Sunteți pe pagina 1din 1

Legatura dintre vers si melodie sub raportul continutului

O trasatura a folclorului romanesc este relativa independenta a textelor fata de melodii si


invers. Aceasta caracteristica, proprie creatiei orale romanesti, il determina pe Bartok sa afirma
ca - melodia si textul nu alcatuiesc un tot nedespartit; totodata, el facea comparatia cu creatiile
altor popoare unde - "ajunge sa amintesti cuvintele de la inceputul unui cantec si fiecare va sti
numaidecat despre ce melodie este vorba'. Acelasi mare admirator, culegator si cercetator al
folclorului nostru muzical isi dadea seama ca aceasta libertate nu se manifesta decat in cuprinsul
uneia si aceleiasi categorii; exista, deci, si unele limite.
Am aratat anterior ca gruparea randurilor melodice (frazelor muzicale) in strofe melodice
(perioade) nu corespunde cu o anumita grupare a versurilor (care, asa cum am vazut, nu
formeaza strofe); este inca un aspect al raportului mobil dintre poezie si muzica. Exista deci o
relativitate intre combinatiile muzicale si poetice, care pot fi insa analoge. O asemenea "relativa
independenta intre cele doua elemente nu face decat sa imbogateasca legaturile si structurile ce
iau nastere in interiorul fiecarui element"[1]; astfel apar si fenomene de versificatie la care mam referit anterior. Prin aceasta se intregeste contopirea fireasca dintre muzica si poezie, care are
ca prim fundament tiparul stabil al versului cantat.
Caracterul preponderent vocal al folclorului nostru izvoraste tot din sincretismul muzica poezie.Simultaneitatea manifestarii celor doua componente nu se realizeaza decat pentru a
exprima un continut, a crea anumite imagini. Diferentierea pe genuri a creatiei orale se face
avand in vedere functia, cat si continutul exprimat. Astfel, se poate explica si libertatea circulatiei
textelor si melodiilor in cadrul unui gen sau al unei specii. O poezie lirica (de dor) nu poate fi
cantata decat pe o melodie corespunzatoare: doina, cantec propriu-zis; un text de colind numai pe
o melodie de colind (din zona respectiva). Asocierea dintre un anumit text si o anumita melodie
devine cateodata stabila: este vorba atat de unele cantece ceremoniale (funebre, nuptiale, de
primavara si vara, unele colinde), cat si de cantece mai noi, in care un text presupune o anumita
melodie; motivele sunt diferite: la prirna categorie - o indelungata convietuire a celor doua
componente, iar la a doua categorie - o intensa popularitate .