MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAII INTERNAIONALE,
TIINE POLITICE I ADMINISTRATIVE
CATEDRA RELAII INTERNAIONALE

ESEU

TEMA: CE ESTE EUROPA? CE NSEAMN A FI EUROPEAN?

Coordonator tiinific:

Cujb Anastasia
Lector universitar

Autor:

Balt Andrei
Grupa 103, RI

CHIINU, 2014

CUPRINS

I.
II.
III.
IV.

Introducere
Coninut
Concluzii
ncheiere

Azi mai mult ca oricind se caut un raspuns la o intrebare expirata...Ce este

Europa? Este o unitate continentala bine fragmentata spatial sau o anumita
forma de cultura care depaseste cu mult limitele Europei geografice. Fireste orice
excurs al marii Europe de azi este incrustat in mitologia greaca. Sincer nu sunt cel
mai priceput calator din lume dar am cunoscut calatori destui. Oameni care se
lipesc de limbile straine in locuri unde de cei mi multi se lipesc de bolile
infectioase. Oameni care stiu cum sa-l convinga chiar si pe cel mai amenintator
vames si cum sa-l imbuneze pe cel mai nesuferit birocrat de la biroul de vize.
Oameni care prin culoarea pielii si prin statura lor, par jumatate localnici
oriunde s-ar duce , in Germania seamana cu germanii, in Spania ai crede
ca sunt basci, pe cind in Italia ar putea fi un adevarat Italian.
Problema pe care o punem este aceasta: cum se caracterizeaza configuratia
spirituala numita Europa? Prin urmare, nu Europa ntr-un sens geografic, nteleasa
ca o harta, ca si cum tocmai cercul oamenilor ce traiesc mpreuna teritorial ar fi cel
care ar delimita omenirea europeana. Este vorba aici de unitatea unei vieti
spirituale, a unei actiuni, a unei cretii spirituale, incluznd si scopurile, interesele,
grijile si eforturile, institutiile, modalitatiile de organizare. Indivizii actioneaza aici
n societati multiple de diferite grade, n familii, rase, natiuni, toate corelate interior
n mod spiritual, cum am spus, n unitatea unei configuratii spirituale.
Asa cum Edmund Husserl, afirma: "Europa spirituala si are un loc de
nastere bine determinat. Cu aceasta nu am avut n vedere o tara n sens geografic,
cu toate ca este vorba si de un anumit teritoriu, ci un loc de nastere spiritual ntr-o
natiune, respectiv n oameni individuali si grupuri umane ale acestei natiuni. Este
natiunea greaca antica, partinnd secolelor VIII si VII . Chr. n ea se nfiripa o
atitudine de un fel deosebit, una exemplara, fata de lumea nconjuratoare, se
realizeaza n mod consecvent o bresa n directia unui tip cu totul nou de
configuratii spirituale, lund repede proportiile unei forme culturle sistematic
nchisa. Grecii au numit-o filosofie."

Din punct de vedere geografic, Europ este continentul penultim n ordinea

marimii, ocupnd 10,4 milioane kilometrii patrati. El era locuit, n 1990, de 787,7
milioane de oameni. Marginit de Oceanul Atlantic, de Marea Mediterana,
Oceanul Arctic, Marea Neagra, Mare Caspica si Muntii Urali, Europa preia o
cincime din suprafata terestra a Pamntului. Printre trasaturile cele mai
proeminente ale acestei suprafete sunt, de amintit, naintea celorlalte, caracterul jos
al reliefului, marime mijlocie a naltimilor, buna distributie a apei n
snul

ei,

varietatea

climaterica

generata

de

continua

interferenta

curentiilor polari, curenti tropicali, complexitatea remarcabila a vegetatiei.

Dar unificarea europeana angajeaz nu numai o conotatie geografica,
usor de stabilit a Europei. Ea pune n joc de la bun nceput, o conotatie istorica a
termenului, care, mpleteste ntr-un mod foarte complicat aspecte geografice,
aspecte culturale si aspecte politice. Desigur c aceste aspecte includ si constiinta de sine privitor la aprtenenta etnica si/sau regionala, in dependenta.
Fiecare ne simtim c facnd parte dintr-o comunitate etnica a unui stat. n ce
masura ne simtim apartinnd unei etnii, unui stat si n acelasi timp, unui continent?
O astfel de ntrebare poate fi satisfacuta de acum nu dor cu ipoteze plauzibile ci
cu raspunsuri precise, deoarece Comunitate Europeana a trecut n ultimul deceniu
la aplicarea sistematica a sondajelor de opinie n materie. Eurobarometrul din 1990
a aratat, de pilda, ca n fiecare din tarile Comunitatii efectivul suporterilor
integrrii europene este cu mult mai mare dect cel al adversarilor ei. Astfel, n
urma unor sondaje de opinie se poate admite ca "mndri national" nu exclude
"mndria europeana", dar nu se poate sa nu admitem ca exista o identificare
emotionala cu patria traditionala mult mai puternica dect cea cu Europa.
Eurobarometrul arata, ns, un progres, uneori ncet, dar sigur, al identificarii
emotionale europene, nct se poate admite ca, n cazul acestor identificari, nu
avem de a face cu constante absolute, ci cu marimi varibile (este drept, variabile
pe intervale mari).

nsa, starea la un anumit moment a opiniei nu este niciodat singurul

indicator al posibilitatiilor unei situatii. Institutiile ce asigura cadrul rationarii
publice si elitele ce pot functionaliz rolul considerabil al institutiilor, reprezinta o
parte esentiala a posibilitatiilor si sunt un factor esentil n directionarea unor
evolutii. Aceste institutii sunt existente si active, n ntreaga Europ. n actiunile
lor pe directia unificarii europene, grupurile de specialisti si politicieni ce
desfasoara o actiune proeuropeana se pot sprijini n masura crescnda pe categoriile
n curs de largire a populatiei: oameni ce practica turismul, care percep avantajele
relaxarii frontierelor si comunicarii ntre servicii; muncitori, personal tehnic,
n general personal invatat si califict, care se bucura de largirea pietei
de desfacere a produselor, ca si a pietei de recrutare a fortei de munca; birocrati ce
activeaza

europeana

institutiile

europene;

intelectuali

care

vad

unificarea

o sansa pentru generatiile actule de a-si remodela existenta.

Actiunea n serviciul unificarii europene ar, nsa, nevoie de clarificari

conceptuale. Dintr-un punct de vedere ele nu pot s nu nceapa cu ntrebarea: pna
unde se ntinde propriu-zis Europa? Se stie, unificarea uropeana a luat startul n
Europa Occidentla. Ea a dus la nfaptuirea sub mai multe aspete a
"micii Europe".
Problema apartenentei la Europ trebuie abordata, din mai multe motive, cu
mijloace teoretice mai precise. Aceasta nu numai pentru a evita naivitatile unor
intelectuali, nutriti de laudabile ratiuni istorice si morale, care sunt tentati sa vada
Europa pretutindeni ntre Atlantic si Siberia, sau aventurile teoretice ale unor
politicieni, nutriti de comprehensibile ratiuni tactice, care postuleaza o Europa de
la Atlantic la Urali. Exista nca un motiv astazi, dmn de luat n seama. Este vorba
de graba unor curente nationaliste de din tarile Europei Rasaritene, care au sesizat
ntarirea tendintei proeuropene n aceste tari si a presiunii internationale n
favoarea ei, de a dereta "apartenenta la Europa" chiar n conditiile n care ele
cultiva noua ideologie a national-comunismului. Acesta dorind europenizare, dar
fara nici o rationalizare n prealabil.

Dac consideram, nu putem, de altfel, sa nu o facem, institutiile ca

obiectivare a culturii, atunci putem adduce ntreaga discutie privind apartenenta la
Europa pe terenul culturii. Adaugnd nsa de la nceput, ca prin cultura ntelegem
aici mai mult dect idei filosofice, simboluri artistice, teorii stiintifice si programe
ideologice. Cultura nseamna toate acestea, desigur, dr mpreuna cu ncorporarea
lor n forme ale trairii sociale a vietii umane. ultura nsemnnd producerea
ntelegem aici mai mult dect idei filosofice, simboluri artistice, teorii stiintifice si
programe ideologice. Cultura nseamna toate acestea, desigur, dar mpreuna cu
ncorporarea lor n forme ale trairii sociale a vietii umane. Cultura nsemnnd
producerea si circulatia de produse al reflectiei, sentimentului, cercetarii,
imaginatiei, cu un cuvnt, ale vietii spirituale. mprejurarea ca un om asimileaza, n
cazul cel mai bun, asimileaza si produce idei, simboluri, constatari, proiecte, face
din el un om cultivat. n procesul unificarii europene este nsa angajat un concept
al culturii individuale, dar si un concept al culturii mpartasite n comun de
multimile structurate ale individualitatiilor, si n primul rand acest concept. Putem
spune, cu suficienta sustinere din part faptelor, ca aflam indivizi de acelasi nivel
cultural n diferite comunitati nationale europene, dar nu toate comunitatile
ncorporeaza n structurile institutional aceleasi valori sau nu toate o fac n aceeasi
masura. Sub alt aspect privind lucrurile, cultura europeana s-a delimitat de culturile
asiatice, n raport cu care ce a existat ea in faza initiala si s-a format ulterior,
tocmai prin faptul ca a obiectivat n comportamente si institutii cultura spirituala.
La ntrebarea "n ce consta cultura europeana? Care sunt caracterele ei
specifice?", Raspunsul se da n general pe baza istoriei culturii europene, printr-o
combinatie cu ceea ce a fost si ce este n afara Europei: la nceput Asia, apoi Africa
si America de Sud, acum Asia si America, mai ales. n orice caz, Europa nceput
sa defineasca n conditiile pericolului otoman si totdeauna ea se ntelege pe sine
raportata la ceva diferit de ea. Se onsidera drept perioada de nastere a Europei
relevante astazi secolele 11-12, nd, exterior, dar si interior, continental nostru
onsacra o ordine culturala distincta. "Secolul a 12-lea poate fi socotit cu deplina
justificare drept primul secol al unei noi Europe. De-a lungul sau a devenit

perceptibil pentru prima oara specificul istoriei europene: controversa conditionata

politic, religios, spiritual-cultural, social si economic, dintre parteneri care au
aceeasi origine." nsa, specificul a fost preluat de multe ori n termenii "istoriei
spiritului" profilata n secolul trecut si concentrata asupra autodesfasurarii
spiritului si a raporturilor pur spirituale. Formula a esuat datorita faptului ca a
reusit sa apostuleze o viziune negeneralizabila asupra istoriei spiritului si sa izoleze
spiritual de dinamica sferelor autonomizate ale societatii moderne (economie de
piata, tehnica de productie bazata pe aplicarea stiintei, stiinta factuala, ce recurge la
explicatii nomologice, n serviciul dezlegarii de probleme tehnice etc.). Evident,
oamenii de actiune (politicieni, ntreprinzatori, birocrati) au nevoie de un alt
concept al Europei dect

cel elaborat pe baza

istoriei

spiritualitatii.

In oncluzie, putem afirma ca adesea, nsa, ei se satisfac cu un concept pur

etnic al apartenentei culturale la Europa si, nu o data cu el, cu un concept reductive
al Europei. Conform acestuia, Europa nseamna participare la aliante politice,
blocuri militare, organizatii economice nominalizate. n definitive, orice concept,
inclusive cel al Europei sau al unificarii uropene trebuie sa se lase reperat n
aranjamente institutionale sau, cel putin, n reguli de actiune si norme de
comportament. Dar Europa este legata nu numai de stari de fpt, ci si de idealuri
definitorii. Ca urmare, ceea ce este gndit propriu-zis cu Europa trebuie sa se afle
ntre idealismul nebulos si comunitatea de interese pur pragmatice. Numai daca ea
este mai mult dect unul sau cealalta, Europa poate prezenta pentru o lunga
perioada un sop n acelasi timp real si ideal al uni actiuni politice impregnte
morl.