1.

Aspecte generale referitoare la dreptul de proprietate intelectual

Dreptul de proprietate intelectual, factor de dezvoltare i progres
Activitatea creatoare a omului s-a constituit din toate timpurile ca un factor decisiv n
accelerarea progresului general al umanitii, fapt ce a determinat n epoca modern integrarea
drepturilor de proprietate intelectual n ordinea juridic a rilor civilizate.
n condiiile actuale existena unor economii moderne orientate spre o pia liber este de
neconceput fr aportul unanim recunoscut al proprietii intelectuale. Un exemplu edificator, n
acest sens l constituie integrarea proprietii intelectuale n sistemul Organizaiei Mondiale a
Comerului (O.M.C.) creat prin Convenia de la Marrakech din 15 aprilie 1994, drepturile
intelectuale fiind integrate astfel n noua concepie privind schimburile comerciale internaionale,
ce vizeaz construcia unei societi moderne bazat pe organizarea pieei n sistem concurenial
ce presupune i o circulaie liber a valorilor intelectuale, fapt ce le-a propulsat datorit creterii
importanei lor, n contextul procesului de globalizare a pieelor spre centrul interesului mondial1.
2. Noiunea de proprietate intelectual i componentele sale
n sensul art.2 al Conveniei de la Stockholm din 1967 prin care s-a constituit Organizaia
Mondial a Proprietii Intelectuale (O.M.P.I.), organizaie cu caracter interguvernamental
specializat n cooperarea internaional, prin proprietate intelectual se neleg drepturile
privind operele literare, artistice i tiinifice, interpretrile artitilor interprei i executani,
fonogramele i emisiunile radiofonice, inveniile din toate domeniile activitii umane,
descoperirile tiinifice, desenele i modelele industriale, marca de fabric, marca de comer,
marca de serviciu, numele i denumirile comerciale, protecia mpotriva concurenei neloiale,
precum i orice alte drepturi privind activitatea intelectual n domeniul industrial, tiinific,
literar i artistic.
ntr-o formulare concis proprietatea intelectual cuprinde deci ansamblul regulilor prin
care se realizeaz protecia drepturilor de proprietate industrial, a drepturilor de autor i a knowhow-ului.
n legea nr.344 din 29 noiembrie 2005 privind unele msuri pentru asigurarea respectrii
drepturilor de proprietate intelectual n cadrul operaiunilor de vmuire, dreptul de proprietate
intelectual este definit astfel : dreptul de autor, drepturi conexe, dreptul asupra mrcilor de
produs sau de serviciu protejate, dreptul asupra desenelor i modelelor industriale, dreptul asupra
indicaiilor geografice, dreptul asupra brevetelor de invenie, dreptul asupra certificatelor
suplimentare de protecie, dreptul asupra soiurilor de plante (art.3 alin.1 pct.1).
Tehnica legislativ utilizat este aceea a enumerrii diferitelor categorii de drepturi
subiective de proprietate intelectual, enumerare enuniativ i nu limitativ ntruct una din
transformrile semnificative ale dreptului de proprietate intelectual const n extinderea
proteciei la obiecte care rmneau nainte n afara dreptului i care, prin importana lor i
revendic cu insisten vocaia la protecie. De exemplu programele de calculator, noile soiuri de
plante i rase de animale, topografii ale circuitelor integrate etc.
n cadrul proprietii intelectuale ntre cele dou mari domenii ce o compun dreptul
de autor i dreptul de proprietate industrial, exist o serie de puncte de contact care justific, cu
toate c sunt i unele deosebiri , reunirea lor n cadrul unei diviziuni unice a dreptului civil,
dreptul proprietii intelectuale i anume:
fondul comun de principii fundamentale ;
legtura indisolubil ntre autor i opera de creaie intelectual, autorului fiindu-i recunoscut
un drept temporar de monopol de exploatare care rspunde necesitii de recompensare a
autorului care reuete s se impun prin idei noi n industrie sau prin originalitate n literatur i
art ;
ambele tipuri de drepturi i au geneza n vechi privilegii regale.
1 Acordul de la Marrakech a fost ratificat de Romnia prin Legea 133 publicat n Monitorul Oficial nr.360 din
27 dec. 1994.

Nu mai puin trebuie s constatm, s-a semnalat n doctrin, c aceast apropiere nu privete
ansamblul drepturilor de proprietate industrial. Evident c semnele distinctive cum ar fi mrcile,
numele i denumirile comerciale, indicaiile geografice sunt mai legate de activitatea comercial
i rspund unei nevoi specifice acestei forme de activitate iar creaia inventiv se situeaz la
confluena dintre activitatea industrial n sens larg i activitatea intelectual.
ntre cele dou mari domenii ale proprietii intelectuale se constat de asemenea i o serie
de deosebiri semnificative cum ar fi :
- n domeniul proprietii artistice i literare personalitatea autorului este mai viguros
conturat. Astfel alturi de monopolul de exploatare a operei au fost consacrate i alte numeroase
prerogative reunite sub denumirea de drepturi morale (de exemplu : dreptul de a decide sub ce
nume va fi adus opera la cunotina public ; dreptul de a retracta opera; dreptul de a decide
dac, n ce mod i cnd va fi adus opera la cunotina public, etc);
- exigenele de ordin administrativ n domeniul proprietii industriale, prin care s se ateste
naterea dreptului sunt mult mai mari i se concretizeaz ntr-un titlu administrativ cum este de
exemplu brevetul n cazul inveniilor sau certificatul de nregistrare n cazul mrcilor sau n cazul
desenelor sau modelelor industriale. Dimpotriv n cazul proprietii artistice i literare n
sistemul continental dreptul se nate independent de orice formalitate administrativ ;
- concurena n mediul industrial sau comercial este mult mai acerb dect n mediul artistic
i literar ceea ce determin diferene pe planul sanciunilor aplicabile n cazul atingerii aduse
drepturilor de proprietate intelectual.
3. Noiunea de proprietate .
Precizm c noiunea de proprietate n cazul creaiei intelectuale, bun incorporal, nu se
identific cu noiunea de proprietate ce privete bunuri corporale, astfel cum aceasta este
definit n art.480 C.civ. ca drept real, exclusiv, absolut i perpetuu. Distincia principal privete
caracterul limitat n timp al proteciei juridice a creaiei intelectuale care prin natura sa nu poate
fi perpetu deoarece creaiile intelectuale sunt destinate s circule liber i nestnjenit. Deci
dreptul de proprietate intelectual poart asupra unui bun incorporal cu caracter temporar.
Drepturile intelectuale nu se pot dobndi prin prescripie i nu pot fi sancionate prin aciunea n
revendicare, coninutul acestor drepturi l formeaz monopolul exclusiv de exploatare.
Proprietatea intelectuala,privita sub cele doua componente ale sale,proprietatea industriala
pe de o parte si drepturile de autor si drepturile conexe pe de alta parte,este una dintre parghiile
de baza ale dezvoltarii economice,sociale si culturale ale natiunii.In acest context se poate
aprecia ca protectia drepturilor de proprietate intelectuala este de o mare importanta,in
esenta,scopul si finalitatea acesteia fiind protejarea produsului inteligentei umane si ,in acelasi
timp,garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest produs.
4.Denominatia de Dreptul proprietatii intelectuale
Denumirea de Dreptul proprietatii intelectuale a nascut controverse in literatura juridica
de specialitate,unele opinii punand sub semnul intrebarii corectitudinea notiunii mentionate,atata
vreme cat drepturile asupra produselor spiritului uman nu pot fi asimilate pe deplin cu drepturile
de proprietate.
Solutia cea mai eficienta si mai la indemana pentru vremurile respective,nu reprezinta astazi
o idee ce poate fi impartasita de specialisti juristi,intrucat intre notiunea de dreptul de
proprietate,ca drept real,absolut si cea de drepturi intelectuale,morale si patrimoniale,exista
diferenta de regim si caractere juridice.
Alti autori considera ca denumirea de proprietate intelectuala isi are originea in preluarea
sau traducerea gresita,aproximativa in dreptul francez a cuvantului anglo-american property
,dandu-I sensul de proprietate.In realitate in dreptul anglo-american notiunea de property este
mai larga decat sensul de proprietate incluzandu-I si drepturile personale.
S-a neglijat astfel diferenta esentiala intre proprietatea anglo-americana unde acest drept este
limitat in timp si proprietatea franceza,in care,prin natura sa acest drept are carater perpetuu.
Denumirea adoptata pentru categoria de drepturi nascute din creatiile spiritului este
criticabila si din alte puncte de vedere.

Astfel,mai intai am sublinia imprejurarea ca institutiile care formeaza noua ramura a

dreptului in discutie,nu se refera intodeauna la creatiile intelectuale in sensul ca sunt
rezultate,produse ale spiritului.Se are in vedere in acest context marcile si indicatiile geografice
si cncurenta neloiala institutii care formeaza obiectul de studiu al dreptului proprietatii
intelectuale fara sa fie legate de creatii spirituale.
In al doilea rind,chiar si in ipoteza creatiilor intelectuale regimul juridic al acestora difera
atat fata de regimul proprietatii din dreptul comun,cat si la o categorie de creatii ale spiritului la
alta,motiv pentru care ramura dreptului proprietatii intelctualeeste impartita in mai multe
subramuri,cu regimuri juridice distincte.
Desi incercarile de separare a proprietatii intelectuale de proprietate de drept comun au
fost destule,totusi notiunea de dreptul proprietatii intelectuale a supravetuit si este acceptataca
fiind traditionala.
Cu toate ca din perspectiva acurateteti juridice ,in loc de proprietate intelectualeeste de
preferat notiunea de drepturi intelectuale pe care au utilizat-o si specialisti de renume din
literatura noastra juridica,opinam ca inexactitatea primei denumiri trebuie semnalata,dar ca in
acelasi timp ea trebuie pastrata,din multimple motive.