Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Foto (19)
Daca, prin absurd, maine s-ar produce o catastrofa fara precedent, ce am incerca sa
salvam, in pragul acestei amenintari globale? Ce ar contine geanta anti-apocaliptica a
speciei umane? Ce ne defineste, din punct de vedere artistic sau cultural, ca specie? Este
extrem de dificil sa stabilim cu exactitate care sunt cele mai emblematice creatii ale
omenirii, insa, in mod cert, cele 10 capodopere pe care le prezentam in acest articol nu ar
trebui sa lipseasca din lista operelor de capatai, de o valoare inestimabila, care merita si
trebuie sa dainuie pentru totdeauna.
MONA LISA
Leonardo da Vinci (1452 - 1519)
Cunoscuta si ca "Gioconda", Mona Lisa este un portret, datand din secolul al XVI-lea,
pictat in ulei, de catre Leonardo di ser Piero da Vinci, in timpul Renasterii, pe un
panou din lemn de plop (77x53 cm), element popular in randul artistilor din Florenta,
Italia. Taiat dintr-o bucata masiva si nepastrand urma vreunei unelte de fasonare, lemnul
are o calitate exceptionala. Pe revers, conserva semnele unei stravechi hartii de ramare,
care au fost racaite. In 1951, tabloul a fost dotat cu un sasiu de stejar.
Potrivit celei mai raspandite ipoteze, modelul tabloului se numea Lisa Gherardini,
nascuta in 1479, la Florenta. Vlastar al unei familii modeste, ea s-a casatorit la varsta de
16 ani cu fiul unui negustor de panzeturi, el insusi negutator, Francesco di Bartolomeo
del Giocondo, si i-a daruit trei copii. Cand, in 1503, Francesco del Giocondo s-a mutat
intr-o locuinta mai spatioasa pe Via del Stufa si a decis sa realizeze un portret al sotiei
sale, s-a orientat catre Leonardo da Vinci. Francesco nu si-a primit niciodata lucrarea
comandata. Dupa studierea amanuntita a straturilor tabloului si descoperirea valurilor
atasate de gulerul corsajului Lisei, intunecate si aproape imperceptibile din cauza
vernisurilor succesive aplicate de marele pictor, s-a impus o interpretare care a facut
cariera: "Valul cenusiu transparent era purtat in acest fel de catre femeile gravide sau care
nascusera de curand", spune Bruno Mottin, conservator la Centrul de Studiere si
Restaurare al Muzeelor Frantei.
Potrivit cercetatorului, tabloul ar comemora nasterea celui de-al doilea fiu (Andrea) al
Mona Lisei. In aceasta situatie, enigmaticul suras ar fi, de fapt, un zambet al
maternitatii implinite. In realizarea acestui element al portretului, s-a identificat
intrebuintarea faimoasei tehnici sfumato - efectul de transparenta al maestrului. Altfel
spus, un mod unic de a picta o "absenta prezenta".
HAMLET
William Shakespeare (1564 - 1616)
"Tragedia lui Hamlet, printul Danemarcei", sau, mai simplu, "Hamlet", este o opera
tragica, scrisa de William Shakespeare, probabil, intre 1599 si 1601. Intriga povestii,
petrecuta in Danemarca, relateaza felul in care printul Hamlet pretinde razbunare
impotriva unchiului sau, Claudius, pentru ca l-ar fi ucis pe batranul Rege Hamlet,
fratele lui Claudius si tatal tanarului Hamlet, luandu-i locul la tron si casatorindu-se cu
Gertrude, vaduva defunctului rege si mama printului. Piesa ilustreaza extrem de viu
episoade de nebunie reala si prefacuta - de la jelire zdrobitoare pana la furie scelerata explorand teme precum tradarea, razbunarea, incestul si coruperea morala.
In pofida cercetarilor intense, anul exact in care s-a scris "Hamlet" ramane subiect de
dezbatere. Trei vechi versiuni ale piesei au supravietuit, si fiecare contine replici si
chiar scene care lipsesc din celelalte. Shakespeare a bazat "Hamlet" pe legenda lui
Amleth, prezervata de cronicarul din secolul al XIII-lea, Saxo Grammaticus, in a sa
"Gesta Danorum" si repovestita de invatatul Francois de Belleforest in secolul al XVI-lea.
Structura piesei si profunzimea conturarii personajelor au inspirat multa critica scrutinara,
intre care un singur exemplu este dezbaterea, veche de secole, despre ezitarea lui Hamlet
de a isi ucide unchiul. Unii vad in asta un instrument al intrigii, pentru a prelungi
actiunea, in timp ce altii il privesc ca pe un rezultat al presiunii exercitate de complexele
problematici fiolosfice si etice care inconjoara o crima cu sange-rece, al unei razbunari
calculate si al dorintei patimase.
Mai recent, criticile psihoanalitice au examinat dorintele neconstientizate ale lui Hamlet,
iar criticile feministe au reevaluat si reabilitat personajele adesea "malignizate" ale
Opheleiei si Gertrude. "Hamlet" este cea mai lunga piesa a lui Shakespeare si printre
cele mai puternice si influente tragedii scrise in limba engleza. Ofera o poveste eterna
ce poate fi spusa iar si iar, readaptata in orice epoca. In timpul vietii lui Shakespeare,
piesa a fost una dintre cele mai populare opere ale scriitorului si este considerata, in
prezent, o capodopera a literaturii mondiale. "Hamlet" a inspirat scriitori precum Goethe,
Dickens, Joyce si Murdoch, si este "cea mai ecranizata lucrare literara precum si cea mai
jucata piesa de teatru din toate timpurile.
Afla aici mai multe despre misterioasa identitate a creatorului lui Hamlet si
Multi compozitori mai tarzii, ai perioadei Romantice si dincolo de ea, au fost puternic
influentati de Simfonia a 9-a a lui Beethoven. Durand mai mult de o ora, capodopera era
o simfonie exceptional de lunga pentru vremea sa, ea solicitand participarea tuturor
formelor acustice de atunci. Gustav Mahler a revizuit orchestratia simfoniei pentru a
o face sa sune asa cum credea el ca ar fi vrut autorul daca ar fi dispus de o orchestra
cu mijloace moderne. Mai trebuie mentionat faptul uimitor ca atunci cand a compus
Simfonia a 9-a, Beethoven - afectat de numeroase boli - era deja complet surd.
DIVINA COMEDIE
Dante Alighieri ( 1265 - 1321)
"Divina Comedie", opera de capatai a lui Dante Alighieri, este considerata in orice
top de profil una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. "Divina
Comedie" descrie coborarea lui Dante n Infern, trecerea prin Purgatoriu si, in cele din
urma, ascensiunea in Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea. Desi
Initial, Dante si-a intitulat poemul "Commedia", in sensul ca, dup un inceput
dramatic, opera are un final fericit - precum explica autorul insusi intr-o scrisoare
adresata lui Cangrande della Scala. Atributul de "divina" i-a fost acordat de Giovanni
Boccaccio in biografia sa "Trattatello in laude di Dante", ca un omagiu datorat
extraordinarei ei frumuseti artistice, si apare pentru prima data intr-o tiparitur din 1555 a
editorului venetian Ludovico Dolce. Lucrarea a fost scrisa de Dante in timpul exilului
sau, intre 1304 si 1321, actiunea fiind pozitionata de autor in primavara anului 1300, in
In aventura lui Dante in cele trei taramuri ale vietii de apoi, unde se proiecteaza binele si
raul lumii terestre, personajul este condus la inceput de poetul Virgiliu, simbol al ratiunii,
apoi de Beatrice, intrupare a credintei. Poemul este compus din peste 14.000 de versuri,
structurate pe trei parti, cuprinzand 100 de canturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cant
introductiv la inceputul "Infernului". Structura de fond a operei corespunde fanteziei
cosmologice medievale. Calatoria in Infern si pe muntele Purgatoriului reprezinta
traversarea intregii planete, in timp ce Paradisul este o reprezentare simbolica a
cosmosului ptolemic. "Divina Comedie" poate fi descrisa ca o alegorie. Fiecare cant, si
episoadele continute contin numeroase intelesuri alternative. De asemenea, structura
complexa a poemului contine tipare matematice si numerologice raspandite de-a lungul
operei, corelate indeosebi cu cifrele trei si noua, relationate cu Trinitatea.
Afla aici mai multe despre bizara
stiinta a numerologiei.
Signoria, sediul guvernului civic din Florenta. Sculptura completa a fost dezvelita pe 8
septembrie 1504. Ochii lui David, cu o privire amenintatoare, fusesera orientati catre
Roma. Istoria statuii lui David precede insa implicarea lui Michelangelo in acest proiect.
Oamenii Oficiului de Lucrari Artistice din cadrul catedralei florentine, Oficiu alcatuit mai
ales din membri ai breaslei producatorilor de haine din lana, aveau planuri de a realiza o
serie de 12 mari sculpturi inspirate din Vechiul Testament pentru sustinerea catedralei
Santa Maria del Fiore. Cei contractati sa realizeze aceste statui au fost Donatello si
asistentul sau, Agostino di Duccio. Cei doi au creat doua piese, urmand sa inceapa
lucrarile pentru "David" in 1464. Pe cand se aflau la formarea picioarelor si a capului,
Donatello a decedat, in 1466, iar modelarea si colaborarea cu Agostino au incetat. Blocul
de marmura, adusa direct de la o cariera din Carrara, un oras aflat in Alpii Apuani din
nordul Toscanei, a ramas neglijat pentru mai bine de 25 de ani, expus in tot acest timp
intemperiilor in curtea exterioara a atelierului catedralei. Hotarand, in 1500, ca lucrurile
nu pot ramane asa la nesfarsit, oamenii catedralei au decis, in 1501, sa gaseasca in cele
din urma un artist care sa ia bucata de marmura si sa o transforme intr-o opera de arta
finalizata. Desi atat Leonardo da Vinci si altii au fost consultati, tanarul Michelangelo, in
varsta de numai 26 de ani, a fost cel care a convins ca merita sarcina.
RAZBOI SI PACE
Lev Nicolaevici Tolstoi (1828 - 1910)
Romanul rus "Razboi si Pace", scris de Lev Tolstoi, este considerat una dintre cele
mai mari opere ale omenirii si un gigant literar al secolului al XIX-lea. De asemeni,
alaturi de "Anna Karenina", lucrarea este privita drept cea mai mare realizare literara a
autorului. Cu o scala epica, "Razboi si Pace" contureaza in detalii amanuntite
evenimentele care au condus la invadarea Rusiei de catre Napoleon, precum si impactul
erei napoleonice asupra societati tariste, asa cum a fost el perceput prin ochii a cinci
familii aristrocrate ruse: Bezukhov, Bolkonsky, Rostov, Kuragin si Drubetskoy.
Cu fragmente ale unei versiuni mai timpurii introduse in revista "Mesagerul Rus" intre
1865 si 1867, romanul a fost prima oara publicat in intregime in 1869. "Razboi si
Pace" este extrem de voluminos si este divizat in patru mari volume, fiecare cu subparti
alcatuite din multe capitole. Concentrandu-se asupra membrilor a doua familii
importante, Bolkonski si Rostov, romanul foloseste istoriile lor individuale pentru a
portretiza Rusia in pragul unui conflict apocaliptic cu Franta lui Napoleon Bonaparte.
Dimensiunea geniului literar al lui Tolstoi este data de amploarea viziunii sale epice,
care cuprinde starile sufletesti traversate de orase intregi, miscarile armatelor si
prevestirile de rau augur ce planeaza asupra societatii rusesti. Pentru realizarea lucrarii
"Razboi si Pace", Tolstoi a studiat numeroase documente istorice, a citit memorii si
romane istorice, o influenta aparte avand "Roslavliov" de Zagoskin. Atentia scriitorului se
concentraza mai ales asupra "modului de trai", asupra tablourilor pasnice ale epocii,
evenimentele razboinice ramanand pe ultimul plan al romanului.
Compozitional, imensa varietate de figuri - peste 550 - si episoade este arhitecturata sub
forma de cronica a vietii. Povestea prezentata se petrece cu 60 de ani inainte de momentul
scrierii sale de catre Tolstoi, "pe vreme bunicilor nostri", asa cum mentioneaza el.
Numele a aproximativ 160 de persoane reale au aparut sau au fost mentionate in "Razboi
si Pace". Povestea incepe in 1805 si merge spre razboiul din 1812. In redactarea
romanului, Tolstoi s-a folosit abundent si de propria sa experienta a Razboiului din
Crimeea, la care a luat parte si care l-a ajutat sa aduca detalii vii, pitoresti si povesti la
prima mana despre structurarea armatei ruse.
Vezi aici care sunt cei
judecand dupa cantitatea de elemente noi introduse in Catedrala Trinitatii, este foarte
probabil ca ea sa fi fost construita de mesteri germani. Sub stapanirea tarului Ivan mai
ales, germanii si englezii ii inlocuiau pe italieni la astfel de treburi.
Interiorul catedralei ascunde un labirint de coridoare inguste si inchise precum si
cilindrele verticale ale bisericilor. Cea mai inalta, biserica centrala a Interventiei, se ridica
in aer pana la 46 de metri, pe interior, dar are o suprafata de numai 64 de metri patrati.
Culorile vii ale constructiei au fost aplicate in cateva stadii, din 1680 pana in 1848.
Citeste mai multe despre Moscova
FAUST
Johann Wolfgang Goethe (1749 - 1832)
Fabulosul "Faust" al lui Goethe este o piesa tragica in doua parti. Desi este scrisa ca o
drama ce nu are ca menire jocul scenic, este piesa cu cele mai mari cifre de audienta
pe scenele unde se interpreteaza in limba germana. "Faust" este lucrarea cea mai
faimoasa a lui Goethe si este considerata de multi drept una dintre operele de capatai ale
literaturii germane.
Autorul a definitivat o versiune preliminara a "Primei Parti" in 1806. Publicatia din 1808
a fost urmata de editia reviziuita din 1828-1829, ultima editata de Goethe insusi.
Scriitorul a termina de scris "Partea a Doua" in 1832, chiar anul mortii sale. In contrast cu
prima parte, atentia nu mai cade aici pe sufletul personajului principal, care a fost vandut
diavolului, cat mai ales pe fenomenele sociale ale epocii, pe psihologia, istoria si politica
germana. A doua parte a format ocupatia principala a ultimilor ani din viata lui Goethe,
fiind publicata postum in 1832.
De-a lungul primei parti a povestii, Faust ramane nesatisfacut; concluzia ultima a
tragediei si rezultatul pariului facut cu diavolul sunt dezvaluite in "Partea a Doua". Prima
parte reprezinta "lumea mica" si se intampla in propriul univers al personajului, in spatiutimpul firesti. In contrast, partea a doua are loc in "lumea larga" sau in macrocosmos.
Povestea lui Faust a inspirat multa literatura, muzica si ilustratie, iar lucrarea ramane o
parabola rezonanta asupra invatarii stiintifice si religoase, a pasiunii si seductiei,
independentei si dragostei. In termeni poetici, Goethe plaseaza stiinta si puterea in
contextul metafizicii din punct de vedere moral. Faust este un cercetator empiric fortat sa
confrunte probleme precum binele si raul, Dumnezeu si Diavol, sexualitate si moralitate.
Descopera 6
CETATEANUL KANE
George Orson Welles (1915 - 1985)
"Cetateanul Kane" este un film american dramatic, regizat de Orson Welles, totodata
interpretul personajului principal al povestii. Este adesea considerat drept cel mai bun
film al tuturor timpurilor, primind o pretuire speciala pentru inovatiile aduse la nivel
cinematografic, muzical si narativ. "Cetateanul Kane" a fost nominalizat la noua categorii
in cadrul galei de decernare a premiilor Oscar din 1942. Povestea adusa in atentie de
acest film este un "roman a clef", sau o "istorie cu cheie" - descrierea vietii reale in
spatele unei copertine fictionale - care examineaza viata si mostenirea lui Carles Foster
Kane, un personaj construit dupa trasaturile magnatului media american William
Randolph Hearst si inspirat chiar de viata acestuia. Dupa lansarea peliculei, Hearst a
interzis mentionarea acesteia in oricare dintre ziarele sale.
Cariera lui Kane in lumea publicatiilor se naste din dorinta idealista de serviciu
adus comunitatii, dar evolueaza treptat intr-o vanatoare lipsita de scrupule a
puterii. Dezvaluita mai ales prin "flashback"-uri (pasaje episodice cu intamplari din
trecut, tehnica cinematografica extrem de rara in anul productiei), povestea este
prezentata prin cercetarea desfasurata de un reporter de investigatii, aflat pe urmele
dezlegarii misterului ultimului cuvand rostit de magnat pe patul de moarte: "Rosebud".
CAPELA SIXTINA
Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni (1475 - 1564)
Construita sub pontificatul Papei Sixtus al IV-lea, intre anii 1472 si 1483, si indeplinind
rolul de capela a palatului papal de la Vatican, Capela Sixtina este una dintre cele mai
faimoase comori artistice ale Europei. Aflata in apropierea Bazilicii Sfantul Petru,
capela este recunoscuta si pretuita la nivel international atat gratie picturilor murale ale
lui Michelangelo, cat si conclavurilor cardinalilor tinute aici pentru alegerea unui nou
papa.
Subiectele "ilustratiilor" ating teme istorice religoase, selectate dupa conceptul medieval
de impartire a istoriei lumii in trei epoci: prima de la Facerea Lumii la stabilirea Celor
zece porunci, a doua de la Moise pana la nasterea lui Iisus Hristos si a treia reprezentand
epoca crestinismului. Abia in 1508, pictarea plafonului Capelei Sixtine i-a fost
incredintata lui Michelangelo de catre Papa Iuliu al II-lea. Initial, tavanul prezenta un cer
albastru cu stele aurii. Executarea lucrarii a durat patru ani, pana in 1512, artistul lucrand
mai mult singur si petrecand ore in sir pe schele. Desi contractul initial prevedea ca
Michelangelo sa picteze numai figurile celor 12 apostoli, la final lucrearea cuprindea
peste 3.000 de figuri pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati. Artistul a folosit
culori vii care, dupa renovarea, intre 1981 si 1994 a capelei, si-au recapatat in intregime
stralucirea.
infatiseaza figuri si scene ingrozitoare, reflectand, se crede, gandurile negre din perioada
unei mari crize de credinta a artistului. Odata cu dezvelirea, la 31 octombrie 1541, a
picturii, autoritatile bisericesti si opinia publica se scandalizeaza din pricina numarului
mare de nuduri in cea mai importanta biserica a crestinatatii. Artistul este acuzat de
imoralitate, obscenitate si brasfemie. Ca raspuns la reactia tulburata, cardinalul
Carafa organizeaza "Campania frunzelor de vita" pentru acoperirea organelor
genitale din reprezentarea lui Michelangelo, dupa moartea artistului. Cu ocazia
recentelor lucrari de restaurare, aspectul original al Capelei Sixtine a fost refacut in mare
masura.
*CITESTE SI: