Tema 7 : Accidente i complicaii locale ale anesteziei loco-regionale.

1.

Clasificarea accidentelor i complicaiilor anestezice locale.

In scop didactic, aceste accidente si complicatii se impart in:

Accidente locale
Complicatii locale
Accidente generale
ACCIDENTELE LOCALE:
1. Durerea
a. Inteparea trunchiului nervos sau a tecii nervoase
b. Inteparea sau traumatizarea tesuturilor
c. Distensia brusca sau dilacerarea tesuturilor
d. Solutii anestezice
e. Anestezia in tesuturi inflamate
f. Erori de substanta
2. Leziuni vasculare
a. Inteparea vaselor
b. hematomul
3. Pareza faciala tranzitorie
4. Pareza tranzitorie a altor trunchiuri nervoase
5. Tulburari oculare
6. Ruperrea acului
COMPLICATII LOCALE:
1. Descuamarea epiteliala si ulceratii ale mucoase
2. Necroza mucoasei
3. Injectitele postanestezice
4. Trismusul persistent
5. Paresteziile pesistente
6. Alceolita postextractionala
2.

Leziuni vasculare cu hemoragii externe.

Leziuni vasculare
a. Inteparea vaselor
b. Hematomul
Perforarea accidentala a unui vas de singe in cursul injectarii unui anestezic local este urmata de o
extravazare sangiuna in spatiul extracelular.
Perforarea unei vene nu duce intotdeauna la aparitia unui hematom, iar inteparea vaselor superficiale
cutanate sau mucoase nu prezinta o gravitate deosebita.
Singerarea la locul puntiei poate fi oprita prin compresie timp de 1-2 min.
Intaparea unor vase profunde de calibru mai mare, indeosebi in cursul anesteziilor troculare, trebuie
depistata la timp pt a nu injecta sol anestezica direct in circulatia generala.
De aceea este obligatorie aspirarea inainte de a se injecta sol anestezica.
Daca in seringa se aspira singe, se va retrage putin acul, respirindu-se.
Cind prin aspiratie a patruns mult singe in seringa, amestecindu-se cu sol anestezica, este bine sa se
schimbe atit setinga cit si sol, deoarece hemoglobina inaictiveaza anestezicul.
Injectarea accidentala intravasculara va determina concentratii sangiune inalte de anestezic local,
atinse intr-o perioada scurt, care vor conduce la reactii acute de supradozare, cu riscul unor accidente
generale, ca si absenta anesteziei in teritoriul pe care se intervine, datorita vahicularii rapide a substantelor
anestezice.

3.

Hematomul, semne clinice, tratamentul.

Hematomul: este un revarsat sangvin n tesuturile moi, sau n organele parenchimatoase, bine
delimitat.
Mecanismul de producere este lovirea (leznd un vas sangvin mai mare), sau compresia ntre doua
planuri.
Aspectul tegumentului este frecvent violaceu, corelat cu prezenta echimozei, iar clinic se observa o
formatiune tumorala fluctuenta, dureroasa la palpare, bine delimitata, uneori pulsatila.
Exista hematoame traumatice (majoritatea) si patologice. Cele traumatice apar de regula la locul
impactului si rar la distanta prin fuzarea sngelui pe teci aponevrotice.
Factorul determinant in aparitia hematomului ar putea fi densitatea tesuturilor ce inconjoara vasul
lezat.
In acest sens, hemtomul apare rareori dupa o anestezie in bolta palatina, datorita densitatii tesuturilor
la acest nivel. Un hematom valuminos apare mai frecvent prin lezarea arterei sau venelor in cursul
anesteziei tronculare periferice la tuberozitate sau spina Spix.
Extravazarea sangiuna se produce pina cind presiunea extravasculara o depaseste pe cea
intravasculara sau pina la formarea cheagului.
Unele tehnici prezinta un risc mai mare in aparitia hematomului.
Mai frecevent, hematomul se produce dupa anestezia la tuberozitate si cu o incidenta mai scazuta
dupa anestezia la spina Spix si anestezia n.mentonier, cind acul frecvent patrunde in canal.
Hematomul obrazului. In timpul anesteziei la tuberozitate se poate produce lezarea prin itepare a
plexului venos pterigoideian, arteri alveolare postero-superioare sau arterei maxilare interne situate
posterior, medial si superior de tuberozitate maxilara. Fosa infratemporala in care se formeaza hematomul
permite acumularea unor cantitati mari de singe.
Hematomul se manifesta clinic prin aparitia unei tumefactii geniene, de obicei imediat dupa
terminarea anesteziei, tumefactie ce se paote extinde anterior si inferior.
Tratamentul. Nu se poate exercita presiune pe zona lexata datorita localizarii.
Se va face imediat compresia regiunii geniene cu palma, timp de citeva minute.
Se introduce apoi endobucal, in santul vestibular superior, un rulou de comprese, cit mai distal
posibil (de-a lungul tuberozitatii).
Exobucal se aplica un prisnitz rece, mentinut printr-un pansament compresiv, pt a exercita presiune
locala si pt a favoriza vasoconstrictie.
Acest pansament se mentine 24-48 h.
Zona nu va fi expusa la caldura, pt cel putin 6 ore postincident, deoarece caldura produce
vasodilatatie si in censecinta favorizeaza singerarea, marind in volum hematomul.
Caldura locala poate fi insa utilizata dupa 48 ore, ea avind rol analgezic iar proprietatile ei
vasodilatatoare pot accelera rata resorbtiei.
Dupe cele 48 ore se poate aplica un prisnitz cald pt 20 de min, la fiecare ora.
Cu sau fara tratament medical, hematomul se resoarbe in general dupa 7-10 zile.
Multi autori recomanda administrarea antibioticilor pt a preveni aparitia unor complicatii inflamatorii
prin suprainfectarea hematomului.
Se va evita practicarea unor noi tratamente stomatologice pina la remisa completa a hematomului.
Hematomul dupa anestezia la Spina Spix
Manifestarile clinice sunt endobucale si constau in tumefactie pe fata inerna a ramului mandibular si
posibil modificare de culoare a mucoasei.
Ca tratament se vor exercita presiuni pe fata interna a ramului mandibular, tratament antiflogistic
local si antibioterapie in cazul hematoamelor voluminoase sau a bolnavilor cu tare organice.
4.

Leziuni ale nervilor.

INTEPAREA TRUNCHIULUI NERVOS SAU A TECII NERVOASE

Accidentul apare mai frecvent in cazul anesteziilor tronculare, mai ales atunci cind trunchiul nervos
se gaseste intr-un canal osos (anestezia n.mentonier, anestezia n.incisiv, anestezia n.palatin, anestezia
n.infraorbitar).

In timpul introducerii acului, bolnavul acuza o durere fulguranta locala sau radiata in teritoriul
nervului respectiv, si in primul rind in dintii aferenti teritoriul de inervare.
Datorita injectarii intra sau perinervoase, anestezia se instaleaza ft rapid iar durerea este de scurta
durata si dispare odata cu instalarea anesteziei.
Anestezia este prelungita ca durata (5-6 ore), iar uneori accidentul poate provoca procese de nevrita
traumatica, in cazul anesteziilor tronculare periferice.
PAREZA FACIALA TRANZITORIE
Se produce in timpul anesteziei la spina Spix, cind injectarea se face prea pronfund, acul directionat
spre posterior, astfel incit substantaza anestezica patrunde in glanda parotida si infiltreaza ramurile
terminale a n.facial, anesteziindu-se. Semnele clinice caracteristice ale acestui accident sunt:
Exoftalmia
Coborirea comisurii bucale
Disparitia miscarilor musculaturii mimicii de parte afectata cu asimentrie faciala.
Pareza regreseaza treptat, disparind spontan si complet.
Tulburarile motorii au o durata mai mare cind vasoconstrictorul din sol.anestezica produce o
ischemie tranzitorie la nivelul n.facial.
Incidentul poate fi prevenit prin respectarea tehnicilor de anestezie la spina Spix, mentinind
permanent acul in contact cu planul osos, inainte de injectarea anestezicului local.
PAREZA TRANZITORIE A ALTOR TRUNCHIURI NERVOASE
N.auriculo-temporal poate fi infiltrat accidnetal in cursul anesteziei la spina Spix, cind se introduce acul
mult mai asus. In acest caz are loc o anestezie a ergiunii temporale si a pavilionului urechii.
5.

Leziuni ale esuturilor moi.

INTEPAREA SAU TRAUMATIZAREA TESUTURILOR

Orice punctie anestezica produce un anumit traumatism tesutului prin care trece. Prin urmare,
punctiile repetate sau folosirea unor ace cu bizoul tesit se vor corela cu o incidenta mai mare de dilacerare
a fibrelor musculare, aponevrozelor sau ligamentelor provocind durere in momentul injectarii sau al
retragerii acului.
DISTENSIA BRUSCA SAU DILACERAREA TESUTURILOR
Injectarea cu presiuni sau introducerea unor cantitati anestezice excesive pot produce distensia brusca
a tesuturilor moi, manifestate clinic prin dureri vii in timpul injectarii.
Acestea se pot produce de obicei in zone cu tesuturi inextensibile, aderente de planul osos, cum ar fi
fibromucoasa palatina, gingivomucoasa alveolara fixa sau periostul.
Este utila injectarea lenta a sol anestezice, rata ideala este de 1 ml/min, si nu trebuie sa depaseasca 2
ml/min.
6.

Dereglri de vedere.

Anestezia n.infraorbitar poate duce uneori la producerea unor accidente prin difuzarea anestezicului
in orbita sau chiar infiltratia anestezica a n.optic. pacientul va prezenta un edem palpebral cu
oftalmoplegie, exoftalmie, diplipie si chiar pierderea temporara a vederii.
Tulburarile descrese sunt de scurta durata, remisia avind loc in 1-1.5 ore fara tratament.
In anestezia n.infraorbitar, atunci cind acul patrunde accidental in orbita pot fi intepate tesuturile
perioculare sau globul ocular, iar tulburarile asociate sunt mai severe si constatu in hemoragii sau
hematoame intraorbitare sau intraoculare, echimoze palpebrale si conjuntivo-bulbare, tulburari persistente
de vedere.
Pt evitarea acestor accidente se va respecta tehnica corecta de anestexie la orificiul infraorbitar,
projind globul ocluar cu degetele miinii stingi in timpul patrunderii acului si de asemenea patrunzind in
canal maximum 0.5-0.8 mm.

7.

Ruperea acului.

De la introducerea acelor de unica utilizare, ruperea acului a devenit extrem de rara. Totusi, apar in
continuare comunicari privind ruperea acului in ciuda faptului ca toate aceste accidente pot fi evitate.
Ruperea acului poate sa apare in cazul penetrarii profunde a tesuturilor moi asa cum se intimpla in
cazul anesteziilor tronculare periferice la spina Spix si tuberozitate sau in cazul anesteziilor trunculare
bazale.
Principala cauza a ruperii acului este o miscare brusca, imprevizibila a pacientului n timp ce acul
strabate muschiul sau in contact cu periostul.
Factorii favorizati incriminati in producera acestui accidentu sunt:
1. Utilizarea unro ace subtiri cu rezistenta redusa la rupere
2. Utilizarea unor ace care au fost indoite anterior.
3. Introducerea rapida a acului prin tesuturi si lovirea acestuia de planul osos.
4. Injectarea rapida a anestezicului care provoaca durere si contractia muschiului pterigoidian
intern in cazul antesteziei la spina Spix.
5. Schimbarea brusca a directiei acului intratisular.
6. Introducerea caompleta a acului pina la ambou.
7. Deficiente de fabricatie (foarte rar)
8. Inteparea in lig pterigomandibular cu intrarea in tensiune a acestuia, la deschiderea brusca a
cavitatii bucale.
Acele care se rup in tesuturi migreaza de obicei doar citeva mm , dar miscarile muschulare deplaseaza
acul modificindu-i pozitia.
Tratamentul.
Daca producerea accidentului, se solicita pacientului sa mentina gura deschisa pt a nu deplasa acul
prin contractii musculare, iar medicul va mentine in continuare degetul pe reperul osos.
Cind capatul rupt al acului este vizibil endobucal, el va fi prins cu ajutorul unei pense Pean si
indepartat.
Daca acul este acoperit complet in tesuturi se va evita orice manopera pina cind pozitia acului va fi
localizata cu precizie, cu ajutorul examenului radiologic. Interventia chirurgicala pt indepartarea acului va
fi parcticata cit mai repede posibil de catre un specialist OMF.
8.

Cderea acului n faringolaringe.

Acesta constituie un accident care poate fi grav si necesita extractia imediata.

9.

Absena parial sau total a anesteziei.

I.

SOLUTII ANESTEZICE

Unele substante anestezice pot produce dureri violente, instantanee, in momentul injectarii, dureri
datorate pH solutiei anestezice, urmelor de alcool sau a amestecarii cu alte sol antiseptice.
Principala cauza a unei senzatii dureroase este pH sol injectate in tesuturile moi.
pH sol anestezice este de obicei in jurul valorii de 5, in timp ce solutiile cu vasoconstrictor au un pH
chiar mai acid, in jur de 3-3,5.
Contaminarea carpulelor cu anestezic local se paote produce cin acestea sunt depozitate in alcool sau
alte sol pt streilizare, cu difuzarea acesto sol in interiorul carpulei.
Desi, de obicei este tranzitorie, senzatia dureroasa la injectarea anestezicului local indica aparitia
iritatiei tisulare. Daca aceasta se datoreaza pH sol va dispare rapid, pe masura ce se instaleaza anestezia.
De obicei nu se constata sensibilitatea reziduala dupa disparitia anesteziei.
II.

ANESTEZIA IN TESUTURI INFLAMATE

In tesuturile inflamate exista edem inflamator iar anestezia in aceste tesuturi este dureroasa, deoarece
se mareste si mai mult gradul de distensie al tesuturilor.
Anestezicele locale injectabile sunt sub forma de sare, prin adaugare de HCl care imbunatateste
solubilitatea in apa si stabiltiatea.
Cind anestezicul local este injectat in tesut, el este neutralizat de sistemele tampon din fluidul tisular
si o parte din forma cationica este transformata in vaza neionizata. Aceasta baza este cea care difuzeaza in
nerv.

Inflamatia este cea care duce la o aciditate in regiunea afectata. Deoarece produsii inflamatiei reduc
pH, cresterea aciditatii are urmatoarele efecte:
a. Limiteaza formarea bazelor neionizate
Baza neionizata patrunsa in fibra nervoasa intilneste un pH normal si se reechilibreaza in baza
neionizata si forma cationica. Forma cationica va bloca canalele de sodiu. In caz de inflamatie, vor
exista putin cationi in interiorul tecii nervoase astfel ca este posibil sa se obtina o anestezie
incompleta. In mare, efectele generale sunt intirzierea anesteziei si o posibila afectare a profunzimii
anesteziei.
b. Modifica produsii de inflamatie.
Acestia vor inhiba anestezia locala prin afectarea directa a fibrei nervoase. Brown a aratat ca exudatul
inflamator creste conductibilitatea nervoasa, prin scaderea pragului de raspuns nervos, efect care
poate duce la neinstalarea anesteziei locale.
c. Absorbtia mai rapida a anestezicului datorita faptului ca:
Vasele sanguine din regiunea inflmata sun dilatate si prin urmare, este posibil ca anestezicul introduc
local sa prezinte nivele sangiune mai inalte decit in contii normale.
Exista 2 metode de obtinere a anesteziei in prezenta inflamatiei tisulare:
1. Administrarea anestezicului local la distanta de zona de inflamatie.
Nu se recomanda sa se injecteze sol anestezice in zonele de inflamatie sau infectie, deoarece este
posibil sa extinda infecta in zonele neinteresate. Administrarea anestezicului local la distanta de
zona inflamata are sanse mai mari sa asigure o anestezie corespunzatoare, deoarece conditiile
tisulare sunt mai apropiate de normal. In aceste situatii indicatia majora pt controlul durerii este
aceea de anestezie tronculara periferica.
2. Injectarea unor cantitati mai mari de anestezic in regiune, printr-o anestezie in baraj, aceata
asigurind un nr mai mare de baze nemodificate (neionizate) pt a difuza prin teaca nervoasa,
crescind astfel probabilitatea obtinerii unei anestezii locale adecvate.
III.

ERORI DE SUBSTANTA

Folosirea carpulelor micsoreaza riscul injectarii accidentale a alor substante. Sunt citate injectari de
substante toxice din eroare, incident ce poate fi evident prin controlul atent al marcajului de pe fiola si
nefolosirea acelora cu marcaj sters.
10. Accidente postanestezice: dureri, edem, trismus, ulceraii i necroze ale mucoasei.
DUREREA
Poate fi produsa in momentul introduceriia cului sau al injectarii solutiei anestezice si poate fi preventita
prin respectarea stricta a protocoalelor fundamentale ale injectarii atraumatice.
Etiologie:
Folosirea unor ace cu bizoul tesit
Injectarea rapida a solutiilor anestezice
Ace cu asperitati, dupa ce acestea au luat contact cu osul si apoi cind sunt retrase, dilacereaza
tesutul
Folosirea unor solutii prea calde sau prea reci in raport cu temperatura camerei.
Injectarea unor solutii cu pH mult prea acid sau cu prag de alcalinitate ridicat.
Injectarea unor solutii anestezice cu urme de alcool sau de substante antiseptice.
Injectarea din eroare a unor substanta toxice sau a unor solutii anestezice expirate.
DESCUAMAREA EPITELIALA SI ULCERATII ALE MUCOASEI
Descuamarea epiteliala se produce prin iritarea prelungita a tesuturilor moi orale.
Leziunea apare intr-o zona in care s-a aplicat anestezicul topic si subiectiv pacientul acuza durere la
citeva zile de la realizarea anesteziei.
Pt a evita aceasta complicatie se recomanda ca anestezicul topic sa fie in contact cu mucoasa numai
1-2 min.
Daca durerea persista este necesar un tratament specific iar daca sanzatia dureroasa continua sau este
de intensiate mare se administreaza antialfice si unguente topice care reduc iritatia din zona. Fenomenele
de descuamare epiteliala se remiti in citeva zile.
Pacientii acuza ca la 2 zile de la anestezie au observat aparitia unor ulceratii de obicei la laocul de
punctie anestezica. Principalul simptom este durerea intensa.

Stomatita aftoasa recidivanta apare la nivelul mucoasei mobile-frecvent in vestibulul bucal. Se

considera ca este fie un proces autoimun (teoria cel mai frecvent acceptata) fie o forma de infectie
bacteriana.
Herpesul simplex intilnit mai frecvent extraoral, este de etiologie virala. Oral se manifesta intial ca
mici vezicule pe mucoasa fixa (bolta palatina).
Traumatismele tisulare produse de ac, sol de anestezie locala, comprese sau orice alt intrument pot
activa forma latenta fie a stomatitei aftoase de injectare. Din pacate, pina in prezent, nu exista nici o
metoda de prevenire a acestor leziuni intraorale la pacientii susceptibili.
In pricipal, tratamentul simptomatic iar pacientul va fi avizat asupra faptului ca acesta complicatii
nu se datoreaza unui proces septic postanestezic ci este de fapt o exacerbare a unui proces patologic care
era deja prezent in tesuturi sub forma latenta.
Majoritatea acestor pacienti au mai prezentat in antecedente aceste complicatii si li se va sublinia
posibilitatea reaparitiei fenomenului.
Scopul tratamentului este de a mentine zona ulcerativa protejata. Daca este necesar se pot aplica sol.
de anestezie topica pe zona ulcerativa dureroasa, alaturi de irigatii locale folosind o sol ce contine un
antihistaminic, alaturi de un antiinflamator si un analgezic local.
Nu se recomanda asocierea unui corticosteroid deoarece creste riscul de suprainfectare. Ulceratiile
persista de obicei 7-10 zile.
NECROZE ALE MUCOASEI
Aceste complicatii apar de obicei pe fondul unei ischemii prelungite sau decolari brutale a
periostomucoasei.
Apar de obicei dupa anesteziile in mucoasa fixa a boltii palatine si mai rar vestibular, unde mucoasa
este mai extensibila. Ischemia prelungita se datoreaza in principal vasoconstictorului din sol.anestezica.
Necroza prin tulburarile trofice locale poate interesa mucoasa, periostul si chiar osul.
Zona de necroza are initial o coloratie-violacee, apoi devine cenusie-bruna, cu formarea de flictene
care se dechid spontan.
Tesuturile necrozate se izoleaza de mucoasa normala si se detaseaza sub forma de sfacele, sau uneori
de mici sechestre osoase. Zona ulcerativa are margini neregulate, fundul murdar si este dureroasa spontan
si la atingere. Leziunea se suprainfecteaza rar, situatie in care procesul de vindecarer se prelungeste si mai
mult.
In prevenirea acestei complicatii, marea majoritate a autorilor sublineaza evitarea utilizarii
vasoconstrictorilor de tio adrenalina 1/50.000 sau noradrenalina 1/30.000 pt anestezia locala, indeosebi la
nivelul boltii palatine. Evolutia leziunii este de 7-10 zile consta in:
- Detasarea zonelor necrozate;
- Mese iodoformate cu rol antiseptic si protejare a epitelizarii secundare mentinute cu o placa
palatinala acrilica realizata dupa o amprenta prealabila.
- Administrarea de analgetice si antiinflamatoare nesteroidiene.
INJECTITILE POSTANESTEZICE
Sunt produse de punctiile septice datorita:
- Contaminarii inainte de injectarea anestezicului (ac nesterilizat sau care s-a atins inainte de
punctie de dintii vecini, obraz, etc).
- Asepsiei incorecte acoperitoare inainte de punctia anestezica.
Dezvolt procesului septic se produce de obicei in spatiile pterigomaxilar, pterigomandibular, planseul
bucal, obraz si se manifesta clinic sub forma unor celulite infiltratice sau colectii supurate.
Procesul septic de la aceste nivele este favorizat de prezenta abudenta a tesutului celulo-adipos si
uneori a hematoamelor, factori ce constituie un bun mediu de cultura pt germenii microbieni vehiculati.
Simptomatologia este in raport cu localizarea si este reprezentata de:
- Tumefactie
- Trismus
- Disfagie
- Dureri nevralgiforme iradiate si care nu cedeaza la antialgice obisnuite.
Aceast simptomatologie, nespecific apare la 2-3 zile de la puncia anestezic, manifestrile clinice
avnd o laten mai mare atunci cnd procesul septic interseaz spaiile profunde.
Tratamentul acestor supuraii este chirurgical, intr-un serviciu de specialitate OMF i const in
principal in incizia i drenajul coleciei impreun cu un tratament general cu:
- antibiotice,
- nesteroide,
- antialgice,
- vitaminoterapia
- antiinflamatoare
- antibioterapie

TRISMUS PERSISTENT
Trismusul este definit ca limitarea deschiderii arcadelor dentare, consecin a spasmului
musculaturii masticatorii. Postanestezic, este mai frecvent intlnit dup anestezia la spina
Spix, in raport cu celelalte tipuri de anestezie trollcular periferic. n etiologia trismusului
persistent postanestezic sunt incriminai urmtorii factori:
1. Puncia anestezic
- Ptrunderea acului n profunzime produce un traumatism al esuturilor pe care le strbate.
Prin urmare, punciile repetate se vor corela cu o inciden mai mare a trsimusului
postanestezic (exemplu infiltraii tronculare n tratamentul nevralgiei trigeminale).
2. Hemoragia
- Cantiti le mari de snge pot produce iritaii tisulare care conduc la disfuncii musculare.
Poate determina dupa injectare iritatii tisulare, necroze.
3. Cantiti mari de anestezic local
- Dac sunt depuse ntr-o zon limitat pot produce distensii tisulare, ce pot conduce la
trismus.
4. Puncie septic
- Produce nsmnarea spaiului pterigomandibular i instalarea unui proces supurativ.
5. Ischemia prelungit
- Vasoconstrictorul din soluia anestezic poate determina ischemie la nivelul esuturilor
musculare. Trismusul postanestezic determin de obicei o limitare minor a mobilitii
mandibuIare, pot sa apara si limitari mai severe.
- n faza acut a trismusului, durerea conduce la spasm muscular i la limitarea deschiderii
arcadelor dentare, simptomatologie ce poate aprea precoce, la dou zile de la puncia
anestezic, sau tardiv, la 5-6 zile de la puncie.
- Trismusul nu are tendin s cedeze, ci din contr, se accentueaz treptat. Faza tardiv sau
cronic se dezvolt n absena terapiei, cnd mobilitatea mandibular este redus secundar
organizrii hematom ului cu fibrozare ulterioar i contractur cicatricial, conducnd de
multe ori la constricii ale mandibulei, dac nu se intervine.
- Tratament
n faza acut se recomand prinie calde, analgezice i dac este necesar miorelaxante. Priniele
se aplic pentru 20 de minute la fiecare or.
Dac durerea nu cedeaz se pot administra midazolam sau alte medicamente din familia
benzodiazepinelor, pentru relaxarea muscular.
Se recomand de asemenea mecanoterapie constnd in micri de deschidere, inchidere i
lateralitate timp de 5 minute, la fiecare 3-4 ore. Dup aceast secvenialitate de tratament pacientul
constat de obicei o ameliorare in primele 48 de ore. Tratamentul va fi ns con tinuat pn la remisia
complet a simptomatologiei.
Dac durerea i disfuncia nu se amelioreaz in 48-72 de ore, se va lua in considerare
eventualitatea unui proces supurativ postanestezic i este necesar incizia i drenajul coleciei supurative
sub protecie de antibiotice.
n cazul durerii sau disfunctiei severe, cronice, dac nu apr semne de ameliorare dup
tratamentul efectuat sau dac trismusul este foarte sever se recomand consultul de specialitate
oromaxilo-faciaI, complicaia interesnd uneori i articulaia temporomandibular.
11. Tratamentul accidentelor i complicaiilor anestezice locale.
- HEMATON. TRATAMENT.
- Nu se poate exercita presiune pe zona lexata datorita localizarii.
- Se va face imediat compresia regiunii geniene cu palma, timp de citeva minute.
- Se introduce apoi endobucal, in santul vestibular superior, un rulou de comprese, cit mai
distal posibil (de-a lungul tuberozitatii).
- Exobucal se aplica un prisnitz rece, mentinut printr-un pansament compresiv, pt a exercita
presiune locala si pt a favoriza vasoconstrictie.
- Acest pansament se mentine 24-48 h.

Zona nu va fi expusa la caldura, pt cel putin 6 ore postincident, deoarece caldura produce
vasodilatatie si in censecinta favorizeaza singerarea, marind in volum hematomul.
Caldura locala poate fi insa utilizata dupa 48 ore, ea avind rol analgezic iar proprietatile ei
vasodilatatoare pot accelera rata resorbtiei.
Dupe cele 48 ore se poate aplica un prisnitz cald pt 20 de min, la fiecare ora.
Cu sau fara tratament medical, hematomul se resoarbe in general dupa 7-10 zile.
Multi autori recomanda administrarea antibioticilor pt a preveni aparitia unor complicatii
inflamatorii prin suprainfectarea hematomului.
Se va evita practicarea unor noi tratamente stomatologice pina la remisa completa a
hematomului.
RUPEREA ACULUI.TRATAMENT.
Daca producerea accidentului, se solicita pacientului sa mentina gura deschisa pt a nu
deplasa acul prin contractii musculare, iar medicul va mentine in continuare degetul pe
reperul osos.
Cind capatul rupt al acului este vizibil endobucal, el va fi prins cu ajutorul unei pense
Pean si indepartat.
Daca acul este acoperit complet in tesuturi se va evita orice manopera pina cind pozitia
acului va fi localizata cu precizie, cu ajutorul examenului radiologic. Interventia chirurgicala
pt indepartarea acului va fi parcticata cit mai repede posibil de catre un specialist OMF.

- DESCUAMAREA EPITELIALA, ULCERATII. TRATAMENT.

- In pricipal, tratamentul simptomatic iar pacientul va fi avizat asupra faptului ca acesta
complicatii nu se datoreaza unui proces septic postanestezic ci este de fapt o exacerbare a unui proces
patologic care era deja prezent in tesuturi sub forma latenta.
- Majoritatea acestor pacienti au mai prezentat in antecedente aceste complicatii si li se va sublinia
posibilitatea reaparitiei fenomenului.
- Scopul tratamentului este de a mentine zona ulcerativa protejata. Daca este necesar se pot aplica
sol. de anestezie topica pe zona ulcerativa dureroasa, alaturi de irigatii locale folosind o sol ce contine un
antihistaminic, alaturi de un antiinflamator si un analgezic local.
- Nu se recomanda asocierea unui corticosteroid deoarece creste riscul de suprainfectare.
Ulceratiile persista de obicei 7-10 zile.
- INJECTII POSTANESTEZICE. TRATAMENT.
- Tratamentul acestor supuraii este chirurgical, intr-un serviciu de specialitate OMF i const in
principal in incizia i drenajul coleciei impreun cu un tratament general cu:

antibiotice,
antialgice,
antiinflamatoare
nesteroide,
vitaminoterapia
antibioterapie

TRISMUS.TRATAMENT.
n faza acut se recomand prinie calde, analgezice i dac este necesar miorelaxante.
Priniele se aplic pentru 20 de minute la fiecare or.
Dac durerea nu cedeaz se pot administra midazolam sau alte medicamente din familia
benzodiazepinelor, pentru relaxarea muscular.
Se recomand de asemenea mecanoterapie constnd in micri de deschidere, inchidere
i lateralitate timp de 5 minute, la fiecare 3-4 ore. Dup aceast secvenialitate de tratament
pacientul constat de obicei o ameliorare in primele 48 de ore. Tratamentul va fi ns con tinuat
pn la remisia complet a simptomatologiei.
Dac durerea i disfuncia nu se amelioreaz in 48-72 de ore, se va lua in considerare
eventualitatea unui proces supurativ postanestezic i este necesar incizia i drenajul coleciei
supurative sub protecie de antibiotice.
n cazul durerii sau disfunctiei severe, cronice, dac nu apr semne de ameliorare dup
tratamentul efectuat sau dac trismusul este foarte sever se recomand consultul de specialitate
oromaxilo-faciaI, complicaia interesnd uneori i articulaia temporomandibular.
-