Igiena alimentului

1. Structura i clasificarea proteinelor

In structura primara intr C,H,O,N i facultativ S,Fe, Zn, Cu. Prezena

azotului difereniaz proteinele de lipide i glucide. Coninutul de azot este
de 16% ceea ce duce la concluzia c 1 g N = 6,25 g proteine.

Structura secundara - este mai sofisticat dect a lipidelor sau a glucidelor.

Proteinele umane sunt formate din aminoacizi.

Aminoacizii se mpart, dup sinteza lor n organism, n patru clase:

aa eseniali = nu pot fi sintetizai de ctre organism, trebuie adui prin

alimente : fenilalanina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, treonina,
triptofan, valina.
aa neeseniali = pot fi sintetizai de ctre organism

aa semi-eseniali = dac nu sunt suficieni n alimente, pot fi eventual

sintetizai din aa eseniali: cisteina, tirozina.
aa relativ eseniali = eseniali la copilul prematur i n unele afeciuni:
arginine, histidina.
Structura tertiara a proteinelor deriva din dispunerea 3D a lanturilor de aa.

Clasificarea proteinelor:

dupa structura chimica pot fi holoproteine (substante organice alcatuite

doar din

sau heteroproteine (pot avea legate de lantul polipeptidic o grupare

prostetica de natura organica sau minerala)

Holoproteinele:

1.Proteine globulare (sferoproteine) solubile n ap sau soluii saline cum ar fi:

albuminele, glutelinele, globulinele, prolaminele sau gliadinele, protamine,
histone.

2.Proteine fibrilare (scleroproteine) ce au structura fibroasa si rezista la

actiunea enzimelor proteolitice. Au rol de sustinere, protectie si actiune
mecanica : colagenul, elastina, keratina.

Heteroproteinele : fosfoproteine (cazeina din lapte), metaloproteine (cu fier

hemoglobina, mioglobina, feritina, cu cupru ceroplasmina),
lipoproteinele (proteine legate de complexe lipoproteice in galbenusul de
ou), glicoproteinele (ca si grupare prostetica au un glucid ovomucoidul din
albusul de ou) si nucleoproteinele (includ prezenta acizilor nucleici iar din
degradarea lor rezulta acid uric; se gasesc mai ales in carnea slaba si in
viscere - rinichi, ficat, splina)
B. dupa caracteristicile nutritionale
Complete = clasa I : aduc toti aa esentiali in proportii optime de 33%,
stimuleaza cresterea la copii si mentin echilibrul azotat al adultului. Acestea
sunt proteinele din : ou, lapte, branza, carne, peste.
Partial complete = clasa II : 1 3 aa sunt limitanti (principalul aa. limitativ
este lizina). Pentru intretinerea cresterii sunt necesare cantitati mai mari, la
adult mentin echilibrul azotat. Acestea sunt proteinele din cereale (grau,
paine, orez) si leguminoasele uscate (soia, fasole alba, mazare)
Incomplete = clasa III : lipsesc 1 sau mai multi aa esentiali iar multi altii
sunt in cantitati dezechilibrate. In orice cantitate ei nu stimuleaza cresterea
iar la adult nu mentin echilibrul azotat (proteinele din porumb, colagenul,
elastina, reticulina)

2. Rolul proteinelor n organism

Rol structural : proteinele formeaza baza pentru muschi, viscere, matrice

osoasa, tesut conjunctiv
Rol functional : factori de coagulare, elemente transportoare, lipoproteine,
enzime, anticorpi, pigmenti vizuali, hormoni, sisteme tampon (mentinerea
EAB), mentinerea presiunii coloid-osm.

Rol energetic : indirect, prin gluconeogeneza. Rolul direct este nerentabil

pentru organism, deoarece proteinele, ca sursa de energie sunt scumpe, iar
produsii lor de catabolism trebuie detoxifiati si necesita alt consum de
energie. 1g proteine furnizeaza 4,1 kcal.

3. Sursele alimentare de proteine

Sursele din alimente de origine animal:

Gr. I - Laptele, lactate acide- 3,5% (coninut de proteine) - Brnzeturile - 1533% Gr. II - Carnea i preparate =12% - porc gras i 22% pasre, pete
Gr. III - Ou - 14%

Sursele din alimente de origine vegetal:

Gr. IV - legume i fructe sunt modeste n aport de proteine cu excepia

unora cum ar fi: cartof, varz alb, fasole verde - 1.8%, conopid - 7%,
mazrea verde - 8%, usturoiul - 7%, nucile, alune, arahide, semine 20
-25%.

Gr. V - cerealiere i leguminoase uscate: 8-14% n cerealiere ( gru), 78% pine, 20 - 24% n leguminoase uscate, 30 -35% n soia
Gr.VI - zaharoasele nu pot fi considerate surse de proteine

Gr. VII - a grsimilor - nu aduc proteine.

4. Necesarul de proteine
Exist o pierdere zilnic obligatorie de proteine numit cheltuiala endogen
de azot sau coeficient de uzura. Cantitate de azot eliminat prin urin
este aprox de 21 g.
Necesarul de proteine pe grupe de vrst este:
Adult: 1,2 - 1,5 g/kgcorp/zi (85-100g la de 70kg)

Batrn: 1g/kg/zi

Copil mic: 3 - 4 g/kg/zi

Adolescent, femei n perioada maternitii: 1,5 - 2 g/kg/zi

Sportivi care i hipertrofiaz muchii: 2 -2,5g/kg/zi

Aportul proteic de securitate sau aport minim necesar recomandat este de

0.52g/kg corp pentru femei i 0.57g/kg corp pentru brbai, n cazul
proteinelor cu valoare biologic nalt.
Necesarul de proteine raportat la numrul de calorii/zi = 10 -16%
n anumite condiii speciale cum ar fi n timpul sarcinii, al lactaiei, la copii n
perioada de cretere, convalescen sau activiti fizice intense se
recomand suplimentarea cantitii de proteine.

n funcie de origine:
Pentru adult 30% - dintre proteine trebuie sa fie de origine animal,
Pentru femeie n perioada maternitii - cel puin 50% trebuie sa fie de
origine animal, Pentru copii - cel puin 50-75% trebuie sa fie de origine
animal.

5. Malnutriia protein caloric, Kwashiorkor

Malnutritia este termenul folosit pentru un: aport inadecvat, un consum

insuficient, o absorbtie insuficienta, o pierdere excesiva de nutrieni.
Termenul poate fi folosit i pentru un aport excesiv de nutrieni sau un aport
dezechilibrat de anumii nutrieni.

Cauzele MPC sunt: prematuritatea, expunerea in utero la toxice (alcool),

fibroza chistica, insuficienta renala cronica, neoplazii, boli cardiace
congenitale, boli neuromusculare, afectiuni inflamatorii intestinale cronice,
alergii (regimuri de eliminare nejudicioase). Malnutrita protein-calorica
Kwashiorkor se prezinta sub trei forme: usoara, moderata,
severa(marasmul).

MPC usoara: greutatea intre 75-90% din greutatea standard, nivel normal al
proteinelor serice (albumina 3.5-5 g/dl)

MPC moderata: greutatea 60-75% din greutatea ideala, nivelul proteinelor

serice relativ normal (albumina 3-3.5 g/dl)

MPC severa (marasmul): greutate mai mica de 80% din greutatea ideala
si/sau pierdere in greutate mai mare de 10% in ultimele 6 luni. Nivelul
proteinelor scazut, cu albumina serica < 3 g/dl. Deficienta cronica a
aportului energetic, reducerea paniculului adipos, letargie, astenie
generalizata.

Kwashiorkor : edem nutritional, facies de luna plina, abdomen bombat,

depigmentarea pielii si a parului, concentratie diminuata a proteinelor
(albumina serica < 3 g/dl), catabolismul proteinelor musculare, astenie,
parestezii, hTA ortostatica, hepatomegalie, steatoza hepatica, sensibilitate
crescuta la infectii cu potential de a induce septicemii, pierderea masei
musculare, soc, coma, exitus.

Evaluarea malnutriei in functie de IMC: 17 18.5 malnutritie usoara, 16 - 17

malnutritie moderata, sub 16 malnuritie severa.

6. Caracteristici i clasificarea lipidelor

Lipidele sunt compusi deosebit de importanti pentru organismul uman. Ca si

glucidele contin C, H, O, alaturi de acestea putand sa existe in structura lor
si alte elemente cum ar fi P si N.

Caracteristici generale : este o grupa foarte heterogena de substante,

insolubile in apa, solubile in solventi organici (eter, acetona, benzen,
cloroform), au densitate inferioara apei, aspect in functie de gradul de
nesaturare si de lungimea lantului de atomi de C (solide grasimile, lichide
uleiuri)
Clasificarea : lipide simple (TG) sau lipide complexe.

Lipidele simple reprezinta 98% din lipidele alimentare. Constituie mai mult
de 90% din grasimea corporala totala. Sunt reprezentate de esteri ai AG cu
glicerolul, denumiti trigliceride (grasimi neutre). Acestea pot fi simple (cei
trei AG sunt la fel) sau compuse (cel putin 2 AG sunt diferiti).

Lipidele complexe sunt lipide care alaturi de AG si glicerol sau un alt alcool,
contin si alti componenti : N, acid fosforic. Exemple de lipide complexe :
lecitina, cefalina, sfingomielina, cerebrozide si gangliozide(din clasa
glicosfingolipidelor).

7. Clasificarea acizilor grai

AG se diferentiaza din punct de vedere al proprietatilor fizico-chimice si al

actiunii in organism si se clasifica in functie de : gradul de nesaturare si
lungimea catenei.
Dupa lungimea catenei :

a. Cu lant scurt : au un numar mai mic de 8 atomi de C : acid butiric (4C),

acidul caproic (6C) ; acestia se absorb direct in sangele portal.

Cu lant mediu : au 8 14 atomi de C : acid caprilic (8C), acid lauric (12C),

acid miristic (14C)
Cu lant lung : au 16 sau mai multi atomi de C : acid palmitic(16C), acid
stearic(18C), acid arahidonic (20C). Acestia se absorb pe calea chilomicronilimfa-subclavie.

Dupa gradul de nesaturare pot fi AG saturati (butiric, caproic, caprilic, lauric,

miristic, palmitic, stearic) si AG nesaturati (palmitoleic, oleic, linoleic,
arahidonic)

Cu cat gradul de nesaturare al AG este mai mare, cu atat molecula este mai
flexibila, mai putin hidrofoba, ocupa mai mult loc in spatiu si are punctul de
topire mai scazut.

AG esentiali : acidul linoleic (omega 6), acidul alfa linolenic (omega 3) nu

pot fi sintetizati de catre organism.

8. Colesterolul

60% se sintetizeaza in ficat si 40% din alimente

Circula in sange legat de o proteina cu densitate ridicata sau scazuta

(lipoproteina):

cu densitate scazuta LDL (low density lipoproteins) contine in cea mai mare
parte grasimi si putine proteine,( colesterolul rau).

lipoproteina cu densitate mare HDL( heigh density lipoproteins).

In cantit mare in: ficat , maduva, creier .

Are rol in :
Facilitarea metabolizari unor toxine bacteriene si parazitare

Sinteza hormonilor cortico suprarenali si sexuali

Sinteza vitaminei D si a bilei

Retine apa in tesutul adipos

Colesterolul nu este o grasime. Mai degraba are o consistenta ceroasa,

asemanatoare cu grasimea.

Organismul unei persoane produce in mod natural anumite cantitati de

colesterol. De asemenea, corpul absoarbe colesterolul existent in unele din
alimentele consumate; din alimente de origine animala: carne si oua.

Colesterolul este vital deoarece printre alte functii importante pe care le

are, acesta contribuie la construirea celulelor corpului si produce anumite
tipuri de hormoni. Totusi, in mod natural, corpul elibereaza suficient
colesterol pentru satisfacerea nevoilor sale, nu are nevoie de colesterol
suplimentar.

Colesterolul excesiv din dieta unei persoane poate creste nivelul de LDL,
colesterolul rau sau nesanatos, crescand implicit riscul declansarii bolilor
cardiovasculare si a accidentelor vasculare cerebrale.

Cele mai multe dintre alimentele care contin grasimi saturate, contin
colesterol. Deci, renuntarea la aceste alimente va contribui nu doar la
scaderea nivelului de grasimi saturate, ci si a colesterolului.

Exceptie de la acest lucru fac uleiurile tropicale care sunt bogate in grasimi
saturate dar nu contin colesterol.

9. Funciile lipidelor n organism

Principale funcii ale lipidelor sunt:energetice, structurale i funcionale.

AG esentiali intervin n: procesele imune; vedere; structura membranelor

celulare; sunt precursorii ai eicosanoizilor -prostaglandine, tromboxani,
leucotriene -funcii n: - reglarea TA, contracia muscular, coagulare,
rspuns imun inflamaie, secreii digestive, etc;

Rolul TG:

 Trigliceridele sunt surs de energie: sursa major de energie pentru

corp sunt preferate de muchii n repaos sau n activitate uoar; din lipide
provine 40% din energia de repaos sau n activiti uoare; n absena
glucidelor metabolizarea lipidelor este necorespunzatoare i apare cetoza.

contribuie la stocarea de energie, astfel: teoretic capacitatea corpului de a

stoca lipide este nelimitat; un adipocit i poate mri greutatea de 50 ori;
exist posibilitatea formrii de noi adipocite; un adipocit are 80% grsime
(muchiul ns are un coninut de 73% ap). TG au de 4 ori mai mult
energie dect glicogenul.

Au rol n izolarea i protejarea corpului: TG din esutul adipos subcutanat;

grsimea perivisceral (perirenal).
TG au rol n transportul vitaminic: TG i alte grsimi transport n intestin
vitaminele liposolubile i le faciliteaz absorbia
Trigliceridele asigur saietatea,astfel: asigur pstrarea saietii mai mult
timp dup mas, n cazul dietelor hipolipidice -senzaia de foame este
accentuat.
Rol organoleptizant, dup cum urmeaz: confer textura plcut i arom
mncrurilor.
Funciile altor lipide

Fosfolipidele: au aciune emulgatoare (n alimente, n snge) i intr n

structura membranelor celulare.
Sfingolipidele intr n componena structurilor nervoase i a membranelor
celulare.
Colesterolul: se gsete n cantiti maxime n anumite esuturi: ficat,
mduva spinrii, creier, intr n structura membranelor, intervenind in
semnalizarea celular, st la baza sintezei hormonilor steroizi (suprarenale,
gonade), bilei i vitaminei D.

Sursele alimentare de lipide

Au ca si componente de baza acizii grasi:

cu numar par de atomi de carbon (4-28)

sunt saturati si nesaturati, monocarboxilici

Sunt insolubile in apa si solubile in solventi organici (cloroform, benzen) Au
densitate mai mica decat apa .
Grasimi vegetale solide:

-margarina

-unt de cacao
-unt de palmier Grasimi animale lichide:

-ulei de peste
-ulei de copite Grasimi animale solide:

-untura de porc

-untura de pasare

-untura de bovine
-seu de oaie

Smantana - contine pe langa vitamina A, 20-30% lipide, dintre care in

special gliceride, 2,5-3,5% lactoza, 70-80% apa si 2% proteine, valoarea sa
energetica fiind de 300 kilocalorii / 100 grame . Se obtine prin separarea
grasimilor laptelui dulce, prin centrifugare. Smantana dulce rezultata este
pasteurizata, se supune fermentarii si se matureaza prin pastrare la rece. Se
poate obtine si prin stratificare (procedeul clasic), lasand laptele in repaus in
vase cu suprafata mare 1-2 zile. Prin acest procedeu se obtine o smantama
mai saraca in grasimi (15-20%).

Untul ghee - Prin clarificarea untului se obtine untul ghee care contine practic
numai lipide (~99%) si devine rezistent la prajire si rancezire. Untul ghee fiind
rezistent la prajire si rancezire este mai putin nociv (orice grasime ranceda este
extrem de toxica). Untul ghee se gaseste in magazinele de specialitate, dar
poate fi preparat si acasa, foarte simplu: prin incalzirea untului obisnuit pe baie
de apa. Dupa topirea pe baia de apa se separa grasimea, care formeaza un strat
compact la suprafata. Se arunca stratul apos de sub cel gras. Grasimea
clarificata astfel se pune la borcane (din sticla, nu din plastic) inchise la culoare
si se pastreaza la frigider, sau chiar la temperatura camerei, ferita de lumina si
umiditate.

Untul - este indispensabil in crestere prin continutul mare in vitamina A. Mai

contine:

84% grasimi (dintre care gliceride in special, si colesterol 270mg/100 grame);

maxim 16% apa;

vitamina D;

aduce 750 kilocalorii/100 grame (3180kj);

este foarte bogat in colesterol si sarac in acizi grasi polinesaturati.

Consumul moderat de unt de catre persoanele sanatoase, active, cu

mecanism compensatoriu eficace nu este daunator, daca nu se depaseste
cantitatea de 40g unt / zi. Aceasta cantitate aduce un aport de 100 mg
colesterol (recomandarea este sa nu se depaseasca un aport zilnic de 300
mg colesterol), 20g acizi grasi saturati si 300 kcal. Desi untul are un continut
ridicat de acizi grasi saturati (68%), in majoritate reprezentati de acidul
miristic, palmitic, stearic, acesta contine acizi grasi mononesaturati (ex.
acidul oleic 28% - ca in uleiul de masline). Untul contine de asemenea si acizi
grasi saturati cu lant mediu sau scurt, care nu cresc nivelul colesterolului in
sange, si sunt usor de digerat. De asemenea, grasimea untului are tendinta
de a creste colesterolul bun (HDL), care este inalt protector impotriva
infarctului de miocard si accidentului vascular cerebral.

Laptele integral: 3,6 %; Branzeturile: 15%-30%; Carnea si preparatele din

carne: 5%-35% ; Ouale: 12 g lipide-100g de ou(6 g/ou) ;Cereale si
leguminoase uscate: 1-2g%; Soia: 20g% . Exista si inlocuitori de grasime.

Sursele pentru grsimile ascunse sunt:

carnea gras, mezelurile (SAFA la mamifere, PUFA la pete): 25-40% grsimi

lactatele integrale (SAFA): 20-30% grsimi

galbenuul de ou (SAFA): 30-35% grsimi

fructele oleaginoase, semine (de floarea soarelui, dovleac, in, etc.) (MUFA i
PUFA) 40-60% grsimi

dulciuriile
produse grase (semipreparate cu paste sau carne, mncruri gata de
consum, snacksuri, floricele)
Necesarul de lipide a organismului uman

Ratia zilnica de acizi grasi

Repartitia cotidiana a acizilor grasi trebuie sa fie urmatoarea:

1/3 acizi grasi saturati (in special grasimi animale);
1/3 acizi grasi polinesaturati (uleiuri vegetale);

1/3 acizi grasi mononesaturati (grasimi animale si vegetale);

Acesta trebuie sa fie raportul intr-o alimentatie normala, dar in cazul unui
regim de

slabire trebuie sa scada cantitatea de acizi grasi saturati din alimentatie sau
chiar sa lipseasca .

Necesarul Lipidic:

Recomandarile din tara noastra si cele OMS sunt :

-20%-35% din valoarea calorica a dietei ( 20% la sedentari,persoane in

varsta,femei in perioada maternitatii,obezi,dislipidemici,cei cu boli
hepatice,pancreatice,ale cailor biliare,enterite si sindrom de malabsorbtie;

35% se recomanda la copii,adolescenti,adulti cu mare cheltuiala de energie)

-0,7-1 g/kg corp/24 h la sedentari

-1,5-2 g/kg corp/24 h la persoanele cu cheltuiala mare de energie -2g/kg

corp/24h la copii si adolescenti
-AGPNS trebuie sa acopere minimum 2% din valoarea calorica totala a dietei

-pentru profilaxia efectelor dislipidemiante si aterosclerozante se recomanda

ca raportul AGPNS/AGS >= 1.

Recomandarile europene recente(2004) bazate pe datele acumulate cu

privire la implicarea AGS in patologia umana sunt urmatoarele:

-sub 30% din aportul energetic total -sub 10% din ratie-AGS

-sub 2% - AG trans
-sub 7%-8% AGPNS omega 6
-omega 3- acid linolenic 2 g/24 h + 200mg/24 h acizi grasi cu lanturi foarte
lungi Laptele integral: 3,6 %
Branzeturile: 15%-30%

Carnea si preparatele din carne: 5%-35% Ouale: 12 g lipide-100g de ou(6

g/ou) Cereale si leguminoase uscate: 1-2g% Soia: 20g%

Exista si inlocuitori de grasime.

Clasificarea glucidelor

Zaharuri (glucide simple) monozaharide, oligozaharide, din

categoria crora fac parte:
glucoza, fructoza, galactoza(hexoze)

riboza, xiloza, arabinoza(pentoze)

zaharoza, maltoza, lactoza(dizaharide)

Oligozaharidele sunt derivai funcionali ai monozaharidelor, rezultai n

urma legrii moleculelor de monozaharide prin atomi de oxigen. Astfel,
oligozaharidele (nedigerabile, solubile), n funcie de numrul de
monozaharide din molecul, pot fi: trizaharide (rafinoza), tetrazaharide
(stahioza), pentazaharide (verbascoza).

Polizaharidedigerabile (glucidecomplexe) reprezentate de:

amidon (ce conine 25% amiloz i 75% amilopectin)

glicogen(structura pemite utilizarea rapid)

Polizaharidenedigerabile (fibre):

celuloza, hemicelulozele, lignina (derivat alcoolic, nonglucidic) sunt fibre insolubile.

pectinele, gumele, mucilagiile sunt fibres olubile(se dizolv sau se umfl n ap).

13. Sursele glucozei circulante

Glucoza din alimentatie Alimente de orig.animala:

-laptele 4,8g/100ml -iaurtul 3g/100ml -branza de vaca 4g/100 ml

Alimente de origine vegetala: -legumele si fructele 2-20g/100g -cerealele

42-80g/100g

Produsele zaharoase includ alimente ce contin glucide aproape 100%

(bomboane,zahar).

Glicogenul din muschi si miocard

Compusi organici neglucidici, supusi gluconeogenezei

14. Glucidele digerabile : surse, roluri n organism

Principalele surse de glucide digerabile sunt:

Derivatele cerealiere,

Leguminoasele uscate,
Produsele zaharoase,

legume: cartofi, napi, mazre, usturoi

fructe: struguri, prune, pere, banane, fructe uscate.

Rolul organoleptic. Monozaharidele i dizaharidele confer gust dulce

(bun)alimentelor-considerndu-se parametrul putere relativ de ndulcire,

2. Rolul energetic. Glucidele reprezint principala surs energetic a

organismului, acoperind mai bine de din necesarul caloric.

Glucoza

-are dimensiuni micii este lipsit de sarcin electric, avnd o bun

difuzibilitate n esuturi i celule (aici control insulinic);

-o molecul gram (180g) elibereaz prin ardere o cantitate mare de energie

(686kcal), deeurile (H2O si CO2) fiind netoxice i uor de eliminat;

-eficiena energetic a arderii glucozei: 40% din total (restul se pierde sub
form de caldur);

-conine mult oxigeneste combustibilul de elecie n anaerobioz, glucoza

este preferat de: muschiul n efort fizic intens, de eritrocite(care nu au
mitocondrii), de medulara renal (care primetepuin oxigen), de creier, de
cord.

Organismul are o form de stocaj constituita din glicogen (sintetizat din

glucoz i/sau fructoz) ntr-o cantitate de 100 g n ficat, 150-500 g n
muchi. Sinteza glicogenului este: direct(prin glicogenogeneza),
indirect(prin neoglucogeneza). Avantajele glicogenului ca form de
depozitare: poate fi hidrolizat mai rapid ca lipidele, poate fi utilizat ca surs
de energie anaerob, lipidele nu pot fi transformate rapid n glucoz, pentru
a putea menine glicemia sanguin necesar susinerii metabolismului
cerebral, stocarea glucozei sub forma de glicogen evit ncrcarea osmotic
excesiv a ficatului.

Glucidele cru proteinele acestea nu se disip n gluconeogeneza.

Lipidele ard n foculglucidelor n absena acestora, arderea lipidelor
determin formarea cetozei. Cetoza este rspunsul metabolic normal la
foamete, care cru proteinele. Pentru evitarea aparitiei cetozei consumul de
glucide trebuie s fie de minimum 50-100 g/zi.
3. Roluri funcionale/plastice

Glucide se gsesc n esuturi conjunctive sub form de acid glucuronic, acid

hialuronic, condroitin i mucoitin sulfai. Glucidele contribuie i la : alctuirea
membranelor celulare; formarea heparinei (MPZ); formarea galactolipidelor
cerebrozidelor (n SN); formarea imunopolizaharide; formarea factorului
intrinsec (antipernicios); formarea acizilor nucleici (riboza, dezoxiriboza).

15. Glucidele nedigerabile : surse, roluri n organism

Principalele surse de glucide nedigerabile sunt:

derivatele cerealiere integrale, ct mai puin rafinate,

leguminoasele uscate,

legumele i fructele,

preparatele procesate cu adaos de fibre (iaurturi, crme, dulceuri, etc).

Prin capacitatea de a reine apa i prin volumul propriu, glucidele

nedigerabile cresc volumul bolului fecal.

Accentueaz peristaltismul pe dou ci: mecanic (volum mare) i chimic

(se produce iritaia pereilor intestinali datorit faptului ca apar produi de
digestie bacterian intestinal de tipul acizilor grai cu lan scurt).

Combat constipaia i complicaiile acesteia(diverticuloz, hemoroizi). Au rol n

profilaxia cancerului rectalprin favorizarea proliferrii florei de

fermentaie i prin scurtarea timpului de staionare a bolului fecal n intestinul

terminal. Au rol n profilaxia obezitii, dilueaz alimente scad densitatea

caloric, prin: accelerareatranzitului;scderea coeficientului de utilizare

digestiv a tuturor principiilor

nutritive, datorit formrii de bariere fa de enzimele digestive.

Fibrele solubile rein mult ap (de 20-30 ori mai mult ca propria greutate),
formeaz un gel, cu rol antiseptic i antiinflamator care absoarbe toxine.
Sunt utile n inflamaiile intestinale specifice i nespecifice(sindromul de
intestin iritabil).
Pot funciona ca schimbtoare de cationi, legnd calciu, fier, magneziu, etc.
Alte roluri: reduc indexul glicemic al alimentelor (prinmicorarea impactului

glicemic); inducsaietate; diminueaz absorbia colesterolului alimentar

i a celui recirculat (din bil i celulele descuamate) n mod special fibrele
solubile (guma guar) .

Necesarul de glucide a organismului

Recomandari ale OMS pt aportul de nutrienti (% din aportul caloric zilnic):

10-15% proteine
15-30% lipide
55-75% glucide

50-75% glucide complexe , 10% glucide rafinate si 27-40 g/zi

fibrealimentare

In 1981, Jenkins arata ca glicemia variaza in functie de natura alimentelor

introducand notiunea de indice glicemic.
Glucoza are IG=100

Maltoza are IG=105

Lactoza are IG=46

Zaharoza are IG=61

Pentru alimente cel mai mare IG au painea si fulgii de cartofi: 100-glucoza,

painea alba

90-painea integrala,cereale macinate

80-orez, fulgi de ovaz, cartofi
70-banane, paine graham

60-suc portocale, fasole gatita, paste, biscuiti

50-iaurt, mere
40-lapte degresat , pere, portocale
35-lapte cu ciocolata
25-lapte integral

17. Sursele alimentare de glucide

Din grupele I-III doar laptele i brnza aduc glucide

Laptele integral -4,8g glucide/100ml

Iaurtul -3g glucide/100ml

Brnz de vaci -4g/100 ml
Telemea i cacavaldoar 1g%

Carnea i preparatelenu conin glucide. Excepie ficatul cu 3-4% i inima

0,8%
Oule nu au dect urme de glucide

Legumele i fructele aduc un aport de 2-20 g glucide /100 g(bananele au

cel mai crescut coninut de glucide/100 g)

Cerealele sunt foarte bogate n glucide. Ele aduc 42g glucide/100g produs
(n pine) pn la 80g glucide/100 gr produs (n orez)

Grupa VI-a a zaharoaselor include sortimente cu coninut glucidic

apropiat de 100% (zahr, bomboane,etc.)

Grupa VII-a grsimile alimentare glucidele lipsesc

Grupa VIII buturile nealcoolice (ceai, cafea,sucuri) i alcoolice

aduc glucide -de inut cont.
18. Glucidele i patologia uman

Intolerana la lactoz apar n special la populaia mediteranean (greci,

african, asiatici).
Diabet nivelul neadecvat al insulinei duce la creterea glicemie i scade
aprovizionarea cu glucoz a celulei.

Hipoglicemiascderea anormal a glicemiei poate fi reactiv temporar

sau spontan la persoane sntoase. Necesit cteodat tratament sau diete
speciale.

Boli ce pot fi influentate de glucide :Obezitatea; Cauzeaz i agraveaz

diabetul; Cariile; Crete riscul de boal CV; Pot duce la producerea de
perturbri la copii i aduli - dezechilibrul tiamino-glucidic.

19. Vitamina A, clasificare, rol n organism, doze recomandate, surse

alimentare, caren vitaminic

Se gasete sub mai multe forme, i anume:

sub form de retinoizi: retinol (alcool), retinal (aldehida) i acid retinoic;

sub form decarotenoizi. Exist aproximativ 600 carotenoizi, dar numai 50
sunt provitamine A, beta carotenulfiind cel mai puternic.
Organismul stocheaz vitamina A n ficat.

Retinoizii au o multitudine de funcii n organism :

a) au rol n meninerea vederii: retinoizii au un rol central n ciclul vizual

(adaptarea vederii la lumina slab). Carena se numete hemeralopie.

b)au rol ndiferenierea celular, n sinteza unor proteine(prin reglarea

expresiei unor gene). Aceste roluri sunt dovedite de existena unor receptori
nucleari, RAR i RXR, de care se pot lega retinoizii.

au rol ncretere, dezvoltare i reproductie - retinoizii intervin n:creterea

osoas, sinteza de proteine celulare, reglarea expresiei STH, dezvoltarea
embrionilor (membre, inima, ochi, urechi)
au rol n sntatea celulelor epiteliale. Retinoizii sunt responsabili de
integritatea i funcionalitatea acestor celule n caz de caren sunt
afectate tegumentele, mucoasele interne (de la nivelul aparatului respirator,
digestiv, genito-urinar) i externe, corneea, conjunctiv i se pot observa
urmtoarele fenomene: afectarea secretiei de mucus i lacrimi;

la nivel ocular: xeroftalmie, keratit, keratomalacie;

la nivel tegumentar: piele uscat, scuamoas, fisurata datorit excesului de

keratina, a sebumului deficitar);
la nivelul mucoaselor mucoase uscate, cu metaplazie keratinoas, ele
devenind o barier ineficient pentru agenii patogeni (apar des infecii
multiloculare).
e) au rol n imunitate cu mai multe explicaii:pstrarea, sub aciunea
vitaminei, a funciilor tegumentelor i mucoaselor de bariere mpotriva
germenilor;rolul central al vitaminei n formarea i diferenierea seriei
albe;rolul n activarea limfocitelor T.

f) rol n formarea hematiilorprin diferenierea celulelor stem n hematii i prin

mobilizarea fierului din depozite i includerea sa n hemoglobin.

g) utilizarea retinoizilor ca tratament n anumite circumstane patologice sunt utili nafeciuni ale pielii: psoriazis, n acnea grav; retinita pigmentar
(nca n studiu); unele leucemii (nc n studiu) i n prevenirea cancerului.

Carotenoizii sunt pigmeni oranj, galbeni, roii cu rol n fotosintez

(terpene) i au aciune antioxidanta.Provitaminele A sunt numai anumii
carotenoizi (-caroten, -caroten i -cryptoxantina), nu toate substanele
din respectiva clas. Carotenoizii necesit lipide ca vehicul iar absorbia lor
este variabil. n intestin i ficat se transform n retinal (procent invers
proporional cu depozite din organism daca organismul are suficienta
vitamina A, rata de activare a carotenilor este redus).

Doze recomandate de retinoizi-uniti de msur: UI (Uniti Internaionale),

ER (echivaleni de retinol), mcg; 1 UI = 0.3 mcg retinol; 1ER = 3, 3 UI= 1mcg

Doza recomandat pentru brbai este 900 mcg (3000 UI), iar pentru femei
700 mcg (2300 UI).
Pe perioada sarcinii este recomandat un aport de 2500 UI, iar pe perioada
alptrii 4500 UI.
Limita superioar tolerabil (pentru vrste mai mari de 19 ani) este de 3000
mcg (10 000 UI).
Surse alimentare

Retinolul (acesta trebuie s acopere 50% din necesarul de vitamina A) se

gsete n special n alimente de origine animal sau fortificate, i anume n:
ficat (6500mcg), ulei de pete/carne de pete, brnzeturi grase, smntn,
unt, fric, margarin, galbenu de ou, cereale fortificate, lapte degresat
fortificat.

Sursele de caroteni sunt reprezentate de legumele i fructele cu coaja i

pulpa intens colorate, inclusiv de legumele-frunze: morcovi, spanac, dovleac,
pepene galben, caise, mango, broccoli, mazre, sfecl .

Carenta poate manifesta prin: hemeralopie, modificri ale troficitii i

aspectului tegumentelor i mucoaselor (xeroftalmie, piele uscat, ngroat,
fisurat, mucoase i semimucoase cu metaplazie cornoas), infecii
secundare abolirii rolului de barier mpotriva germenilor jucat de tegumente
i mucoase, mpiedicarea creterii i dezvoltrii normale, anemie, malformaii
fetale.

20. Vitamina D, sintez, rol n organism, doze recomandate, surse

alimentare, caren vitaminic

Vitamina D se ntlnete n dou forme majore: ergocalciferol = D2 si

colecalciferol = D3 Sinteza vitaminei D are loc n tegumente sub aciune
UVB pre-vitamina D3 (sinteza cutanat asigur peste 90% din
necesar).Pentru sinteza unei cantiti suficiente sunt necesare 10-15`
expunere de cel puin 2-3 ori/saptmn la soare a feei, braelor fr ecrane
de protecie. (Un SPF 8 reduce cu 95% accesul razelor UV la tegumente.)

Melanina formeaz un ecran, deci pielea mai nchis la culoare necesit

expunere mai ndelungat dect pielea alb. Expunerea mai lung determin
un echilibru n piele vitamina este degradat pe msur ce se genereaz,
deci nu exist riscuri de hipervitaminoz.

Activarea ulterioar a vitaminei D are loc n dou etape: hidroxilare

hepatic si hidroxilare renal.

Majoritatea rolurilor vitaminei D n organism sunt mediate de un factor de

transcripie nuclear VDR. esuturile care au cei mai muli receptori VDR sunt
n: creierul, inima, pielea, gonadele, prostata, snul.

1)Metabolismul fosfo-calcic: vitamina D menine calcemia normal prin

:creterea absorbiei Ca, P,creterea resorbiei renale a
Ca,depunerea/resorbia Ca n os n funcie de calcemie;promovarea formrii
i mineralizrii osului, fiind esenial pentru dezvoltarea unui material osos
puternic;

2)Diferenierea celular: Inhib proliferarea i stimuleaz diferenierea,are

rol n cretere.

3)Modularea imunitiistimuleaz imunitatea iinhib fenomenele de

autoimunitate.

4)Alte roluri: rmn de fundamentat -protecie fa

de:cancer,hipertensiune arterial,diabet,cardiopatie ischemic, boli
autoimune, afeciuni psihiatrice.

Sursele de vitamina D sunt numai de origine animal, i anume: uleiuri din

ficat de pete, pete gras: pete pisic, somon, macrou, sardine, ton, ipar,
icre de sturion, crevete, ficat de pasre sau mamifere, ciuperci, ou,
brnzeturi grase, unt, smntn, margarin.
Dozele recomandate : sugari, copii si adolescenti 5mcg/zi, adulti 10
mcg/zi si batrani
15 mcg/zi indiferent de sex.

Carena vitaminei D : Factorii de risc ce determin carena vitaminei D

sunt:

radiaia solar redus (clima),

radiaia solar ecranat de poluare,
insuficienta expunere la soare -lucrul n incinte,

tegumentelenchise la culoarei traiul n zone nordice,

folosirea de ecrane solaredin ce n ce mai puternice de ctre omul modern ,

anumite obiceiuri nutriionale (vegetarianismul),

obezitatea(vitamina este depozitat n esut adipos)
vrsta: sugarii(alimentai la sn sau cu formule nefortificate) .

vrsta: mbtrnirea(eficiena redus a sintezei, expunere diminuat la

radiaii solare) ,
sindroamele de malabsorbie (colestaza, fibroza chistic, boala Crohn),
rezecii intestinale ,
afeciuni hepato-renale(ciroza, insuficiena renal, disfuncii enzimatice
rahitism vitaminorezistent).
Efectele carenei vitaminei D conduc la insuficienta mineralizare a oaselor:
rahitism, osteomalacie (posibila contribuie la osteoporoz).

Rahitismul

cele mai afectate sunt oasele lungi, deformate de traciunile musculare;

tesutul osteoid nu se mineralizeaz ngroarea zonelor cu cartilaj de
cretere;
nchiderea tardiv a fontanelelor;

hipotonie muscular (abdomen mrit, coloan deformat);

cretere ntrziat;
afeciuni dento-maxilare;

labilitate neuro-vegetativ (convulsii febrile);

susceptibilitate la infecii.

Osteomalacia

Matricea organic se pstreaz, dar se pierd elementele minerale.

Consecine sunt:

fracturi facile (old, coloan, etc);

dureri osoase spontane;
hipotonie a muchilor proximali.

Vitamina E, clasificare, rol n organism, doze recomandate, surse

alimentare, caren vitaminic

Tocoferolii reprezint o familie de 8 antioxidani, i anume: 4 tocoferoli:

alpha-, beta-, gama-i delta-; si 4 tocotrienoli: alpha-, beta-, gama-i delta-.
Alfa tocoferolul este substana cea mai activ pentru om, cu cea mai mare
semnificaie nutriional.

Rolul vitaminei E este de antioxidant liposolubil important, prevenind

oxidarea lipidelor din membranele celulare i din LDL. Dup ce i pierde
capacitatea antioxidant, vitamina E poate fi regenerat de vitamina C.
rol n rspunsul imun i inflamaie,
rol antiagregant, vasodilatatoar,

pare a fi util n profilaxia unor afeciuni (de fundamentat aceste

afirmaii prin cercetri ulterioare):
boli cardio-vasculare, ateroscleroz , cancer, cataract,degenerescen
macular, stimularea imunitii (mai ales la btrni), diabet zaharat,
demen.

ca aditiv alimentar E 307(datorit aciunii antioxidante).

Carena vitaminei E circumstane favorizante: sindroamele de malabsorbie

lipidic (fibroz chistic, b.Crohn, colestaza, pancreatite), prematuritatea,abeta-lipoproteinemia.

Manifestrilecarenei vitaminei E sunt:

neurologice: ataxie, neuropatie periferic, miopatie, retinopatie pigmentar;

anemie (hemoliz prin scderea calitii i rezistenei membranelor

eritrocitare);
afectarea SN n dezvoltare;

n sindromul de malabsorbie la adult: manifestrile de caren pot aprea

abia dup 10-20 ani. Nu a fost citat carena clinic manifest la adulii care
au o diet srac n vitamina E.

Doza zilnic recomandat pentru alfa-tocoferol n funcie de sex i

vrst: sugari (4-5 mg/zi), copii intre 1 si 13 ani (6-11mg/zi), adolescenti si
adulti (15 mg/zi).

22. Vitamina K, sintez, mod de aciune, rol n organism, doze

recomandate, surse alimentare, caren vitaminic

Termenul vitamin K este, de fapt, un nume generic pentru un grup de

substane. Bacteriile intestinului uman (E. coli) sintetizeaz o bun parte din
necesarul de vitamina K sub form de K2 (menachinone-4, -6, -7 sau -9).
Vitamina K1este o filochinon.

Rolul vitaminei K: vitamina acioneaz ca i coenzim a unei carboxilaze

care carboxileaz acidul glutamic. Rezult Gla (gama-carboxi-glutamat)
astfel se determin activarea unor proteine = proteine Gla. Activitatea

acestor proteine Gla este determinat de potenialul lor de legare a calciului.

Deocamdat s-au identificat 14 proteine umane Gla, cu rol n:

coagulare(intervin n sinteza protrombinei (factor II), factorilor VII, IX, X,

proteinei C, proteinei S i proteinei Z);
metabolismul osului
biologia celulei: reglarea(stimularea)creterii celulare;
alte roluri de confirmat prin cercetri ulterioare vitamina K este protectoare
fa de : ateroscleroz, osteoporoz.
Raia de vitamin K pentru:brbai este de 120mcg, iar pentru femei este
de 90mcg. Sursele alimentare pentru vitamina K1(filochinon) sunt
reprezentate de:legume verzi: spanac, salat, brasicacee (varz, conopid,
broccoli),tr de gru, cereale, fructe (banane, avocado, kiwi), carne i
organe (ficat), ou, unele brnzeturi, produse de soia. Carena vitaminei K
nu apare la adultul normal pentru c pe de o parte vitamina este larg
rspndit n alimente, iar pe de alt parte este produs de bacteriile
intestinale. De asemenea ciclul su n organism este conservator.

Circumstanele favorizante carenei apar: la nou nscut, n administrarea de

antibiotice pe termen lung, n malabsorbia lipidic sever.

Carena vitaminei K n organism determin hemoragii.

Vitamina C: rol n organism, caren vitaminic, necesar vitaminic,

surse alimentare

Este principalul AOX hidrosolubil, astfel:protejeaz molecule importante

fa de stresul oxidativ (proteine, lipide, glucide, acizi nucleici); regenereaz
ali AOX (vitamina E).
Este cofactor enzimatic. Vitamina C funcioneaz ca donor de electroni
pentru 8 enzime-implicate n:

hidroxilarea colagenului . Vitamina este esenial n dezvoltarea i

meninerea esuturilor conjunctive (proces important pentru cicatrizare,
rezisten vascular, formarea cartilajelor);

sinteza carnitinei transportor al AG pt sinteza de ATP;

transformarea dopaminei n noradrenalina;

sinteza hormonilor peptidici;
modularea metabolismului tirozinei.

Carena vitaminei C se numeste: hipoascorbinemie(faza preclinic)si

scorbut (forma clinic manifest).

Simptomele carenei sunt:

precoce -polimorfe, nespecifice astenia de primvar,

la aproximativ o lun-dou de la primele simptome, tabloul se diversific:
discret dispnee, dureri osoase, modificri cutanate, gingivoragii i gingivit
hipertrofic, epistaxis, vindecare lent a soluiilor de continuitate ale pielii,
sindromul Sjogren cu xerostomie i xeroftalmie,tulburri emoionale, etc.

n stadiile tardive ale scorbutului, gravitatea tabloului clinic este maxim, i

anume: icter, edeme generalizate, oligurie, neuropatie, febr, convulsii,
exitus; la nivel cutanatapar: papule perifoliculare hiperkeratozice, hemoragii
perifoliculare, purpura, echimoze, iar in patul unghial -"hemoragii n achie" .

Necesarul de vitamina C este diferit, n funcie de organizatia care emite

recomandrile dar OMS recomand 45 mg/zi.

Surse alimentare: vegetale coacaze negre, ardei rosii, kiwi, broccoli,

papaya, portocale, lamai, pepene galben, mandarine, zmeura etc.

24. Vitamina B1( tiamina sau aneurina), forme, funcii, caren

vitaminic, raie, surse alimentare

Organismul uman nu poate sintetiza tiamin, dar poate transforma tiamina

n fosfaii i pirofosfaii ei.
Formele fosforilate ale tiaminei n organism sunt: tiamin monofosfat, tiamin
difosfat (tiaminpirofosfat TPP), tiamin trifosfat, adenozin tiamin trifosfat
(recent). Tiaminpirofosfat (TPP) este forma majoritar ntlnit n organismul
uman. Se formeaz din tiamin, n prezena Mg, ATP, tiamin-fosfokinaza.

Funciile vitaminei B1:

TPPeste coenzim pentru cteva enzime mitocondriale foarte importante:

piruvat dehidrogenaza, cetoglutarat dehidrogenaza, cetoacid
dehidrogenaza.
TPP estecoenzim i pentru transcetolaza.Astfel, intervine n calea
pentozelor, rezultnd intermediari necesari n sinteza ATP, GTP, ADN, ARN,
NADPH;
eliberarea energiei din glucide i lipide;
cretere i dezvoltare;
funcionareacorect a sistemelor: digestiv, nervos i cardiovascular.

Carenta vitaminei B1 este o maladie cunoscut sub denumirea boala BeriBeri. Maladia afecteaz sistemele: cardio-vascular, nervos, digestiv i
muscular.
Forme Beri-beri

Beri-berinervos (uscat), care urmeaz unei carene instalate cronic. Se

manifest n principal prin: neuropatie periferic; arsuri n extremiti(apar
precoce); reflexe exagerate; hiposensibilitate i slbiciune la nivelul
membrelor; mialgii, sensibilitate muscular crescut; grav: atrofii musculare,
pareze, paralizii; convulsii.

Beri-bericardiac (umed -edeme) care urmeaz unei carene instalate acut. Se

manifest n principal prin insuficien cardiac congestiv.

Raia vitaminei B11,2 mg/zi pentru brbai i 1,1 mg/zi pentru femei.

Sursele alimentare pentru vitamina B1:drojdie,derivatele cerealiere

integrale, derivatele cerealiere rafinate i fortificate, leguminoasele uscate,
carnea de porc (nu i n alte tipuri de carne), legume, fructe.

25. Vitamina B2 ( riboflavina), forme, funcii, caren vitaminic,

raie, surse alimentare

Vitamina B2 este integrat n coenzimele flavinice:FAD flavin-adenindinucleotida, FMN flavin-mononucleotida, numite i flavocoenzime
asociate enzimelor flavinice = flavoproteine.

Funciile vitaminei B2 sunt:

particip la reaciile REDOX flavocoenzimele sunt critice pentru

metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor;
FAD face parte din lanul respirator;

alturi de citocromul P450 are rol n detoxifiere,

are funcie antioxidantprin intermediul unor enzime FAD-dependente (Foarte
important: deficiena de riboflavin induce creterea stresului oxidativ. )

activarea vitaminei B6;

sinteza NAD i NADP din triptofan;

activarea acidului folic;

implicare n metabolismul Fe i n sinteza Hb.

Carenaeste rareori izolat, se manifesta prin:stomatit; glosit; keilit

(angular); panus conjunctival; dermatit seboreic; anemie normocrom,
normocitar.
Raia este de: 1,3 mg/zi pentru brbai, iar 1,1 mg/zipentru femei .

Sursele alimentare sunt reprezentate de: toate alimentele de origine

animal, derivatele cerealiere integrale, leguminoasele, legumele, fructele,
produsele fortificate sau la care vitamina este adiionat pentru colorare
(supe, sosuri instant).

26. Vitamina B6 ( piridoxina), forme, funcii, caren vitaminic,

raie, surse alimentare

Vitamina B6 se gsete n organism sub 3 forme: piridoxal (PL), piridoxina

(PN) i piridoxamina (PM).
Funcii : Principala coenzim implicat n metabolismul uman: piridoxal-5fosfatul (PLP) fosfat ester.

PLP este coenzim pentru aprox.100 enzime ce ndeplinesc diverse

funcii:eliberarea glucozei din glicogen (majoritatea PLP este gsit n
muchi); gluconeogeneza; funcionarea SNC (sinteza neurotransmitorilor
serotonina, dopamina, norepinefrina, GABA); sinteza hemului; sinteza
niacinei din triptofan; modularea aciunii hormonilor steroizi; sinteza acizilor
nucleici; imunitate.

Carena izolat a vitaminei B6 este excepional. Apare cnd vitamina

este complexat de: izoniazida, antiparkinsoniene, penicilamina.

Raia este de 1,3 mg/zi.

Surse alimentare: alimentele de origine animal, derivate cerealiere

integrale, leguminoase, legume (banane, cartofi, spanac, etc), produse
fortificate.

27. Vitamina PP( niacina), forme, funcii, caren vitaminic, raie,

surse alimentare

Niacina (acid nicotinic) niacinamida (nicotinamida) utilizat n sinteza

celor 2 coenzime niacinice: NAD (nicotinamid-adenin-dinucleotidul),
NADP (nicotinamid-adenin-dinuclotid-fosfatul).

NAD se sintetizeaz n ficat i din triptofan (cu ajutorul B2, B6, Fe). Abilitatea
de sintez este diferit n funcie de specie. La om, din 60 mg triptofan se
sintetizeaz 1 mg niacin.

Funciile

Participare la reacii Redox - NAD : intervine n catabolismul glucidelor,

lipidelor, proteinelor, alcoolului, iar NADP intervine n reactii anabolice ex.
sinteza unor macromolecule: acizi grai, colesterol.

Participare la reacii non-redox - NAD este substrat pentru diferite enzime

care intervin n : semnalizarea intercelular, repararea ADN, reglarea
apoptozei, diferenierea celular.

Carena cunoscut sub denumirea de pelagr (boala celor 3D). Este o

malnutriie complex, care nu se refer exclusiv la carena de niacina, ci i la
lipsa proteinelor de calitate superioar i a altor vitamine din grupul B.

Manifestrile pelagrei sunt: dermatologice (modificri tegumentare pe zonele

expuse la soare, glosita), digestive i neuro-psihice.Pelagra subclinicprezint
manifestri discrete.

Pelagra,este o boal ce apare datorit unui deficit de aport sau de absorbie

a niacinei:

Manifestri generalepot fi astenie marcat, anorexie, scdere ponderal.

Manifestrile cutanate apar la nivelul zonelor descoperite ale pielii, fa,

ceaf,

mini, antebrae, gambe: eritemul pelagros.

Manifestrile digestiveconstau n arsuri gastrice, apariia unei gastrite cu

hipo-sau aclorhidrie, diaree cronic, uneori alternnd cu perioade de
constipaie. La nivelul cavitii bucal pot aprea stomatita i glosita,

Afectarea neurologicse manifest prin hiperreflexie osteo-tendinoas,

diminuarea forei musculare, tulburri sfincteriene, parestezii ale
extremitilor, dureri articulare.
Tulburri psihice ncep prin anxietate, iritabilitate, depresie i astenie ca
ulterior s evolueze spre demena pelagroas
Deficitul sever de vit. PP din pelagr a fcut ca aceast boal s fie
caracterizat prin boala celor 3 D (dermatit, demen i diaree).

Raia este de: 16 mg/zi pentru brbai, iar 14 mg/zipentru femei.

Surse alimentare: carne (indiferent de specie), cereale integrale sau

fortificate, leguminoase, nuci, semine, cafea, mai puin: lactate, legumefrunze.

28. Vitamina B12 ( ciancobalamina), forme, funcii, caren

vitaminic, raie, surse alimentare

Vitamina B12 este cea mai complex vitamin. Conine n structura sa ionul
de cobalt, motiv pentru care compui cu activitate de B12sunt numii
cobalamine.n corpul uman sunt folosite: metilcobalamina & 5-dezoxiadenozilcobalamina. Cianocobalamina (din suplimente) este convertit n cei
2 compui n organismul uman.

Funciile vitamineiB12La mamifere, cobalamina este cofactor pentru doar

2 enzime: methionin-sintetaza i L-metilmalonil-CoA mutaza.

Metionin-sintetaza (folat-dependent) are rol n sinteza metioninei din

homocistein. Metionina S-adenozilmetionina = donor de radicali metil
intervine n reacii de metilare (inclusiv pentru formarea de ADN, ARN).

Cofactor pentru enzimele care transform L-metilmalonil-CoA n succinil-CoA-,

compus cu rol n:producerea de energie din grsimi i proteine, sinteza
hemoglobinei.

La nivel mitocondrial, dezoxi-adenozilcobalamina are rol de coenzim n

reacia de transformare a metilmalonil-CoA n succinil -CoA,reacie esenial
pentru metabolizarea propionatului i a acizilor grai cu numr impar de
atomi de carbon de la nivelul sistemului nervos. Absena acestui factor duce
la acumularea metilmalonil-CoA i a precursorului su propionil-CoA ceea ce

duce la formarea unor acizi grai cu numr mare de atomi de carbon i

rezult acizi grai nefiziologici care pot fi nglobate n lipidele neuronale i
duc la apariia leziunilor nervoase.

Deficiena vitaminei B12Se ntlnete la 10-15% din persoanele cu vrsta

de peste

60 ani.

Manifestrile deficienei sunt:

Anemia Addison-Biermer sau anemia pernicioas sau anemia megaloblastic - se

asociaz cu o secreie inadecvat de factor intrinsec, consecutiv unei atrofii
gastrice. Poate sa apara o atrofie gastric odat cu avansarea n vrst.Atrofia
gastric se asociaz cu distrugerea celulelor gastrice parietale i aclorhidrie

afectarile neurologice i

afectarile gastro-intestinale.

Raiaeste de 2,4 mcg/zi.

Sursele alimentare sunt reprezentate NUMAI de alimentele de origine

animal (ficat de rata, stridii, hering, ou, lapte, branza) sau de produsele
fortificare. Vegetarienii au nevoie de suplimente sau produse fortificate.

29. Acid folic, forme, funcii, caren vitaminic, raie, surse

alimentare

Acidul folic este o form stabil i se gsete rar ca atare n organism sau
alimente. Forma natural a acidului este reprezentat de folai. Doar n
alimentele fortificate i suplimente se gsete sub forma de acid folic.

Funciile Folaii sunt coenzime n procesele de transfer a radicalilor metil.

Coenzimele folice reacioneaz ca acceptori i/sau donori n reacii critice
pentru metabolismul acizilor nucleici i al aminoacizilor.

Factorii favorizani apariiei carenei sunt: insuficiena alimentar;

alcoolismul; necesarul crescut (prin creterea ratei diviziunilor celulare i a
metabolismului) n caz de: sarcin, cancer; administrarea unor medicamente
(antifolice).

Manifestrile carenei sunt:Consecina suferinei esuturilor cu turnover

rapid (maduva hematoformatoare, epiteliul digestiv).

Raia este de 400 mcg/zi, iar pe parioada sarcinii la femei 600 mcg/zi.

Sursele alimentare sunt:legume frunze,alte legume i fructe (citricele),

leguminoase, alimente de origine animal, produse fortificate.

30. Sodiu, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Sodiul este un macroelement larg rspndit, ce se absoarbe i elimin uor

(necesit funcionarea normal a rinichiului pentru a fi excretat
corespunztor).Este un ion extracelular.

Rolurile sodiului

Meninerea potenialelor membrana -transmiterea impulsurilor nervoase, contracia

muscular, funcia cardiac;

Absorbia i transportul unor nutrieni (glucoza, aminoacizi, clor);

Meninerea volemiei i a TA (prin sistemul renin angiotensin aldosteron i cu

ajutorul hormonului antidiuretic).

O carenrelativa de sodiu poate aprea n:transpiraieabundent,

tulburrile de tranzit (vome, diaree), administrarea de diuretice, afeciunile
renale.

Semnele deficienei sunt semnele de deshidratare, care evolueaz rapid n

formele grave ctre coma i exit.

Excesul de sodiu crete riscul de HTA.

Raiade sodiu este de 1,5g/zi (respectiv 3,8 g /zi de sare de buctrie).

Alimentaia mixt, divers, aduce suficient sodiu, datorit coninutului
natural al alimentelor n acest nutrient.

31. Potasiu, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Potasiul este un cation intracelular (pomp Na-K).

Rolurile potasiului creterea diurezei, meninerea echilibrul acido-bazic,

meninerea permeabilitii membranelor, sinteza proteinelor, funcionarea
anumitor enzime, transmiterea excitaiei de la terminaiile nervoase la
organul efector, aciune parasimpaticomimetic excesul oprete cordul n
diastol.

Carena potasiului este favorizat de:utilizarea de diuretice (care pierd

potasiul furosemid, tiazidice), alcoolism, vom i diaree severe, utlizarea
exagerat a laxativelor, anorexia nervoas sau bulimie, depleia de
magneziu, insuficiena cardiac congestiv.

Manifestrile carenei: astenie, hipotonie muscular, iritabilitate.

Necesarul de potasiu este de 2 g/zi.

Sursele alimentare: Este larg rspndit n diverse alimente, att de origine

vegetal, ct i animal. Legumele i fructele rmn, totui, cea mai bogat
surs de potasiu.

32. Calciu, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Calciul este un macroelement ce se gsete n organismul uman ntr-o

cantitate de 1,4 kg la adult.
Rol plastic: os -hidroxiapatita, dinte. Asigur rezistena structurilor osoase,
fiind important, alturi de vitamina D, n profilaxia rahitismului i a
osteoporozei;

Roluri funcionale n activitatea enzimelor (lipaza pancreatic), este factor

al coagularii, scade excitabilitatea neuromuscular aciune
simpaticomimetic -excesul oprete cordul n sistol, contracia fibrei
musculare, permeabilitatea membranelor, activarea factorului intrinsec.

Implicat n profilaxia HTA, cancerului.

Hipocalcemia apare, de regul, n disfuncii paratiroidiene, iar carena

nutriional este excepional.

Surse alimentare produsele lactate (conin calciu n cantitate mare i cu o

bun biodisponibilitate),legumele i fructe (calciu cu biodisponibilitate
redus din cauza oxalailor, fitailor, fibrelor).

Grupele la risc pentru deficien sunt: vegetarienii i cei cu intoleran la

lactoz. Necesarul de calciu n funcie de vrst: sugar 200-300 mg/zi, copii
de la 2 la 13 ani 500-1300 mg/zi, adolescenti 1300 mg/zi, adulti 1000 mg/zi,
batrani 1200 mg/zi.

33. Fosfor, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Fosforul este un macroelement cu rol structural important n os i dinte, unde

se gsete alturi de Ca.Din totalul de fosfor coninut n organism, un
procent de 20% este n esuturile moi (n snge 2-4 mg %).

Rolurile fosforului structural; funcional: intr n structura

nucleoproteinelor, intr n structura moleculelor macroergice (ATP), intr n
structura fosfolipidelor,formeaza un sistem tampon, este cofactor pentru
multe sisteme enzimatice.

Asigurarea raiei de fosfor nu este o problem, deoarece acest macrolement

este larg rspndit n alimente de origine animal i vegetal. Are
biodisponibilitate crescut n alimentele de origine animal i sczut n cele
de origine vegetal, unde se gsete mai ales sub form de fitat (acid
inozitolhexafosforic).

Necesarul de fosfor este de 700 mg/zi.

34. Magneziu, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Magneziul este un cation preponderent intracelular (extracelular doar un

procent sczut, de 2%).
Rolul Magneziului

rol structural: intr n compoziia osului i dintelui (fosfat de Mg), n fibra

muscular rol n travaliul muscular,
rolurile functionale sunt asigurate de Mg circulant (2-3 mg%), i anume: menine
echilibru acidobazic, intervine in excitabilitatea neuromuscular, este coferment al
multor enzime (metabolizarea principiilor nutritive), intervine n procesele
eliberatoare de energie, rol n transportul activ transmembranar.

Deficitul de magneziu i stresul crete riscul de afectare cardiovascular.

n condiiile deficitului de magneziu, stresul crete riscul de afectare

cardiovascular prin: hipertensiune, constricie vascular n teritoriul coronar
sau cerebral, ocluzie vascular n respectivele teritorii, aritmie, moarte
subit.

Magneziul si diabetul Consumat n cantiti adecvate, magneziu pare s

poate amna instalarea diabetului de tip 2 i a complicaiilor sale importante
(boala cardiovascular, retinopatie, nefropatie).

Carena nuexista carene serioase. Circumstanele carenei sunt:

consumul de medicamentecare induc o depleie de magneziu, cum ar fi: diureticele

(Lasix, Edecrin, etc), gentamicina, amfoterecina, cisplatin;

diabetul necontrolatcare induce pierderi de magneziu n urin, consecutiv

hiperglicemiei;

alcoolismul;

malabsorbiile diverse, cnd se poate pierde magneziu datorit diareii i a steatoreii

(boala Crohn, enteropatie glutenic, enterit regional, intestin operat);

hipopotasemia i hipocalcemiacronice (pot fi conectate cu deficiena de magneziu).

Suplimentele de magneziu pot corecta i problemele legate de K i Ca;

vrstnici

Simptomele deficitului de magneziu se pot clasifica n 3 categorii:

deficit discret -iritabilitatea, anorexia, astenia, insomnia, spasmele musculare,

memoria deficitar, apatia, confuzia i scderea capacitii de a nva;

deficitului moderat-tahicardie i alte modificri cardio-vasculare;

deficitul grav-tremurturi, ameeal i confuzie, convulsii, halucinaii i delir.

Necesarul de magneziu este de 310-420 mg/zi.

Surse alimentare ale magneziu: legumele frunze (magneziu este
component al clorofilei), leguminoasele uscate, fructele oleaginoase, semine
(mai ales seminele de dovleac), cerealele integrale, alimentele de origine
animal, mai ales carnea, viscerele, lactatele.

35. Fierul, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Rolul fierului

transportul i depozitarea pe termen scurt a oxigenului (fer heminic n mio-i

hemoglobina),
transportul de electroni (la nivelul mitocondriei) i metabolismul energetic
(compui cu hemcitocromii, compui non-heminici -NADH dehidrogenaza,
succinildehidrogenaza),
antioxidant (catalaza, peroxidaza enzime heminice),

reacii pro-oxidative cu efect pozitiv (mieloperoxidaza enzima heminic

producerea de specii reactive de oxigen n neutrofile, n scopul distrugerii
germenilor patogeni),
rspunsul fiziologic la hipoxie,

sinteza ADN (prin intermediul ribonucleotid-reductazei),

are rol n cretere, reproducie, procese reparatorii, imunitate.
Deficiena fierului determina aparitia anemiei feriprive.
Necesarul de fier este de: 8 mg/zi pentru brbai i 18 mg/zi pentru femei.

Surse alimentare de fier sunt: carnea, galbenusul de ou, legumele i

produsele fortificate.

Factorii dietetici care determina o absorbie crescut: vitamina C,

aciditatea gastric, fierul heminic, necesarul crescut de fier (hemoragii,
altitudine mare, antrenamente intense, graviditate), rezervele diminuate,
proteinele din carne.

Factorii dietetici care determina o absorbie sczut oxalii, taninurile,

rezervele suficiente, excesul altor minerale (Zn, Mn, Ca), hipoaciditatea
gastrica, antacide.

36. Cupru, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Cuprul primete i doneaz cu uurin electroni de aceea este implicat n

reacii redox i n eliminarea radicalilor liberi.
Rolul cuprului

intervine n metabolismul Fe, crescndu-i absorbia i implicarea n sinteza

hemoglobinei (prin intermediul feroxidazelor I i II),
este cofactor pentru multe enzime cuproenzime, implicndu-se astfel n
foarte multe procese fiziologice, i anume: producerea de energie (citocromc-oxidaza), formarea esutului conjunctiv, sinteza i metabolismul unor
neurotransmitori, sinteza i ntreinerea mielinei, funcii antioxidante prin
intermediul unor forme de SOD i a ceruloplasminei, reglarea expresiei unor
gene prin intermediul unor factori de transcripie dependeni de cupru,
influenarea sintezei unor proteine (SOD, CAT, proteine legate de depozitarea
cuprului).

Carena induce: anemie, leucopenie, ncetinirea creterii. Necesarul de

cupru este de 900 mcg/zi.

Sursele alimentare de cupru:ficat,cacao,leguminoase,cereale

integrale,fructe uscate inuci.

Excesul de cupru induce manifestri toxice: vom (toxicitate acuta),

afectare nervoas, afectare hepatic.

37. Zinc, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Rolul Zincului

rol catalitic este cofactor al peste 100 enzime implicate n: cretere,

imunitate, funcionarea sistemului nervos, dezvoltarea sexual i
reproducere;
rol structural intr n structura proteinelor (ex. n structura Cu/Zn SOD) i a
membranelor celulare).
rol reglator prin intermediul proteinelor ce conin zinc -reglarea expresiei
genelor, acionnd ca factori de transcripie; prin semnalizarea intercelular
(eliberare de hormoni i transmiterea influxului nervos); prin influenarea
apoptozei celulare .

Deficiena zincului produce:rush-uri,scderea apetitului i gustului,

alopecie, scderea creterii i dezvoltrii.

Grupele supuse la risc sunt reprezentate de: sugarii i copiii mici,femeile

gravide i care alpteaz (mai ales cele foarte tinere),seniorii (peste 65
ani),vegetarienii -au un necesar cu 50% mai mare, indivizii cu ficat alcoolic
(creterea excreiei urinare de zinc i nivel hepatic redus de zinc),

Sursele alimentare de zinc sunt:carnea,fructele de mare i legumelefrunze. Necesarul de zinc este de:13 mg/zi pentru brbai i 9 mg/zi pentru
femei. Toxicitatea zincului se manifest prin:scderea absorbiei
Fe,scderea absorbiei Cu,a
imunitii,crampe, diaree.

38. Seleniu, rol, raie, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Exist aproximativ 25 de selenoproteine, ns numai pentru aproximativ 12

au fost identificate funciile.Este component al unor sisteme AOX (glutationperoxidaza) i n colaborare cu vitamina E are efect protector asupra
membranelor celulare.

Se bnuiete implicarea seleniului n:funcionarea aparatului imun,profilaxia

cancerului,hepatoprotecie, fertilitatea masculin, prevenirea dislipemiilor i
a ateromatozei, profilaxia diabetului.

Carena de seleniu produce fenomene extrem de variate ca: mialgii,afectare

cardiac (b. Keshan), mtrea.

Toxicitatea seleniului se manifest prin: grea, vome, alopecie, astenie,

afectare hepatic.

Necesarul de seleniu este de 50 mcg/zi.

Sursele alimentare Coninutul alimentar de seleniu depinde n cea mai mare

msura de concentraia elementului n solul pe care au crescut sau din zona din
care provin produsele.

Se gsete n: fructe de mare, viscere (ficatul, rinichiul), carne roie, cereale

integrale, germeni de gru, drojdie de bere, usturoi, semine de susan i de
floarea soarelui, fructe oleaginoase (nuci, alune, arahide), ciuperci, legume i
fructe.

39. Iod, rol, surse alimentare, manifestrile excesului/deficienei

Rol:

oligoelement necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni

in organismul unui adult se gasesc 30-50 mg iod din care 8-10 mg

concentrat in glanda tiroida

tirozina aditioneaza iodul trecand in MIT si DIT care pot intra in lantul
polipeptidic al tireoglubulinei

cand nevoile o cer, 2 molecule de tirozina iodata se cupleaza eliminand un

rest de alanina si rezulta hormonii tiroidieni T3 si T4 care trec in sange si
ajung in tesuturi unde stimuleaza procese eliberatoare de energie
cand scade cantitatea de hormoni tiroidieni in sange, hipofiza este stimulata
si la randul ei stimuleaza glanda tiroida sa sintetizeze si sa elibereze o noua
cantitate de hormoni.
Aport recomandat
necesarul zilnic pentru a preveni paritia gusei endemica: 60-70 micrograme
iod/zi 1 microgram iod/kg corp
ratia optima este de 100-200 micrograme/zi

nevoile copiilor: 40-50 micrograme/zi in primul an; 70-90 micrograme/zi la

prescolari; 120-150 micrograme/zi la scolari

Surse alimentare:

80-90% din iodul necesar se gaseste in alimentatie 20-10% in apa, aerosoli

produsele din apa sarata a marilor si oceanelor sunt cele

Consecintele aportului deficitar:

in acrenta de iod, glanda hipofiza stimuleaza tiroida care isi amplifica

activitatea pentru a compensa deficitul, dar lucreaza in gol, foliculii tiroidieni
se hipertrofiaza, se acumuleaza mai mult coloid si volumul glandei creste,
aparand gusa.

starile fiziologice si conditiile de mediu care cresc cheltuielile de energie ale

organismului duc la o crestere a consumului de hormoni tiroidieni. Din
aceasta cauza copiii, adolescentii, femeile gravide si cei care desfasoara
activitati fizice intense, sunt mai sensibili la deficitul de iod.

in sarcina, o parte din iod trece la fat a carui tiroida are o capacitate de
captare mai mare decat glanda materna, iar in carenta de iod, fatul sufera
mai mult decat mama.

gusa endemica se manifesta prin: lentoare, fatigabilitate in activitati fizice si

intelectuale, afectivitateredusa, intarzieri in cresterea si mineralizarea
oaselor, intarzieri in aparitia dintilor, hipogonadism, pilozitate redusa,
bradicardie, limba infiltrata si tendinta de retentie apoasa. Biochimic se
constata cresterea lipemiei si colesterolemiei si adesea anemie.

40. Fluor, rol, surse alimentare, manifestrile excesului/deficienei

Fluorul reprezinta un microelement mineral care se localizeaza in

organismul uman in tendoane, oase si dinti (sub forma de florurat de calciu
sau de fluoroapatita). Studiile nu au stabilit daca fluorul are un rol
indispensabil vietii, deoarece nu s-a putut realiza o dieta lipsita complet de
el.

Rolurile sale sunt:

protectie impotriva cariei dentare (aceasta actiune se manifesta chiar si la

concentratii reduse);

participa la mentinerea structurii oaselor (fara a influenta insa procesul de

crestere in sine);

in vederea prevenirii aparitiei cariilor dentare si pentru promovarea unei

dentitii sanatoase, este recomandata fluorizarea apei (proces cunoscut si sub
numele de fluorurare si care consta in suplimentarea cu fluor a apei potabile,
daca acesta este in concentratii de sub 0,5 mg/litru).

Alimentele contin in general cantitati mici de fluor (0,02-0,07mg/kg), cu

exceptia pestelui de apa sarata (pestele oceanic) si altor produse marine, dar
si a frunzelor si mugurilor arborelui de ceai. Sursa cea mai importanta de
fluor o reprezinta totusi, apa plata potabila. Maximul acceptat de fluor este in
acest caz de 1mg/litru. Apa ofera aproximativ 2/3 din necesarul de fluor,
restul provenind din alimente.

Deficitul de fluor se poate manifesta clinic prin cresterea frecventei de

aparitie a cariilor si scaderea rezistentei oaselor. Fluorul nu are efect
cariogen in sine, ci efect cariopreventiv prin cresterea rezistentei dintilor la
agresiuni externe (previne astfel actiunea nociva a altor factori asupra

smaltului). Efectul carioprotector se datoreaza fluoroapatitei dar si actiunii

sale bactericide (fluorul distruge bacteriile ce se formeaza in cavitatea
bucala ca rezultat al degradarii enzimatice si fermentarii resturilor
alimentare).

Excesul de fluor apare destul de rar, insa are manifestari importante.

Afectiunea de numeste fluoroza si se datoreaza in principal unui exces de
fluor in apa potabila, sau consumului exagerat de suplimente nutritive cu un
bogat continut in fluor.In zone geografice unde in mod natural exista
concentratii mari ale fluorului in factorii de mediu, roci pe baza de fluor
(apatit, criolit, fluorina) sau datorita unor surse de poluare cu fluor (industria
de aluminiu, ingrasaminte chimice) aportul crescut de fluor in organism prin
aer, apa sau alimente produce efecte toxice intoxicatie cu fluor (fluoroza
endemica). Zonele endemice sunt cele in care concentratia fluorului in apa
depaseste 1,5 mg/l. Manifestarile toxice constau in leziuni la nivelul dintilor si
oaselor in functie de aportul de fluor. Astfel:

La concentratii peste 1,5 2 mg/l apar la nivelul dintilor pete alb sidefii care
apoi de coloreaza in maron ( aspect tigrat), dintii sunt friabili (mancati de
molii), ajungand la edentatie. Este stadiul de de fluoroza dentara;
Crescand aportul de fluor (peste 5 mg/l apa) apare osteofluoroza, care are o
faza asymptomatica (cresterea opacitatii oaselor fata de razele X), fara
manifestari clinice;
La concentratii peste 10 mg/l se instaleaza osteofluoroza symptomatica
(osteoporoza, exostoze, incurbarea oaselor si fracturi spontane). Concomitent
apar calcificari la nivelul ligamentelor si chiar la nivelul unor organe.

La concentratii peste 20 mg/l se instaleaza osteofluoroza anchilozanta,

descriesa doar la animale, care mor prin casexie.

Profilaxia fluorozei se face prin demineralizarea apei cu ajutorul rasinilor

schimbatoare de ioni.
41. Crom, rol, surse alimentare, manifestrile excesului/deficienei

Cromul este un mineral pe care organismul il foloseste pentru functionarea

normala, cum ar fi digestia mancarii. Cromul exista in multe produse
alimentare naturale, cum ar fi drojdia de paine, carne, cartofi (mai ales daca
sunt gatiti in coaja), branzeturi, melasa, condimente, paine integrala,
cereale, fructe proaspete si vegetale.

Consumul de apa de robinet nededurizata aduce o cantitate de crom destul

de mare si gatitul in cratiti de inox creste continutul de crom al
mancarurillor. Se pot cumpara suplimente de crom in tablete sau in capsule
sau sub forma de multivitamine.

Totusi,deoarece cromul e necesar organismului uman in cantitati mici,

majoritatea oamenilor au un aport suficient din dieta obisnuita si nu au
nevoie de suplimente. Cei care au un risc de a face deficit de crom sunt
diabeticii si persoanele in varsta.

Cromul ajuta la transferul glucozei din sange (zaharului din sange) in celule
si pentru a fi folosit in procesele energetice pentru sintetizarea de grasime,
carbohidrati si proteine. Cromul poate fi important pentru cei cu diabet
zaharat de tip I - pe acestia ii poate ajuta sa-si controleze glicemia si poate
juca un rol in managementul diabetului instalat la varsta adulta.

Nivele scazute de crom pot sa determine o colesterolemie mare si un risc

mai mare de a dezvolta boala coronariana ischemica. Suplimentele de crom
pot creste colesterolul "bun" (HDL colesterol) si sa scada trigliceridele si
nivelul total de colesterol la cei

cu glicemie mare si diabet.

Suplimentele de crom sunt promovate ca fiind de ajutor in dezvoltarea

masei musculare si in arderea grasimii si in cresterea arderii de carbohidrati.
Totusi, aceste efecte nu au fost demonstrate inca.

Deficitul de crom poate determina diverse afectiuni oculare. Exista o

legatura intre nivelul scazut de crom si riscul de glaucom.

Cromul incetineste pierderile de calciu, deci poate fi de ajutor in prevenirea

pierderea de masa osoasa la femeile la menopauza. Efectele secundare
ale suplimentelor de crom sunt rare. Acestea pot include:

hipoglicemie

antiacidele (printre care se numara se carbonatul de calciu) interfereaza cu

absorbtia cromului

expunerea profesionala la crom (in metalurgie sau in industria galvanizarii) a

fost legata de aparitia cancerului pulmonarsau a insuficientei renale cronice,
cat si a unor boli ca eczema sau alte boli inflamatorii ale pielii
un supliment dietetic poate fi vandut in ciuda unor studii limitate sau fara a
fi cercetate efectele benefice sau siguranta administrarii.

42. Mangan, rol, surse alimentare, manifestrile

excesului/deficienei

Manganul este un mineral esential, care in organism este prezent in

cantitati reduse. In general organismul contine aproximativ 20 miligrame de
mangan si marea majoritatea a acestuia se regaseste in: oase, rinichi, ficat
si pancreas.

Manganul participa la multe functii din organism. In prima faza actioneaza

ca si o coenzime, care faciliteaza numeroase procese metabolice din
organism. Beneficiile manganului in organism sunt numeroase. Este implicat
in formarea oaselor, participa la functiile tiroidei, la formarea tesuturilor de
legatura, este implicat in functiile hormonilor

sexuali, in absorbtia calciului, in normalizarea nivelului de zahar din sange,

in functiile sistemului imunitar si in metabolizarea grasimii si
carbohidratilor. Mai mult de atat, manganul joaca un rol esential in
sistemul nervos central, ca si antioxidant pentru formele toxice de oxigen,
dar este benefic si in toleranta la glucoza. In plus, manganul intarzie
procesul natural de imbatranire. Activeaza numeroase enzime, care sunt
necesare pentru biotina, tiamina si vitamina C. Participa la sinteza acizilor
grasi, colesterolului. e poate dovedi un mineral extrem de important in
tratarea diabetului, artritei reumatoide, epilepsiei si schizofreniei.

Organismul are nevoie de mangan pentru a descompune amino acizi si

pentru productia de energie. Este implicat in metabolizarea vitaminei B1 si
E.

Surse: fructe si legume consumate in stare naturala, gatite cat mai putin
precum: nucile, semintele, avocado, stafide, spanac, broccoli, fasole,
cereale integrale, mazare si alte vegetale cu frunze verzi.

Pentru o stare generala buna, doza zilnica optima este de 15 - 50 mg

pentru barbati si femei.

Carenta - Cazurile de deficienta de mangan sunt foarte rare, iar in cazul in

care se manifesta cauzeaza tulburari de crestere si infertilitate.

43. Molibden, rol.

Molibdenul este un mineral mai putin cunoscut, insa esential in organismal

uman. Acesta are rol de cofactor enzimatic pentru cateva enzime ce
catalizeaza reactii din ciclurile azotului, carbonului si sulfului. Molibdenul
participa direct sau indirect la metabolizarea aminoacizilor, eliminarea
toxinelor si la descompunerea nucleotidelor ( precursori ai acizilor
nucleici ) in scopul formarii acidului uric ( un antioxidant puternic).
Cercetari recente arata ca acest mineral poate influenta si eliminarea unor
compusi ce provoaca mutatii genetice.

Carenta de molibden nu se intalneste in mod normal la persoanele

sanatoase dar poate aparea la pacientii hraniti intravenos. In acest caz
apar dureri de cap, cresterea ritmului cardiac si coma. Carenta mai poate
fi cauzata si de mutatii genetice care afecteaza sinteza formei active a
molibdenului in organism.

Intoxicatia cu molibden este foarte rara insa au fost raportate cazuri in

care suplimente pe baza de molibden au produs halucinatii, crize si alte
afectiuni neurologice.

Surse: cu continut crescut- linte, mazare, fasole, mediu- cereale, alune,

migdale, nuci.