10 Tema: Tehnica extraciei dentare cu cletii i elevatoarele.

1.

Indicaii pentru utilizarea cletelor n extracia dentar i radicular.

Indicatii:
Cind distructia coronara nu este intinsa si este posibila aplicarea clestelui.

2.

Indicaii pentru utilizarea elevatoarelor n extracia dentar i radicular.

Indicatii:
Cnd distrucia coronar este ntins i nu este posibil aplicarea cletelui;
Cnd rdcinele sunt unite prin podeaua camerei pulpare i nu pot fi extrase n bloc deoarece ori
sunt prea divergente, ori sunt convergente, cu vrfurile aproape unite, avnd ntre ele un sept gros,
rezistent, care se opune extraciei ;
Metod ajuttoare n vederea extraciei molarilor temporari superiori i inferiori, cu rizaliz
incomplet pentru evitarea avulsiei germenului dintelui definitiv.
Extractia resturilor radiculare
3.

Principii generale de tehnic n extracia dentar: etapele de baz i auxiliare.

Etapele de baza pt extractia dentara sunt:

1. Sectionarea ligamentului circular (sindesmotomiei)
2. Insinuarea si fixarea clestelui
3. Dilatarea osului alveolar si luxatia dintelui
4. Extractia propriu-zisa.
Etape auxiliare:
Anestezia
Sindesmotomia
Hemostaza (chiuretajul)
4.

Tehnica efecturii etapelor auxiliare n extracia dentar.

Sidesmotomia: consta in sectionarea lig circular al dintelui, numita si sindesmotomie, care este efectuata
cu un dublu scop:
-Ne asigura ca am abtinut o anestezie profunda ceea ce ofera lineste operatorie si confort pacientului.
-Permite clestelui sau elevatorului o insinuare cit mai profunda subgingivala fara a atraumatiza gingivomucoasa alveolara.
Chiuretajul alveolei - este indicat atunci cnd la controlul alveolei se descoper esut de granulaie sal
resturi de membran chistic, fragmente mici de dinte, achii de os sau cnd pereii alveolari sunt
osteitici, n parodontitele apicale sau marginale cronice.
Tehnica:
-cu chiurete se racleaz dinspre fundul alveolei spre gura alveolei, curind de pe os toate esuturile
patologice moi;
-dac pereii osoi sunt osteitici, nmuiai, se va continua raclajul pn cnd se ajunge la osul rezistent,
nlturndu-se de obicei i septurile inter- radiculare i interdentare;
- cnd se lucreaz n vecintatea cavitii sinusale sau a canalului mandibular chiuretajul se va efectua cu
grij deosebit, deoarece pereii osoi care separ alveolele de aceste formaiuni anatomice sunt
adesea subiri, erodai;
-chiuretajul trebuie s fie complet, pentru c rmnerea esuturilor patologice n alveol duce la apariia
diferitor complicaii supurative postextracionale.
Se consider chiuretajul finisat atunci cnd: percepem cu chiureta senzaia de os rezistent, sntos i
sngerarea diminu mult dar se oprete uor prin tamponament.

5.

Tehnica efecturii etapelor de baz n extracia dentar.

I etapa: consta in sectionarea lig circular al dintelui, numita si sindesmotomie, care este efectuata cu un
dublu scop:
-Ne asigura ca am abtinut o anestezie profunda ceea ce ofera lineste operatorie si confort pacientului.
-Permite clestelui sau elevatorului o insinuare cit mai profunda subgingivala fara a atraumatiza gingivomucoasa alveolara.
II etapa: Insinuarea si fixarea clestelui.
Aplicarea clestelui de extractie se face intotdeauna in axul dintelui. Falcile clestelui vor trebui sa se
adapteze anatomic la suprafata radiculara. De obicei se asaza mai intit falca dinspre oral si apoi cea
vestibulara.
In cazul extractiei dintilor pluriradiculari vom urmari ca pintenii falcilor sa fie insinuati interradicular
corect, asigurindu-se o priza cit mai buna. Falcile clestelui vor fi mentinute paralel cu azul lung al dintelui
pt ca fortele de presiune exercitate pe minerele clestelui sa fie eliberate de-a lungul axului lung al dintelui
pt o eficienta maxima in dilatarea si expansiunea osului alveolar. Cind falcile nu sunt paralele cu axul
lung al dintelui creste probabilitatea fracturii radacinii.
III etapa: Dilatarea osului alveolar si luxarea dintelui
Expansiunea si dilatarea osului alveolar se realizeaza progresib prin ruperea lig.alveolo-dentare si
mobilizarea sau luxarea dintelui.
Daca pt luxare folosim elevatorul, acesta este inserat in spatiul intermediar perpendicular pe dinte si
rotat apoi spre dintele de extras producind in acelasi moment si o expansiune a osului alveolar. In mod
frecvent, insa, folosim pt luxarea dintelui clestii de extractie. Fortele celel mai importante sunt orientate
spre osul cel mai subtire si mai fragil, lxatia realizindu-se prin miscari de basculare in sens vestibulo-oral.
Pe masura ce osul alveolar se dilata, cleste este reaplicat mai apical, aceasta ducind la o dilatare
suplimentara a osului.
In cazul molarilor inferior cir si a primului molar superior, luxarea prin basculare vestibulo-orala va
avea o amplitudine mai mare spre oral avind in vedere prezenta crestei zigomato-alveolare maxilare si
grosimea corticalei vestibulare dublata inferior de prezenta linei oblice extrene, la nivelul mandibulei
posterioare. Alaturi de miscarile de basculare, in luxarea dintelui putem uneori asocia si miscari de rotatie
efectuate in axul dintelui. Acest tip de miscari sunt indicate numai monoradicularilor cu radacini drepte de
forma conica si folosite indeosebi in cazul incisivilor centrali, incisivilor laterali superiori si uneori a
primului premolar inferior.
IV etapa: extractia proprio-zisa.
Odata ce osul alveolar a fost dilatat suficient iar dintele a fost luxat, acesta capatind un joc liber in
alveola, se face extractia proprio-zisa, indepartind dintele din alveola printr-o tractiune in ax. Miscarea de
tractiune va fi lent-progresiva combinata cu miscari de basculare si eventual de rotatie insistind in sens un
care osul cedeaza mai usor. Dintele nu va fi tras din alveola ci ridicat usor in timp ce procesul alveolar a
fost dilatat suficient.