SISTEMUL RESPIRATOR

Componentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea nazala,

faringele, laringele, traheea, bronhia) si plamanii.
Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin nari, iar
in faringe prin doua orificii. Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa ale
carei secretii mentin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizata,
incalzeste aerul inspirat. Mucusul, cat si firele de par din fosele nazale opresc
inaintarea prafului si a altor impuritati care se pot afla in aerul inspirat.Faringele
este organul in care se incruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva. Laringele
este alcatuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezinta o
proeminenta, numita marul lui Adam". La intrarea in laringe se afla un capacel
numit epiglota, care, la nevoie, astupa cavitatea laringelui numita glota. Laringele
este si organul vorbirii, deoarece in interiorul sau se afla doua perechi de pliuri
numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea
este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis datorita inelelor
cartilaginoase din care este alcatuit; spre esofag, tesutul cartilaginos este inlocuit
cu tesut moale, ce usureaza trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al
traheii este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se misca
de jos in sus, antrnand astfel impuritatile spre exterior. Bronhiile, in numar de doua,
sunt ramificatii ale traheii care patrund in plamani. Inelele cartilaginoase ale
acestora sunt complecte, iar mucoasa lor contine, de asemenea, celule ciliate.
Bronhiile se ramifica in bronhii secundare: doua in plamanul stang, trei in plamanul
drept. Plamanii sunt doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate in cutia
toracica, deasupra diafragmei. Plamanul drept este alcatuit din trei lobi, iar
plamanul stang are doar doi lobi, intre cei doi plamani aflandu-se inima. n fiecare
lob patrunde cate o bronhie secundara, care se ramifica in tuburi din ce in ce mai
mici, numite bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba 1mm in diametru, nu mai au
inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti
din mici umflaturi cu peretii foarte subtiri, numite alveole pulmonare. Alveola
pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamanului. ntre sacii
pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamanii nu au muschi. Suprafata lor
este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de plaman, cealalta de
peretele intern al cavitatii toracice. ntre ele se afla o cavitate foarte subtire, in care
se gaseste o pelicula de lichid. Plamanii sunt foarte bine vascularizati de arterele si
venele pulmonare. Arterele pulmonare patrund in plamani printr-unloc numit hil, se
ramifica si insotesc bronhiile pana la sacii pulmonari, unde se ramifica in arteriole
care se continua cu capilarele. Acestea se deschid in venule care inconjoara sacii,

insotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc in venele pulmonare (cate doua de

fiecare plaman) si ies din plaman tot prin hil. Ele se deschid in final, in atriul stang.
Un plaman este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari. Suprafata
acestora sete foarte mare datorita alveolelor, a caror suprafata totala atinge 200 m
patrati. Astfel, sangele si aerul se gasesc in contactpe o mare suprafata. Ele sunt
separate doar de peretii foarte subtiri ai alveolelor si ai capilarelor. Fiziologia
sistemului respirator Functionarea sistemului respirator, prin care se asigura
respiratia, cuprinde, in principal, respiratia pulmonara si respiratia celulara.
Respiratia pulmonara Aceasta etapa a respiratiei cuprinde doua faze: patrunderea
aerului in plamani (inspiratia); eliminarea aerului din plamani (expiratia), care
dureaza mai mult decat inspiratia. Un om adult aflat in repaus executa 16 miscari
respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el
creste in timpul activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc. Respiratiile normale
sunt acte reflexe involuntare. Plamanii, neavand muschi, urmeaza pasiv miscarile
cutiei toracice. n timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita
contractiei muschilor respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii
intercostali trag coastele si le ridica. Miscarea coastelor impinge sternul inainte, iar
plamanii se umplu cu aer. n momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii
isi micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand aerul. Inspiratia
este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si iesirile
de aer din sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde de
frecventa si profunzimea miscarilor respiratorii. Acestea pot creste prin
antrenament, gimnastica etc. Aerul este un amestec de gaze in urmatoarea
proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte alte gaze in
cantitati foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului
expirat.

Caile aeriene sunt:

1. Fosele nazale- conducte care comunica cu faringele prin 2 orificii denumite
coarne sicu exteriorul prin alte 2 orificii-nari.Sunt captusite la interior cu 2 mucoase:
-mucoasa olfactiva-in portiunea superioara
-respiratorie -in portiunea inferioara-este bine vascularizata- prezinta glande care
secreta mucus si prezinta numerosi cili.
Aceasta structura ajuta la incalzirea si purificarea aerului inspirit.
2. Faringele-are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi si este situat in
continuarea cavitatii bucale.
3. Laringele- are un dublu rol-in respiratie si in vorbire. Este format din numeroase
cartilaje iar la interior este captusit cu mucosa ce prezinta 2 perechi de cute
denumite coarde vocale. Intre cele 2 perechi de coarde exista un orificiu denumit
glota care in timpul deglutitiei se acopera cu un capacel denumit epiglota.
4. Traheea este un tub lung de 18-20 cm format din inele cartilaginoase in forma de
potcoava cu partea moale orientate spre esofag. Acest lucru face posibila inaintarea
bolului alimentar spre esofag. La interior traheea este captusita cu o mucoasa in

grosimea careia se gasesc glande care produc mucus, si prezinta de asemenea

numerosi cili. Inainte de a intra in plamani, traheea se ramifica in 2 bronhii care au
aceeasi structura cu a plamanilor.
Plamanii sunt organe pereche asezate in cavitatea toracica,;la exterior sunt
acoperiti cu o membrane dubla denumita pleura. Una din foitele pleurare adera la
suprafata plamanului iar una adera la suprafata interna a coastelor.
Intre cele 2 pleure se gaseste o cantitate mare de lichid,denumit lichid pleural. Cei 2
plamani sunt inegali ca marime in sensul ca plamanul drept este mai mare si este
strabatut de 2 santuri care-l impart in 3 lobi. Plamanul stang este strabatut de un
sant care il imparte in 2 lobi.
Fiecare lob este format din unitati mai mici denumiti lobuli. Lobulul reprezinta
unitatea morfofunctionala a plamanului. Daca facem o sectiune prin plaman, vom
observa ca bronhia, dupa ce patrunde in plamani, se ramifica in .,lipsite de inele
cartilaginoase denumite bronchiole.Fiecare bronhiola se termina la un capat cu un
fel de saculet denumit sac pulmonal sau acid pulmonar. Peretele acidului pulmonal,
prezinta nite formatiuni in forma de semicupa denumite alveole pulmonare.

Rolul sistemului respirator este intretinerea vietii. Prin inspiratie ajunge in

organism aer bogat in oxigen. Oxigenul ajunge la toate celulele corpului prin
sistemul circulator. Fiecare celula are nevoie de o sursa continua de energie.
Aceasta rezulta din arderea substantelor nutritive: proteine, grasimi, hidrocarburi.
Arderea consta in reactia moleculelor acestor substante cu oxigenul inspirat. In
urma arderii rezulta: energie, rezulta dioxid de carbon si apa. Dioxidul de carbon
ajunge prin sange la plamani unde are loc schimbul cu moleculele de oxigen.
Dioxidul de carbon este eliminat din organism prin expiratie. c3e22em
inspiratia + expiratie = respiratie
Din trahee se desprind bronhiile (tuburi de aer). Bronhiile se ramifica. Pe masura
ce se ramifica ele devin tot mai subtiri ajungand la grosimea unui fir de par
(bronhiole). Peretii bronhiilor si bronhiolelor contin benzi de muschi. La capetele
bronhiolelor se afla saci alveolari (saci pentru aer). In acesti saci alveolari are loc
schimbul de oxigen si dioxid de carbon. Bronhiile si bronhiolele produc mucus ce
filtreaza praful, murdaria si germenii. Prin tuse acest mucus este eliminat (in cazul
in care plamanii sunt sanatosi).
In caz de bronsita bronhiile produc mult mai mult mucus decat este necesar =>
ingustarea cailor respiratorii si acumularea de mucus in exces. Prin tuse mucusul
ajunge la suprafata sub forma de expectoratie (flegma).
In caz de astm, muschii bronhiilor si bronhiolelor se contracta => cai respiratorii
mai inguste => respiratia este ingreunata, ca un harait.
In caz de pneumonie are loc o inflamatie dureroasa ale celor mai profunde parti
ale plamanilor situate dupa bronhii si bronhiole.
Cauzele bolilor aparatului respirator sunt foarte numeroase si, de cele mai multe
ori, mai multe cauze la un loc determina imbolnavirea aparatului respirator. Una din
cauzele principale este infectia. In mucoasa cailor aeriene pot sa se cuibareasca si

sa se inmulteasca numerosi microbi. Exista microbi care sunt oaspeti obisnuiti ale
cailor aeriene superioare care, in mod normal sunt inofensivi. In anumite imprejurari
acestia pot provoca, insa, imbolnaviri.Un factor favorizant al acestor boli este
raceala. Cand picioarele sunt reci si umede, aparatul de incalzire si umezire a
aerului din nas se contracta; aerul ramane rece, uscat, microbii trec nestingheriti si
astfel are loc inflamatia mucoasei nasului si a faringelui, adica banala rinofaringita,
cu guturai si dureri in gat. Adesea se congestioneaza si mucoasa laringelui, aparand
laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la stingerea vocii. Alti
factori iritanti asupra mucoaselor respiratorii: praful, fumul, gaze iritante, toxice,
vapori pot favoriza aparitia bolilor respiratorii.
Deviatiile de sept, constiuie o oarecare piedica in respiratie, in incalzirea si
umezirea aerului inspirat. Ele pot fi cauza unor afectiuni respiratorii.
Focare de infectie existente in amigdale, sinusuri, alte boli infectioase din
organism, surmenajul, alcoolul, tuberculoza, boli cronice de inima, de rinichi, guta,
obezitatea, diabetul, tabagismul, starile alergice, nutritia dezechilibrata, toate pot fi
factori favorizanti ai bolilor respiratorii.
Efizemul pulmonar este o boala caracterizata prin degenerarea tesutului elastic
pulmonar, prin destinderea exagerata si scaderea puterii de contractie a alveolelor
pulmonare, cu tulburari consecutive in ceea ce priveste reimprospatarea aerului din
plamani si schimburile de gaze intre sange si aerul atmosferic. Plamanul este in
permanenta "umflat". Boala are cauze variate: tabagism, bronsite, astm cronic, boli
care astupa partial sau temporar caile aeriene, anumite profesiuni (suflatori in
instrumente muzicale), varsta inaintata. Efizemul pulmonar este o boala care
trebuie prevenita din timp pentru ca tesutul pulmonar sa nu ajunga sa-si piarda
elasticitatea.