Primvar - Lucian Blaga

A cunoate. A iubi.
nc-odat, iar i iar,
a cunoate-nseamn iarn,
a iubi e primvar.
A iubi tare de
A iubi tare de

aceasta vine
departe-n mine.
aceasta vine
departe-n tine.

A cunoate. A iubi.
Care-i drumul? Ce te-ndeamn?
A cunoate - ce nseamn?
A iubi - de ce i-e team?
printre flori i-n mare iarb?
Printre flori i-n mare iarb,
patim fr pcate
ne rstoarn-n infinit,
cu rumoare i ardoare
de albine re-ncarnate.
nc-odat, iar i iar,
a iubi e primavar.
Din volumul Poezii Var de noiembrie,
1962

Primvar
de George Toprceanu
Dup-atta frig i cea
Iar s-arat soarele.
De-acum nu ne mai nghea
Nasul i picioarele!
Cu narcii, cu crini, cu lotui,
Timpul cald s-apropie.
Primvara asta totui
Nu-i dect o copie.

Sub cerdac, pe lurusc,

Cum trecur Babele,
A ieit un pui de musc
S-i usuce labele.
Psrile migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gzele depun la soare
Ou microscopice.
Toat lumea din ograd
Cnt fr pauz.
Doi cocoi se iau la sfad
Nu tiu din ce cauz.
Un curcan st sus, pe-o brn,
Nu vrea s se bucure.
Moul rou i atrn
Moale ca un ciucure.
Doar Grivei, btrnul, n-are
Cu ce roade oasele.
C de cnd cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.
Pentru cte-a tras, srmanul,
Cui s cear daune?
Drept sub nasul lui, motanul
A venit s miaune.
Dar acum l-a prins potaia
i-a-nceput s-l scuture
Peste toat hrmlaia
Trece-n zbor un fluture.
Pe trotuar, alturi salt
Dou fete vesele
Zu c-mi vine s-mi las balt
Toate interesele!

Vasile Alecsandri - Primvara

Nichita Stnescu - Cea mai scump

A trecut iarna geroasa
Campul iata-l inverzit
Randunica cea voioasa
La noi iarasi a sosit
Dintr-o creanga-n alta zboara
Sturzul galben aurit
Salutare primavara,
Timp frumos bine-ai venit!
Turturele se-ngana
Mii de fluturi vezi zburand
Si pe harnica albina
Din flori miere adunand
Canta cucu-n dumbravioara
Pe copacul inflorit
Salutare primavara!
Timp frumos, bine-ai venit!

Spune-mi care mama-anume

Cea mai scumpa e pe lume?
Puii toti au zis de pasari,
Zarzarii au zis de zarzari,
Pestisorii, de pestoaica,
Ursuletii, de ursoaica,
Serpisorii, de serpoaica,
Tigrisorii, de tigroaica.
Manjii toti au zis de iepe,
Firul cepii-a zis de cepe,
Nucii toti au zis de nuca,
Cucii toti au zis de cuca,
Toti pisoii, de pisica,
Iara eu, de-a mea mamica.
Orice mama e anume,
Cea mai scumpa de pe lume!

De ziua mamei - Victor Tulbure

Abia s-arata palcuri de cocori
Nici n-a-nflorit gradina noastra inca
Dar ghioceii albi, de sub ninsori,
I-am adunat cu dragoste adanca.
Sa ti-I aduc in dar, de ziua ta;
Ne-nsemnat buchetul meu e poate,
Da-ntr-insul vei citi simtirea mea
Si gandurile cele mai curate!

George Cosbuc - Vestitorii primaverii

Dintr-alte tari, de soare pline,
Pe unde-ati fost si voi straine,
Veniti, dragi pasari, inapoi
Veniti cu bine!
De frunze si de cantec goi,
Plang codrii cei lipsiti de voi.
In zarea cea de veci albastra
Nu v-a prins dragostea sihastra
De ceea ce-ati lasat? Nu v-a fost
dor
De tara voastra?
N-ati plans vazand cum trece-n
zbor
Spre miazanoapte nor de nor?
Voi ati cantat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, cand v-ati adus
De noi aminte!
Strainilor voi nu le-ati spus
Ca doine ca a noastre nu-s?
Si-acum veniti cu drag in tara!
Voi revedeti campia iara,
Si cuiburile voastre-n crang!
E vara, vara!
As vrea la suflet sa va strang,
Sa rad de fericit, sa plang!
Cu voi vin florile-n campie
Si noptile cu poezie
Si vanturi line, calde ploi
Si veselie.
Voi toate le luati cu voi
Si iar le-aduceti inapoi!

O, mama...
O, mama, dulce mama, din negura de
vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma
chemi;
Deasupra criptei negre a sfntului
mormnt
Se scutura salcmii de toamna si de
vnt,
Se bat ncet din ramuri, ngna glasul
tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi
mereu.
Cnd voi muri, iubito, la crestet sa numi plngi;
Din teiul sfnt si dulce o ramura sa
frngi,
La capul meu cu grija tu ramura s-ongropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi o data umbrind mormntul
meu...
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi
mereu.
Iar daca mpreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormntul sa ni-l sape la margine de
ru,
Ne puna-n ncaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de snul
meu...
Mereu va plnge apa, noi vom dormi
mereu.

Nichifor Crainic
Mama de departe
Lnga lacul larg-nfiorat si pal,
Te-am vazut n toamna ramnnd pe
mal,
Profilata trist pe cerul sngeriu,
Printre foi cazute prea de timpuriu,
Cu naframa-n care cautai sa-ngropi
Sfsiatul suflet risipit n stropi,
Mama de departe.
Si de-atunci mereu
Lacrimile tale cad n gndul meu :
Frunze vestejite peste lacul pal
Turburndu-i vesnic sfarmatul val.

St.O.Iosif
Bunica
Cu parul nins, cu ochii mici
Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus dupa fus.
Din zori si pna-n seara;
Cu furca-n bru, cu gndul dus,
Era frumoasa de nespus
n portu-i de la tara...
Cata la noi asa de blnd,
Senina si tacuta;
Doar suspina din cnd n cnd
La amintirea vreunui gnd
Din viata ei trecuta.
De cte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...

Erich Kstner
O mama si face bilantul
Feciorul meu mi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o
scrisorica:
la mine se gndeste iar si iar
si draga-i sunt ca totdeauna, cica.
De cnd nu ne-am vazut e aproape-un
an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
privind la trenuri, plina de alean
cnd spre Berlin - acolo-i dnsul - pleaca.
Si mi-am luat bilet cndva si eu
de ct pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am ntors pe urma la ghiseu
iar ei biletul mi-l rascumparara.
De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?
L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?
Frumos era cnd locuia la mine!
Acum dnsul o sa se nsoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cte un tren ... El, mai tuseste oare?
Pastrez ntr-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici.

Nicolae Labis
Mama
N-am mai trecut de mult prin sat si-mi
spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum sa cred attea vesti,
Cnd din scrisori eu vad precum matale
Din zi n zi mereu ntineresti.

George Cosbuc
Mama
n vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau n cale,
Iar plopi n umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din cnd n cnd
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecnd
Prin colturi de odaie.
Cu tine doua fete stau
Si torc n rnd cu tine;
Sunt nca mici si tata n-au
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
ncepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai ngndurata.
Si firul tau se rupe des,
Caci gnduri te framnta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici

Cnd fusul se desfira...
Te uiti la el si nu-l radici,
Si fetele se mira.
...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti !
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti
"Ce vezi ?" ntreab-o fata.
"Nimic... Mi s-a parut asa!"
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plns de-ngropaciune.
ntr-un trziu, neradicnd
De jos a ta privire
"Eu simt ca voi muri-n curnd,
Ca nu-mi mai sunt n fire...
Mai stiu si eu la ce gndeam
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el !... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, n ceasul mortii!"
Afara-i vnt si e-nnorat,
Si noaptea e trzie;
Copilele ti s-au culcat
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plingind;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tirziu cu mine-n gnd
Ca sa visezi de mine!

Cntec femeies de Adrian Punescu

Aa e mama i a fost bunica
Aa suntem femei lng femei
Prem nimic i nu-nsemnm nimica
Doar nite ele ce slujesc pe ei.
Ei neglijeni, iar ele foarte calme
Ei ncurcnd ce ele limpezesc
Ei numai tlpi i ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
i-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic mre, nimic impuntor.
Schimbndu-i dup ei i drum i nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atia pai ce au fcut prin cas
i pentru care plat nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioas

Ar fi ajuns i dincolo de cer.
Ei fac ce fac i tot ce fac se vede
Ba stric mult i ele-ndreapt tot
i de aceea nimeni nu le crede
Cnd cad, mbtrnesc i nu mai pot.
Aa e mama i a fost bunica
i ca ele mine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Dect curat i uneori copii.
Suntem veriga firului de a
n fiecare lan fcut din doi
Ce greu cu noi femeile n via
Dar e i imposibil fr noi