ABC-ul relatiilor de cuplu

V-ati gandit vreodata ca propria noastra gandire ne poate rasplati sau pedepsi, chiar daca
aceasta gandire este complet separata de ce se intampla in exterior? In functie de interpretarea
pe care o acordam unui eveniment din relatia noastra, ne putem simti veseli sau tristi,
multumiti sau dezamagiti. Totul depinde de modul in care gandim cu privire la acest
eveniment activator. Va propun sa reflectam impreuna asupra unui sistem terapeutic propus de
A. Ellis (1992), un psihoterapeut american excesiv de directiv si pragmatic in abordarea
relatiilor disfunctionale de cuplu.
ABC-ul relatiilor de cuplu Un eveniment nefericit activator (A) din relatia noastra contribuie,
dar nu produce perturbare psihica (stari depresive, anxioase) si se manifesta la nivelul
consecintelor emotionale si comportamentale (C). De fapt, noi nsine suntem cei care ne
autoperturbam, datorita credintelor si opiniilor noatre irationale (B) cu privire la (A). Atunci
cand ne confruntam cu o situatie de criza in relatia noastra, de fapt, propriile noastre idei,
ganduri si credinte disfunctionale sunt cele care ne saboteaza propria fericire si armonie in
cuplu. Ca exercitiu, va propun sa va dedicati (timp de cateva minute pe zi), unei activitati de
identificare a gandurilor irationale, dupa urmatorul model:
A>>B>>C
Eveniment activator Credinte si ganduri irationale Consecinte emotionale si comportamentale
(A) Descrie pe scurt evenimentul activator care te-a deranjat in relatia ta actuala;
(B) Noteaza gandurile care ti-au aparut atunci cand te-ai confruntat cu A;
(C) Noteaza emotiile negative care au insotit A (anxietate, culpabilitate, depresie) si
comportamentele negative care conduc la esec, n raport cu A.
Modelul ABC al relatiilor de cuplu presupune ca atitudinile si convingerile noastre irationale
stau la baza "filozofiilor autoperturbatoare" si prezinta doua caracteristici importante:
(1) constau din cerinte dogmatice si rigide exprimate n termeni de: "trebuie", "s-ar cuveni
sa...", de tipul: "Este absolut necesar sa fiu multumit in relatia mea!"
(2) rezultatele acestor cerinte conduc la erori de gandire, de tipul: "Daca scopurile mele
importante sunt blocate si nerealizate in propria mea relatie, atunci ... a) Este ingrozitor!, b)
Este insuportabil!, c) Sunt cea mai incapabila persoana!, d) Voi esua mereu in obtinerea a ceea
ce imi doresc intr-o relatie si voi avea doar ceea ce nu-mi doresc, acum si in viitor!"
In consecinta, efortul nostru ar trebui sa se indrepte in directia dezradacinarii acestor
convingeri irationale, pentru a ajunge la un mod mai eficient de a gandi si anume, la un set de
convingeri preferentiale de tipul: "As prefera sa fiu demn de iubire, dar nu am facut nimic in
acest sens!", "Mi-ar placea ca partenerul meu sa-mi arate mai multa afectiune, dar nu exista
nici un motiv pentru ca el sa procedeze in acest mod!"
Contraargumentarea convingerilor noastre irationale se desfasoara pe trei planuri: cognitiv,
emotional si comportamental.
Pe plan cognitiv, prin intermediul regulilor logicii, putem sa ne adresam intrebari menite sa
conduca la modificarea cerintelor si trebuintelor noastre eronate ("De ce trebuie sa fiu tratat
cu mai multa consideratie, de ce gandesc eu ca ar trebui sa fiu tratat astfel?").
Pe plan emotional, in cadrul sedintelor de psihoterapie, se poate lucra impreuna cu terapeutul
in vederea schimbarii sentimentului inadecvat de depresie cu unul mai adecvat de regret sau
dezamagire.
Pe plan comportamental, cei care evita, de pilda, relatiile bazate pe intimitate, vor dovedi o

mai buna adaptare atunci cand se vor convinge ca nu este ingrozitor, ci doar neconvenabil sa
fii respins.
Revenind la modelul ABC al relatiilor interpersonale, consecintele emotionale si
comportamentale a doi oameni (C) influenteaza in mare masura evenimentul lor activator (A).
De pilda, daca un barbat isi critica partenera (A1), ea ar putea sa gandeasca in urmatorul mod:
"Nu ar trebui sa fie atat de exigent! Ce pisalog!" (B1) si poate reactiona cu furie si ostilitate
(C1). In schimb, el ar putea sa priveasca ostilitatea partenerei sale drept un eveniment
activator negativ si poate reactiona la nivelul C prin depresie. Ea ar putea sa aprecieze
depresia lui ca pe un eveniment activator negativ si sa reactioneze la nivelul C prin vinovatie.
Etc!
Interactiunea este reciproca si intre A si B. Criticile constante ale barbatului la adresa
anumitor actiuni ale partenerei sale, o poate face pe aceasta din urma sa creada: "Ma uraste!",
iar comentariul ei: "Ma urasti, ticalosule!", il poate incuraja pe acesta sa o critice si mai des si
chiar sa o loveasca (C2 al lui si A2 al ei). Astfel incat, ea sa ar putea sa gandeasca: "Da, acum
sunt sigura ca ma uraste (B2 al ei) si vreau sa ne despartim!" (C2 al ei).
Interactiunile a doi sau mai multi oameni cuprinsi intr-un sistem familial devin profunde si
complexe. Reluand exemplul de mai sus, sotia criticata de partenerul ei (A1), isi poate spune
rational: "Nu-mi place ca ma trateaza in acest mod!", se simte tot mai dezamagita si, in mod
treptat, se va indeparta sexual de el (C1 ). Dar, tot la nivel rational, ea isi poate spune: "Nu
cred ca este bine sa ma indepartez sexual de el!" (B2) si va avea pareri de rau (B2) in legatura
cu modul in care partenerul ei se poarta fata de ea (A2), dar si in legatura cu modul in care ea
gandeste: "Cred ca am fost prea meschina fata de el!" (B1) si cu indepartarea ei sexuala (C1).
Din aceasta perspectiva, persoana in cauza nu este nevrotica (in gandire, simtire si
comportament). Din contra, persoana respectiva ar putea sa manifeste, referitor la atitudinea
critica a sotului ei (A1), cereri irationale de tipul: "El nu ar trebui sa ma critice in acest mod, e
un ticalos!", continuand, pe acest ton, asaltul impotriva sotului ei (C2). Cererile absolutiste, in
locul preferintei firesti de a nu se produce acest eveniment activator (A), vor conduce la
sentimente si comportamente de tip nevrotic (C1). In plus, aceasta persoana se va perturba
prin cerintele sale dogmatice in legatura cu A1, B1 si C1 ale sale. Ea poate insista sa
gandeasca astfel: (1) "Nu trebuie sa-mi las sotul sa ma critice!"(A1); "Nu trebuie sa-mi
consider sotul un ticalos!" (B1); (3) "Nu trebuie sa fiu furioasa si sa ma comport agresiv fata
de el!" (C1). Cu astfel de cerinte, persoana in cauza va dezvolta un comportament
dezadaptativ de tip nevrotic.
In acelasi timp, sotul ei ar putea dezaproba ABC-urile partenerei sale si, in mod rational, ar
dori sau ar prefera ca ea sa nu-l mai considere atat de critic (A), sa nu-l mai considere un
ticalos (B) si sa nu mai fie furioasa si agresiva (C) fata de el. Sau, din contra, ar putea sa
pretinda faptul ca ea nu ar trebui sa se comporte in acest mod, devenind la randul sau anxios,
depresiv si furios, datorita ABC-urilor sotiei sale.
Prin urmare, daca vom reusi sa luam cunostinta de ABC-urile partenerului nostru, vom putea
sa apreciem mult mai realist dificultatile intampinate in relatie. Daca sistemul nostru de
convingeri este preferential, probabil ca nu vom intampina dificultati majore. Din contra, daca
aceste convingeri se exprima in termeni de cerinta absolutista, creste probabilitatea aparitiei
unei crize in relatia noastra.