Omonimia in sfera lexicului CRISTIAN MOROIANU (Universitatea din Bucuresti) Omonimia este una dintre cele mai complexe, mai nu- anfate $i mai discutate categorii semasiologice, care a determinat tratari diferite din partea specialistilor lexicologi gi lexicografi, fiind un aspect interesant si important al lingvisticii generale. Ea pune problema definirii conceptului de unitate lingvisticd de sine sttitoare, cu o forma, un sens, 0 categorie lexico-gramaticala individualizate, fiind analizata mai ales in relatia cu polisemia. Diversele definifii date acestui concept in lingvistica romaneasc&’ sint generale si, in acelasi timp, relative, nereusind s& acopere fenomenu! in totalitatea lui. fn functie de definitia daté omonimiei, cercetatorii au propus diverse clasificari: Mioara Avram, in articolul Mijloace morfologice de diferenjiere lexicalé in limba roméné’, stabileste, dup criteriile diacronic si sincronic, urmatoarele tipuri si subtipuri: — dups origine: (1) omonime cu etimoane diferite: (a) din aceeasi limba; (b) din timbi_ diferite; (2) omonime provenite dinte-un cuvint unic: (a) prin indepartarea unor sensuri de punctul de plecare al dezvoltarti semantice; (b) prin procedeul sintactic de formare a cuvvintelor pe calea schimbarii categoriei gramaticale;(c) prin mijloace morfologice. — din punct de vedere'Sincronie; (1) omonime propriu-zise (in cadrul aceleiagi ptrti de vorbire), (2) falsele omonime, adic’ forme identice din paradigmele unor parti de vorbire diferite —— omonimele propriu-zise sint: (a) totale (omonime in intreaga lor paradigma); (b) pariale Comonime sumai la unele forme ale lor) (diferentinte in genere prin mijloace morfologice, 1.0.) Ivan Evseev, in cap. Omonimia’, considera, in mod corect, cA .omonimele lexi- cale reprezinta nucleul categorici mai generale a omofoniei lingvistice, prin care se Omonimele sint cuvinte formate din aceleagi foneme, dar cu injelesuri deosebite (Al, Grau, fncercare supra fondului principal lexical al limbié roméne, Bucuresti, Editura Academiei, 1954, p. 126); dowd sau mai multe cuvinte se numese ommonime dac& ne apar ca un singur nume (onoma) identic (omoros)... (Sorin Stati, Omonimia in sistemul morfologic, in Probleme de lingvisticit generald, vol. Ml, Bucuresti, Editura Academiei, 126); exigtenta a dou& sau mai multe sensuri sau structuri diferite Ga nivelul lexicului, gramaticii sau i) in cadrul unui enw cu o sonoritate si o organizare fonologic’ identic’ (Alexandru Popescu-Mihdesti, Inlegdiurd cu definitia omonimelor, in Limba $i literaturd, XVII, 1968, p. 129); de regud, omonime se numese lexemele care au forme sonore identice, dar sensuri diferite (Marin Bucd, Ivan Evseev, Probleme de semasiolo- ie, Timisoara, Editura Facla, 1976, p. 100), manifestarea unui proces contrar sinonimiei: acelasi corp fonetic trimite ta doi referenti diferiti (on Coteanu, Narcisa Fordscu, Angela Bidu-Vrénceanu, Linrba romdnd contem- porané, Vocabularl, Edifie reviguité si adjugité, Bucuresti, E.D.P., 1985, p. 118), cuvinte identice ca forma gi romuntare, dar care diferd total prin sens(uri), avind, adesea, si o origine diferita in limba noastra (Gh. Bulgar, N. Felecan, Dicfronar de omonime, Bucuresti, Editura Vox, 1996, p. 6); relatie dintre dowd sau mai multe cu- vinte, morfeme gi constructii care au aceeasi forma si sensuri diferite (Angela Bidu-Vranceanu, in Dicfionwr general cle stiinge. Stiinfe ale limbii — DGS. $L., Bucuresti, Editura Stiinpific’, 1997, s.v.) ? Studi $i cercerari lingvistice, Tomi 1X, nr. 3, 1958, p. 315 — 333. ? Op. cit. p. 99 — 117.4 CRISTIAN MOROIAN intelege coincidenta in planul formei a doug unitdti senmificative distiacte. Omofonia se manifesta la nivelul tuturor unitatilor limbii: la nivelul morfemelor (omomortie), la nivelu! formelor gramaticale ale cuvintelor (omoformie), la nivelul cuvintelor (omonimie lexicala), la nivelul sintagmelor gi propozitiilor (omonimie sintacticd) etc.” (p. 100). Autorul trece in revista principalele tipuri de omofone propuse in lingvisticé, din sfera omonimici lexicale” (p. 102), desi nu toate intra in aceasta categorie: (a) omonimele propriu-zise (sau totale); (b) omonimele partiale (false omonime); (c) omo- nimele morfologice; (d) omonimele lexico-gramaticale (rezultate in urma conversiunii partilor de vorbire): (e) omonimele derivationale; (tf) omonimele semantice (datorate dezintegrarii structurii cuvintului polisemantic). O alt& propunere de clasificare a omonimelor fi apartine lui Sorin Stati {a) omonime lexicale: cuvinte identice ca forma, cu flexiune identic’, apartinind aceleiasi parti de vorbire; (b) omonime morfologice, adic& doud sau rai multe forme din paradigma unui cuvint, identioe fonetic; (©) omonime lexicale partiate, adic’ doua sau mai multe cuvinte apartinind aceleiasi parti de vor- bire, identice numai la unele dintre formete paradigmei for, (d) omonime lexico-gramaticale, adic& forme flexionare ale wnor cuvinte diferite din punctul de vedere al cateyoriei lexico-gramaticale Din rafiuni metodologice si datorité sensului gerieral al conceptului (nume iden- tic...), omonimia ar trebui analizata in trei mari sectiuni: (1) in sfera foneticii; (2) in sfera gramaticii (omonime morfematice, morfologice si sintactice); (3) in sfera vocabu- larului. Daca in primele doua sectiuni prevaleaza fdentitarea formald, tn sfera vocabu- larului, cel putin, trebuie sa fic luate in considerare gi forma, si sensul. Articolul de fara trateazi omonimia ca o categorie semasiologicd importanta a lexicului, Aceasta preci- zare evidentiaz4 un aspect definitoriu al omonimici, si anume relatia de sens lexical stabilita intre unitaji lingvistice diferite. Din acest punct de vedere, este necesari o definitie care sA cuprinda cit mai multe din elementele care compun esenta conceptului aflat in discutie: omonimele sint acele unitati lingvistice de sine stitatoare (cuvinte, morfeme derivative, elemente de compunere) care au identitate formal grafic’ si so- nora la cel putin una din forme (in cazul cuvintelor) gi sensuri lexicale (lexico- gramaticale) diferite, ceea ce le conferd statutul de unitati de limba diferite. in ceea ce priveste relatia cu omografele $i omofonele. consideram ca adevaratele omonime sint, simultan si obligatoriu, si omografe, si omofone®. Referitor la formele flexionare iden- * Omonimia in sistennud morfologic, in Probleme de iingvisned generald, vol. 11, Bucuresti, Editura Academici, 1960, p. 126. De avelagi autor, Omoninna sincacticd, in Limba si lrercaurd, nt. 11, 1966, p. 387 — 395. Despre omonimia gramatical’, vezi gi DGS. $L, s.v. In afara lexicului, aléturi de omonimia gramati- cal, exist gi 0 omonimie fonetica, vezi Ch. Bally, Linguistigue générale et linguistique francaise, Patis, 1932, p. 147, Andrei Avram, Omonimia $1 sinonimia in fonolagie, in Studit $1 cercetdri lingvistice, XIV (1962), Bucuresti, fase, 1. Aceste aspecte ale omonimiet care depagese sfera lexicului nu vor fi detatiate in articolul de fata 5 Identitatea graficd a omoniinelor fine de predominanta principivlui fonologic al ortografiei noastre; despre caracterul relativ al acestei convenjii, vezi Al. Popescu-Mihaesti, art cit., p. 127; Ch. Bally, op. cit, p. 143. © Theador Hristea (coord), Siweze de limba romana, ed. a ill-a, Bucuresti, Editura Albatros, 1984, p22.OMONIMIA IN SFERA LEXICULUL 8 tice din interiorul aceteiasi parti de vorbire (,,omonime morfologice” dupa Sorin Stati), desi indeplinesc celelalte conditii generale ale omonimiei (sint omografe si omofone), ele nu respecta calitatea de unitati de limba diferite (sint doar forme flexionare diferite ale aceluiagi cuvint si au acelasi sens lexical); ele sint cel mult omoforme. Argumentul minimal prin care se pot diferentia omonimele de celelalte unitafi care se scriu si se pronunta la fel trebuie sa fie, asadar, diferenta semantica. ‘Unmind 0 asemenea definitie, din punctul de vedere al unit&tilor lingvistice in care se incadreaza, in sfera largi a vocabularului, omonimele pot fi: (a) lexicale; (b) lexico-morfologice: (c) afixale (derivative); (d) lexico-afixale; (e/ afixoidale; (f) le- xiconafixoidale: (g) afixale-afixoidale. Omonimele lexicate sint cuvinte diferite intre ele, avind identitate formal (graficd si sonora) si sensuri mai mult sau mai putin diferite’, Din punctul de vedere al originii, ele pot proveni din etimoane diferite printr-un fapt accidental. arbi- trar, (omonime lexicale neetimologice) sau pot proveni din acelasi etimon, pe cale in- fernd sau externa, mai apropiat sau mai indepartat, direct sau indirect (omonime lexicale etimologice’) Omonimia lexicald neetimologicé se poate realiza prin urmatoarele modalitati: (a) convergenta (identitatea) foneticd a doud sau mai multe cuvinte cu etimologii diferite’: (1) ambele mostenite din aceeasi limba: car, -e, s.f. (lat. carrus) ! car, -i, sm. (lat. carius), incingetre), vb. I (lat. incingere) / incinge(re), vb. I (lat. incendere), yemanajre), vb. I (iat. similare) / semédna(re}, vb. 1 (lat. seminare}; (2) unul mostenit, celalalt imprumutat: cog, -i, s.m. (lat. cossus) / cos, -uri, san. (din sh. host), lin, -4, adj. wugor” (lat. Jenus, -a < lenis) / tin, $m. .nume de peste” (din sl. fini); (3) ambele im- prumutate: (a) din aceeasi limba: aledtut, vb. 1V (din ung. alkotni) / aledtui, vb. TV (din ung. alkecdn), a chiti, vb. TV, ..a g&ti, a impodobi™ (din sirb. kititi) / a chiti, vb. IV. a grabi. a repezi, a arunca” (din sitb. Aititi): (b) din limbi diferite: coral, -/, s.m. .,animal celenterat...". .bijuterie” (din germ. Koralle, lat, corallus) / coral, -@, adj. (din fr. cho- ral}, coreic, -d, adj., s.m. $i f. ,suferind de coree” (din fr. choreigque) / coreic, -d, adj. .coregratic” (din it. coreica) etc, Multe dintre ele pot avea etimologie multip!: (b) derivarea"’ de la baze diferite din punctul de vedere al apartenentei lor la 0 categorie lexico-gramaticala, chiar daca ele apartin accleiasi familii lexicale si, implicit, etimologice: albindrie,, s.f. .multime de albine” (albind + suf. -drie) / albindirie:, s.f. apicultura” (albinar + suf. -ie), ciocdnas;, sn. .fluier mic” (ciocan + suf. -ag) / ciocénas>, .m. ,lucrator care sparge cu ciocanul in minele de sare” fa ciocdni + suf. -ag) ete. Omonimia lexicaia etimologica poate fi grupata, de aseme- nea, in mai multe clase: ? Vezi Mioara Avram, art. eit, p. 316. 8 aceasta accepfie a termenului este diametral opus celei date de Ch. Bally, Traité de sdilistigue francaise, vol. |, Heidelberg, 1919 — 1921, p. 44: omonimele etimologice desemneaz’ cuvinte de origine ab- solut diferitd, c&rora hazardul schimbérilor fonetice le-a dat 0 pronunfare gi adesea chiar o ortografie identice” ° Etimologiile cuvintelor omanesti sint date dupa Dicttonarul explicatty al limbii romdne (DEX), Editia a f1-a, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, gi dup’ Floris Marcu, Nou! dictionar de neolo- gisme (NDN), Bucuresti, Bditura Academici Romane, 1997 '© Pentru tipur: si exemple in cazul omonimelor der:vationaie, vezi Paula Diaconescu, Omonima si polisenia, in Probleme de lingvistied generalé, vol, }, Bucuresti, Editura Academiei, 1959, p. 135 — 137.% CRISTIAN MOROIANU, {a) omonime care alc&tuiesc dublete etimologice, avind acelagi etimon, direct sau indirect (intern, extern sau mixt), fara s4 presupuna, in evolutia sa, procese deriva- tive: cot, coate, sn. (lat. cubitus) / cot, -uri, sn. (prin specializare semanticé si mor- fologica, din primul); ca/cw/, -i, sm. (din ff. caicule, lat. cafculus) / calcul, -e, sn. (idem), capital, -uri, s.n. (din fr. capital, germ. Kapital) / capital, -d, adj. (din fr. capi- tal); cap, -ete, 8.n. (lat. caput) / cap, -i, s.m. (calc semantic gi specializare morfologicd dupa fr. chef mostenit din lat. caput) etc. (6) omonime obfinute prin derivare de la aceeagi baz (etimon identic) cu sufixe diferite: acar,, s.n. cutie in care se tin acele” (ac + suf. locativ -ar) / acarp, s.m. ,,obiect in jurul céruia igi impletesc f&r’ncile parul” fac + suf. instrumental -ar), trecdioare), adj. de scurta durata” (a trece + suf. de agent -roare) / trecdtoare:, s.f. loc de trecere” (a trece + suf. locativ -toare) ete. Omonimele lexicale pot fi, la rindul for, torale (au o identitate perfecta la toate formele flexionare, avind etimologii imediate diferite sau aceeasi etimologie) si parfiale {sint identice doar Ia unele forme din paradigma lor gramaticald). Putem vorbi de omonimie lexicald totala in urmatoarele situafii: (a) intre cuvinte flexibile cu paradigme identice, aparinind aceleiasi categorii lexico-gramaticale si avind aceleasi trasituri morfologice (spre exemplu, de gen, numar gi caz fa nume; (b) intre doud sau mai multe cuvinte neflexibile. Omonimele partiale se pot clasifica in: (a) cuvinte apartinind aceleiasi parti de vorbire, identice numai la unele forme din paradigmele lor: bas, basi, sum, (din it. basso, fr. basse) / bas, -uri, s.n. (idem), bestiar, -i, s,m, (din lat, bestiarius, fi. bestiaire) / bestiar, -e, sn, (din fr. bestiaire, lat. bestiarium), capitul, -i, s.m. (relig.) capitul, -e, s.n. (bot.) etc.; acte;, pl. s.f. acté f acte:, pl. s.n. act, agate, pi. s.f. agatd / agate>, pl. s.n, agat, axe,, pl. sf, axd/ axe:, pl. s.n. ax etc.; (b) cuvinte apartinind unor parti de vorbire diferite, a cdror identitate este valabila doar la unele forme flexionare: adamantindy, s.£. / adamantind:, fem. adj. adamantin, anexd;, s.£. { anexd, fem. adj, anex, armonicd,, s.f. 1 armonicds, fem. adj. armonic etc. Din punct de vedere eti- mologic, omonimele partiale provin, in general, din imprumuturi sau prin conversi- une''. Omonimele partial sint, cele mai multe, etimologice (vezi exemplele de mai sus) sau au origini diferite: band, -e, sf. (din fr. bande’ < it, banda < got. bandwa »stindard”, germ. Bande) / banda, benzi, s.f. (din fr. bande < frq. *binda ), masa, mese, s.f. (lat, mensa) / masd, mase, s.f. (din fr. masse < lat. massa, gr. masa) etc. in seria omonimelor partiale cu acelagi etimon se incadreaza i cele obfinute in interiorul limbii prin conversiune, apartinind unor categorii lexico-gramaticale diferite: batut, -d, adj. (vezi @ bate) / batur, sn. (idem), bdut, -d, adj. (vezi a bea) / béut, sn. (idem), trecut, ~G, adj. (vezi a trece) / trecut, -uri, sn. (idem) etc. Relaria omonime lexicale / cuvinte polisemantice este unul dintre cele mai con- troversate aspecte ale lexicologiei, limita dintre ele fiind, uneori, aproape imposibil de stabilit. Singurul argument categoric pentru stabilirea acestei diferente, cel putin pentru unele dintre tipurile de omonime, este nonidentitatea etimologica. In ceea ce priveste omonimele care se dezvolta in general dintr-un singur etimon, situatia este clara la cele obtinute prin derivare. Diferentierea lexicald prin mijloace interne a fost convingator "' Dupa Paula Diaconescu, art. cif, p. 142: ,schimbarea categoriei lexico-gramaticale a cuvintelor {...] determina aparitia de omonime numai in cazut cind cuvintele respective igi schimba gi sensul lexical”. "2 Etimologiile franquzesti sint reproduse dupa Dictionnaire de la langue frangaise. Lexis, sub directia Iwi Jean Dubois, Larousse, 1994,OMONIMIA IN SFERA LEXICULUL nD demonstrata de Mioara Avram: ,Dac& prin cuvint ca unitate lexicald intelegem totali- tatea formelor lui flexionare — susceptibile de diverse intrebuinari sintactice — si totali- tatea sensurilor, nu putem incadra in aceeasi unitate forme care exprima sensuri lexicale proprii numai lor sau — invers — sensuri lexicale care nu se pot exprima prin orice alta forma din paradigma respectiva”"?, Dup& autoarea citati, mijloacele morfologice de diferentiere lexicald in limba romana la substantiv sint: (a) diferentierea prin gen: cristal, -e, s.f. / cristal, -uri, sn. curent, -fi, san / curent, -te, $n. ete.; (b) diferenfierea prin forme deosebite de plural in cadrul aceluiasi gen: daté, -te, s.f. / data, déift, s.f., spatd, -te, sf./ spard, spete, .f.; (c) prin insasi categoria de numar: bucard, s.f. are doud forme de pl., specializate semantic: bucare si bucdpi, (d) prin forme diferite cazuale (N. / A. domn;, s.m., V. doamme /'N./ A. domno, s.m., V. domnule) sau de articulare (fatd,, art. hot. fata / Jats, art, hot. tatél, cu sensuri specializate), in cazul verbului, statutul de omonime parfiale se confirma prin sufixe diferite in cadrul aceleiasi conjugari (a absolvi,, absolvesc ,termin un an scolar” / @ absolvi», absolv ,scutesc un acuzat de pedeapsa”, a acorda,, acarde: .pianul” / a acorda;, acord ..1. atentie; 2. subiectul cu predicatul”, @ contracta;, contractez 0 obligafie, 0 boala” / a contracta,, contract .micgorez, restring dimensi- unile”, a manifesta), manifestez fac manifestatie” / a manifesta, manifest .arat”, a re- flecta,, reflectez .cuget, meditez” / a reflecta,, reflect .rasfring, oglindesc” etc. Aceeasi insemnatate teoretica, a diferentierii intre cuvinte diferite gi diverse sen- suri ale unui singur cuvint polisemantic, o reprezinta, in egal masura, acea categorie a omonimelor totale apartinind aceleiasi parti de vorbire si identice in toate aspectele lor flexionare. Cele mai multe dintre aceste omonime formeaza dublete etimologice, avind origine unica. Din punct de vedere etimologic, ele se pot clasifica in urmatoarele ti- puri: (a) cuvint mostenit / cuvint imprumutat: arie,, arif, s.f. .loc unde se treierA ce- realele; arman [...}* (lat. area) / artes, arti, s.f. 1. (Mat.) misura a unei suprafete... 2, zona de rSspindire a unui fenomen... (fig.) intindere, suprafafa“ (din lat. area, cu sensurile dupa fr. aire), curs), -uri , $n. ,migcare a unei ape curgitoare... (Inv.) mers repede [...]" (lat. cursus) / curs», -uri, sn. .expunere, predare a unei materi de studiu sub forma unui ciclu de lectii sau de prelegeri; ciclu de lectii tiparite...” (din fr. cours), fugé,, fugi, s.f. .deplasare cu pagi mari si repezi; alergare, goana [...]* (lat. fuga) / fuga: fugi, sf. forma muzicala polifonica...” (din it. frga) ete.; (b) ambii termeni im- prumutati: arend,, s.f, .spatiu asternut cu nisip intr-un amfiteatru antic. ..; teren de sport imprejmuit cu tribune...; sfera, domeniu. loc de desfasurare a unei activitati* (din fr. aréne,, lat. arena) / arend, s.f. ,hidrocarbura care confine unu! sau mai multe nuclee benzenice in molecula; hidrocarbura aromatica” (din fr. aréne> < aréne,}, atlas), 8.0. wculegere de har (din fr. atlas, } / atlas, s.n. ,prima vertebra a gitului” (din fr. atlas, < atlas, )'"; buld,, sf. 1. sbasicd de aer sau de alt gaz aflaté in masa unui lichid ori a unui solid. 2. leziune elementara a pielii, sub forma de veziculé de mari dimensiuni” (din fr. bulle, lat. bulla) / buld,, s. £, »stera, glob de metal, de sticla ete.” (din fr. boule < lat. bulla) / buld;, s.f. 1. (la romani) ,medalion rotund de aur purtat la git de co, in familiile senatoriale sau ecvestre. 2. (in antichitate si evul mediu) pecete de metal bom- bat&, care se atasa unui act spre a-l autentifica; (pr. ext.) act oficial emis de papa sau de " Vezi art. cit., p. 315. '* jin Levis, ed. cit., s.v., sint dou cuvinte-titlu, cel de-al doilea provenind din primul pe cale intend, In DEX apare un singur cuvint, atlas, s.v., polisemantic.8 CRISTIAN MOROIANU un suveran care purta o astfel de pecete” (din fr. dulle, lat. bulia)’*; bursé, s.f. .alocafie baneasca (lunar) acordati de stat, de o institutie etc. unui elev sau unui stu- dent, pentru a-si acoperi cheltuielile de intrejinere in timpu? studiilor; {...) stipendiu® (din fr. bourse) / bursd;, s.f. .institutie unde se negociaza hirtii de valoare si valute strdine sau unde se desfagoara tranzactii de marfuri” (din fr. bourse, cf. Van der Burse, proprietarul casei in care se adunau negustorii venetieni Ja Bruges in sec. XVI, cf. NDN); capeld;, s.f. ,,bisericd mica, izolata, fara parohie; paraclis, parte a unei biserici care adaposteste altarul, incdpere intr-o cladire. cu un altar, unde se poate oficia slujba religioas&” (din it. cappella) / capelé;, s.f. .grup de coristi, orchestra de proportii re- duse; fanfara (militar’i)” (din it. cappella’, germ, Kapelle); caturactd), sf. ,cAdere naturala de apa, produs4 de o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascada” (din fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes, cf. NDN) / cata- racta;, s.f. ,opacifierea cristalinului, care produce o cecitate parfiala sau completa; (pop.) albeafa” (din fr. cataracte, lat. cataracta)""; cherd,, 5.1. ,,actiunea de a stringe prin contributie voluntara o sum de bani pentru un anumit scop* (din fr. gréte) / chetd>, s.£. 1. ,acfiune prin care un gonaci abate vinatul pentru a fi haituit. 2. actiune a unui cfine de vinatoare care bate cimpul pentru a descoperi dira vinatului” (din fr. quéte, cf. NDN, s.v.); cicero, s.m. invar. (Tipogr.) 1. .corp de liter’ de 12 punte tipografice. 2. albituré avind baza unui patrat cu dimensiunile unui cicero,” (din fr. cicéro) | ciceras, s.m. invar. ,.gen de tunsoare barbateasca (scurt)” (din npr. Cicero); diligenta,, s.f. ,,trasura mare, acoperita, cu care se facea in trecut transportul regutat de posta si de céilétori pe distanye mai lungi; postalion” (din fr. diligence, carrosse de dili- gence, cf. Lexis, s.v.) / diligenfa, s.f. (Livr.) ..sirguinta. osteneala; zel, promptitudine” (din lat. difigentia, fr. diligence); dozd,. s.f. ,cantitate determimat& dintr-o substantia, dintr-un material etc., care produce un anumit efect sau care formeazi impreuna cu al- tele un amestec, un tor’ (din fr. dose < gy. dosis, of. Lexis) { dozd., sf. 1. cutie metalicd izolata in interior, care serveste la protectia unor elemente din instalatiile electrice. 2. dispozitiv care serveste la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor inregistrate pe un disc” (din germ. Dose’® < gr. lat. dosis), fresd,, sf. unealtA agchietoare cu unul sau mai multe taiguri...” (din ft. fraise) / frez@s, s.f. un fei de guler cu mai multe pliuri care se purta la git in sec, XVI ~~ XVII* (din ff. fraise), importa,, vo. I. Trang. J. a aduce in tara proprie marfuri straine prin cumpirare sau prin schimb. 2. (Fig.) a prelua obiceiuri, mode ete. straine™ (din fr. importer; < engi, to import < lat. importare) f im- porta, vb. . Tranz. si intranz. ,,a prezenta importan{a, interes pentru cineva™ (din fr. importers < it, importare < lat. importare), mapd), s.£. wobiect de birou..., dosar spe- cial..., coperta de protectie...; servieté plata, de obicei cu mai multe despartituri fl (din germ. Mappe < lat. mappa) / mapé>, s.f. ,hart8” (din lat., it. mappa, fr. muppe), 'S In DEX apare un singur cuvtat-titlu: bud (din fr. buile, lat. bulla), desi buld: corespunde fi. howe. in NDN, s.v., apat uid,» sub acelagi cuvintetitlu, din fr. boule, lat. budia, desi buld provine din fi. bulle, cf. Lexis. sv, '® in Zingarelli, Vocabélario delta lingua italien, ed. a lla, 1984. s.v., apare it. capelt, potise- mantic "7 Vezi NDN, s.v, in DEX, sv. apare un sigur cuvint polisemantic; in Lexis, s.v., apar dowd cu- vinte cu aceeagi etimologie. 'S Etmologiile cuvintelor germane sint reproduse dup& Friedrich Kluge, £hmologiyches Worterbuch der deutschen Sprache, Berlin, Walter de Gruyter & Co., 1967OMONIMIA IN SFERA LEXICULYT v morgd), s.f. (Livr.) ,atitudine afectata si dispretuitoare; aroganta, trufie, ingimfare* (din ft. morgue;) / morgd,, s.f. .cladire special amenajata in care se depun cadavrele ne- identificate $i unde se fac autopsii...; sala speciala intr-un spital unde se depun mortii pind la inmormintare (din fr. morgue)’; a ponta,, vb. I. Tranz, si intranz. .a-gi inre- gistra prezenta la locul de munca in vederea calcularii salariului, Tranz. a marca, a in- registra timpul de munc4 sau cantitatea Iucrului efectuat in vederea platii” (din fr. pointer) / a pontd,, vb. 1. 1. (Despre ciinii de vinatoare) ,a se opri in loc (cu capul ridi- cat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau atinti vinatul. 2. a pironi cu privirea, a afinti animelul urmarit” (din fr. pointer); septimd,, sf. interval intr-o gama diatonic’, cuprinzind sapte note consecutive; treapta a saptee de la o treapta data” (din germ. Sep- time, it. settima, fem. substantivizat de la seftimo < din lat. septimum) / septimd, s. wuna din pozitiile de aparare la scrima” (din fr. seprime < lat. septimus, -a); sicofant,, sm. (Livr.} .denuntaior, delator; clevetitor”. Din fr. spcophunte (DEX); din fr. syco- phante, lat. sycophanta, gr. sycophantes (NDN) / sicofants, s.m, «insect de culoare verde-aurie, cu miros de mosc ...” (din lat. sycophantaj; stat,, s.n. (Adm.) (din it. stato, lat, status, cu sensuri dupa fr. état) / stat, s.n. ,,lista, tabel” (din lat, stars, cu sensurile fr. éfat; it. stato); test), $n. proba...” (din fr. test < engt. fest ,,épreuve”, din test, < lat. testa .,vas de pamint”, engl. test) / fests, sn. .invelis calcaros sau chitinos care pro- tejeaz4 corpul unor moluste. crustacee etc.” (din fr. fest,j; (c) cuvint mostenit (imprumutat) / cuvint obtinut prin calc lexical de structura semanticd: a abate, vb. II] ,.a (se) indeparta de la o divectie apucata, fig de la o norma fixata, de la o linie de conduita etc.; a se opri in treacdt undeva sau Ja cineva...; a se produce in mod violent* (lat. abattere) / a abate, vb. Ill ,a deprima, a intrista; a dobori" (lat. abatfere, dupa fr. abbatre), caprd, s.£. polisemantic (lat. capra) / caprd, s.f. .scaunul trasurii” (lat. capra, dupa germ. Bock, .capra”) etc.; (d) cuvint mostenit (imprumutat) / cuvint objinut din primul prin ruperea in timp a sensului comun: babd,, s.f. .femeie batrina... (din bg., scr., ucr. baba) / babdiy, s.f. ,sprijin de greutifi, grinda; (iht.) zglvoaca; (reg,) ciuperc& rosie, comestibild...”, broascd), s.f. ,nume dat mai multor animale amfibii din clasa ba- tracienilor. (lat. *brosea) / broased>, s.f. ,,incuietoare” etc. Aceast’ ultima subcate- gorie de omonime” este cea mai putin sigur’, existenta ei bazindu-se exclusiv pe dife- renfieri de ordin semantic, fara nici un argument formal sau de etimologie. Dupa parerea noastré, despre caracterul tolerabil / intolerabil"’ al omonimiei lexicale se poate vorbi in perspectiva diacronica, in masura in care limba a reactionat sau reactioneaza in fata unor asemenea situafii. Este vorba, in principal, de modalitajile interne de dezambiguizare: specificare contextuala, sufixe lexicale (porumb / porumbel, vara | verisoard, bun (s.m.)/ bunic, pescar / pescdrug etc.), utilizarea unor morfeme gramaticale (desinente Ja nume: bland, , bléni / blands, -uri, ciubue, , -e / ciubuco, -uri, sare, (defectiv de pl.) / sare, «uri etc., sufixe la verbe- @ absolvi;, absolv / a absolvis, absolvesc, a acorda,, acord/ a acorda;, acorde:, a manifesta; manifest / a manifesta. manifeste:, a reflecta,, reflect/ a reflectaz reflectez, a turna;, torn, / a hurnas, turn © Vezi Lexis, 2 din | 2 Omonime semantice”, dup& denururea lui Ch. Bally, op. cit, p. 44, pe care autenul le opune omonimelor etimologice”: in cazul omonimiet etimologice, doua cnvinte diferite ca origine au luat o form’ asemanatoare; in cazul omonimiei semantice, un singur cuvint a luat cu timpul sensuri diferite, atit de diferite, incit, din punctul de vedere al gindirii, ele sint complet distincte”. 2! Vezi lon Coteanu, Narcisa Fordscu, Angela Bidu-Vrinceanu, op. cit., p. 118 ~~ 119.30 CRISTIAN MOROIANU, Omonimele lexico-morfologice (gramaticale) sint acele cuvinte aparfinind unor parti de vorbire diferite, identice accidental la unele din formele Jor gramaticale, Aceasti categorie cuprinde dou% clase: (a) cuvinte a caror omonimie partiala se justificd accidental, aleatoriu: feu) cer, vb. III, ind. prez., I sg. / (un) cer, s.n., N./ A. 8g.; (ew) cert, vb. I, ind. prez., I. sg. / cert, adj. var., N. / A. m. sg.; (ex) mor, vb. IV, ind. prez., I. sg. / mor, interj. etc.; (b) cuvinte a c&ror identitate partiala se justifica prin apartenenta la aceeasi familie etimologica: (el) ceartd, vb. I, ind. prez., HI sg. / ceartd, s.f.N./ A. sg., (el) sapd, vb. I, ind. prez., ITI sg. / sapd, s.£. N./ A. sg. etc. Omonimele afixale (morfematice) afecteaza in general morfemele de- tivative: sufixele lexicale gi prefixele. Ele pot fi etimologice (avind o origine comuna) sau neetimologice (fara nici o legdtura in ceea ce priveste originea). Sufixe etimologice: -ar, (-er) (lat. -arius, vezi: cdiprar, cdrindar, fierar, focar, macelar, piicurar, pescar, porcar, primar etc.) / -ar (-er) (din sl. -ar, cf. lat. -arius, vezi: jitar, pisar, scutar, pin- dar, zidar etc.) / -arz, (din ft. -aire, it. -ario, cf. lat, -arius, vezi: acfionar, bibliotecar, librar, etc.) -atic, (lat. -aticus, vezi: sdlbatic, zanatic, rosiatic, nebunatic etc.) | -atic, (din ff. -atique, it. -atico, ef. lat. -aticus, vezi: catedratic, inipiatic etc.); -oare™*, (lat. -orem, vezi: alboare, duroare, licoare, lucoare, lingoare, putoare, fiitoare etc.) | -oare2, (din fr. -eur, cf. lat. -orem, vezi: candoare, grandoare, splendoare etc.), -os, (ios) (Jat. -osus, vezi: duios, (fioras, virtos; mustacios, préffos, primejdios, spumegos ete.) ! -0s, (-ios, -uos) (din fr. -enx, it, -uaso, vezi: capricios, dificultos, judicios etc.); -urd, (lat. -ura, vezi: arsurd, bduturd, copturd, strimturd etc.) / -urd2, (din fr. -ure, cf. lat. -ura, vezi: turnurd, uzurd, candida- turd, sulfiurd etc.), Prefixe etimologice: de - (lat. de-, vezi: decura, depune, destinge, desidera etc.) / dez- (din lat. de-, fr. dé-, it. de-, sau prin etimologie multipla, vezi: declama, denota, degusta; decidea, demumi etc.); des,- (lat. dis-, vezi: descaperi, despéiti, despune etc.) / des: (din fr. dés-, lat. dis-, prin imprumut, calc si romnizare, vezi: deshidrata, descompune, destrona etc.); subj-® (sue) (at. sub-, vezi: sughita, supune, supleca, sumuta etc.) f subs (su) (din lat., fr. vezi: suride, subscrie, succesor, subadministrator etc.). Exemple de sufixe omonime neetimologice: -an, (augmentativ: baietan, hefivan) / -an, (motional: curcan, giscan): -as, (diminutival: copilas, nouras) / -as> (de agent: arcas, plutas), Prefixe omonime neeti- mologice: a,- (lat. ab-, vezi: abate) / az- (lat. ad-, vezi: cacoperi, adormi, aduce) / a3- (din gr. a, vedi: avclie, acromatic, afebri), any. (Ain gr. are, vezi: anacidltate, anorganic, anafrodtiziac) | any * vezi: antermit), co; (var. a ui cus, veut: cominda) | cor (din vsl. po-, vezi: coclanyéi, cotreanséi), pro;- (din sl. pro-, vezi: proafla, prociti, prostivi) | pro (din lat., gr. pro-, vezi: proafrican, procrea, promotor) etc. 2 Magdalena Popescu-Marin, Sufixele -oare i -toare (-dtoare, -etoare, -itoare), in Studii si mate- riale privtoare ta formarea cuvintelor in limba romdnd (SMFC), vol. Ill, red. resp.: Al. Graur si Mioara Avram, Bucuresti, Editura Academiei, 1962, p. 175 -— 186. 3 in Formarea cuvimelor in limba romand {FCLR), vol. Il, Prefivele, de Mioara Avram, Elena Carabulea, Fulvia Ciobanu, Florica Fiesinescu, Cristina Gherman, Finuja Hasan, Magdalena Popescu-Marin, Marina Radulescu, |. Rizescu, Laura Vasiliu (red, resp.: Al, Graur gi Mioara Avram), Bucuresti, Editura Acade- miei, 1978, sv., este discutat un singur prefix sub-, ciretimologie multipté (21). in realitate, este vorba de doud omonime prefixale, unul mostenit si altul impruntut neologic, cu origine multipla (latina si franceza). * Relatii de omonimie, de orice tip, se pot stabili, prin urmare, si intre variante (literare sau nelitera- re, interne sau externe) ale unitatilor lingvistice. Pentru exemple de omonimedexicale stabilite intre variante, vezi Paula Diaconeseu, art. cit., p. 135.OMONIMIA IN SFERA LEXICULUI a Omonimele lexico-a ale sint cele alcdtuite, pe de o parte, din unit’ji lexicale si, pe de alti parte, din afixe derivative. Ele pot fi etimologice, raportindu-se, direct sau indirect, prin diverse modalitfi de patrundere in limba (mostenite, imprumut, evolutie intern’ sau calc lingvistic, vezi FCLR, U, p. 302) la acelasi etimon, si neetimologice, avind origini diferite. Exemple de omonime lexico-prefixale etimologice: contra, adv. / contra, prep. / contra;- (direct din lat. si, mediat, prin fr., it, germ., rus., engl., vezi: contraadevar, contraamiral, contraatac); de), prep. (lat. de) / de2- (lat. de-, vezi: decura, deprinde, depune, desidera); in, prep. (lat. in) / in (lat. in-, vezi: infringe, infiinta, inflacéra); intre;, prep. (lat. infer) / intrez- (din lat., fr. infer-, vezi: intretdia, intrevedea, intre- ciocni); spre,, prep. (lat. super) / spre2- (din prep. omonimé, vezi: sprepus, spregrditor, sprezice); sub;, prep. (lat. sub) / sub; (lat, mostenit; etim. multipli neologic’: lat., fr., germ., it. vezi: supune, sufla, sumete; subalpin, subdiviziune, subversiv); prea;, adv. (din sl. pre) f preay Gin vs. npb-, vezi: preagresi, preamindru); supra,, adv. (din lat. supra) | supra;, prep.® (din lat. supra) / supras (din lat. supra-; cale dupa fr. super-, vezi: suprascrie; suprapune, supraviezui) etc. Exemple de omonime lexico-prefixale neetimologice: con,, s.n. (din fr. cone) / con,-* (din fr., lat, sau prin calc dupa ff., lat., vezi: condensa, consolida, configura; concetdjean, concurge etc.); de), conj. (cf. alb. de) / dez- (lat. de-); des, adj., adv. (lat. densus) / desz- (lat. dis-, vezi: descoperi, desparji, despune; vezi si raportarea Ja dubletul sau neologic des3-, din fr. dés-, lat. dis-, obtinut prin imprumut, calc si romani- ware, vezi: deshidrata, descompune, destrona etc.), vdz,, s.n. (postverbal din vedea) / véizx (din sl. vdz-, vezi vazduh) etc. Omonimele lexico-sufixale sint neetimologice: ar, s.m. (din fr. are) / -arz (lat. -arius, sl. -ari, vezi: berar, morar, podar etc.); ie,, sf. (lat. linea) / -ie7” (lat. -ia < gr. -ia, vezi: avufie, mdiestrie, trie, vrdsmdsie; ulterior si din gr., fr., it., vezi: cavalerie, filozofie etc.); if), s.f. (lat. licia) / itd, (din sl. -ica, vezi: fetifd, frunzi{a; mordrifd, scoldrifa etc.); os), sn. (lat. assum) / -os2 (lat. -osus, vezi: balos, duios, fioros, préfos etc.) / urd, s.£ (derivat regresiv din uri) / -urdz (lat. -ura, vezi fapturd) etc, Omonimele afixoidale presupun identitatea formala, de regula acciden- tala, dintre doud sau mai multe elemente de compunere savant& (afixoide): a/go;- pdurere” (gr. dAyoc) / algor- alga” (lat. alga); col)- ,,clei, gelatina” (gr. xd2Aa) / col yfiere” (gr. yody-, yo); coni,- con” (lat. conus) / coniz- ,,praf” (gr. xévic); eco;- ssunet, ecou” (gr. prog, 1x0) / ecor- ,casd, locuinf’, mediu” (gr. oixo-, o1m0¢); filo; 2 iubi” (gr. gi20-, pudeiv, gitoc)/ flor ,franzA” (gr. gvddo-, piddov); lino,- ,,in” (lat. lini-, Hinum) | lino ,xind, linie” (lat. linea); lipo;- ,grasime” (gr. Anno-, Zino) / lipor ,lipsi, pardsire” (gr. leiz-, deiner); -man, ,,pasionat” (gr. -zavnc, pavia) / -manz om, birbat” (engl. man); metro; ,masuri, misuritor” (gr. pepo, -uérpov) / metror ,,uter” % CE Mioara Avram, Prepozifii neologice in limba romdnd contemporand, in Studii si cercetdri lingvistice, XXIV (1973), nr, 3, p. 244: , Prepozitia neologic& supra constituie dubletul etimologic al vechii prepozitii mostenite omonime supra, care a iesit de mult din uz (...)". 6 In DEX, s.v,, prefixul con- (vezi FCLR, Il, p. 68 — 71) este tratat, in mod nejustificat gi gresit, ca tlement de compunere(prefixcid). * Pentru etimologia sufixelor -ie gi 4d vezi Al. Rosetti, Istoria limbit romdne, De la origini pind ta inceputul sec, al XVil-lea. Editie definitiv’, Bucuresti, Editura Stiinfificd si Enciclopedic’, 1986, p. 153 (ptr. -ie) sip. 298 (ptr. ~ifd), Etimologia lui ~ie, vezi si Ovid Densusiany, istoria Hmbii roméne, vol. I. Originite, Editie ingrijitt de Jacques Byck, Bucuresti, Editura Stiinyifics, 1961, p. 1112 CRISTIAN MOROLANU. (er. unspo-, pipe), mito,- ,.filament” (gr. pitog) / mito,- mit, minciund” (gr. pv8o-, HbOOS); omo;- ,acelasi” gr. quo-, duotos) / omoz ,crud” (gr. duo-, @uds) 1 omo3- wumar” (gr. duo-, Gog); oro,- ,amunte” (gr. dpo-, dpos) | ooze yguri” (lat. os, oris) etc. Omonimia lexico-afixoidala se stabileste intre cuvinte gi ele- mente de compunere savanta. Ea poate fi: (a) /exico-prefixoidald: bis), adj, inv., s.n. (din fr., lat. bis) / bis;- ,,doi, dublu’ (lat. bis-, bis), loco, adv. (din lat. loco) / loco, slo”, ,,.locomotiva” (lat. focus), maxi, adj. invar., subst. (din fr. maxi) / maxi foarte mare” (lat. maximus), mini;, adj. invar., subst. (din fr. mini) / miniy ,,foarte mic” (lat. minimus), rect,, sn. (din lat. rectum) / rect;- ,drept” (lat. rectus) etc. i (b) lextco- suftxoidala: fuga, s.f. (din lat. fuga) / -fug(d)2 (lat. -fugus, fugere, .a fugi”), gen, s.n. (din lat. genus, -eris) / -genz (gr. yévoc), graf;, s.m. (din germ. Graf) / «graf; (gr. ypago-, ppagery, a scrie”), par), s.n, (din lat. palus) / -par (lat. parere .,a naste”) etc. in sfirgit, exista, mai rar, si omonimie afixala-afixoidala (intre afixe si afixoide), reprezentaté de exemple ca: dis)- (din fr. dis- sau prin etimologie mullipla: ff. i lat, fr. si it., vezi: dispres, disproportie; distrage, dispune etc.) / disy« (gr. dva- ,,greu, dificil”, anormal”, vezi dismnezie), hipo,- (direct din gr., apoi reim- prumutat din limbile moderne de circulafie internationala: fr., germ., engl., it., rus’, vezi: hipoaciditate, hipotensiune, hipotiroidism etc.) / hipoy (din gr. inno-, txnos, steferitor la cal”, vezi: hipodrom, hipotracjiune, hipologie etc.). Datorita caracterului in genere arbitrar al limbii si posibilitatii transferului unor unitati lingvistice de la o clas& la alta, exist si situafii mai complexe de omonimie, care nu intereseaza in mod special discufia noastra, E vorba, in principal, de acele omonimii combinate: /exico-afixale-afixoidale (la cele spuse anterior despre hipo,- (prefix) si hipox- (prefixoid) se adauga gi hipo,, (adjectiv, in sintagme de tipul concurs hipo); eti- mologice-neetimologice (05;, sn. (lat. assum) / -osz (lat. -osws) / -os; (din fr. -eux, it, -u0so, vezi: dificultos, gelatinos, membranos etc.) in esen{’, principalele tipuri de omonime din sfera lexicului limbii romane se pot reprezenta astfel: lomonime lexicale: (a) totale — neetimologice — prin mostenire — prin imprumut — din aceeasi limba — din limbi diferite — prin derivare — etimologice — prin mostenire — prin imprumut — din aceeasi limba din limbi diferite —- prin mostenire $i imprumut 8 Pentru etimologii, vezi FCLR, vol. | (Compunerea), de Fulvia Ciobanu gi Finufa Hasan, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p. 241— 259. Pentru alte exemple, vezi NDN, Nicolae Andrei, Dictionar etimologic de termeni stimpifict (Elemente de compunere greco-latine), Bucuresti, Editura Stiingific& si Enciclopedica, 1987 2? Omonimia afixalé-afixoidald gi cele de tip combinat mi-au fost sugerate, algturi de alte observatii, de cercet, dr, Mioara Avram, in urma referatului facut asupra acestui articol,OMONIMIA IN SERA LEXICULU? 33 — prin evolutia semanticd a unui cuvint (mostenit sau imprumutat) — prin mostenire (imprumut) si calc semantic — prin derivare de la aceeasi baza"” (b) partiale — neetimologice — prin mostenire ~- prin imprumut — prin mostenire si fmprumut — prin derivare — etimologice — prin mostenire — prin imprumut — diferentiate intern prin mijloace morfologice si lexico-morfologice (conversiune) 2omonime lexico-morfologice: (a) accidentale (b) din aceeasi familie lexicala 3.omonime afixale (derivative): (a) prefixale — etimologice — neetimologice (b) sufixale — etimologice — neetimologice 4.omonime lexico-afixale: (a) lexico-prefixale — etimologice — neetimologice (b) lexico-sufixale — neetimologice 5.omonime afixoidale—neetimologice 6omonime lexico-afixoidale: (@) lexico-prefixoidale —- etimologice (b) lexico-sufixoidale — neetimologice T.omonime afixale-afixoidale— neetimologice * L’article ici présent traite 1a probleme trés interesante et trés importante de ’homonymie dans la sphére du vocabulaire. Passant en revue la bibliographie de ce sujet, j'ai essayé a présenter les principales classes de homonymes: lexicales, afixales, afixoidales, avec leur sous-divisions mixtes. On a utilisé quelques critéres pour établir ces classes: l'appartenence a une unité linguistique, le caractére partial ou totale de Thomonymie, le caractére aléatoire ou motivé ( étimologique). » Desi omonimele etimologice sint, in general, si dublete etimologice, cele obyinute prin derivare de la aceeasi baz& nu se incadreaz4 in aceasté categorie. fn acest sens, vezi Cristian Moroianu, Dublete eti- nologice — sincronie st diacronie, in Limba si literaturd, Anul XLU, vol. Il, 1997, p. 20.