Vasile Voiculescu se impune in contextul literaturii romane ca un inovator

in ceea ce priveste evolutia prozei fantastice. Preocupat de o lume fabuloasa,

concepe povestirile in acord cu o afinitate personala, el considerand ca lumea
fabuloasa a apelor are ceva magic si,poate, tocmai de aceea in volumul Iubire
magica isi propune sa exploreze aceasta lume.
Povestirea se defineste ca o naratiune subiectivizata , povestirea este
realizata din perspectiva naratorului care este atat participant cat si mesager al
intamplarii, care se limiteaza la nararea unui singur fir epic. Se manifesta interes
nu atat fata de personaje cat si fata de situatia creata, fapt din care deriva
caracterul etic sau exemplar al povestirii.
Povestirea fantastica Lostrita are ca subiect legenda despre tanarul
Aliman si lostrita fermecata pe care pescarii de pe malul Bistritei o povestesc de
generatii intregi.
Ne aflam astfel intr-o lume fabuloasa imaginata de scriitor, salbatica, plina de
vitalitate, cu eroi aflati sub semnul magiei, autorul dezvoltand un mit frecvent
intalnit in literatura universala : atractia exercitata de fiintele apelor asupra
omului. Spiritualitatea primitiva nu cunostea ruptura dintre fictiune si realitate ,
dintre normal si anormal, dintre sacru si profan,. Recunoasterea si existenta
fantasticului sunt posibile numai atunci cand oamenii au afectiv constiinta
fantasticului.
Astfel, fantasticul este relevat de prezenta unor fapte, evenimente sau
intamplari neclare, vagi sau ciudate care ies de sub incidenta normalului, dand
cititorului o stare de incertitudine. Alt element de factura fantastica este
reprezentat de trecerea din plan real in plan imaginar si invers, fara a exista o
delimitare intre ele. Personajele unei opere fantastice au un comportament
ciudat, iar deznodamantul este ambiguu, indecis sau vag.
Incipitul il constituie superstitia poporului ca diavolul ia diverse infatisari
pentru a atrage oamenii spre distrugere. Asadar, lostrita este in acest caz duhul
rau al apelor sau dracul de balta care a vrajit multi barbati cu iubirea ei.
Rezultatul a fost dezastruos deoarece multi pescari furati de stralucirea ei s-au
inceat in apele Bistritei. Observam inca de la inceput ca realul fuzioneaza cu
fantasticul astfel spatiul este real , reprezentat de un sat de pe malul Bistritei, iar
timpul este mitic sau fabulos. Cele 2 ipostaze ala lostritei: regina pestilor din
epele de munte si fata cu apucaturi ciudate, probeaza faptul ca ea este
perceputa ca o valorificare a mitului sirenei. Tocmai aceasta legenda il determina
pe tanarul Aliman, un flacau frumos si voinic,fascinat de pescuit si de lumea
acvatica, sa nutreasca dorinta de a o prinde, macar pentru o clipa.
In acord cu dorinta acestuia, lostrita i se arata, de fapt a reusit sa o prinda
in brate, dar i-a scapat din maini ca o sageata licaritoare, moment in care aliman
a ramas buimac si vrajit. Incearca necontenit sa o prinda din nou dar ultima lui
speranta era un batran cu experienta care ii confectioneaza o lostrita din lemn,
asemanatoare cu cea din Bistrita, pe care trebuia sa o elibereze in rau in miez de
noapte dupa ce ii spunea un descantec, descantec care are rolul de a ne ilustra
lepadarea lui Aliman de lumea lui Dumnezeu, acesta facand un pact cu
diavolul, amintindu-se astfel de mitul faustic.Flacaul adoarme dar cand este trezit

vede in valurile Bistritei o fata pe care o salveaza. Aceasta isi revine cu usurinta,
le fel de repede cum i se usuca parul si hainele.
Aliman o duce la el acasa,petrec mult timp impreuna, fiind foarte fericit,
dorindu-si chiar sa se insoare cu fata pe care o numise Ileana, nume cu
rezonanta fantastica. Insa fata cand auzi de nunta si popa, ii spuse tanarului ca
nu acesta era scopul ei in viata, iar ca element specific fantasticului, mama fetei
apare de nicaieri si o pe aceasta acasa, mai repede decat isi putea Aliman
imagina.
Aliman o cauta,dar in zadar. Indurerat si demoralizat, Aliman s-a inchis in
el, moment propice pentru ca o fata indrazneata din sat sa actioneze,
determinandu-l sa se insoare cu ea. In noaptea dinaintea nuntii Aliman viseaza
ca se casatoreste cu lostrita, cununati fiind de batranul vraci, vis care il
bulverseaza si mai tare. A doua zi, in timpul ospatului, Aliman este anuntat ca
lostrita a aparut si, ametit de bautura, porneste spre valurile Bistritei, cu gandul
sa o omoare, insa el este cel care se pierde in valurile involburate, dupa ce
anterior striga asemenea unui posedat am sa te prind si sa te mananc la nunta
mea pentru a se cufunda in final cu ea in brate pentru totdeauna. Moartea sa
dramatica sugereaza ideea ca cel ce are tentatia absolutului devine victima
propriei sale aspiratii.
Povestirea are un caracter simetric pentru ca incepe si se finalizeaza prin
legenda care face referire la lostrita, perceputa in totalitate ca personaj fantastic,
iar prin imbinarea planului real cu cel fantastic, fara a se stabili niste granite fixe,
putem spune ca se configureaza atat o poveste de dragoste, cat si o poveste de
vanatoare.