OBIECTIVE

-Evidentierea relatiei dintre temperament si stima de sine la copii cu

d.i.
- Identificarea diferentelor intre copii institutionalizati si cei din
familii referitoare la stima de sine
- Identificarea diferentelor intre copii institutionalizati si cei din
familii referitoare la tipurile temperamentale
IPOTEZE:
Se prezuma ca:
- daca nivelul stimei de sine este ridicat, copii au un temperament
extravertit
-daca nivelul stimei de sine este scazut , copii au un temperament
introvertit
-la copiii institutionalizati se remarca intr-o proportie mai mare
trasaturile temperamentului introvertit decat la copiii care locuiesc in
familiile naturale.
-copiii din centrul de plasament au o stima de sine mai scazuta decat
copiii care locuiesc cu familiile biologice.

Cuprins:
PARTEA I ASPECTELE TEORETICE ALE CERCETRII

Capitolul I-Psihopedagogia deficientilor mintali

1..Definitii.Terminologie.Teorii
2. Etiologia dizabilitatilor intelectuale
3.Clasificarea deficientelor mintale
4.Caracteristicile copiilor cu dizabilitati intelectuale moderate
Capitolul II- Temperamentul si stima de sine la copii cu dizabilitati
intelectuale
1.Temperamentul-Definitii.Forme.Teorii
2. Stima de sine-Definitii.Teorii.Factori sociali care intervin in
formarea identitatii
3.Influenta familiei asupra copiilor cu dizabilitati intelectuale
4.Influenta centrului de plasament asupra copiilor cu dizabilitati
intelectuale
CAPITOLUL I.1

Evolutia stiintelor psihologice si pedagogice dar si a altor stiinte( medicina, sociologie, etc) a
determinat dezvoltarea psihopedagogiei speciale ca o necesitate social de a sintetiza, dezvolta,
nuana i adapta experiena acestor stiinte in vederea explicrii dezvoltrii persoanelor cu nevoi
speciale (mai ales a celor cu dizabiliti) pentru a se realiza adaptarea colar, profesional i
social avand ca reper permanent creterea calitii vieii tuturor membrilor societii.
Literatura de specialitate ne ofer numeroase definitii ale domeniului psihopedagogiei speciale,
precum i ale ramurilor sale, inclusiv ale psihopedagogiei persoanelor cu deficient de intelect.
Complexitatea domeniului abordat, caracterul su interdisciplinar i, totodat, multi sau
intradisciplinar reies din definitiile propuse de-a lungul timpului:
Psihopedagogia special sau defectologia este o tiin ce se ocup de persoanele handicapate,
de studiul particularitilor psihice, de instrucia i educaia lor, de evoluia i dezvoltarea lor
psihic, de modalitile corectiv-recuperative, pentru valorificarea potenialului uman existent i
formarea personalitii acestora, in vederea integrrii socio-profesionale cat mai adecvat(E.
Verza, 1995).
2

Psihopedagogia speciala este o tiin de sinteza, care utilizeaz informaiile complexe

furnizate de medicin (pediatrie, neurologie infantil, oftalmologie, otolaringologie, audiologie,
ortopedie, igien, etc.), psihologie (cu toate ramurile ei), pedagogie, sociologie, tiine juridice,
in studierea dinamic a personalitii tuturor formelor de handicap prin deficien i inadaptare
. (C-tin Punescu, I. Muu, 1997)
n ceea ce privete definiiile i terminologia utilizate n psihopedagogia persoanelor cu
deficiene mintale,sunt inca nedefinite cu precizie, implicand numeroase aspecte de natura
medicala, psihologica, sociologica si chiar juridical (Alois Ghergut, 2013). Numrul mare de
definiii, precum i termenii numeroi, variai i, adesea, lipsii de precizie, determin dificulti
de nelegere i delimitare a tipurilor, formelor i gradelor sub care se manifest deficiena
mintal.
In general prin deficienta mintala se intelege reducerea semnificativa a capacitatilor psihice, care
determina o serie de dereglari are reactiilor si mecanismelor de aparare ale individului la
conditiile in permanenta schimbare ale mediului inconjurator si la standardele de convietuire
sociala dintr-un anumit areal cultural, ceea ce plaseaza individual intr-o stare de handicap in
raport cu ceilalti membri ai comunitatii din care face parte( A.Ghergut, 2013).Deficiena mintala
reprezint o insuficien global ce vizeaz intreaga personalitate, structur, organizare,
dezvoltare intelectual, afectiv, psihomotric, comportamental-adaptativ, de natur ereditar
sau catigat in urma unei leziuni organice sau funcionale a sistemului nervos central, care se
manifest din primii ani de via, in grade diferite de gravitate in raport cu nivelul mediu al
populaiei, cu urmri directe in ceea ce privete adaptarea socioprofesional, gradul de
competen i autonomie personal i social.
Complexitatea deosebit a deficientei mintale, variatele aspecte ce o caracterizeaz au dus la
crearea a numeroi termeni prin care este desemnat. n ceea ce privete cauzele care genereaz
aceast situaie, ele se explic p r i n faptul c deficienii mintali au fost studiai din perspective
diferite : medicale, psihologice, pedagogice i sociologice. Fiecare din specialiti utilizeaz o
terminologie proprie sau una care se adecveaz cel mai mult fundamentelor tiinei din
perspectiva creia abordeaz cercetarea Se adaug la aceast cauz i poziia pe care o au diferii
autori sau coli fa de aceast tem.O a treia a cauz const n faptul c terminologia este strns
legat i de aspectul pe care autorul dorete s-I releve : gravitatea defectului n raport cu norma,
etiologia, aspectele pedagogice i sociale,tulburarile asociate sau prognosticul.
Dup Gh. Ionescu, definiiile deficienei mintale pot fi grupate in trei categorii:
a) definiii etiologice-structurale;
b) definiii constatativ funcionale;
c) definiii operaional-comportamentale.
a) A.R. Luria consider deficiena mintal ca o atingere cerebral grav a copilului inainte de
natere sau in cursul primei copilrii, ceea ce produce o tulburare a dezvoltrii normale a
creierului i numeroase anomalii ale dezvoltrii mintale.
b) J. Lang afirm c deficiena mintal corespunde unei
imposibiliti sau insuficiene de funcionare, de randament sau
organizare funcional.
c) Asociaia American pentru Deficiena Mintal consider c
deficiena mintal se refer la o funcionalitate sub medie a
inteligenei generale, care ii are originea in perioada de dezvoltare
3

si este asociat cu tulburri ale comportamentului adaptativ.

Literatura de specialitate utilizeaza o serie de termini sinonimi pentru a desemna deficienta
mintala dintre care cei mai frecventi sunt: n literatura englez i american se ntlnete frecvent
termenul de ntrziere mintal (mental re-tardation). Acest termen pune accentul pe ritmul
ncetinit al dezvoltrii mintale. Termenul de napoiere mintal subliniaz c nivelul intelectual
rmne n tot cursul vieii sub nivelul normal. Un alt termen care apare mai ales n literatura
medical este acela de oligofrenie. La cei mai muli autori el este sinonim cu cel de ntrziere
(napoiere) mintal. Termenul de amentie (introdus de A. F. Tredgold) subliniaz diferena dintre
ntrzierea mintal (ca stare neprogresiv) i demen.(Mariana Rosca..)
Termenul de handicap mintal reprezint dezavantajul pe care deficiena mintal l creeaz n
planul relaiilor de adaptare i integrare ale individului respectiv cu mediul social cruia i
aparine. Handicapul mintal mai este numit, uneori, i handicap consecutiv deficienei mintale,
expresie care evidentiaza interdependena dintre cele dou fenomene, precum i faptul c
termenii respectivi - adic cel de deficiena mintal i cel de handicap mintal - nu sunt sinonimi.
De asemenea, prin analogie cu termenii handicap de auz, handicap de vedere, handicap
de limbaj etc., Emil Verza folosete termenul handicap de intelect, prin care pune n eviden
tulburarea primar (originar), adic deficitul de intelect, caracteristic deficienei mintale.
Pe de alt parte, un termen aproape identic - cel de handicap intelectual - este folosit de C.
Punescu i I. Muu (1997) ntr-un sens mai restrns, adic cu referire doar la deficiena
mintal de funcionalitate , nu ns i la deficiena mintal structural ( Gh. Radu)
Lista termenilor ntlnii n literatura de specialitate poate fi continuat : insuficien
mintal,subnormalita temintala, retard intelectual, debilitate mintala, alterarea comportamentului
adaptativ etc.
Stabilirea naturii deficientei mintale constituie o problem de cea mai mare importan practic.
Exist multiple teorii ale naturii deficientei mintale, n funcie de natura cauzelor de relaia
dintre ereditate i mediu sau n funcie de momentul aciunii factorului cauzativ . Adoptnd
punctul de vedere etiologic la nceput s-a susinut c deficiena mintal este de natur organic,
datorndu-se unei leziuni a sistemului nervos central. Teoria organicist adominat literatura de
specialitate i a impus o definiie n care atingerea organic a sistemului nervos central era
inclus ca not definitorie principal.Ulterior s-a constatat c exist numeroase cazuri n care nu
s-a putut pune n eviden existena unei leziuni cerebale.S-a emis atunci ipoteza existenei unei
n a t u r i ereditare
Extinderea cercetrilor de orientare sociologic i psihanalitic au relevat existena unor
deficiene mintale pe baz de mediu. Carenele afective i educaionale din mica copilrie pot
determina ntrzieri ireversibile n dezvoltarea general a copilului.
Practica curent arata c snt foarte frecvente cazurile n care natura deficienei mintale este
polimorf. Exist posibiliti multiple de combinare. Datorit acestui fapt exist o varietatea
mare de structuri n care predominana diferiilor factori realizeaz o gam de nunante chiar n
cadrul aceleeai structuri .
4

Natura deficienei nu trebuie privit ns numai din perspective etiologic, ci i din punctul de
vedere al structurii psihologice pe care o prezint( gandire, inteligenta, afectivitate, vointa etc),
care de fapt este rezultatul aciunii factorilor etiologici conjugai strns cu influenele mediului
educaional.
Cei mai muli autori consider c insuficiena intelectual a copilului, nivelul su mintal redus
reprezint factorul definitoriu. De pe poziiile acestor autori, celelalte particularitati ale
personalitii copilului deficient mintal au un caracter secundar, fiind determinate de deficitul
intelectual considerat ca fiind fundamental.
Definirea naturii deficienei n exclusivitate prin insuficiena intelectual a intrat n practica
curent i are circulaia cea mai mare. Cu toate acestea, ea este contestat de mult timp de
numeroi cercettori. Dintre acestia amintim pe Ed. Seguin care arata c principala caracteristic
a deficienilor este lipsa de voin.
Tulburrile voinei, spune el, snt mult mai importante dect toate celelalte tulburri fiziologice
i psihice luate laolalt.
Copilul deficient mintal este deci, dup Seguin, un copil lipsit de voin. Nu lipsa capacitilor
intelectuale caracterizeaz debilul mintal, ci incapacitatea de a adapta liber capacittile la natura
moral sau intelectual a comportamentului.
Printre autorii care contesta natura deficientei prin insuficienta intelectuala se afla si Kurt Lewin
care elaboreaza teoria dinamica a debilitii mintale infantile,si L. S. Vgotski care pleac de la
cercetarea critic a tezelor i faptelor teoriei dinamice prezentate de K. Lewin, integrand
deficienta mintala in sistemul complex al proceselor si fenomenelor psihice, cu toate
consecintele asupra dezvoltarii si evolutiei personalitatii subiectului.
Cercetrile moderne fcute n domeniul psihologiei sub influena ciberneticii i a teoriei generale
a sistemelor abordeaz psihicul ca sistem cu o structur hipercomplex, integrat
ierarhic.
Abordarea sistematic a psihicului pune intr-o lumin cu totul nou problema mult discutat a
naturii deficienii mintale; natura acestei deficiene nu se poate limita la particularitatile unui
anumit subsistem, fie el cognitiv, afectiv sau comunicaional, ci ea trebuie definit prin
trasaturile psihologice ale ntregii structuri a personalitii, trsturi care rezult din interactiunea
complex a subsistemelor amintite mai sus.
Abordarea acestui punct de vedere este fundamental att pentru aspectele diagnostice, ct i
pentru problemele ridicate de terapia complex care vizeaz recuperarea i integrarea acestor
deficieni n societate.
Din punct de vedere diagnostic, adoptarea punctului de vedere sistemic presupune o investigare
mult mai complex.Diagnosticul se cere pus nu numai prin testarea unui singur
Subsistm( de regul cel cognitiv), ci prin relevarea particularitatilor ntregii structuri a
sistemului. Diagnosticul trebuie s se bazeze nu numai pe rezultatele testelor de inteligen, ci
pe cunoaterea modului n care inteligena se structureaz i acioneaz n cadrul ntregului
sistem al personalitii(In bateria de teste trebuie s existe i probe care vizeaz subsistemul
afectivitate i comunicabilitate, precum i subsistemul motivaional).

ETIOLOGIE
Etiologia (gr. Aitia = cauz, Logos = tiin) reprezint o disciplin care studiaz
cauzele unui fenomen (n spe, maladii), dezvluind originile i evoluia sa (P.P. Neveanu,
1978).

Etiologia deficientelor mintale impune o sistematizare a categoriilor de factori care influenteaza

aparitia tulburarilor organice si functionale ale sistemului nervos central si stabilirea unor
corelatii intre sindroamele clinice si cauzele care le produc.
Factorii etiologici se gsesc n trei domenii fundamentale: zestrea genetic - ereditatea, adic
ceea ce este motenit; mediul i educaia, adic ceea ce este dobndit.
Ereditatea este nsuirea fundamental a materiei vii de a transmite, de la o generaie la alta,
mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic.
Dup Luminia Iacob (1988) mediul apare ca principal furnizor al materialului ce stimuleaz
potenialul ereditar si poate fi n egal msur o ans a dezvoltrii (un mediu favorabil), dar i o
frn sau chiar un blocaj al dezvoltrii (un mediu substimulativ, ostil, insecurizant sau
alienant).Asadar mediul influeneaz puternic procesul dezvoltrii psihice al oricrui copil, n
cazul copiilor cu dizabilitati intelectuale interaciunea spontan dintre mediu i particularitile
organismului afectat determin acele dereglri ale procesului de structurare a personalitii, pe
care diferii autori le numesc abateri n dezvoltare sau dizontogenii.
Cel de al treilea factor care influeneaz dezvoltarea este educaia. Aceasta nu poate fi izolat de
condiiile de mediu, ea reprezentnd elementul activ, care dinamizeaz, organizeaz i orienteaz
aciunea mediului asupra individului n cauz.Educaia face medierea ntre ereditate, adic ceea
ce s-ar putea, sub aspectul coninutului, momentului, nivelului, intensitii, duratei, formei,
mijlocului etc., i mediu, adic ceea ce se ofer.
O prim clasificare sistematic a cauzelor deficienei mintale, n literatura psihopedagogic
romneasca, ne-o ofer Mariana Roca (1967). Iniial, autoarea subliniaz mprejurrile care fac
dificil precizarea factorilor determinani ai deficienei mintale, la un individ sau altul, aceste
mprejurri constnd n urmtoarele: aceiai factori etiologici pot avea efecte diferite, n funcie
de momentul n care acioneaz; factori etiologici diferii pot duce la aceleai manifestri, dac
acioneaz n aceeai etap a dezvoltrii ontogenetice; de cele mai multe ori, deficiena mintal
reprezint efectul nsumrii mai multor cauze, care acioneaz concomitent sau succesiv; este
greu de precizat, dac, de exemplu, o infecie suferit de mam, n timpul sarcinii, reprezint
cauza nemijlocit a deficienei mintale la viitorul copil sau este o cauz indirect, prin alterarea
organismului mamei, care nu mai poate asigura, n continuare, condiii optime pentru
dezvoltarea intrauterin a ftului; coincidena n timp a doi factori, ntre care, de fapt, nu exist o
legtur cauzal; de exemplu, la deficienii mintal, prematuritatea este mai frecvent dect n
situaii obinuite.
Mariana Roca subliniaz, de asemenea, c exist multiple clasificri ale cauzelor ntrzierii
mintale, i anume, n funcie de natura acestor cauze (ageni infecioi, mecanici .a.), de relaia
dintre ereditate i mediu (factori endogeni sau exogeni) sau n funcie de momentul aciunii
factorilor cauzativi - factori prenatali, perinatali i postnatali.
6

Factorii ereditari-genetici (endogeni)

Datele n legtur cu frecvena
ereditar sunt variate.

cazurilor de dizabilitate mintala de origine

Originea ereditara a deficientei mintale este privita in mod diferit,existand autori care
considera ca ereditatea este factorul cauzativ fundamental., o anteceden deficitar existnd la
aproximativ 90% din cazuri..La extrema opus sunt autorii ce susin c numai 10 % din cazurile
de dizabilitate mintal sunt efectul transmiterii ereditare.
Din studiile privitoare la rolul ereditii in determinarea deficienei mintale se desprinde ideea c
este dificil s izolm contribuia factorilor ereditari de cea a factorilor de mediu.Pe acest
principiu, se contureaz ideea c prin ereditate nu se transmite deficiena mintal ca atare, ci se
transmit doar particularitile anatomo-fiziologice care infueneaz relaiile individului cu
mediul.(Mariana Rosca)
Influena ereditar (genetic) are uneori un caracter mai direct asupra dezvoltrii psihice. Astfel
in categoria factorilor endogeni(genetici) se disting doua grupe majore de factori care determina
deficienta mintala: factori genetici nespecifici si factori genetici specifici.
Factorii genetici nespecifici :Intalnim deficienta mintala prin mecanism poligenic, este cazul
deficientelor mintale pure fara patologie asociata, determinate de dominanta genelor minore
nefavorabile inteligentei.
Factori genetici specifici, in aceasta grupa intalnim deficient mintala prin anomalii
cromozomiale-anomalii ale numarului si morfologiei cromozomilor care determina un
dezechilibru genetic responsabil de variate malformatii somatic, encefalopatii, distrofii etc.Cele
mai des intalnite sindroame de acest fel sunt : Sindromul Down; Sindromul Patau; Sindromul lui
Turner; sindromul lui Klinefelter etc.
De asemenea, din categoria factorilor specifici fac parte si deficientele mintale cu transmitere
mendeliana , cauzate de gene majore mutante, aparute in urma unor tulburari ale metabolismului
enzimatic sau fara un substrat biochimic.Printre cele mai des intalnite tulburari de acest fel se
enumera: boala Tay-Sachs sau idiotia amauritica; boala lui Wilson sau degenerescenta
hepatolenticular; hipoglicemia idiopatic; hipotiroidism; sindromul lui Apert etc.
Factorii extrinseci (exogeni)
Factorii extrinseci se refer la acele cauze externe care duc la tulburarea activitii cerebrale, fie
sub forma lezrii structurilor anatomice, fie sub forma tulburrii mecanismelor biochimice ale
sistemului nervos. In raport de momentul aciunii, aceste cauze pot fi clasificate in: cauze
prenatale, cauze perinatale i cauze postnatale.
Cauzele prenatale ale deficienei mintale
Gravitatea influenelor factorilor care acioneaz in aceast perioad depinde de varsta sarcinii.
Astfel, factorii care acioneaz in primele trei luni ale sarcinii duc la consecine din cele mai
grave, intrucat in aceast perioad apar i se difereniaz organele separate ale ftului, iar
esuturile sunt foarte fragile i au o vulnerabilitate crescut.
Factorii prenatali pot fi clasificati la randul lor pe trei etape distincte:
Factori progenetici,care actioneaza asupra conditiilor si proceselor de aparitie si dezvoltare a
gametilor, sunt raspunzatori de aparitia gametilor,cei mai frecventi fiind: iradieri cu radiatii alfa,
beta, gama, neutroni, protoni etc; procese involutive la nivelul ovarului; afectiuni cornice ale
parintilor,in special ale mamei( diabet zaharat, inanitii cornice etc); socuri psihice grave
suportate de parinti.
Factori embriopatici,acestia actionand in primele trei lui de sarcina, care pot produce o serie de
modicicari ale nidatiei, tulburari ale metabolismului mamei si embrionului, nutritiei si circulatiei
7

placentare etc.Cauzele pot fi multiple:cause fizico-chimice(iradieri cu raze X, intoxicatii cu

diferiti compusi chimici precum mercur, oxid de carbon, plumb, cobalt etc); consumul unor
medicamente teratogene; boli infectioase virotice(rubeola,rujeola, gripa etc); boli casectizante
ale mamei( tuberculoza, febra tufoida, avitaminoze etc); traumatisme ale mamei in timpul
sarcinii; tulburari endocrine ale mamei; incompatibilitate Rh intre mama si fat.
Factori fetopatici intervin asupra dezvoltarii intrauterine a fatului, intre luna a patra si a noua de
sarcina, favorizand unele procese necrotice, inflamatorii, tulburari vasculare, respiratorii,
distrofii etc.Cauzele care pot conduce la aparitia fetopatiilor sunt: intoxicatii cu alcool, monoxide
de carbon, plumb, sau alte substante toxice; carente alimentare,avitaminoze; infectii
materne(lues, toxoplasmoza, literioza etc); traumatisme fizice; placenta praevia cu
microhemoragii.
Cauzele perinatale ale deficienei mintale(care intervin in timpul nasterii)
Dintre factorii patogeni legai de procesul naterii care pot fi incriminai in etiologia deficienilor
mintale amintim: prematuritatea, postmaturitatea cu greutate prea mare a ftului la natere,
expulzia prea rapid, suferina fetal, infeciile,sindromul neuro-vascular, traumatismele
obstreticale care pot fi clasificate in doua categorii:traumatisme mecanice prin aplicare de
instrumentar medical in timpul nasterii si operatia cezariana care pot produce diferite leziuni ale
scoartei cerebrale;hipoxia(scarederea candtitatii de oxigen din tesuturi) din timpul nasterii
determinata de travaliul prelungit,compresiunea cordonului ombilical,rupture de placenta etc.
Cauzele postnatale ale deficienei mintale
In aceast perioad ne intereseaz acei factori care prin intervenia lor pot afecta direct sau
indirect sistemul nervos central. Printre factorii care pot aciona asupra sistemului nervos central
i a cror consecine pot determina apariia deficienei mintale de grade diferite amintim:
*boli inflamatorii cerebrale: encefalite( intalnite in rujeola,rubelola,varicela, gripe etc),
meningoencefalite (viroze, abcese cerebrale ,TBC,streptococica etc)
*boli infectioase cu complicatii cerebrale:gripa, hepatita epidemica, scarlatina, variola etc.
*boli parazitare cerebrale:chist hidatic, cisticercoza.
*Boli generale cu efecte degenerative la nivel cerebral: acidize, hipoxii, hipoglicemii etc.
*Intoxicaii acute si cornice: cu plumb , oxid de carbon, alcool,fungicide etc.
*leziunile cerebrale post traumatice, accidentele vasculare cerebrale,
*encefalopatiile de post imunizare, bolile organice cronice, subalimentaia, alimentaia
neraional, condiiile neigienice.
Factorii psihogeni (psihosociali)
Factorii psihogeni, dei se consider c au o semnificaie secundar in apariia deficienei
mintale, totui trebuie luai in considerare intrucat aciunea lor in primii ani de via determin
franarea dezvoltrii normale a copilului i in primul rand a dezvoltrii funciilor psihice.
Rolul cel mai nociv il au carenele afective i educative, care printr-o intervenie de lung durat,
in special in primii ani de via, reuesc s produc veritabile tablouri de deficien mintal.
Mecanismele de aciune a acestor factori constau in lipsa stimulrii i activrii structurilor
morfofuncionale ale sistemului nervos, care trec in primii ani de via prin stadii rapide de
dezvoltare i difereniere.
Desigur, influena factorilor psihogeni va fi mai mare la cazurile de copii care se nasc cu un
deficit constituional, determinand o reducere a posibilitilor poteniale de adaptare la mediu.

Elementele specifice ale deficientei mintale.

Termenul de specificitate a fost introdus n vocabularul psihopedagogie de ctre Rene Zazzo
8

(1960) prin lucrrile sale referitoare la caracteristicile deficienilor mintali.

n literatura psihopedagogic a ultimelor decenii au fost exprimate preri diferite cu privire la ce
anume ar putea reprezenta specificitatea deficienei mintale, punctele de vedere oscilnd ntre
afirmaia c deficiena respectiv s-ar caracteriza printr-un alt mod de organizare mintal i
afirmaia c deficiena mintal nu este altceva, dect una din formele variabilitii sub care se
manifest normalitatea.
Trsturile specifice variaz de la un grad de debilitate la altul pe ntreg continuumul strilor de
napoiere.
Problematica trsturilor aparte, manifestate de copiii cu deficien mintal - i care ar putea fi
considerate elemente de specificitate, atunci cnd ele fac diferena ntre deficiena respectiv i
starea de normalitate - a fost abordat, sub diferite aspecte, n numeroase lucrri, chiar dac
termenul respectiv nu a fost folosit ca atare.
De exemplu, Rene Zazzo introduce in literature de specialitate termenul heterocronie,termen
ce se caracterizeaza prin decalajul fundamental dintre diferitele component ale dezvoltarii
generale a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatic si dezvoltarea psihica, dintre varsta
cronologica sic ea mintala,intre acestea existand un decalaj temporal.Zazzo afirma ca
heterocronia nu este o simpla colectie de viteze disparatel ea este un system, o structura(Zazzo,
1960). Esential pentru Zazzo este ca persoana cu deficienta mintala sa fie definite ca o structura
de ansamblu: In defectologie sau in patologie trebuie intotdeauna sa presupunem ca deficitul
este insotit de o schimbare calitativa, trebuie intotdeauna sa presupunem mereu o naua structura
de ansamblu, unde elementele au o semnificatie noua(Zazzo,1965).Prin aceasta se subliniaza ca
dizabilitatea mintala este mai putin un deficit mintal si mai mult o structura particulara
determinata de o integrare dizarmonica a ritmurilor de dezvoltare asincrona.Teza heterocroniei
are consecinte asupra metodologiei de lucru cu persoana cu deficient mintala, unde accentual
trebuie pus pe organizarea unei interventii bazate pe inndividualizarea si diferentierea actiunilor
educative, utilizarea metodelor si procedeelor pedagogice care sa asigure armonizarea
individualitatii si componentelor personalitatii copilului cu deficient mintala.
Un alt exemplu este teza lansata de C. Paunescu referitoare la heteridezvoltare, care distinge in
structura psihica a persoanei cud eficienta mintala dezvoltarea sub limita a unor aspect ale
acivitatii psihice, concomitant cu dezvoltarea peste limita a altor aspect ale psihismului copilului
cu deficient mintala,prin raportare la copilul normal de aceasi varsta mintala.
n teoria cu privire la dinamica afectiv, Kurt Lewin (reed. 1967) evidenia primitivitatea i
9

infantilismul, ca trsturi ale afectivitii la deficienii mintal, trsturi pe care le punea n

legtur cu mobilitatea redus i concretismul gndirii, precum i cu lipsa de imaginaie i
absena fanteziei. Referindu-se la aceast teorie, pe care a analizat-o, a criticat-o, dar a i
apreciat-o n mod deosebit, L.S. Vgotski sublinia c teoria dinamic aeaz una dintre pietrele
fundamentale pe care poate fi nlat ntreaga teorie modern asupra debilitii mintale
infantile (123, p.334).
V.l. Lubovski (1978) - dar i ali cercettori - au pus n eviden reaciile i comportamentele
accentuat stereotipe ale deficienilor mintal, mai ales n planul activitilor verbale, dar i al
celor practice, ndeosebi atunci, cnd se cere verbalizarea lor. i aceast particularitate se
manifest, ns, diferit, de la caz la caz, de exemplu n raport cu etiologia endogen sau exogen
a deficienei sau n raport cu tipurile de activitate nervoas superioar, care, dup cum se tie, la
deficienii mintal, sunt ele nsele adesea afectate, modificate patologic.
A. Pieron lanseaza teza eterogenitatii prin care argumenteaza proportia inversa care exista intre
eterogenitatea

aptitudinilor

si

nivelul

global

mediu

al

persoanelor

cu

deficient

mintale.Eterogenitatea se poate explica prin relative independent a unor aptitudini in raport cu

inteligenta si trebuie comparata cu notiunea de heterocronie pentru intelegerea mentalitatii si
dinamicii comportamentului care explica deficient mintala.
Incompetenta sociala face obiectul unei teze care defineste dupa criteriul competentei sociale
exprimat in gradul de adaptare sociala, maturitatea sociala, calitatea relatiilor sociale.E. A, Doll,
principalul sustinator al acestei teze, defineste competent sociala in termenii independent
personala; responsabilitate sociala, adica posibilitatea individului de a-si asuma propria
responsabilitate si de a se integra in societate, participand constient la viata comunitatii din care
face parte,
Vascozitatea genetic este un concept introdus de B. Inhelder si de refera la faptul ca gandirea
persoanei cu deficient mintala este neterminata, adica acesta nu poate ajunge la ratuonamente
abstracte fara sprijinul primului sistem de semnalizare( senzorio-perceptiv); daca informatiile si
instructiunile sunt prezentate numai prin intermediul limbajului, fara sustinerea unor modele,
material didactice, experiente si exemple concrete, copilul nu intelege.
Inertia accentuata a proceselor nervoase superioara si a limbajului verbal face in asa fel incat
copilul nu poate asimila un vocabulary nuantat, se exprima in cuvinte putine, cu fraze
stereotipice,redundant, vorbeste greoi, efectueaza cu mare dificultate operatii abstracte,
comparatii, generalizari.
10

Incapacitatea concentrarii atentiei asupra dimensiunilor relevante ale stimulilor din jur se
manifesta prin faptul ca individual nu-si poate concentra atentia asupra a ceea ce I se explica,
intreaba de mai multe ori acelasi lucru etc.
Incapacitatea de a fixa sau de a organiza, intr-o maniera eficienta, elementele unei sarcini de
lucru priveste dificultatile in articularea unor secvente practice de lucru in scopul obtinerii unei
finalitati precise sau a unui produs finit, fara o indrumare permanenta din partea unui mentor.
Rigiditatea la nivelul scoartei cerebrale determina mentinerea rigida a ipotezei initiale, chiar daca
aceasta este in discordanta cu stimuli din exterior.Deoarece la persoanele cu dizabilitati mintale
constructia si sustinerea datelor se fac in limitele unor granite relativ rigide,iar in functie de
particularitatile situatiei si schimbarile survenite in modul lor de viata.
Fragilitatea constructiei personalitatii si infantilismul comportamental, pe fontul dificultatilor de
stapanire a afectelor, pot conduce fie la impulsivitate,agresivitate, credulitate excesiva, fie la
izolare, frica de a relationa cu cei din jur, neincredere.De asemenea persoana cu deficient mintala
prezinta si o anumita rigiditate a conduitei, fapt care determina o serie de probleme in relatia cu
cei din jur, in special in mediul scolar.Structura personalitatii copilului cu deficienta mintala
prezinta deosebiri fundamentale fata de cea a copilului normal; pe langa diferentele cantitative
apar si diferentieri calitative, cu impact negativ asupra procesului de adaptare si integrare in
comunitatea din care face parte.Spre deosebire de copilul normal, copilul cu deficienta mintala
nu prezinta acele treceri successive si gradate, acea plasticitate si mobilitate.
CLASIFICARE

Clasificarea deficienei de intelect

Diversitatea punctelor de vedere din care poate s fie abordat deficiena mintal se reflect atat
printr-o diverstitate terminologicala,cat mai ales printr-o dificultate de realizare a unei clasificri
a deficientei mintale, inand seama de marea varietate a formelor i tipurilor clinice, de paleta
larg a etiologiei i de simptomatologia extrem de bogat.
. Dup elaborarea de ctre A. Binet i Th. Simon (1908) a cunoscutului test de inteligen,
testul B.S. - clasificarea deficienilor mintali dup criteriul deficitului intelectual, inclusiv
dup gradul ntrzierii n dezvoltarea mintal, s-a fcut mai ales prin procedee
psihometrice.Pentru aprecierea capacitii intelectuale, n psihometrie a fost introdus calculul
coeficientului intelectual - prescurtat C.I. (sau I.Q. dup denumirea englez) - pe baza stabilirii
raportului ntre vrsta mintal i vrsta cronologic (real),dup cum sublinia si R.Zazzo (1969,
trad. 1979): coeficientul intelectual red indirect raportul dintre ritmul de dezvoltare al unui
individ i ritmul mediu de dezvoltare a propriei grupe de vrst."
11

In functie de valoarea coeficientului de inteligenta,putem opera urmatoarea clasificare:

-peste 140- inteligenta extreme de ridicata
-120-140- inteligenta superioara
-110-119- inteligenat deasupra nivelului mediu
-90-109-inteligenata de nivel mediu
-80-89-inteligenta sub medie
-70-79- inteligenta de medie( intelect liminar)
-50-69-deficienta mintala usoara( de gradul I)
-20-49- deficient mintala moderata si severa( gradul II)
-0-19- deficient mintala profunda sau grava( gradul III)
Formele cuprinse intre C.I. 0-80 intra in categoria deficientelor mintale.
Exist ns i alte numeroase clasificri pe baz de C.I, ale gradelor deficienei mintale, mai mult
sau mai puin diferite de la un autor la altul,dupa cum urmeaza:
Dup A. Binet i Th. Simon, 1908:
Deficieni mintal:
Idioi: CI: 0 20/25
Imbecili: CI: 20/25 50
Debili: CI: 50 70
Subnormali:
Liminari CI: 70 90
Normali: CI: peste 90

Dup I. Druu, 1995:

deficien mintal profund CI 0 20/25
deficien mintal sever CI 20/25 35
deficien mintal moderat CI 35 50/55
deficien mintal uoar CI 50/55 70/75
intelectul de limit CI 70 85
dupa E. Verza, 1998:
- intelectul de limit sau liminar se situeaz ntre C.I. 85 i 90;
- debilitatea mintal (numit i handicap de intelect uor sau lejer) este cuprins ntre C.I. 50 i
85;
12

- handicapul intelectual sever (cunoscut i sub denumirea de imbecilitate) are un C.I. cuprins
ntre 20 i 50;
- handicapul intelectual profund (denumit i idioie) se situeaz sub C.I. 20.
Dup Gh. Radu, 1999:
deficien mintal profund CI < 29
deficien mintal sever 30 < CI < 49
deficien mintal moderat 50 < CI < 64
deficien mintal uoar 65 < CI < 74
Printre subiectii cu deficien uoar, moderat i sever mai intalnim i liminari, si a pseudodeficieni mintai..
Caracteristicile intelectului liminar: organizare mintal subnormal, cu funcii fluctuante sau
sczute i cu un nivel fluctuant de dezvoltare ( CI = 70 90), ritm incetinit al dezvoltrii
intelectuale, mari dificulti in trecerea spre stadiul superior al gandirii abstract-logice, operaii
mintale imprecise, nesigure i rigide, dificulti in prelucrarea informaiei dobandite, capacitate
limitat de comutare i transfer a achiziiilor, imaturitate afectiv,
dificulti de control voluntar, dificulti de actualizare i aplicare a celor invate, imaturitate
socio-afectiv.
Termenul de pseudo-deficien mintal (I. Druu, 1995) se refer la acele categorii de copii cu
intarziere sau incetinire in dezvoltarea psihic, cu blocaje emoionale, cu carene educative,
care sunt determinate, in general, de factori de origine extern i al cror randament colar i
rezultatele la unele teste psihologice sunt similare cu ale deficientului mintal. (ap. Gh. Radu,
1999)

Utilizarea exclusiv a criteriilor psihometrice n clasificarea deficienilor mintali prezint

pericolul alunecrii pe panta unei aprecieri cantitative, a asimilrii debilului mintal cu un copil
normal de o etate cronologic mai mic.Astfel de interpretri nu in seama tocmai de o principal
trstur a debilului mintal :dizarmonia dezvoltrii sale ntrziate.In dorina de a evita interpretarea cantitativ, unii autori recurg la descrierea principalelor trsturi ale dezvoltrii psihice a
deficienilor mintal, fie ca o completare la datele psihometrice, fie renunnd complet la acestea
din urm.
Poate cea mai cunoscut descriere, reluat in diverse variante in numeroase lucrri de
specialitate, este cea care incearc s prezinte o imagine global asupra debilitii mintale, prin
referire la trei laturi fundamentale ale structurii personalitii: latura perceptiv,
conceptual i comportamental. Fenomenul pe care ni-l prezint aceast descriere - fenomen
relativ complex, cunoscut in literatur sub numele de sindromul lui Strauss - este caracteristic
numai pentru cazurile de debilitate mintal exogen.
Principalele sale trsturi sunt urmtoarele:
*tendin general spre perseverare;
*dificulti in perceperea figur - fond;
*fixarea pe elemente neeseniale, uneori absurde, intr-o
13

activitate de comparare;
*accentuat incapacitate de autocontrol;
*instabilitatea comportamentelor, pe fondul unei labiliti a
dispoziiei, conduite anxioase i agresive.
Ulterior, E.A. Doll completeaz acest tablou, evideniind i alte insuficiene ale debilului mintal:
* in domeniul percepiei vizuale i auditive;
*in domeniul simului ritmului, al lateralizrii i al
limbajului;
* in domeniul invrii i al adaptrii la situaii noi;
*sub-normalitate a competenei sociale, ca o consecin a tuturor insuficienelor enumerate.
Ali autori ( M.S. Pevzner (1959), A. Rey
(1963), S.l. Rubintein (1970) .a) recurg la descrierea principalelor
caracteristici ale celor trei niveluri tradiionale de gravitate ale strilor de handicap mintal.
In continuare este prezentata descrierea acestor acracteristici din Dicionarul
Defectologic(1970), pstrand terminologia utilizat de autori:
Idioia reprezint o stare accentuat de nedezvoltare mintal i a intregii personaliti, de
dereglare a dezvoltrii psihice i fizice, insoit de tulburri endocrine, de malformaii in
structura scheletului i a craniului.
Motricitatea idioilor este deficitar, indeosebi sub aspectul capacitii de coordonare a
micrilor, muli prezentand tulburri ale mersului i stereotipii motrice, in ceea ce privete
dezvoltarea vorbirii, de obicei, aceti handicapai grav nu depesc stadiul
insuirii unor cuvinte izolate, pe care, de cele mai multe ori, le pronun deformat. Nu ineleg
ambiana in care se gsesc i nu reacioneaz adecvat condiiilor concrete care-i inconjur. Nu
reuesc s-i formeze nici deprinderile elementare de autoservire. Manifest accentuate tulburri
in comportament, pe fondul unei stri generale de apatie sau, dimpotriv, a unei permanente
agitaii.
Necesit o supraveghere i o ingrijire neintrerupt, fiind dirijai, de
obicei, spre instituii de asisten sau rmanand in ingrijirea permanent a familiei.
Imbecilitatea reprezint o stare de dereglare a dezvoltrii fizice i psihice, mai puin accentuat
decat in cazurile de idioie, totui suficient de evident. Imbecilii ii insuesc unele elemente ale
vorbirii, dar bagajul lor de cuvinte este limitat, iar pronunia alterat. Deosebit de evidente sunt insuficienele motricitatii fine, ceea ce influeneaz puternic
asupra capacitii lor de insuire a scrierii. Manifest o accentuat nedezvoltare a capacitilor
cognitive, indeosebi a proceselor analitico-sintetice, ceea ce determin dificulti importante in
activitatea de formare chiar i a celor mai elementare deprinderi de citit i socotit.
Comportamentul lor este pueril, inadaptat, chiar i cerinelor simple ale activitii
colare, in condiiile unei asistene i educaii speciale permanente, ei reuesc, totui, s-i
formeze deprinderi elementare de autoservire, de comportament i de munc simpl. Nu reuesc
s ating un suficient grad de orientare i de adaptare la cerinele mediului inconjurtor,
rmanand intr-o permanent stare de dependen.
De obicei, sunt orientai spre instituii de asisten social i de educaie elementar, unde li se
formeaz deprinderi simple de munc in condiii protejate.
Debilitatea mintal reprezint, la randul su, o stare de insuficient dezvoltare mintal i fizic,
mai puin accentuat ins decat in cazurile de imbecilitate. Debilii mintal ii insuesc vorbirea,
iar tulburrile lor motrice pot fi corectate intr-o asemenea msur care
s le permit pregtirea pentru o activitate practic simpl. Cu toat diminuarea capacitilor
intelectuale, debilii mintal sunt capabili si insueasc deprinderile elementare de citit, scris i
socotit, s fac fa cerinelor ce rezult din programele de invmant ale colii speciale.
Comportamentul lor poate fi mai uor educat, ei reuind s se orienteze, mulumitor, in situaii
simple, s se supun regulilor de conduit in coala special, s execute diferite sarcini
elementare in activitatea instructiv-educativ. Pot fi pregtii pentru anumite munci simple, cei
14

mai muli dintre ei reuind, ulterior, s se integreze, cu rezultate acceptabile, in colectiviti

obinuite.
In literatura de specialitate, acest mod de a descrie caracteristicile
deficienei mintale, pe niveluri de gravitate, mai este numit i
Sindromul oligofrenic sau Sindromul Luria-Pevzner .
CARACTERISTICILE

COPIILOR

CU

DIZABILITATI

INTELECTUALE

MODERATE
O prezentare detaliata a caracteristicilor copiilor cu dizabilitati intelectuale
moderate( imbecili) o regasim in lucrarea elaborate de P.Arcan si D. Ciumageanu Copilul
deficient mintal(1980), pe care o vom prezenta in cele ce urmeaza.
Unii autori prefer utilizarea termenului de infirmitate mintal (pentru idioi i imbecili),
deoareoe acest concept nglobeaz nu numai ansamblul cazurilor clinice, ci i toate implicaiile
sociale ridicate de aceti deficieni mintali oare reprezint 2% din populaie.
In ceea ce privete limitele psihometrice ale imbecilitii, ele variaz de la autor la autor. Cele
mai utilizate limite le regasim insa la: Binet-Simon cat si M. Terman care situeaza varsta mintala
intre 2-7 ani,respectiv 3-7 ani; iar Wechsler si A.Rosea regatesc ca I.Qvarieaza intre 20/ 2249/50.
Spre deosebire de idioi, care au la ndemn numai paleointelectul", imbecilii, ating nivelul
neointelectului " care le permite s se serveasc de experienele anterioare pentru a se adapta la
o situaie nou (Wallon).
Cel afectat de imbecilitate este, parial, educabil, lucru foarte important pentru stabilirea
msurilor de asisten social i recuperare profesional.

CARACTERISTICI SOMATICE
Fiind vorba de afeciuni care n majoritatea cazurilor sunt contractate n cursul perioadei fetale,
avnd ca suport etiopatogenic o tulburare genetic, metabolic, cromozomial sau embriofetopatic, frecvena malformaiilor somatice este de regul ridicat. Dintre malformaiile
intalnite notm :
aspectul displastic facio-cranian (hipertelorism, macroglosie, asimetrii craniene, oxicefalie,
gur de lup, bolta palatin ogival, facies de pitic, urechi malformate, displazii faciale,
proeminena globilor oculari, nas lit etc.) ;
malformaii viscerale : hepato-spleno-megalie, hernii ale peretelui abdominal ;
tulburri de dezvoltare somatic cu deficit ponderostatural , disproporii evidente ntre
lungimea corpului i a membrelor ;
modificri ale cutano-mucoaselor (ichtioze, pete vasculare, tumorete subcutanate, procese de
hiperkeratoz sau lichenifieare etc.) ;
modificri osteo-articulare (de static a coloanei vertebrale, picior stramb etc.) ;
anomalii genitale (criptorhidie, pseudohermafroditism etc ) .
3.3.4. STIGMATE NEUROLOGICE
15

La fel cu modificrile somatice i cele neurologice sunt ntilnite la imbecili intr-o proporie mai
mare decat la debilii mintali, ns mai discrete i mai constante dect la idioi.
Caracteristic acestei forme clinice este tulburarea de motricitate, n adevr motricitatea este slab
dezvoltat i insufficient difereniat. Imbecilul nu poate executa o micare izolat (de
exemplu nu poate nchide un ochi singur), micrile snt stngace i lipsite de finee prezentnd
numeroase sincinezii mai ales la nivelul membrelor superioare.
In afar de aceste tulburari intalnim i o serie de sindroame neurologice bine conturate, ca :
microcefalie, hidrocefalie, craniostenoze, displazii faciale (mongolian, hurleriana e t c ) ,
anomalii cranio-faciale nsoite cu malformaii ale organelor senzoriale (vizual, auditiv).
Sunt ntlnite sindroame neurologice motorii (hemiplegii, parapareze), tulburri extrapiramidale
i spinocerebeloase (ataxie, micri involuntare, tremor intenional, tulburari de echilibru,
hipertonie muscular cu hiporeflexie), vestibulre i atingeri de nervi cranieni (motricitatea
extrinsec a globilor oculari, pareze faciale), toate acestea intregind tabloul deficienei mintale de
gradul II.
TABLOUL PSIHOPATOLOGIC
Pe plan intelectual, spre deosebire de idioi, imbecilii ajung s-i nsueasc sistemul simbolic al
limbajului n vederea comunicrii.
Vorbirea lor este ns imperfect. Sub raportul pronuniei prezint numeroase defecte de
articulaie, iar inteligiilitatea este redusa. Vocabularul este restrns la cuvintele uzuale.Structura
gramatical a limbii nu este nsuit i datorita acestui fapt vorbirea lor este frecvent
agramatical. Prin definiie ei nu reuesc s-i nsueasc citit-scrisul, iar atunci cnd totui
reuesc deprinderea este mecanic, se bazeaz
pe unele mecanisme de globalizare i este partiala i prin aceasta imperfect referindu-se numai
la o serie din elementele limbajului scris.
Gndirea imbecililor rmne prin excelen o gndire concret, situaional restrngndu-se la
rezolvri mecanice. La sfritul dezvoltrii lor, imbecilii nu depesc mecanismele
gndirii conceptuale i modurile operaionale care caracterizeaz
gndirea copilului de 7 ani. Imbecilii nu reuesc s neleag relaiile spaiale i nu pot s
achiziioneze noiunea de numr.
Afectivitatea imbecililor este ntotdeauna foarte imatur i labil. Imaginile parentale constituie
singurul lor system de referin, singura experien relaional, din aceasta decurgnd
infantilismul lor marcant.
Imbecilii au o mare nevoie de securitate. Ei prezint conduit reactive la o situaie de abandon i
pe acest fond se pot dezvolta structure mintale obsesionale, fobice sau hipocondrice.
Comportamentul imbecililor este dominat de emotivitate care ns este ntotdeauna rau
controlat, este constant punctat de insecuriti, deoarece lumea i apare ca fiind ostil. Imbecilii
nu au un sentiment profund de incapacitate i inferioritate.
Numeroasele comportamente aberante ntlnite la imbecili nu snt dect reacii de insecuritate i
furie sau atitudini de prestan. De multe ori comportamentul lor nu este decat o tentativa de a
evita o situaie de eec.
Srcia experienei i ineria explic tendina imbecililor de a circumscrie lumea lor la o zon
restransa n care toate elementele sunt cunoscute.
Afectivitatea imbecilului rmne deci elementar. Unii snt indifereni, inactivi, izolai, alii snt
afectuoi, emotivi i arata un ataament exclusiv persoanelor care se ocup de ei.
Aceast labilitate afectiv se manifest prin plns i crize nemotivate, furii subite, violente,
paroxistice, un oarecare negativism fa de anturaj.
Fondul afectiv este alctuit din puerilism i vanitate, reacii ostile frecvente, trsturi care fac
foarte dificil integrarea social a imbecililor. Trebuie s adugm i frecvena unor manifestri
psihopatice. Deliruri de revendicare i persecuie, episoade de depresie anxioas n cursul crora
poate apare suicidul, uneori imbecilul poate deveni periculos pentru viaa social, ajungnd pn
la crim.
16

Atenia este caracterizat prin instabilitate ; atunci cnd este interesat, p e n t r u scurt vreme,
imbecilul s e poate ooncentra.
Memoria este de regul diminuat ns uneori poate s fie hipertrofiat, excepional. Prezena
hipermneziei a dat natere la o grup numit abuziv idioi savani" n timp ce n realitate ei sunt
nite imbecili. Sunt cunoscui n primul rnd imbecilii calculatori, dintre care cel mai celebru
rmne Inaudi, apoi .calculatorii de calendare raportati de Blin (1910), Heuyer (1926), Delay
(1947). Toi aceti imbecili cu o memorie excepional vin de fapt i ilustreaz aceast
disarmonie a dezvoltrii intelectuale intalnite la aceti deficieni mintali.
In literatura de specialitate sunt definite un oarecare numr de tipuri clinice, nu numai dup
etiologie, ci i dup tarsaturile comune ale aspectelor clinice i de evoluie. Dintre aceste tipuri
amintim : mongolismul, ntrzierea cu note autistice, cretinismul,
vitrzierea mixedematoas. Se ntlnesc i imbecili euforici, de regul verbali care pot ajunge la
unele performane colare ns care sunt cu totul inutilizabile pentru ei. Aceast ncercare de a
desprinde unele tipuri clinice are o valoare prognostic i educativ-terapeutic deosebit,
nuannd atitudinea recuperatorie fa de aceti deficieni.

17