Impozitele si taxeleCaracteristicile

Cuprins
Argument....................................................................................3
Capitolul I:Particularitatile impozitelor si taxelor.....5
1.1.
1.2.
1.3.
1.4.
1.5.

Impozitele. Notiuni generale....5

Principiile impunerii.............................................................6
Rata fiscalitatii......................................................................8
Asezarea si perceperea impozitelor.....................................9
Clasificarea impozitelor......................................................10
Capitolul II ;Impozitele directe .............................................12
2.1. Impozitele reale.....................................................................12
2.2. Impozitele personale.............................................................13
Capitolul III :Impozitele indirecte.......................................17
3.1 Caracterizare generala a impozitelor indirecte..................17
3.2. Taxele de consumatie............................................................17
3.3. Monopolurile fiscale..............................................................19
3.4. Taxele vamale........................................................................20
Bibliografie..............................................................................22

Argument
Pentru toate societile, impozitele constituie o necesitate, ele fiind
principalul alimentator cu venituri bneti a bugetului, dar i importante
instrumente de politic financiar, economic i social .
Iniial, unicul rol al impozitelor a fost de natur pur financiar .
Din punct de vedere al rolului pe plan financiar, acestea constutuie
principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare pentru
acoperirea cheltuielilor publice .
Fiecrui moment de dezvoltare al societii i corespunde unui
anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimb pe msura acestei
dezvoltri .Specific evoluiei impozitelor n perioada postbelic este
tendina creterii lor n mrime absolut i relativ. Sporirea volumului
impozitelor s-a realizat prin creterea numrului plilor, creterea
volumului materiei impozabile, precum i prin majorarea cotelor de
impunere . Astfel, n rile dezvoltate, impozitele i taxele procur intre
opt i nou zecimi din totalul resurselor financiare ale statului . In rile
n curs de dezvoltare, procurarea impozitelor i taxelor cunoate diferene
mai mari n totalul resurselor financiare, variind ntre cinci si nou zecimi
.Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie, sustine ca
utilizarea aproape exclusiva a impozitelor indirecte (n Florida, afirma el)
a permis eliminarea aproape totala a evaziunii, genernd scaderea
nivelului de taxare, cu efecte pozitive asupra optiunii pentru consum si
investitii la nivelul indivizilor si corporatiilor.
In tarile dezvoltate, ponderea impozitelor indirecte n totalul veniturilor
fiscale este mai mica dect n tarile n curs de dezvoltare unde reprezinta
mai mult de 50%. Rezulta ca n cazul tarilor din prima categorie,
impozitele directe contribuie n cea mai mare masura la formarea
veniturilor statului. In tarile aflate n tranzitie, impozitele indirecte
constituie 3-4 zecimi din totalul veniturilor fiscale, situatie asemanatoare
cu aceea a tarilor dezvoltate.
Impozitul este o categorie financiar, cu caracter istoric, a carei
aparitie este legat de existena statului i a banilor .
Concepiile viznd necesitatea i rolul impozitelor se ntemeiaz
pe teoriile despre stat i criteriile ce trebuie luate n considerare pentru
dimensionarea taxelor fiscale . Au fost formulate teoria echivalenei,
teoria sacrificiului i cele trei variante ale sale teoria sacrificiului
proportional, teoria sacrificiului egal i teoria sacrificiului minim .

Adepii teoriei echivalenei susin c impozitele reprezint o

contraprestaie pe care cetenii o datoreaz statului pentru serviciile
aduse de ctre acesta .
Teoria siguranei susine c impozitele trebuie considerate drept
prime de asigurare pentru viaa i averea cetenilor . Crend condiii
pentru desfurarea n siguran a diferitelor activiti, statul trebuie s
primeasc o parte din veniturile realizate sub protecia sa sub forma
impozitelor .
Potrivit teoriei sacrificiului, statul este un produs necesar al
dezvoltrii istorice, iar impozitul reprezint un produs necesar al
raportului putere. In consecin, in calitatea sa de instituie de
suprastructur, statul are dreptul s cear supuilor s fac un anumit
sacrificiu menit s acopere cheltuielile publice . Potrivit primei variante a
teoriei, utilitatea absolut specificat prin impozite, trebuie s fie egel
pentru toi indivizii . In varianta a treia se consider c impozitul este
egal cu predarea proporional din utilitatea individual, raportat la
calitatea total . Varianta a treia susine c impunerea trebuie s aib o
sarcin minim pentru totalitatea pltitorilor de impozite.
n accepiune general, impozitele reprezint o prelevare la dispoziia
statului a unei pri din veniturile sau averea persoanelor fizice sau
juridice, n vederea acoperirii cheltuielilor publice . Aceast prelevare se
face n mod obligatoriu cu titlu nerambursabil i fr contraprestaie din
partea statului . Autoritate abslitat cu instituirea de impozite este statul,
dreptul acestuia de a introduce impozite exercitndu-se, de cele mai
multe ori, prin intermediul organelor centrale, Parlamentul, iar uneori i
prin organele administraiei centrale de stat locale .
Se afirm c impozitele reprezint preul serviciilor prestate de stat
sau c impozitele sunt preuri stabilite prin constrngere pentru
serviciile guvernamentale . Ali autori apreciaz c impozitele sunt
pretinse de stat n virtutea suveranitii sale i sunt destinate s acopere
cheltuielile generale ale statului

Capitolul I
Particularitatile impozitelor si taxelor
1.1. Impozitele. Notiuni generale
Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din
veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului
n vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face cu
titlu nerambursabil, fara contraprestatie directa din partea statului si este
obligatorie.
Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice
si juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.
Astfel, muncitorii si functionarii platesc impozitul din salariu, agentii
economici din profit, pentru proprietarii funciari sursa o constituie renta,
iar pentru detinatorii de hrtii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) cota
parte pentru stat o constituie venitul produs de acestea (dividende,
dobnzi s.a.).
Liber profesionistii, micii meseriasi si altii suporta impozitele din
venitul realizat n activitatea desfasurata.
Rolul esential al impozitelor este evident pe plan financiar, ntruct
acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare
necesare acoperirii cheltuielilor publice.
Sporirea volumului ncasarilor din impozite si taxe se realizeaza prin
cresterea numarului platitorilor, extinderea bazei de impunere si
majorarea cotelor de impunere.
Subiectul impozitului l constituie persoana fizica sau juridica obligata
prin lege la plata acestuia. La impozitul pe salariu, subiectul impozitului
este muncitorul sau functionarul, la impozitul pe profit, agentul economic
etc. Subiectul impozitului este denumit contribuabil, n vorbire curenta si
n reglementarile fiscale.
Persoana care suporta efectiv impozitul se numeste suportatorul sau
destinatarul impozitului. Exista frecvente cazuri n care cel ce suporta
impozitul este o alta persoana dect subiectul impozitului.
Materia (salariu, averea, profitul etc.) supusa impozitarii, adica
impunerii, constituie obiectul impunerii.
Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul, din venit
sau din avere. Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta
impozitul aferent unei unitati de impunere. Drept unitate de impunere
5

exista: unitatea monetara, hectarul de teren, bucata, kg, litrul etc.

Impozitul se stabileste n suma fixa sau n cote procentuale
(proportionale, progresive sau regresive).
Termenul de plata indica data pna la care impozitul trebuie achitat
statului. Neplata la termen atrage majorari de ntrziere. De asemenea,
exista si alte sanctiuni, cum sunt: popriri (pe salarii), sechestrarea unor
bunuri de valoare identica etc.

1.2. Principiile impunerii

Impunerea reprezinta procesul complex de stabilire a impozitului
ce revine n sarcina unei persoane fizice si juridice. Aceasta reprezinta o
latura de natura politica si una de ordin tehnic (metodele si tehnicile
utilizate pentru determinarea cuantumului impozitului n raport cu
marimea obiectului impozabil).
A. Principii de echitate fiscala
Echitatea fiscala nseamna dreptate sociala n materie de
impozite. Respectarea acestui principiu nseamna ndeplinirea cumulativa
a mai multor conditii.
1. Stabilirea unui venit minim neimpozabil, n cazul impozitelor
directe.
2. Sarcina fiscala sa fie stabilita n functie de puterea contributiva a
fiecarui platitor (marimea venitului, averii, situatia personala etc.).
3 . Sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita n comparatie
cu sarcina fiscala a altei categorii sociale si cu sarcina fiscala a altei
persoane din aceeasi categorie sociala.
4. Impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toate categoriile
sociale.
B. Principii de politica financiara
Pentru obtinerea unui randament fiscal ridicat se impune
ndeplinirea unor conditii:
1. Impozitul sa fie platit de toate persoanele fizice sau juridice care
obtin venituri din aceeasi sursa, poseda acelasi gen de avere sau cumpara
aceeasi categorie de bunuri;
2. Sa nu existe cai de sustragere de la impunere a unei parti din
materia impozabila;
6

3. Volumul cheltuielilor ocazionate de stabilirea materiei

impozabile, calcularea si perceperea impozitelor sa fie ct mai redus
posibil.
Impozitul trebuie sa fie elastic, astfel nct sa poata fi adaptat in
permanenta la necesitatile de venituri ale statului.
C. Principii de politica externa
Stimularea dezvoltarii economice (ramura, subramura) poate fi
realizata si prin masuri de ordin fiscal, cum sunt:
- stabilirea unor taxe vamale ridicate la import;
- reducerea sau scutirea de plata impozitelor a marfurilor autohtone;
- micsorarea impozitelor directe stabilite n sarcina ntreprinzatorilor
care si plaseaza capitalurile n ramura sau subramura respective
-facilitarea amortizarii accelerate a capitalului fix, ceea ce conduce
la reducerea profitului impozabil etc.
Impozitele pot fi utilizate si pentru a influenta comportamentul
producatorilor agricoli. Astfel, un impozit stabilit n functie de venitul
mediu la hectar de teren poate stimula interesul pentru o productie mai
mare si cu costuri mai mici pe unitatea de suprafata folosita.
De asemenea, statul poate stimula sau reduce consumul unei
anumite marfi sau suprimarea impozitelor indirecte ori majorarea cotelor
de impozit aplicate la vnzarea produselor respective.
D. Principii social-politice
Uneori, partidul de guvernamnt ncearca sa-si mentina influenta n
rndurile unor categorii sociale pe care le reprezinta printr-o anumita
politica fiscala, n concordanta cu interesele acestora. Totodata, se
practica acordarea unor facilitati fiscale persoanelor cu venituri reduse si
celor ce au un numar mai mare de persoane n ntretinere.
Impozitele se folosesc si pentru limitarea consumului unor produse
daunatoare sanatatii (bauturi alcoolice, tutun).

1.3. Rata fiscalitatii

Rata fiscalitatii se calculeaza ca un raport ntre totalul veniturilor
fiscale si Produsul Intern Brut, astfel:
Rf = Vf . 100:
PIB
n care:
- Rf reprezinta rata fiscalitatii, care ne arata ct la suta din Produsul
Intern Brut este concentrat la dispozitia statului, cu ajutorul impozitelor,
taxelor si contributiilor;
Vf - totalul veniturilor fiscale, respectiv totalul ncasarilor realizate ntrun an din impozite, taxe si contributii;
PIB - Produsul Intern Brut realizat la nivelul unui an.
Nivelul fiscalitatii difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta.
Statul preia la dispozitia sa, prin intermediul impozitelor, o parte
nsemnata din Produsul Intern Brut. Totusi, n tarile dezvoltate rata
fiscalitatii este mai ridicata dect n tarile n curs de dezvoltare. Printre
tarile cu fiscalitate nalta se situeaza Suedia, Danemarca, Finlanda si
Olanda, cu o rata n jur de 50%, iar printre tarile cu fiscalitate redusa se
numara Mexicul si Turcia, unde rata fiscalitatii este sub 20%. Se poate
spune ca exista o legatura directa ntre gradul de dezvoltare al unei tari si
nivelul fiscalitatii.
In tarile n curs de dezvoltare, se urmareste stimularea cresterii
economice printr-o fiscalitate moderata, adica prin sporirea cererii de
bunuri si servicii a agentilor economici si a populatiei si n activitatea
investitionala.
Fiscalitatea trebuie privita si prin prisma structurii impozitelor si
taxelor, de exemplu, ponderea veniturilor fiscale provenite din impozite
directe, respectiv din cele indirecte. De asemenea, este importanta analiza
raportului dintre impozitul pe veniturile persoanelor fizice si impozitul pe
veniturile persoanelor juridice.
Toate acestea sunt necesare ntr-o analiza pentru a surprinde, n
profunzimea lor, implicatiile de ordin economic, financiar, social si
politic ale unui sistem fiscal.

1.4. Asezarea si perceperea impozitelor

Asezarea impozitelor nseamna:
-stabilirea marimii obiectului impozabil;
-determinarea cuantumului impozitului;
- perceperea (ncasarea) impozitului.
Stabilirea obiectului impozabil presupune constatarea si evaluarea
materiei impozabile. Exista metoda evaluarii indirecte si metoda evaluarii
directe. Prima metoda cunoaste trei variante de realizare: evaluarea pe
baza unor semne exterioare ale obiectului impozabil, evaluarea forfetara
si evaluarea administrativa.
Evaluarea pe baza semnelor exterioare permite stabilirea doar cu
aproximatie a marimii obiectului impozabil. Aceasta metoda este simpla
si putin costisitoare, dar prezinta dezavantajul ca nu permite stabilirea ct
de ct exacta a marimii obiectului impozabil, cu efecte negative asupra
echitatii fiscale.
Evaluarea forfetara nseamna atribuirea unei anumite valori
obiectului impozabil de catre organele fiscale, cu acordul persoanei n
cauza.
Evaluarea administrativa presupune stabilirea valorii materiei
impozabile pe baza elementelor (datelor) pe care organele fiscale le au la
dispozitie. Subiectul impozitului poate contesta evaluarea facuta,
prezentnd organului fiscal argumentele de rigoare.
Metoda evaluarii directe cunoaste doua variante: evaluarea pe baza
declaratiei unei terte persoane si evaluarea pe baza declaratiei platitorului
de impozit.
Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane consta n stabilirea
marimii obiectului impozabil pe baza declaratiei scrise de o terta
persoana care este obligata prin lege sa o depuna la organele fiscale si
care cunoaste aceasta marime. Utilizarea acestei evaluari este limitata,
ntruct nu se poate apela la ea dect n cazul anumitor venituri.
Evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului (platitorului) presupune
o stricta evidenta privind veniturile si cheltuielile ocazionate de
activitatea pe care o desfasoara, sa ncheie un bilant fiscal, sa
ntocmeasca pentru organele fiscale o declaratie de venituri si cheltuieli,
respectiv privind averea pe care o poseda. Organele fiscale determina
marimea materiei impozabile pe baza acestei declaratii.
Determinarea cuantumului impozitului se realizeaza prin: impozite de
repartitie si impozite de cotitate.

Impozitele de repartitie, mai veche, se caracterizeaza prin aceea ca

statul stabileste suma globala a impozitelor pe ntreaga tara, apoi acea
suma este repartizata pe unitati administrativ-teritoriale, iar la unitatea de
baza defalcarea se face pe subiecte sau obiecte impozabile. {n cazul
acestor impozite nu se respectau cerintele echitatii fiscale, deoarece
existau mari diferente de la o unitate administrativ-teritoriala la alta, fara
o justificare economica.
Perceperea (ncasarea) impozitelor se realizeaza astfel:
a) direct de catre organele fiscale de la platitori;
b) prin stopaj la sursa;
c) prin aplicarea de timbre fiscale.
Prima metoda cunoaste doua variante:
1.
cnd platitorul este obligat sa se deplaseze la sediul organelor
fiscale pentru a achita impozitul datorat statului;
2.
cnd organul fiscal are obligatia de a se deplasa la domiciliul
platitorilor pentru a le solicita plata impozitului.
Stopajul la sursa nseamna ca impozitul se varsa la stat de catre o terta
persoana.
Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale se practica n cazul taxelor
datorate statului pentru actiunile n justitie, certificate, acte si diferite
documente elaborate de notariatele publice si de organe ale administratiei
de stat.

1.5. Clasificarea impozitelor

Dupa caracteristicile de fond si de forma exista:
impozite directe
impozite indirecte.
Impozitele directe se stabilesc nominal pe persoane fizice si juridice,
pe baza cotelor de impozitare prevazute n lege, n functie de venituri sau
avere.
Din punct de vedere al criteriilor ce stau la baza asezarii, impozitele
directe pot fi grupate n :
-impozite reale
-impozite personale.
Impozitele reale se refera la anumite obiecte materiale - pamnt,
cladiri, fabrici, magazine etc. -, n care se face abstractie de situatia
personala a subiectului impozitului.

10

Impozitele personale (subiective) se refera la veniturile sau averea

persoanei, n corelatie cu situatia subiectului impozitului.
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vnzarii unor bunuri si al
prestarii unor servicii (transporturi, spectacole, activitati hoteliere etc.).
Acestea mbraca urmatoarele forme:
-taxe de consumatie,
-venituri de la monopolurile fiscale,
- taxe vamale,
-taxe de timbru si nregistrare.
Dupa obiectul impunerii avem:
impozite pe venit,
impozite pe avere
impozite pe consum.
In scopul urmarit de stat exista impozite financiare si impozite de
ordine. Impozitele financiare sunt introduse n scopul crearii de venituri
pentru acoperirea cheltuielilor publice. Impozitele de ordine urmaresc
limitarea unei anumite actiuni sau atingerea unui scop fara caracter fiscal
(limitarea consumului de bauturi alcoolice si tutun).
Din punct de vedere al frecventei lor, exista:
impozite permanente
impozite incidentale (ntmplatoare).
Impozitele permanente se ncaseaza regulat (periodic), iar impozitele
incidentale o singura data (de pilda, impozitul pe avere).
Impozitele pot fi grupate si dupa institutia care le administreaza.
Astfel, exista:
-impozite ale administratiei centrale de stat
-impozite ale organelor administratiei locale (administrativ-teritoriale).

11

Capitolul II
Impozitele directe
Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere si
au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, ntruct acestea se stabilesc fie
pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe
avere. Totusi, impozitele directe au cunoscut o extindere si o diversificare
mai mare abia n capitalism.
Impozitele directe sunt mai echitabile si mai de preferat dect
impozitele indirecte, fiind individualizate, avnd un cuantum si termene
de plata precis stabilite.

2.1. Impozitele reale

Impozitul real a cunoscut o larga raspndire n perioada
capitalismului ascendent, mai ales sub forma impozitului funciar (pe
pamnt). Un pas important n stabilirea mai aproape de realitate a acestui
impozit l-a constituit introducerea cadastrului ce permitea descrierea
bunurilor funciare din fiecare localitate, mentionarea veniturilor pe care
le aduc si nregistrarea contribuabililor cu bunurile lor. {n baza acestor
elemente se stabileau impozitele directe.
Cu timpul si cladirile au devenit parte a averii imobiliare pentru care sa introdus impozitul pe cladiri. Stabilirea acestui impozit se facea n baza
unor criterii exterioare (suprafata construita, marimea curtii, numarul
usilor si ferestrelor etc.), ceea ce nu permitea o impunere echitabila,
deoarece nu ofereau o dimensiune completa asupra obiectului impozabil.
Dezvoltarea industriei, comertului si profesiilor libere a condus la
introducerea impozitului pe aceste activitati. Nici n acest caz impozitul
stabilit nu era dimensionat n functie de capacitatea contributiva reala a
platitorului, deoarece aprecierea se facea dupa diferite criterii de ordin
exterior si anume: natura ntreprinderii, numarul muncitorilor, forta
motrice instalata etc.
Relatiile de credit, dezvoltarea bancilor si a comertului cu hrtii de
valoare au impus introducerea impozitului pe capitalurile banesti care se
stabilea fie n functie de volumul dobnzilor pe care debitorul le platea,
fie n functie de volumul dobnzilor pe care creditorul le ncasa pentru
capitalul dat cu mprumut.
12

In zilele noastre, impozitul de tip real se practica ntr-o serie de tari n

curs de dezvoltare pentru exploatatiile agricole. Sarcina fiscala este
dimensionata n functie de produsul brut sau cel mediu prezumat si nu cel
net real (venitul) al obiectelor impozabile. Dezavantajul este pentru micii
producatori care nu au conditii sa realizeze un venit mai mare dect cel
mediu.
Neajunsurile acestor impozite sunt:
-lipsa de uniformitate n stabilirea lor,
-posibilitati largi de evaziune fiscala,
- cuprinderea n procesul de impunere numai a unei parti din materia
impozabila.

2.2. Impozitele personale

Impozitele personale se ntlnesc sub forma:
- impozitelor pe venit
-impozitelor pe avere.
A.
Impozitele pe venit
Impozitul pe venit este platit de persoane fizice si juridice (societati de
capital) care realizeaza venituri din diferite surse. Introducerea acestuia a
fost posibila atunci cnd s-a nregistrat o suficienta diferentiere a
veniturilor obtinute de diferite categorii sociale.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
In cele mai multe cazuri, impozitul pe venit este platit de fiecare
persoana care realizeaza venituri, fiind deci o impunere individuala. In
practica exista doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile
persoanelor fizice si anume: sistemul impunerii separate si sistemul
impunerii globale.
Sistemul impunerii separate poate fi sub forma unui impozit unic pe
venit, cu posibilitatea impunerii diferentiate (n functie de natura
venitului), sau prin introducerea mai multor impozite, fiecare n parte
viznd venitul obtinut dintr-o anumita sursa.
Sistemul impunerii globale presupune supunerea veniturilor cumulate
ale unei persoane fizice unui singur impozit, indiferent de sursa de
provenienta a acestora.
Sistemul impunerii separate nu afecteaza veniturile din surse diferite
de provenienta, prin progresivitatea impunerii, care se practica n
sistemul impunerii globale.Cu toate acestea, sistemul din urma este
fecvent ntlnit n tari ca SUA, Germania, Franta, Italia, Belgia, Marea
Britanie, Ungaria etc.
13

In calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se utilizeaza

cote proportionale sau progresive. Uneori, se practica impunerea
veniturilor n cote proportionale, apoi impunerea n cote progresive, dar
cea mai frecventa metoda este impunerea n cote progresive pe transe de
venit.
La baza stabilirii impozitului pe veniturile persoanelor fizice sta
declaratia de impunere ntocmita de subiectul impozitului. Incasarea
impozitului calculat asupra salariilor, dobnzilor, rentelor etc. se
realizeaza prin stopaj la sursa, iar celelalte impozite aferente veniturilor
se ncaseaza direct de la contribuabili.
In prezent, n tara noastra s-a introdus impozitul pe venitul global n
scopul corelarii metodologiei de calcul a impozitului pe veniturile
asociatiilor familiale, persoanelor fizice independente si liberprofesionistilor cu cea a impozitului pe profit. Acest sistem nu se aplica
asupra impozitului pe salarii si impozitului pe venitul global.
Nu sunt supuse impozitarii: pensiile, ajutoarele sociale, alocatiile
pentru copii, pensiile de ntretinere, bursele, dobnzile de la titlurile de
stat, donatiile, mostenirile, sponsorizarile etc.
Impozitul pe profitul persoanelor juridice
In practica fiscala internationala, impozitarea profitului obtinut de
societatile de capital permite evidentierea urmatoarelor situatii:
a.
cote de impunere diferentiate n functie de proprietarul capitalului
social;
b.
cote de impunere diferentiate n raport de natura activitatilor din
care se obtine profit;
c.
cote de impunere stabilite n functie de cifra de afaceri a
societatilor comerciale;
d.
cote diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat
sau al bugetelor locale;
e.
cota de impunere unica.
In ceea ce priveste cotele de impozit, Germania are cota cea mai
ridicata, respectiv 50%, iar n celelalte tari cota impozitului se situeaza
ntre 30 si 40 de procente pentru a nu avea un caracter descurajant din
punct de vedere economic.
In tarile dezvoltate, ponderea impozitelor pe veniturile persoanelor
juridice n totalul veniturilor fiscale este mai mare dect ponderea
impozitelor pe veniturile persoanelor fizice, situatie valabila si pentru
Romnia si alte tari n tranzitie. In schimb, n tarile n curs de dezvoltare
14

starea materiala precara a majoritatii populatiei face ca aportul

impozitului pe veniturile persoanelor fizice sa fie redus.
Sistemul de impunere pe profit n Romnia se afla ntr-o continua
evolutie determinata de necesitatea gasirii unui raport optim ntre
stimularea cresterii economice si participarea agentilor economici la
constituirea veniturilor statului.
B. Impozitele pe avere
Impozitul pe avere se afla n strnsa legatura cu dreptul de
proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile. In practica fiscala se
ntlnesc urmatoarele forme de impozit pe avere:
impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia averii
impozitul pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise sunt impozite stabilite asupra
averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma acesteia, ct si impozite
instituite pe substanta averii. Cele mai frecvente impozite asupra averii
ntlnite n practica sunt: impozite pe proprietati imobiliare si impozite
asupra activului net. Primele se ntlnesc cel mai adesea sub forma
impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Cotele de impunere sunt, n
general, scazute si au ca baza de impunere valoarea de nlocuire, valoarea
declarata de proprietar sau veniturile capitalizate privind bunurile
respective. In aceasta categorie intra si proprietatea funciara pentru care
impozitul aplicat este conceput si ca un instrument de influentare a
modului de folosinta a terenului respectiv.
Impozitul asupra activului net se aplica la ntreaga avere mobila si
imobila pe care o detine un contribuabil. Sub incidenta acestui impozit se
impun doar patrimoniul agricol si cel forestier, fondul funciar, bunurile
mobile si imobile folosite n activitati comerciale, profesii libere etc.
Impozitele pe circulatia averii se aplica atunci cnd are loc trecerea
dreptului de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile de la o
persoana la alta. Astfel, ntlnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe
donatii, impozitul pe actele de vnzare-cumparare a unor bunuri imobile,
impozitul pe hrtii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.), impozit pe
circulatia capitalurilor etc. Insa, cele mai des ntlnite sunt impozitele pe
succesiuni, donatii si pe actele de vnzare-cumparare a unor bunuri
imobile.
Impozitele asupra cresterii valorii averii sunt aferente sporului de
valoare nregistrat la unele bunuri n cursul unei perioade de timp. Astfel,

15

exista impozitul pe plusul de valoare imobiliara si impozitul pe sporul de

avere realizat pe timp de razboi.
In Romnia, impozitele pe avere se ntlnesc sub forma impozitelor pe
averea propriu-zisa si impozitele pe circulatia averii. Din prima categorie,
mai importante sunt impozitele pe cladiri si terenuri. Impozitul pe cladiri
se plateste de persoane fizice si juridice detinatoare de cladiri. Cotele de
impunere sunt de 0,2% pentru mediul urban si 0,1% pentru mediul rural,
aplicate asupra valorii cladirilor. Pentru persoanele juridice cotele pot fi
cuprinse ntre 0,5% si 1% asupra valorii de inventar a cladirilor,
actualizate conform legii. Aceste cote se stabilesc de consiliile locale.
Impozitul pe teren este stabilit n suma fixa pe metru patrat, nsa
diferentiat pe categorii de localitati (orase, comune), iar n cadrul acestora
pe zone.
Aportul impozitelor pe avere la constituirea veniturilor fiscale se
situeaza n tarile dezvoltate sub 10%, cu exceptia Canadei, Statelor Unite
ale Americii si Japoniei, unde cifra se ridica la ceva peste 10%. In
schimb, n tarile n curs de dezvoltare ponderea acestor impozite este
mult mai mica, ceea ce explica ca si averea este de dimensiuni modeste.

16

Capitolul III
Impozitele indirecte
3.1 Caracterizare generala a impozitelor indirecte
Pe lnga impozitele directe, procurarea resurselor financire
necesare acoperirii cheltuielilor se realizeaza si cu ajutorul impozitelor
indirecte. In comoditatea si costul relativ redus al perceperii taxelor de
consumatie si a altor impozite indirecte, consta explicatia optiunii unor
tari pentru aceste impozite. Desi, aportul impozitelor indirecte la
formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic dect cel al
impozitelor directe.
Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vnzarilor de
marfuri si a prestarilor de servicii, iar cotele utilizate nu sunt diferentiate
n functie de venit, avere sau situatia personala a contribuabilului. Aceste
impozite afecteaza n mod deosebit pe cei cu venituri mici, deoarece
impozitele indirecte se percep, ndeosebi, la vnzarea bunurilor de larg
consum.
Impozitele indirecte se varsa la bugetul de stat de catre comercianti,
industriasi etc., dar sunt suportate de catre consumatori, ceea ce afecteaza
veniturile reale ale acestora, adica micsorarea puterii de cumparare. In
cazul acestor impozite nu este vorba de o constrngere politica, ci de una
de ordin economic, altfel dect la perceperea impozitelor directe.
Formele de manifestare a impozitelor indirecte sunt:
-taxe de consumatie,
-monopoluri fiscale,
- taxe vamale
- diferite taxe.

3.2. Taxele de consumatie

Taxele de consumatie se includ n pretul de vnzare al marfurilor
fabricate si realizate n interiorul tarii, n general, bunuri de larg consum,
cum sunt: zaharul, pastele fainoase, orezul, uleiul, vinul, berea, cafeaua,
textilele, ncaltamintea etc.

17

Taxele de consumatie sunt: taxe de consumatie pe produs sau accize

si taxe generale pe vnzari cnd se percep la vnzarea tuturor marfurilor,
inclusiv mijloace de productie.
Accizele se instituie asupra unor produse care se consuma n cantitati
mari, nesubstituibile, pentru a se obtine un randament fiscal ct mai
ridicat. Aceste produse au o cerere neelastica. {n Romnia se practica
taxe speciale de consumatie la produse ca: bauturile alcoolice, produsele
din tutun, produsele petroliere, cafeaua, apele minerale, bauturile
racoritoare, confectiile din blanuri naturale, articole din cristal, bijuterii
din aur sau platina, autoturismele, parfumurile, aparatele video, camerele
video, telefoanele mobile, cuptoarele cu microunde, aparatele pentru
conditionat aer.
Taxele de consumatie pe produs se calculeaza n suma fixa pe unitatea
de masura sau n baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de
vnzare. Cotele pentru accize difera de la o tara la alta si de la un produs
la altul.
Taxele generale pe vnzari se ntlnesc sub forma impozitului pe cifra
de afaceri, adica impozitului cumulativ (multifazic) si a impozitului unic
sau monofazic.
Impozitul cumulativ presupune impozitarea la toate verigile pe care le
trec marfurile din momentul iesirii lor din productie si pna ajung la
consumator.
Impozitul pe cifra de afaceri unic (monofazic) se ncaseaza o singura
data pe "distanta" producator-consumator, indiferent de numarul verigilor
prin care trece o marfa.
Impozitul pe cifra de afaceri are ca baza de calcul cifra de afaceri
bruta sau cifra de afaceri neta.
Impozitul pe cifra de afaceri bruta se calculeaza prin aplicarea cotei
de impozit asupra ntregii valori a marfurilor vndute, care include si
impozitul platit la verigile anterioare.
Impozitul pe cifra de afaceri neta se aplica numai asupra diferentei
dintre pretul de vnzare si pretul de cumparare, adica asupra valorii
adaugate. Acest impozit este cunoscut sub denumirea de taxa pe valoarea
adaugata (TVA).
Taxa pe valoarea adaugata se poate calcula prin aplicarea cotei de
impozit:
a.
asupra valorii adaugate n fiecare stadiu pe care l parcurge marfa
de la producator la consumator;

18

b.
asupra pretului de vnzare din stadiul respectiv, obtinndu-se astfel
taxa asupra pretului de vnzare, din care se deduce taxa - calculata n
acelasi mod - aferenta pretului de vnzare din stadiul anterior.
n practica se utilizeaza cu precadere a doua varianta de calcul, din care
rezulta taxa pe valoarea adaugata aferenta stadiului respectiv.
Taxa pe valoarea adaugata se varsa la buget de catre fiecare
ntreprindere, care apare n calitate de vnzator si se suporta de
consumatori odata cu cumpararea marfurilor sau serviciilor respective.
n Uniunea Europeana, prin Directiva referitoare la armonizarea taxei pe
valoarea adaugata s-a fixat nivelul minim al cotei de 5% si al celei
normale de 15%, fara sa se stabileasca si un nivel maxim al cotei. Prin
urmare, statele membre au libertatea de a hotar n legatura cu plafonul
acestor cote.
Taxa pe valoarea adaugata constituie o sursa relativ stabila de venituri
pentru bugetul de stat, deoarece consumul de produse si servicii de prima
necesitate, supuse impozitarii, nu cunoaste fluctuatii mari de la o
perioada la alta. nsa, calcularea acestei taxe presupune un volum mare
de munca prin numarul de operatii contabile si a persoanelor care le
efectueaza. Totodata, taxa pe valoarea adaugata nu poate corecta
caracterul regresiv al impunerii, chiar daca se practica doua sau trei cote
de impozit.

3.3. Monopolurile fiscale

Statul instituie monopoluri fiscale asupra productiei si/sau
vnzarii unor marfuri ca : tutun, alcool, sare, carti de joc etc.
Monopolurile fiscale pot fi depline sau partiale. Monopolurile depline se
instituie de catre stat asupra productiei, ct si asupra comertului cu
ridicata sau cu amanuntul pentru marfurile respective. Monopolurile
partiale se practica fie numai asupra productiei si comertului cu ridicata,
fie numai asupra comertului cu ridicata.
Veniturile realizate de catre stat prin monopolurile fiscale provin din
profitul realizat n procesul de creare a acestor marfuri si din impozitul
indirect cuprins n pret, ncasat de la consumatorii marfurilor respective

3.4. Taxele vamale

19

Taxele vamale sunt percepute de catre stat asupra exportului,

importului si tranzitului de marfuri, dar cele mai utilizate sunt cele asupra
importului de marfuri.
Taxele vamale de export au un scop fiscal sau economic. Acestea se
ntlnesc mai rar n practica, deoarece majoritatea tarilor ncurajeaza
exportul de marfuri, fiind mijlocul cel mai important de realizare a
resurselor valutare. Atunci cnd se instituie aceasta se face asupra unor
materii prime pentru a stimula prelucrarea lor n tara sau asupra unor
semifabricate si produse finite ce detin o pondere importanta n exportul
lor.
Taxele vamale de tranzit se instituie asupra acelor marfuri care trec pe
teritoriul unei terte tari. Acestea se practica doar cu titlul de exceptie,
fiindca de pe urma tranzitului de marfuri se realizeaza ncasari n valuta
din alte servicii legate de aceasta activitate: tarife pentru folosirea cailor
ferate, taxe pentru utilizarea drumurilor publice etc.
Taxele vamale de import se instituie asupra marfurilor de import n
momentul n care ele trec frontiera tarii importatoare. Calcularea taxei se
efectueaza asupra valorii marfurilor importate. Importatorul achita taxa
vamala de import o data cu depunerea documentelor prin care intra n
posesia marfii. Rolul acestei taxe este de egalizare, ntruct apropie
nivelul pretului marfii importate de nivelul pretului marfii indigene
(similare).
Natura economica a taxei vamale de import este similara cu aceea a
taxelor de consumatie, deoarece, uneori taxa vamala de import conduce
la scumpirea marfii importate n raport cu marfa indigena, actionnd
restrictiv pentru importator. Astfel, este necesar ca exportatorul sa reduca
nivelul pretului de export al marfii, asigurnd o competitivitate egala cu
cea a marfii indigene. Aceasta reducere poate conduce la scaderea
rentabilitatii exportului.
Taxele vamale pot fi de trei feluri: ad-valorem, specifice si compuse.
Taxele vamale ad-valorem exprima a cota procentuala din valoarea
marfurilor importate.
Taxele vamale specifice se stabilesc ca suma fixa pe unitatea fizica de
marfa importata (pe tona, pe metru cub etc.).
Taxele vamale compuse apar ca o combinatie a primelor doua.
Toate taxele vamale practicate de o anumita tara sunt trecute ntr-un
tabel numit tarif vamal. Acesta cuprinde taxele vamale exprimate n
procente, precum si masurile tarifare preferentiale prevazute n
reglementarile legale, pentru fiecare categorie de produse n parte. n
20

tariful vamal national sau de grup se regasesc: taxe vamale n conditia

clauzei natiunii celei mai favorizate, taxe vamale autohtone si taxe
vamale preferentiale.
Taxele vamale n conditia clauzei natiunii celei mai favorizate se
aplica la importul de marfuri pe care o tara membra a Organizatiei
Mondiale a Comertului l efectueaza n tarile membre ale aceluiasi
organism sau din alte tari cu care aceasta are acorduri cu privire la
acordarea reciproca a clauzei.
Taxele vamale autonome se aplica la importul de marfuri pe care o tara
l realizeaza din tari cu care nu are ncheiate acorduri pe baza clauzei
natiunii celei mai favorizate.
Taxele vamale preferentiale se practica n cazul tarilor care fac parte
din diferite uniuni vamale cu caracter nchis. Aceste taxe au un nivel mai
redus dect cele aplicate n baza clauzei natiunii celei mai favorizate.
n practica, politicile vamale preferentiale nseamna reducerea sau
chiar eliminarea taxelor vamale, n mod reciproc, n cadrul unui grup de
state, privind importul si exportul de marfuri.
n Romnia, taxele vamale de import se determina pe baza tarifului
vamal de import, aprobat prin lege. Taxa vamala este nscrisa n procente
si se aplica la valoarea n vama a marfurilor, exprimata n lei,
transformare efectuata la cursul de schimb oficial.
Veniturile realizate de o tara sau alta din taxele vamale de import
sunt diferite. Acestea depind si de la o perioada la alta. n tarile
dezvoltate, aportul taxelor vamale la formarea veniturilor fiscale ale
statului reprezinta mai putin de 1%, cu unele mici exceptii (Elvetia, de
exemplu). n schimb, n tarile n curs de dezvoltare, taxele vamale
contribuie cu sume importante la formarea veniturilor fiscale ale statului.
n majoritatea statelor din aceasta categorie, taxele vamale participa cu
peste o zecime la formarea veniturilor fiscale, iar n unele tari aportul
depaseste o treime (Tunisia, Filipine, Etiopia). Importanta acestor taxe, n
tarile n curs de dezvoltare, este att fiscala, ct si economica, de
protejare a produselor interne n concurenta marfurilor din aceeasi
categorie sau similare din afara.

21

Bibliografie
1. Larisa Elena Moisica Preda-,, Finante publice``, Editura
Bibliotheca,Bucuresti,2009
2. Tatiana Mosteanu-,,Finante
publice```,Editura
CH.Beck,Bucuresti,2007
3. Valentina Capota, Constantin Ghimpau Codreanu, Mirela Nicoleta
Dinescu, Gabriela Uglean-,, Buget i trezorerie public``,Editura
Economica,Bucuresti,2008
4. Florin Coman-,,Contabilitate Financiara si Fiscalitate``,Editura
Universitara,Bucuresti,2009
5. Andreea Draghici, Luigi Popescu, Daniela Iancu, Lavinia
Olah-,,Finante si fiscalitate``,Editura din Craiova,Craiova,2009
6. Patriche, D., Marketing industrial, Editura Tehnic,
Bucureti, 1997
7. Suzana Ilie-,,Marketingul afacerilor,manual de clasa a XI
-a``,Editura Oscar Print,Bucuresti,2006
8. Mihai Diaconescu-,,Marketing``,Editura
Universitara``,Bucuresti,2008
9. Philip Koetler-,,Managementul marketingului``,Editura ,,Pearson
Education Limited``,New York,2007
10. Catana Gheorghe Alexandru-,,Marketing-Filozofia succesului
pe piata``.Editura ,,Dacia``,Bucuresti,2003

22