Academia de Studii Economice- Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse

de Valori

Tintirea inflatiei si cursul real de

schimb pe pietele emergente

Realizatori: Burdulea Ramona Alina

Mceanu Andra Maria

Bucuresti
2013
1

Academia de Studii Economice- Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse

de Valori

Rezumat
.
Exista dou strategii de politic monetar prin care bncile centrale pot atinge
obiectivul stabilitii: strategia bazat pe obiective intermediare i intirea inflatei. n ultimele
dou decenii, bncile centrale din cteva ri dezvoltate au trecut la intirea inflaiei ca i
cadru al politicii monetare, aceast strategie devenind o opiune atractiv pentru un numr
mare de ri emergente din Europa Central i de Est, America Latin si Asia de Est. n toate
aceste ri rata inflaiei a nregistrat un trend descendent dup adoptarea intirii inflaiei, astfel
c pn n prezent nici una dintre aceste ri nu a renunat la aceast strategie
n cele ce urmeaz vom analiza fenomenul de intire a inflaiei n rile emergente,
lund n considerare cursul real de schimb. rile ce urmresc intirea inflaiei urmeaz o
strategie mixt, unde att inflaia, ct i cursul de schimb sunt factori hotrtori ai politicii
monetare.
Introducere
intirea inflaiei a devenit o procedur standard adoptat de bncile centrale din lume,
deoarece banca centrala este instituia care deine supremata n a asigura stabilitatea
preurilor pe termen lung, iar n al doilea rand, politica monetar, prin controlul inflaiei, poate
stimula creterea economic i ocuparea forei de munc pe termen lung.
intirea inflaiei presupune urmtoarele caracteristici, dup cum au fost sintetizate de
Mishkin (1998):
Publicarea unor inte numerice pentru inflaie, fie ca interval (1-3%), fie sub
forma de puncte (1,5% anual)
Creterea transparentei politicii monetare
O rspundere mare a bncii centrale n raport cu ndeplinirea obiectivelor sale
principale
Un angajament al instituiei ce conduce politica monetar fa de stabilitatea
preurilor i fa de nivelul ratei inflaiei
intirea inflaiei a devenit subiectul a numeroase controverse att n rndul
teoreticienilor, ct i al bancherilor. Unii dintre acetia pun accent pe avantajele acestei
strategii, alii, dimpotriva, insista pe neajunsurile ei.
Considerm c un avantaj al intirii inflaiei const n faptul c vizeaz atingerea i
meninerea ratei inflaiei la un nivel sczut i stabil, avnd efecte pozitive asupra creterii
economice.
intirea inflaiei presupune un grad ridicat de transparen, banca central publicnd
periodic rapoarte asupra inflaiei( introduse pentru prima dat de Banca Angliei, 1993)-n
cadrul acestor rapoarte sunt expuse publicului direciile de aciune, cauzele deviaiei de la
obiectivele fixate i soluiile propuse pentru remedierea anumitor situaii -. De asemenea,
aceast strategie permite bncii centrale s urmeze o politic monetar proprie, dar nu nltur
preocuparea pentru omaj i stabilizarea produciei. Flexibilitatea, respectiv, stricteea unei
astfel de strategii se refera la modul n care sunt tratate celelalte variabile macroeconomice,
2

Academia de Studii Economice- Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse

de Valori

precum ocuparea forei de munc, producia sau cursul real de schimb. Lund in considerare
aceste aspecte, o strategie strict urmrete ndeplinirea obiectivelor inflaioniste, n vreme ce
o strategie flexibil presupune i controlul celorlalte variabile.
Exista si argumente ce descurajeaz adoptarea acestei strategii. intirea inflaiei a fost
deseori criticat pe motivul ca vizeaz doar inflaia, ignornd evoluia activitii productive.
O parte din aceste neajunsuri ale intirii inflaiei nu pot fi, in realitate, obiecii serioase
la adresa unei strategii de tintire a inflatiei bine conturata. Pe fondul acestor argumente pro si
contra, suntem de prere ca practica a demonstrat eficienta acestui regim de politica monetara
in condiiile in care banca centrala reuete sa asigure stabilitatea procesului dezinflaionist,
stabilitatea sistemului financiar fiind o condiie suplimentara in acest scop (Mishkin si
Savastano, 2001).
n ultimele doua decenii bncile centrale au constatat ca strategia politicii monetare
bazata pe influenarea inflaiei prin controlul variabilelor intermediare i-a pierdut eficiena.
n scopul soluionarii acestei probleme, cteva ri industrializate precum Noua Zeelanda,
Canada, Marea Britanie, Australia si Suedia au adoptat strategia de politic monetar care
intete direct inflaia.
Exemplul lor a fost urmat si de alte tari nou industrializate si in curs de dezvoltare care
au trecut, de asemenea, la tintirea inflatiei: Brazilia(1999), Chile(1990), Finlanda(1993),
Coreea(1998), Filipine(2002), Norvegia(2001). Recent, aceasta strategie a patruns si in tarile
central si est europene precum Cehia(1997), Polonia(1998), Ungaria(2001), Romania(2005) si
Bulgaria(2006).
Conditiile existente in aceste tari in momentul adoptarii tintirii inflatiei erau deosebit de
variate sub diferite aspecte: dimensiunile tarii; caracteristicile structurale; gradul de
dezvoltare; nivelul inflatiei etc. Spre exemplu, rata anuala a inflatiei era in jur de 5% in
Canada, Marea Britanie, Finlanda, Spania si Brazilia, de aproximativ 20% in Chile si Israel si
in jur de 10% n Cehia, Polonia, Ungaria si Romania. Cu toate acestea, in toate aceste tari rata
inflatiei a intrat intr-un trend descendent dupa adoptarea noului regim, atingandu-se obiectivul
pentru care acesta a fost adoptat.
Bancile centrale care au adoptat acest cadru al politicii monetare sunt multumite de
rezultatele obtinute pana in prezent.

Analiza
Tintirea inflatiei a fost adesea criticata pe motiv ca ignora evolutia activitatii productive
sau datorita faptului ca politica monetara este mai rigida in ceea ce priveste alte obiective,
concentrandu-se doar pe atingerea tintei stabilite (Mishkin, 2001).
Literatura de specialitate s-a concentrat in ultimii ani pe studiul politicii monetare si a
performantelor economice in cazul adoptarii regimului de tintire a inflatiei in special in tarile
industriale, dezvoltate. Aceste studii masoara, in primul rand, efectele tintirii inflatiei asupra
inflatiei si a altor variabile macroeconomice, iar in al doilea rand descriu procedurile
operationale ale bancii centrale, dorind astfel sa faca o distinctie intre politica tarilor ce au
adoptat strategia tintirii inflatiei si cele ce nu au adoptat-o.
3

Academia de Studii Economice- Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse

de Valori

In anul 2002, Johnson a realizat un studiu asupra a cinci tari care au adoptat tintirea
inflatiei(Australia, Canada, Noua Zeelanda, Suedia si Regatul Unit) si sase tari care nu au
folosit aceasta strategie. El a descoperit ca anuntarea tintelor inflatiei a determinat o scadere
semnificativa a inflatiei.
In anul 2003, Ball si Sheridan au realizat si ei un studiu pe douazeci de tari membre
ale Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD), dintre care sapte au
adoptat tintirea inflatiei la inceputul anilor `90. Scopul acestui studiu a fost determinarea
impactului tintirii inflatiei asupra performantelor economice. Cei doi au constatat ca
performantele economice s-au imbunatatit atat in tarile ce urmaresc tintirea inflatiei, cat si in
cele care nu au adoptat aceasta strategie. Inflatia s-a redus mai mult in tarile ce foloseau drept
strategie tintirea inflatiei. In opinia lor, insa, succesul tintirii inflatiei este doar aparent,
intrucat tarile simpatizante ale acestei strategii au pornit de la o inflatie initiala mai ridicata.
Concluziile lui Ball si Sheridan au fost contrazise ulterior de alte studii, care introducand in
esantion si economiile emergente, au demonstrat ca strategia de tintire a inflatiei este una
eficienta, reducand nivelul inflatiei (Vega si Winkelried, 2005; Fondul Monetar International,
2005).
Denis a realizat un studiu in anul 2003 bazat pe experienta Australiei si a aratat ca
autoritatile trebuie sa urmareasca atat inflatia, cat si cursul real de schimb.
Autorii articolului au luat in considerare un set de date din 16 tari emergente:
Argentina, Brazilia Columbia, Republica Ceha, Ungaria, Indonezia, Israel Iordania, Coreea,
Malaezia, Mexic, Maroc, Peru, Insulele Filipine, Polonia si Tailanda. S-au bazat pe articolul
lui Mishkin si Schmidt-Hebbel (2007) pentru a identifica regimul monetar si data de la care sa inceput tintirea inflatiei. Au cules date trimestriale pentru aceste 16 tari emergente pentru
perioada 1989-2006. Autorii au eliminat perioadele cu hiperinflatie( inflatie anuala mai mare
de 40%) sursa primara folosita pentru colectarea de informatii a fost Fondul Monetar
International. In principiu, cresterea PIB-ului este aceeasi in tarile ce folosesc strategia de
tintire a inflatiei , cat si in cele ce au adoptat alte strategii , in vreme ce rata inflatiei este la
jumatatea valorii medii in cazul tarilor ce tintesc inflatia (5.4%), comparativ cu tarile ce nu
aplica acest procedeu (9.6%); tintirea inflatiei poate sprijni tarile cu performante economice
scazute sa se apropie de tarile cu performante economice mai bune. De asemenea, valoarea
medie a ratei dobanzii nominale este cu 3.7% mai mica in tarile ce urmaresc tintirea inflatiei,
decat in celelalte cazuri, ceea ce este n concordanta cu ideea ca una din motivatiile pentru
adoptarea acestei strategii este imbunatatirea performantelor economice.
Variabilele externe sunt, de asemenea, foarte importante pentru a diferentia procedurile
de functionare ale tarilor ce au adoptat tintirea inflatiei si a celor ce au adoptat alte strategii. In
ambele cazuri, bancile centrale reactioneaza la cursul real de schimb in stabilirea ratei
dobanzii. Este, insa, de retinut faptul ca reactia cursului real de schimb este mai mica n tarile
ce tintesc inflatia (0.07), comparativ cu celelalte (0.13). Un factor ce joaca un rol hotarator in
stabilirea ratei dobanzii in cazul tarilor emergente il joac vulnerabilitatea n exterior. S-a
constatat ca vulnerabilitatea este mai mare in cazul tarilor exportatoare de bunuri de larg
consum. Statisticile arata ca rata media a inflatiei si rata dobanzii sunt mai mari in cazul
tarilor exportatoare de bunuri de larg consum, in vreme ce restul variabilelor sunt aproximativ
4

Academia de Studii Economice- Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse

de Valori

similare cu cele ce corespund tarilor ce nu exporta astfel de bunuri. In mod surprinzator, se

pare ca doar tarile exportatoare de bunuri de larg consum sunt adeptele tintirii inflatiei.
In general, tintirea inflatiei este o strategie viabila pentru majoritatea tarilor
emergente, aceasta avand efecte benefice asupra performantelor economice.
Concluzii
In urma studiului realizat asupra celor 16 piete emergente au aparut dovezi clare care
atesta faptul ca exista o influenta mare a inflatiei asupra ratei dobanzii pe pietele care au
adoptat tintirea inflatiei. Prin contrast, s-a aratat ca in tarile care nu sunt adepte ale strategiei
tintirii inflatiei, bancile centrale nu iau in considerare inflatia atunci cand stabilesc rata
dobanzii.
De asemenea, autorii articolului au demonstrat ca influenta cursului real de schimb
este mai mare in tarile care urmaresc politica tintirii inflatiei si care au un export mai ridicat,
lucru deloc surprinzator, avand in vedere ca acest tip de tari este cel mai vulnerabil la
modificarile cursului real de schimb. Mai mult decat atat, obiectivele stabilizarii cursului real
de schimb nu par a influenta stabilirea ratei dobanzii de catre bancile centrale.
1Tintirea inflatiei are o serie de avantaje notabile in comparatie cu celelalte strategii de
politica monetara, dar si unele neajunsuri.
Consideram ca avantajele primeaza, iar unele neajunsuri formulate in anumite studii
nu sunt solide in cazul unei tintiri a inflatiei bine formulate si care a fost adoptata dupa ce
conditiile necesare succesului acestei strategii au fost indeplinite.
Rezultatele unui numar impresionant de studii au aratat ca tintirea inflatiei
imbunatateste evolutia inflatiei si are un efect pozitiv asupra cresterii economice. In acelasi
timp, asteptarile inflationiste sunt mai bine ancorate in cazul adoptarii acestei strategii. Chiar
daca rezultatele unor studii nu au indicat dovezi clare pentru avantajele tintirii inflatiei,
acestea nici nu au furnizat argumente solide impotriva acestei strategii.

Academia de Studii Economice- Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse

de Valori

Bibliografie

http://www.nber.org/papers/w14561.pdf?new_window=1
ftp://ftp.repec.org/opt/ReDIF/RePEc/vls/vls_pdf/vol12i4p93-108.pdf
http://www.moneycrashers.com/nominal-vs-real-interest-rates-calculateinflation/