Secolul XXI si nevoia absoluta de etica

Etica reprezinta un domeniu de reflectie care priveste valorile si finalitatile actiunilor

umane. Valorile si etica reprezinta tot ceea ce mare parte dintre noi aplicam deja in practica
cotidiana prin intermediul actiunilor noastre. Ele descriu modalitatile in care incercam sa lucram
impreuna cu colegii nostri si clientii nostri. Ele explica spiritul care ne anima si ne permite sa ne
indeplinim sarcinile. Valorile noastre, ceea ce ne apare dezirabil si acceptabil, ceea ce prezinta
importanta pentru noi, ceea ce estimam si contam sa realizam se reflecta in propria noastra
activitate, atitudine si constiinta.
Etica ne ofera, deci, mijloacele de a reflecta asupra normelor care ne ghideaza faptele si
gesturile, asupra regulilor practice care ne fac sa optam spre un anume lucru, in detrimentul
altora, sa atingem anumite principii morale pe care le respectam in raporturile noastre cu toti
ceilalti.
Aceasta reflectare etica, care evalueaza scopurile urmarite prin actiunile noastre,
examineaza toate celelalte optiuni posibile, previzioneaza elementele situationale si posibilele
esecuri, pretinde si presupune o munca de legitimare, intrucat ea explica ratiunile care justifica
actiunile noastre. Ceea ce intra in jocul reflectiei etice, nu este numai comportamentul unei
persoane ci si elementele factuale ale existentei sale. Acest domeniu de reflectie este deosebit de
variat si schimbabil pentru ca fiecare dintre actiunile umane aplica mai multe tipuri de norme si
de valori care, uneori, se opun sau se contrazic. Spre exemplu, sentimentul de loialitate fata de
doua persoane care ne pretind gesturi contrare este frustrant. In domeniul administratiei publice
grija fata de integritatea noastra personala, de sensul a ceea ce trebuie sa fim fata de apropiatii
nostri, sunt consideratii de ordin moral, care por sa ne incite uneori sa actionam impotriva
indatoririlor noastre definite cu strictete.
Este evident ca, reflectarea etica ne pune la dispozitie mijloacele de a analiza aceste
dileme si de a gasi solutia cea mai satisfacatoare: aceasta critica evaluativa este scopul insusi al
reflectiei in morala. Etica ne invata astfel despre importanta ierarhizarii valorilor si de a stabili
ordinea prioritatilor [1].
Scopurile si ratiunile actiunii persoanelor se regasesc, deci, in centrul reflectiei etice.
Insa, ulterior, mijloacele avute in vedere si utilizate pentru indeplinirea lor devin, la randul lor,
subiectul reflectiei etice. De fiecare data ne vom pune intrebari de genul: Pentru ce, pentru care
motive aleg acel mijloc si nu celalalt mijloc? O fac pentru ca trebuie sa respect regulile generale
de comportament, care am ales sa le respect in viata, sau o fac pentru ca efectele finale ale
alegerii mele mi se par mai bune ? In ce scop fac aceasta alegere ? Care sunt valorile morale
promovate prin alegerea facuta ?
Relatia dintre finalitatii si mijloace sunt cruciale pentru reflectarea etica. Utilizarea unui
mijloc necorespunzator sau ilegal poate compromite finalitatea unui gest care incorporeaza o
valoare etica fundamentala. De pilda, incalcarea legii cu scopul de a aduce cu orice pret un
criminal in fata justitiei, poate compromite grav sansele unei proceduri judiciare legitime si
dezirabile.
Si totusi, etica ramane doar un domeniu de reflectie. Ea nu reprezinta un sistem de norme
insotit de sanctiuni si nici un ansamblu de norme juridice elaborat de experti, cum ar fi codurile
deontologice. Definirea in aceasta ultima maniera este reductionista si ne impiedica sa intelegem
bine marele potential al reflectiei etice. Este vorba despre sensul pe care acest termen il are in
majoritatea organizatiilor publice sau private.

Potentialul reflectarii etice este incarnat, in cele din urma, in ceea ce numerosi filozofi
denumesc capacitatea de judecata si de deliberare etica utilizarea mei multor modele de gandire
sau tipuri de rationamente ne pot ajuta sa luam o decizie, mai ales atunci cand suntem in fata
unei dileme ori a unui conflict intre mai multe valori.
Deliberarea etica constituie un mijloc de reflectari etice care poate fi folosita de orice
persoana, chiar si de catre non-experti. Ea este, totusi, un exercitiu dificil, care pretinde, in mod
ideal, un timp de retragere si de analiza, in afara actiunii. Daca un asemenea timp de analiza nu
este posibil, trebuie mizat pe alte aspecte ale muncii: invatarea si gradul de caracter moral al
persoanei.
Notiunea de caracter moral al unei persoane reprezinta o forma etica de intelegere a
legaturii intre valori si persoana; acest caracter desemneaza:

modalitatea in care o persoana reuseste sa aplice in actiunile sale valorile pe care le alege
dintre altele;

capacitatea sa de a justifica alegerea facuta in raport cu celelalte valori.

Altfel spus, caracterul arata capacitatea unei persoane de a actiona conform valorilor
morale si etice si capacitatea de a justifica alegerea modalitatii de actiune si a valorilor adiacente
acesteia.
Exercitiul de deliberare etica nu poate fi supus unor criterii de evaluari care se aplica altor
activitati profesionale [2]. Este important, totusi, sa identificam mijloace de evaluare apropiate,
adaptate si utile.
Remarcam, in societatea secolului XXI, o cerinta din ce in ce mai mare pentru etica.
Aceasta cerere este explicata prin dorinta de a cunoaste mai bine cum pot fi luate deciziile clare
si corecte intr-o lume aflata in schimbari galopante, marcata printr-un haos al valorilor. Acesta nu
este in mod necesar semnalul unei nevoi pentru noi sisteme de reglementare sau pentru controlul
comportamentelor umane.
Valorile nu sunt exclusiv lucruri individuale. Noi traim in colectivitati si pentru a mentine
o legatura intre toti membrii unei societati, este esential sa fie definite valorile comune care au
prioritate in fata altora individuale. Vorbim despre valorile impartasite de majoritatea populatiei
sau despre cele care insotesc politicile guvernamentale [3]. Ele sunt inscrise, de cele mai multe
ori, in documente oficiale care sunt adresate si intereseaza intreaga populatie [4].
Totusi, daca, in particular, putem fi in dezacord cu o serie de valori comune, noi trebuie
sa le respectam si calitatea de membri ai colectivitatii sau societatii care le-a adoptat ca valori
prioritare. Capacitatea de a respecta valorile comune ale colectivitatii careia ii apartinem, in
pofida dezacordului personal cu acestea, indiferent de motivele acestui dezacord, este o
caracteristica a statutului de cetatean al intregii societati.
Si totusi, in anumite situatii extreme, constiinta morala personala ne indeamna sa
incalcam valorile comune ale societatii noastre. Este o decizie grava care necesita o reflectie
etica personala extrem de profunda si solida. De pilda, refuzul de a respecta legile rasiste impuse
de nazisti a fost un gest care corespunde acestui tip de decizie; in acest caz, respectul demnitatii
si libertatii oricarei fiinte umane, indiferent de religie sau cultura, origine etnica, culoare, sex s.a.,

este mai important decat principiul subordonarii. Din fericire, in societatile democratice liberale,
care sunt cladite pe principiile statului de drept, asemenea situatii pot aparea extrem de rar [5].
Nu putem incheia consideratiile introductive cu privire la etica, valorile morale si
principiile eticii aplicate mai inainte de a mentiona unele dintre cele mai importante virtuti
morale: integritatea, probitatea si profesionalismul. Acestea sunt virtuti care se aplica in
interiorul sistemelor administrative din toate statele democratice. Ele apartin si apar in acele
situatii de viata, extrem de complexe, care implica si alte aspecte ale moralei, cum ar fi echitatea,
justitia, increderea, angajamentul si nu comportamentul cotidian reglementat de catre obisnuinta,
nu de reflectarea etica. In astfel de situatii, putem alege cu integritate sau probitate, apoi putem
aplica aceste valori pe timpul actiunilor noastre si, ulterior, putem justifica actiunile noastre
reportandu-ne la ele si la locul prioritar acordat acestora in raport cu altele [6].