Cataliza este un fenomen fizico-chimic in care viteza de reactie se modifica in prezenta unor

mici cantitati de diferite substante, denumite catalizatori.

Catalizatorii sunt substante de felul metalelor (Ni,Pt,Co,etc), oxizilor, acizilor (HCl,etc), bazelor
(NaOH, KOH,etc), sarurilor, etc., care introduse in mediul de reactie in cantitati mici sau foarte
mici, modifica viteza de reactie, iau parte la reactia chimica intr-un anumit stadiu al ei, dar care
la sfarsitul reactiei se regasesc in cantitatea initiala fara sa fi suferit vreo transformare chimica.
Istoric Observatii despre astfel de substante au fost facute inca din antichitate de Aristotel
Notiunea de catalizator a fost introdusa in chimie de savantul suedez Jacob Jons Berzelius in
1835. Karl Ziegler (1898-1973), chimist german si laureat Nobel. Prin cercetarile sale in
domeniul catalizei si catalizatorilor, a adus valoroase contributii domeniului maselor plastice,
ajutand la dezvoltarea unor produse ca polypropylenul, fibre artificiale si cauciucul sintetic.
Pentru descoperirea unui catalizator care produce un plastic mai dur care a revolutionat industria,
a primit Premiul Nobel in chimie in 1963. Paul Sabatier (1854-1941), chimist francez si laureat
Nobel, cunoscut pentru descoperirile sale in folosirea catalizatorilor pentru intensificarea
reactiilor chimice. A fost nascut in Carcassonne, Franta. A descoperit ca marind suprafata
catalizatorilor precum nichelul si arama a marit efectul lor. In 1897 el si chimistul francez Jean
Baptiste Senderens au dezvoltat procesul hidrogenarii catalitice a uleiurilor, care a devenit
important in industrie. Sabatier a casticat Premiul Nobel in chimie in 1912. Industrial, primul
catalizator folosit a fost apa in 1838 la oxidarea dioxidului de sulf cu acid azotic. Catalizatorul
influenteaza numai reactiile care s-ar produce cu o viteza mica sau chiar foarte mica si fara el dar
intr-un timp mai lung. De exemplu sinteza apei din H2 si O2 nu are loc la temperatura camerei.
Daca insa in amestecul gazos de oxigen si hidrogen, introducem platina , fin divizata, reactia se
produce rapid. La sfarsitul reactiei se observa ca platina a ramas neschimbata in cantitatea
initiala. O proprietate importanta a catalizatorilor este aceea de a micsora energia de activare a
reactiilor. Catalizatorii pot fi pozitivi si negativi: primii maresc viteza de reactie, iar ceilalti o
micsoreaza (inhibitori). Catalizatorul nu modifica echilibrul chimic al unei reactii reversibile si
accelereaza sau micsoreaza in acelasi timp si in aceeasi masura viteza de reactie a celor doua
reactii contrare; el determina atingerea mai rapida a acestui echilibru. Dupa starea de agregare a
catlizatorului, cataliza poate fi de doua feluri si anume: - cataliza omogena , in care atat
catalizatorul numit strat , cat si substantele ce reactioneaza numite substrat, formeaza un sistem
omogen constituit dintr-o singura faza , gazoasa sau lichida. - cataliza eterogena , in care
catalizatorul si reactantii formeaza un sistem eterogen alcatuit din mai multe faze; in cataliza
eterogena, catalizatorul este de obicei in stare solida iar reactantii in stare gazoasa sau lichida.
Cataliza eterogena are loc in trei stadii consecutive : - adsorbtia moleculelor reactantilor pe
suprafata catalizatorului; - reactia dintre moleculele adsorbite; - desorbtia produsilor de reactie,
adica trecerea in mediul inconjurator a substantelor adsorbite. Adsorbtia este de doua feluri :
adsorbtie prin forte van der Waals si adsorbtie activata (chemosorbtie). Adsorbtia prin forte van
der Waals se face rapid si are loc la temperaturi joase. Caldurile de adsorbtie van der Waals sunt
mici. Adsorbtia activata sau chemosorbtia este lenta si insotita de o mai mare degajare de caldura
decat in cazul precedent deoarece in urma interactiunii dintre atomii centrelor active ai
catalizatorului si moleculele substratului se stabilesc legaturi de natura chimica rezultand
adevarate combinatii chimice. Enzimele sunt unii dintre cei mai puternici catalizatori, care joaca
un rol esential in organismele vii, unde accelereaza reactiile care altfel ar necesita tempreraturi
care ar distruge majoritatea materiei organice. Pana acum s-au descoperit mai mult de 700 de
enzime. Fermentatia alcoolica este fara indoiala cea mai veche reactie enzimatica. Aceasta si

fenomene similare au fost considerate a fi reactii spontane pana in 1857 cand francezul chimist
Louis Pasteur a dovedit ca fermentatia se intampla doar in prezenta celulelor vii. Ferrmentatia
alcoolica si alte procese industriale depind de actiunea enzimelor care sunt sintetizate de drojdii
si bacterii folosite in procesul de productie. Unele enzime sunt folosite in scopuri medicinale.
Unele sunt folositoare in tratarea unor zone de inflamarea locala; trypsin este folosit in degajarea
materiei straine si a tesutului mord de pe rani si arsuri. Uzul medical al enzimelor este
demonstrat de cercetarea pentru L-asparaginase, care este considerata a fi o potentiala arma in
tratamentul leucemiei si pendru deficientele emzimelor care ar putea avea legatura cu boli ca
anemia si diabetul. Toate enzimele sunt proteine globulare care se combina rapid cu alte
substante, numite substraturi, pentru a cataliza numeroasele reactii chimice in organism. Ele sunt
raspunzatoare de metabolism si stabilitatea acestuia, ele controlandu-l in tot corpul.
Metabolismul unui organism este dependent de o serie de reactii care sunt indeplinite,controlate ,
terminate de enzime specifice, si fiecare reactie este coordonata in acelasi timp cu celelalte
reactii de metabolism din organism

Cataliza omogena prin acizi si baze, Teoria transferului de protoni

Acizii si Bazele
Acizi sunt substante care in solutie apoasa pun in libertate prot.0oni (H+).
Bazele sunt substante care in solutie apoasa pun in libertate ioni de hidroxil (OH-).
Cataliza omogena prin acizi si baze
Rolul important al catalizei, pentru mersul reactiilor chimice, este cunoscut.Aici vom aminti ca
un catalizator este o substanta care nu ia parte in mod vizibil la reactie.El se regaseste
neschimbat dupa reactie.El nu apare in ecuatia chimica a reactiei si nici nu se afla in vreun raport
sthoechiometric aparent cu substantele care reactioneaza.Catalizatorul nu poate accelera sau
declansa decat reactii termodinamic posibile, adica reactii spontane, decurgand liber in sensul
stabilirii unei echilibru, deci reactii cu entalpie libera negativa.In reactiile reversibile,
catalizatorul eccelereaza deopotriva cele doua reactii antagoniste, asa ca echilibrul se stabileste
mai repede.Catalizatorul intervine chimic in mersul reactiei.Unii catalizatori determina reactii ce
nu au loc in absenta lor.De multe ori, catalizatori diferiti provoaca reactii diferite ale aceleiasi
substante. cs787j1596issm
Teoria transferului de protoni
In teoria clasica a disociatiei electrolitice, un acid se defineste ca o specie chimica ce da
nastere, la dizolvarea in apa, unui ion de hidrogen, H+, iar o baza, ca o specie ce da nastere, in
acelasi dizolvant, unui ion hidroxil,HO-.In afara de faptul ca aceasta definitie limiteaza
fenomenul la solutii apoase, ea este cu totul improprie pentru o reprezentare cantitativa a
catalizei prin acizi si baze. De altfel, ionii de hidrogen, adica protoni fara invelis de electroni,
desi pot avea o viata trecatoare in stare gazoasa , nu pot exista liber in solutie apoasa (si nici in
alti dizolvanti) din cauza tendintei lor extreme de a se combina cu moleculelei apei, sub forma de
ioni de hidroniu, H3O+ si, in mod similar, cu moleculele multor altor dizolvanti.

Dupa J.N. Bronsted (1923) un acid este o specie ce are tendinta de a ceda un proton, iar o
baza, o specie ce are tendinta de a accepta un proton, conform ecuatiei:
AHA-+H+
AH este numit acid conjugat al bazei A- si invers ecoatia nu inpune nici o restrictie in cea
ce priveste sarcinile electrice ale acidului si bazelor. Semnul minus indica numai ca A- poseda o
sarcina pozitiva mai putin decat AH ecuatia este insa o simpla schema. Un acid nu poate ceda un
proton decat unei baze.Sa ne imaginam o a doua pereche conjugata de acid si baza
BHB-+H+
Combinand unu cu doi se obtine ecuatia unui proces ce poate avea loc in realitate
AH+B-BH+AAcidul este substanta capabila sa cedeze, in timpul reactiei chimice, unul sau mai multi
protoni.
Baza este substanta capabila sa accepte, in timpul reactiei chimice, unul sau mai multi
protoni.
Substanta anfotera (amfiprotica) este substanta care in prezenta unui acid se comporta ca
o baza, iar in prezenta unei baze se comporta ca un acid.
Un acid pune in libertate acizii mai slabi decat el din sarurile lor.
O baza pune in libertate bazele mai slabe decat ea din sarurile lor.

Acid

Baza

Acid percloric

HCIO4

CIO4-

Ion perclorat

Acid sulfuric

H2SO4

HSO4-

Ion sulfat

Acid iodhidric

HI

I-

Ion iodura

Acid bromhidric

HBr

Br-

Ion bromura

Acid clorhidric

HCl

Cl-

Ion clorura

Acid azotic

HNO3

NO3-

Ion azotat

Ion hidroniu

H30+

H2O

Apa

Ion sulfat acid

HSO4-

SO42-

Ion sulfat

Acid fosforic

H3PO4

H2PO4-

Ion fosfat acid

Acid fluorhidric

HF

F-

Ion fluorura

Acid azotos

HNO2

NO2-

Ion azotit

Acid acetic

CH3CO2H

CO3CO2-

Ion acetat

Acid carbonic

H2CO3

HCO3-

Ion carbonat acid

Hidrogen sulfurat

H2S

HS-

Ion sulfura acida

Ion amoniu

NH4+

NH3

Amoniac

Acid cianhidric

HCN

CN-

Ion cianura

Ion carbonat acid

HCO3-

CO32-

Ion carbonat

Ion sulfura acida

HS-

S2-

Ion sulfura

Apa

H20

OH-

Ion hidroxid

Etanol

C2H5OH

C3H5O-

Ion entoit

Amoniac

NH3

NH2-

Ion amidura

Hidrogen

H2

H-

Ion hidrura

PH
PH-ul reprezinta logaritmul cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen (hidroniu) din
solutie:pH=-log[H+]
Altfel spus, pH-ul unei solutii reprezinta puterea cu semn schimbat a bazei 10 din concentratia
ionilor de hidrogen.
O solutie apoasa neutra din punct de vedere acido-bazic are pH=7.
O solutie de acid are un pH cuprins intre 0 si 7.
O solutie de baza are un pH cuprins intre 7 si 14.