apropie de foc i se incalzeste ra- ceala, aga si piatra aceea cizind in apa mirii a facut-o de s-a infierbantat si, pentru fierberea accea, s-a topit smoala corabiilor celor protivnici si toti s-au cufundat intra adane, numai trei corabii ramAnand pentru instiintare. $i putea si vada cineva grime- zile mortilor care zAceau lepAdati afara pe la toate ostroavele, {rmurile, limanurile si sdnurile marii, Deci niste ispravi ca acestea A se spuna si altor popoare, precum zice psal- mistul, si toati gura crestineasci si cinte cuvant sfintit: «Tu, Doamne, ai sfaramat capetele balaurilor in api», si spre aceasta si se adauge cu mare glas si cAntarea israeli- tenilor cea de la iesire: «Si cintim Dom- nului, cici cu slava S-a preaslavit». Pana la acest cuvant ajungand si privind 1a inalqi- mea minunilor celor preastivite ale lui Dum- nezeu si Stapanului si ale singurei Preacu- ratei, de Dumnezeu Naseatoarei, rimin fara glas de spaima si nu pot a afla cuvinte ase- menea lucrurilor ce s-au ficut. Ce limba impodobiti vorbitoare va putea Kuda dupa vrednicie pe Fecioara de Dumnezeu Nasea- toare? Sau in ce chip va slavi cum se cuvine preaslivit darul ei sau va putea preaslivi izvorul milostivirii ci, sau va aduce ei mul- {umita? Ca se cade noua cu faptele st adu- cem multumire Maicii lui Dumnezeus ed de acestea se veseleste si ea singura si Fiul ei, ‘mai mult decat de fluiere gi de efintarile cele muzicesti; iar faptele plicute lui Dumnezeu sunt dragostea cea nefi{arnied, ce este Legii si al profefilor, iubirea de frati cea neschimbata, milostenia cea fara de intoar- cere, fecioria cea dumnezeiasea si casatoria: cea dupa lege, curifia cea fri de prihand, lor si viteji fugind iISTORIE DE FOLOS dreptatea cea statornicd, vitejia cea dupa lege asupra poftelor, gindul cel tocmit dupa yoia lui Dumnezeu, milostivirea cea fird strmbatate, infranarea fara trufie, smere- nia cea cu bund umilingi, inca gi viafa cen fara prihana, chipul vietuirii cel drept, obi- ceiul cel smerit, mintea cea eu buni price- pere, gura ce griieste cele bune, limba care laudi pe Dumnezeu, ochiul cel ce nu se uit la cele ce nu se cuvin, mainile cele nejefui- toare, picioarele cele negrabnice spre rau, $i altele, cu care omul cel fiicut dupa chipul lui Dumnezeu si unit cu Dumnezeu, se impodo- beste ca si cu o podoaba de mult pret si fru- moasi. Cu acest fel de fapte bune se cade nouii si mulfumim NascAtoarei de Dumnezeu, pentru ci asa au zis cei infelepti, cA multu- mirea din fapte, iar nu din cuvinte se face. ins& de vreme ce neputinta firii noastre si poticnirea gandului, ne fac pe noi lenesi spre osteneala faptelor bune si incet ne atingem de dansa, cum am zice, cu varful degetului, pentru aceasta avem trebuinta si multumim dupa datorie. Deci, macar si cuvinte de cin- tiri si aducem si, indlgind glasurile noastre si mintea ridiedndu-ne, asa sa zicem cu stri- gare: Tu dar, o, Stipina, de Dumnezeu Ni: cHtoare, ceea ce ai din fire iubire de oameni, n-ai incetat, apirind, neamul nostru cel crestinese, ca 0 Maica iubitoare de fii impr und si milostiva si ined pururea ne diruiesti noua facerile de bine, mantuindu-ne, acope- rindu-ne, pazindu-ne, din nevoi slobozindu-ne si din primejdii , noi pen- fru aceasta mul{umim fie si marturisim darul, nu tainuim facerile de bine, kiuda glas minunile tale, ajutorul m, purtarea de gri toare, de bine faci rea ta o vestim, si, pomenind darurile tale ‘vit prin tine, aces- aducem tale ade la este cfite prime te cfintari de mulfumi nu doar cd suntem v i Jesi le primeste niste prunei ce nu pot grai. Ca pentru a | necazuri de acum, care ne cerem ajutorul tau cel grabnic $i : avem ne- voie de ocrotirea ta; stricd smintelile cele ce sunt intre noi; risipeste norul si intunericul, care ne inconjoara pe noi, in care ca intr-un_ rizboi de noapte suntem ranifi si mai ales. zicdnd: ca si cum am fi far de minte, ne mincim trupurile noastre, necunoscand rudeniile, nici gandind de cei de un neam cu noi, Si uncle ca acestea indriznim a face noi, care ne-am inyrednicit a avea un Duh, pe Hristos unul, o credinta, un botez, o Biserica si aceleasi taine. Ci ca si nu tindem cuvantul mult, pentru aceasta ne rugim milostiviril tale, Preasfinta Stapana, ca si luim indu- ririle tale noi, poporul tau si mogtenirea ta. Si fii rugatoare citre Dumnezeul nostru, Cel ce S-a nascut din tine, ea si ne nu pierim de tot si si ne scoata pe noi din ispitele cele ce nu se pot vindeca. Vezi, Sti- pAni, cu cate lacrimi ne udm; deci, te mi- lostiveste si nu ne lepida pe noi pana in sfarsit. Pentru ce, imparateasa, intorei fata ta de la noi si uifi neputinta noastra si in- tristarea? Risipeste frica si spaima care vin asupra noastra; alind mania lui Dumnezeu care s-a pornit asupra noastra si pierderea noastr 0 potoleste si dezbinarile care sunt intre noi si zarvele le impacd si da liniste gi pace robilor tii. Ci spre multe facerile tale de bine si acestea adaugind, vestim totdeau- na minunile tale. Si pana aici inotand, lasand in jos panzele cuvantului, si stim in. anul cel tare al tice: Si cand ne adu- nim, iarasi si facem pomenire de acestea, ea nu ne aritim nerecunoseitori fai de i sA facem bunatati prin fapte numai, si lenesi fiind prin cuvinte aducem multumire, c& dobanda iarasi la noi se va intoarce. Ca de vom fi multumitori i, mare nadejde ru se pot spune, eu meni a Domnulu nostru Tisus Hristos, Ciruia se cuvine slava si puterea, cinstea si inchin: pururea si in veeii vecilor. Amin —_paxeios-—