Caseta

de Stephen Belber
traducerea: George Remes

!
O camera in Motel 6, Lansing, Michingan. Muzica - ar putea fi Eddie
Cochrane - se aude puternic. Vince, 28 de ani, sta singur in picioare in fata
unei chiuvete chiar langa intrarea in baie turnand, cu o mana, continutul
unei beri Schlitz in chiuveta iar cu cealalta mana tinand o bere din care
bea. Cand termina de golit prima cutie o arunca pe podea si deschide o
alta dintr-un six-pack asezat pe chiuveta repetand actiunea. Cand e goala
si a doua cutie o arunca in cealalta parte a camerei. La acest moment a
terminat si berea pe care o bea si o arunca inspre televizor. MAi deschide o
bere ca sa o bea si inca una pentru a o goli dar inainte de asta isi da jos
blugii si ii arunca pe pat. Se intoarce la beri. In cele din urma se aude o
bataie in usa. Vince termina de golit berea si o arunca pe unul din paturi in
drum catre usa. Se opreste putin sa-si aranjeze parul, apoi deschide....
Intra Jon, 28 de ani. Se imbratiseaza pret de mai multe secunde.
VINCE. Salut, man!
JON. Salut, Vince (se imbratiseaza in usa- cald, sincer, in mod evident o
prietenie veche)
VINCE. Bine ai venit in palatul meu!
JON. E foarte tare, omule!
VINCE. Da! JON. E foarte tare! VINCE. Cum esti?
JON. Nu ma plang.
VINCE. Cool!
JON. Cool pe bune. Sunt foarte ... cu sufletul asa (psyched)

VINCE. Asa si trebuie sa fi, Jonny, e (un lucru) foarte tare.

JON. Mersi omule! Mersi! (se imbratiseaza din nou)
VINCE. Si stii ce? E tare sa fi viu!
JON. Pe bune. (beat) Care-i treaba? (whats up)
VINCE. Nimic interesant.
JON. Nu esti imbracat.
VINCE. Stai calm!
JON. Nu ca as avea ceva sau...
VINCE. Dar ..?
JON. Dar nimic ...
VINCE. OK!
JON. OK.
VINCE. Excelent
JON. Bun (beat; un zambet) Jur (pe dumnezeu) ca devii mai ciudat de la an
la an.
VINCE. Arati bine, Jon. (Jon intra de abia acum cu totul in camera uitanduse in jur.)
JON. Unde-i Leah?
VINCE. N-a mai ajuns.
JON. De ce?
VINCE. Ne-am despartit.
JON. Nu cred.
VINCE. Serios ...
JON. Nu cred ...
VINCE. Serios ...
JON. V-ati despartit?
VINCE. Ne-am despartit.
2

JON. De ce?
VINCE. E mai complicat
JON. De ce?
VINCE. Nu-i placea cum ma imbracam.
JON. Nu fa misto.
VINCE. Nu fac.
JON. Ce s-a intamplat?
VINCE. Devin mai ciudat de la an la an.
JON. Vince...
VINCE. Zice ca sunt un idiot. Ti-a transmis scuze pentru ca n-a putut sa
ajunga. A spus ca e convinsa ca o sa fie ok.
JON. (Pauza) Nu cred!
VINCE. Serios man. Asa a spus...
JON. De ce v-ati despartit?
VINCE. Nu stiu (tacere)
JON. Imi pare rau.
VINCE. Si mie.
JON. (beat) E gata de tot?
VINCE. Gata ca lumanarea, amigo.
JON. (beat) Ai facut ceva?
VINCE. Ce-i cu intrebarea asta?
JON. Te cunosc.
VINCE. Si tu crezi ca sunt un idiot.
JON. Nu, doar ca stiu ca uneori ai tendinta de a te purta ca unul.
VINCE. Nu mai sunt asa.
JON. Cum ... nu mai esti idiot?
VINCE. Vezi?
3

JON. Te-am intrebat doar ce s-a intamplat.

VINCE. Multe
JON. Cum ar fi?
VINCE. Cum ar fi ca e de parere ca sunt nesabuit.
JON. In general?
VINCE. Da.
JON. Ai fost cuma nesabuit intr-un mod specific asa mai de curand?
VINCE. Nu in mod particular specific.
JON. Fii sincer...
VINCE. Sunt
JON. Ai inselat-o?
VINCE. Nu.
JON. Vince?
VINCE. NU
JON. Si atunci ce s-a intamplat?
VINCE. E de parere ca am anumite tendinte violente.
JON. ...Oh boy...
VINCE. Nu am atins-o niciodata, Jon.
JON. N-am zis ca ai atins-o.
VINCE. Doar ca e de parere ca am anumite probleme nerezolvate care au
tendinta, ocazional sa se manifeste in moduri potential violente (beat) CE?
JON. Cred ca ar fi corect sa spunem ca are dreptate.
VINCE. Am zis eu ca n-are?
JON. Si-atunci?
VINCE. Si-atunci trebuie sa se desparta de mine?

JON. S-o fi speriat.

VINCE. De ce? N-am amenintat-o niciodata.
JON. Ai o atitudine amenintatoare.
VINCE. Frate, am fost combinati trei ani.
JON. Si?
VINCE. Si ar fi trebuit sa se obisnuiasca in atata timp, nu?
JON. E dubios Vince.
VINCE. Ce e dubios?
JON. Zic si eu. E DUBIOS. Femeile din ziu de azi nu mai au nici un motiv
sa o arda cu tipi cu potential violent. Nu le mai atrage chestia asta. Sunt
prea multi cu tendinte violente rezolvate, trecuti peste asta.
VINCE. Aaa. Deci nu mai sunt la moda?
JON. Nu fi prost...
VINCE. Atunci nu ma lua cu cacaturi din astea politically corect.
JON. Nu te iau . Iti spun doar ca esti un idiot daca tu crezi ca femeile o sa
iti suporte tie mizeriile.
VINCE. Ce mizerii?
JON. Din astea cu jucatu dur.
VINCE. Nu m-am jucat dur cu ea frate.
JON. Vince!
VINCE. CE?
JON. Te iubesc...
VINCE. Bine...
JON. ... dar totusi.
VINCE. CE?

JON. Tu te joci doar dur.

VINCE. Nu ma joc dur.
JON. Esti un animal.
VINCE. Asta-i un stereotip.
JON. Adevarat.
VINCE. Bigotule
JON. Nu pot fi bigot... sunt evreu.
VINCE. Stiu o gramada de evrei bigoti.
JON. Cum ar fi?
VINCE. Irving Berlin.
JON. (beat) OK! hai sa schimbam subiectul...
VINCE. Bine.
JON. Imi pare rau ca v-ati despartit. Pe bune. Imi pare rau pentru amandoi.
VINCE. (intr-o parte) N-are de ce-ti parea rau pentru curva aia.
JON. OK. Imi pare rau numai pentru tine. Alt subiect.
VINCE. Zice ca daca ma adun, ma duc in continuare la intalniri si nu o sa
mai fiu un idiot, ar putea sa se gandeasca sa mai vorbeasca cu mine. (Jon
da cu piciorul usor intr-una din cutiile de bere de pe jos)
JON. Bun. (Beat) Sa mancam?
VINCE. Astept un telefon.
JON. De la cine?
VINCE. Nu te priveste.
JON. Leah?
VINCE. (indignat) Nu.
JON. ... O-K. (liniste)

VINCE. (ursuz) Esti pregatit pentru maine?

JON. Esti nebun.
VINCE. Nu sunt nebun...
JON. Da e ok sa fii nebun...
VINCE. Nus nebun. O sa-mi gasesc pe altcineva.
JON. E adevarat...
VINCE. Cineva care sa-mi aprecieze latura intunecata.
JON. Exact (pauza) Numa ca treaba e ca daca ai putea gasi o cale sa
inveti ceva din asta poate nu ai mai avea o asa latura intunecata.
VINCE. (beat) Ce sa invat?
JON. Sa inveti sa-ti rezolvi din tendintele astea violente.
VINCE. (sceptic) Cum?
JON. In primul rand sa le constientizezi, sa faci un fel de armistitiu cu tine
insuti si sa nu mai fii intr-o continua lupta cu tine insuti ca sa-ti dovedesti
integritate sau valoarea sau cine stie ce mai crezi tu ca nimeni nu intelege
la tine.
VINCE. Nu cred ca e nimic de inteles la mine. Sunt barbat si atat.
JON. Mda, doar ca ideea ta de barbatie e sa asculti Eddie Cohran si sa i-o
tragi femeii tale. Lucrurile, insa, nu mai stau asa. Femeile vor altceva.
VINCE. Cum ar fi?
JON. Nu stiu... (beat) Enya.
VINCE. (beat; nu prea convins) Mda (tacere)
JON. Vince...
VINCE. Asa... si tu unde stai?
JON. (pauza) M-au cazat la Radisson in centru.

VINCE. TARE!!
JON. Mda, tare.
VINCE. Festivalul de Film Lansing!
JON. Mda, asta si Cannes-ul.
VINCE. Oricum, e o combinatie.
JON. E ceva... acolo de o emotie ieftina.
VINCE. De ce trebuie sa te pisi pe ea? E o combinatie totusi.
JON. Pentru ca am asteptari mari. Mi-am petrecut doi ani muncind la filmul
asta, il vreau intr-un cinematograf, undeva langa tine.
VINCE. (aratand fereastra) Este.
JON. Mda. Dar a trebuit sa vii pana la mama dracului in Michigan ca sa fie
langa tine. Pentro o proiectie, pentru care sunt platit cu suma exorbitanta
de cinci sute de dolari.
VINCE. Asa e, dar tot ce trebuie e un singur om de la ... stiu si eu... de la
Disney sa fie acolo maine, ii place, boom. Pana sa-ti dai seama o sa
regizezi Free Willy 4
JON. Cu David Hasselhof in rol principal
VINCE. Hei!
JON. Hei!
VINCE. Hei!
JON. Hei! (beat) Frate, mor de foame.
VINCE. Cate e ceasul?
JON. (se uita la ceas) Si un sfert.
VINCE. Vrei o bere?
JON. Nu trebuia sa te aduni?

VINCE. O sa ma adun cand ma intorc acasa.

JON. Vezi? Despre asta vorbeam...
VINCE. Jon - daca vroiam sa petrec timp cu maica-mea......... nu?
JON. Corect.
VINCE. Ce nu afla Leah, nu are cum sa o raneasca. (Se intinde catre geant
incet si usor demonstrativ. Beat)
JON. Cam ce ai tu in geanta aia, Vince?
VINCE. Bere.
JON. Cata?
VINCE. Multa. (Ii arunca una lui Jon si isi desface una lui)
JON. Nu stiu de ce ti-am zis ca ai tendinte violente.
VINCE. Adica?
JON. Adica bere calda, boxeri, Motel 6. Who needs Betty Ford?
VINCE. Nu putem sta toti la Radisson.
JON. Auzi... daca vrei sa stai cu mine...
VINCE. Nu.
JON. Credeam ca esti cu Leah de aia n-am zis nimic pana acum.
VINCE. Nu-i nici o problema...
JON. Nu-i nici o problema. Mi-au dat o camera dubla. Etajul unsprezece,
vedere la parc...
VINCE. Nu man, poate vrei si tu sa ti-o tragi.
JON. (pauza) Si asta-i drept.
VINCE. E marele tau weekend. Gagicile o sa fie stol pe tine.
JON. Ai dreptate.
VINCE. O sa fiu bine aici.

JON. Cool.
VINCE. Ar trebui sa-ti fortez mana?
JON. Da. Un pic.
VINCE. Handicapat.
JON. Retard.
VINCE. Gunoi.
JON. Labagiu. (beat) Apreciez ca ai venit. Pe bune. Am ajuns departe.
VINCE. De cand?
JON. Nu stiu. Din liceu.
VINCE. Crezi?
JON. Unii dintre noi. (pauza) Frate, mananc cacat.
VINCE. Nu. Ai dreptate...
JON. Nu, nu am...
VINCE. Ai, recunoaste...
JON. Am dreptate doar cand zic ca poti fi mai mult decat esti.
VINCE. De ce?
JON. Pentru ca am incredere in tine. Daca n-aveam nu mai eram prieteni si
nu ti-as fi putut spune asta.
VINCE. De ce nu?
JON. Pentru ca suna foarte pretentios.
VINCE. Cam asa e.
JON. Doar ca... ti-o zic pe bune. Regret dar e adevarat. E ca si chestia asta
cu Leah. Daca e de tot ar trebui sa o vezi ca pe o oportunitate sa te
schimbi.
VINCE. Sa schimb ce?

10

JON. Nu stiu... gaseste-ti o slujba noua, fa lucrurile in alt fel...

VINCE. Imi place slujba mea.
JON. Care este slujba ta?
VINCE. Pompier voluntar.
JON. Asta stiu. Dar cum castigi bani?
VINCE. Nu te ambala.
JON. Zic si eu...
VINCE. Ce?
JON. E imatur...
VINCE. Incearca tu sa o faci...
JON. Nu asta e ideea.
VINCE. Si unde mai pui ca majoritatea clientilor mei au peste cincizeci de
ani. Daca nici asta nu este matur nu stiu ce poate fi.
JON. Livrarea de iarba la domiciliul catre hipioti pensionati nu e o slujba de
oameni maturi Vince. Nu e cu mult diferit de a o vinde la colt unor
adolscenti...
VINCE. De ce imi tii predici?
JON. Nu-ti tin predici, incerc sa-ti evidentiez ceva...
VINCE. Cum ar fi?
JON. Cum ar fi ca poti sa faci ceva mai bun.
VINCE. Mai bun decat ce?
JON. Decat sa te pisi pe viata ta. Esti un baiat destept. De ce vinzi droguri?
VINCE. Pentru ca sunt destept. Daca eram prost ma prindeau pana acum.
Si apoi... sunt pompier!
JON. Ii vinzi sefului pompierilor Vince!

11

VINCE. Omul are nevoie de mine.

JON. Dar nu asta e ideea...
VINCE. De ce e mai bine ce faci tu?
JON. De ce e mai bine ce fac eu?
VINCE. Da
JON. (pauza) Ce incerc eu sa fac e mai bine pentru ca e o incercare de
intelege lucrurile. As vrea ca la un moment dat sa ajung atat de bun in ceea
ce fac incat sa pot contribui la o dezbatere de mare amploare cu tema: De
ce e tara noastra asa de varza. As vrea sa incerc sa studiez motivele
pentru care un sef de pompieri simte nevoie sa-si fumeze creierii in fiecare
seara. Ce anume din viata asta de american ii induce aceasta nevoie.
VINCE. Poate ca ii place?
JON. OK dar atunci e ceva gresit in faptul ca o persoana cu asa o
responsobalitate este in permanenta high. Poate ca este o simbolistica
acolo ce merita aprofundata.
VINCE. Intamplator compania lui are cele mai bune rezultate din oras.
JON. Vince, daca mi-ar lua mie casa foc in mod sigur n-as vrea sa-l vad pe
drogatul ala pe langa ea.
VINCE. Esti clar bigot.
JON. Omul are rezultate bune pentru ca e norocos...
VINCE. De unde stii tu?
JON. Este evident. Omul traieste intr-o uriasa minciuna bazata pe noroc.
VINCE. Frate, esti drogat?
JON. Sunt serios...
VINCE. Tu faci filme despre oameni care jefuiesc fast foodul lui Popey!

12

JON. Eu spun o poveste a carei scop este sa faca sa rezoneze o notiune

despre unde se poate indrepta tara noastra daca nu suntem atenti. Daca
suna pompos este pentru ca inca nu am ajuns sa-mi stapanesc calitatile la
nivel maxim.
VINCE. Nu suna pompos. Suna de parca ai vorbi pe cur.
JON. De ce?
VINCE. Pentru ca n-ai nici o ideea despre directia in care se indreapta
societatea asta. Esti ca toti ceilalti - urmezi ultimul trend in materie cu
speranta ca o sa O PUI pana cand trendul se schimba in altceva, moment
in care o sa-l abandonezi pe cel vechi si o faci un film despre... orice... gen
testoase care sunt prinse in plasele pescarilor iar in rolul pincipaaaaal
Cindy Hasselhof (beat). Nepoata-sa.
JON. (ranit) Nu-ti place munca mea?
VINCE. Imi place asa cum imi place si un pahar de whiskey la prima ora. E
bun pentru vreo zece minute dupa care imi vreau cafeaua.
JON. (beat) Wow.
VINCE. Ce?
JON. Am zis eu ceva de te-ai enervat sau iti place sa fii idiot?
VINCE. Ambele.
JON. Ma bucur ca in sfarsit recunosti.
VINCE. Nu ca altii.
JON. Adica ce? si eu sunt?
VINCE. Ooooo DA!
JON. Cand?
VINCE. Vorbesc la figurat.

13

JON. Cand am fost eu un idiot la figurat?

VINCE. In liceu.
JON. Eram prea timid in liceu ca sa pot fii un idiot.
VINCE. Ai avut si tu momentele tale.
JON. Toata lumea e asa in liceu, Vince. E prerogativul barbatului-albjucator de fotbal. Treaba e sa evoluezi in altceva dupa ce iesi de acolo.
VINCE. Jon, porti pantofi de doua sute de dolari.
JON. In primul rand ca nu e adevarat...
VINCE. O suta cincizeci!
JON. Sunt mai putin timid fata de liceu.
VINCE. Deci esti un idiot la modul fatis.
JON. Nu, de fapt, sunt o persoana serioasa care poarta pantofi de calitate.
VINCE. Si care din cand in cand mananca niste cacat.
JON. Poate vrei ceva de la mine si nu-mi dau eu seama Vince?
VINCE. Nu vreau nimic de la tine.
JON. Sigur? Pentru ca mi se pare ca sunt rugat ceva de catre un dealer de
iarba de douazeci si opt de ani care refuza sa progreseze odata cu restul
lumii - lucru care ar fi ok daca ar fi o rebeliune motivata si nu unz venita de
la un amarat singuratic in boxeri care o arde ca un idiot potential violent.
VINCE. (beat) Vrei sa fumam ceva?
JON. Nu.
VINCE. Haide, Jon, drogheaza-te...
JON. Nu ma droghez...
VINCE. De ce? Numai idiotii violenti se drogheaza?
JON. Nu...

14

VINCE. Atunci hai sa fumam.

JON. Nu fumez.
VINCE. Fumez eu. (Vince cauta atent si provocator in geanta)
JON. Cam ce ai tu in geanta aia, Vince?
VINCE. Iarba.
JON. Cam cat?
VINCE. Cam mult. (scoate un joint bine facut, il aprinde, trage un fum lung
dupa care ii ofera lui Jon care refuza... dar, dupa eforturi exagerate si
prelungite ale lui Vince, cedeaza si accepta cam silit. Fumeaza in tacere)
Stii cine e aici?
JON. Unde?
VINCE. Aici. Lansing.
JON. Cine?
VINCE. Amy Randall.
JON. (pauza) Pe bune?
VINCE. Da. Mi-a zis mie Tracy acum vreo doi ani, si cand am auzit de
chestia asta a ta, am cautat-o pe net si e pe aici. E ceva asistent de
procuror sau ceva de genul.
JON. Ai sunat-o?
VINCE. M-am gandit.
JON. Ai putea. Mai ales ca acum cand Leah...
VINCE. ...nu mai e in peisaj?
JON. Aha
VINCE. Aha
JON. (pauza) Ma intreb daca e tot asa de...

15

VINCE. ...buna?
JON. Da.
VINCE. Jon, dar asta nu e un termen adecvat pentru femei. Politically
speaking, bineinteles.
JON. OK - uita care e treaba cu a fi adecvat sau nu: E mai bine sa incerci
sa o faci decat sa fii un porc pur si simplu. Decizia de a respecta oamenii
este una chiar foarte buna in ciuda unor oameni ca tine care prefera sa le
spuna oamenilor grasi, grasanilor, in fata!
VINCE. Pai si daca sunt grasi?
JON. Daca sunt grasi probabil realizeaza si singuri asta si nu mai au
nevoie de ajutorul tau pentru a le reaminti. E vorba de fapt de a avea un pic
de bun simt.
VINCE. Ei na. Asta era?
JON. Da! Asta era.
VINCE. Si atunci de ce ai intrebat daca e buna?
JON. Pentru ca e. Era. Nu e un cuvant urat. Daca expresia in sine este un
compliment nu e lipsa de bun simt sa o spui. Nu e ca si cum as clasifica-o
intr-un mod de care ea nu e deja constienta. Si sunt convins ca e si
desteapta.
VINCE. OK. Pai atunci daca o sunam si ne spune ca acum cantareste 150
de kile cred ca ar trebui sa-i spunem: Hey, ne bucuram ca ne-am dat
intalniri cu tine in timpul liceului si nu acum pentru ca atunci erai chiar buna
si acum... de fapt cred ca esti constienta si singura cum esti acum nu?
JON. Auzi, stii ce? N-ai vrea tu sa taci din gura?
VINCE. Oooo, inteleg. Am dreptate deci trebuie sa tac, nu?

16

JON. Nu, problema e ca tie iti place sa fii badaran de dragul de a fi

badaran. Ori asta, ori daca nu, probabil o faci pentru a arata ca nu te poate
forta nimeni sa fii de bun simt. Oricum ar fi, devine obositor. Si treaba e ca,
tu si cu mine, nu ne mai vedem asa des incat sa merite sa mai avem
aceasta mica disputa pe tema cine e mai autentic. Nu se mai pune
problema asa. OK? Trebuie doar sa acceptam ca suntem putini diferiti si sa
continuam prietenia asa.
VINCE. Sa acceptam ca suntem putini diferiti?
JON. Da
VINCE. (pauza) Poti sa ma convingi?
JON. Sa te conving ce?
VINCE. Sa ma convingi sa accept ca suntem diferiti.
JON. Nu.
VINCE. De ce?
JON. Pentru ca e stupid.
VINCE. Nu e...
JON. Ba e...
VINCE. Nu e! Pentru ca altfel cum am putea stii ca esti diferit?
JON. Va trebui sa ai incredere in mine.
VINCE. Nu, dovedeste-o.
JON. Sau?
VINCE. Sau te dau de pereti.
JON. (pauza) Cred ca de aici se deduce ca esti potential violent.
VINCE. (calm amenintator) Numai in cazul tau, Jon.
JON. (beat) Ciudat ca devii asa de cate ori discutam despre Amy Randall.

17

VINCE. Nu-i adevarat!

JON. Cred ca nici nu-ti dai seama.
VINCE. Mars!
JON. Bine, stii ce? Eu am plecat..
VINCE. Mars!
JON. Mersi ca ai venit...
VINCE. Mars!
JON. Vincent
VINCE. Sa te f... Jon.
JON. OK, uite. Imi pare rau ca te mai simti inca prost din cauza lui Amy
Randall si ca de fiecare data cand fumezi si bei cu mine vine vorba de
chestia asta. Dar a fost acum 10 ani; ti-am explicat de un milion de ori ca
mi s-a parut ca e ok sa fiu cu ea daca voi nu mai erati impreuna si ca acum
inteleg mai bine fragilitatea sufletului omenesc - in special un suflet
apartinand unui Americano-Italian ca tine - si daca situatia s-ar ivi din nou
azi nu as mai face ce am facut. Doar ca... faze din astea se mai intampla.
In special in liceu, si imi pare rau ca ti-am ranit sentimentele.
VINCE. (pauza) Nu despre asta vorbesc.
JON. Da despre ce vorbesti?
VINCE. Eu vorbeam despre ce s-a intamplat.
JON. Si eu.
VINCE. Si ce s-a intamplat?
JON. Ne-am tras-o.
VINCE. Cum?
JON. Ce vrei sa spui?

18

VINCE. Cum i-ai tras-o?

JON. OK... deci acum e vorba despre asta?
VINCE. Pai nu e?
JON. E?
VINCE. Nu stiu! E?
JON. Ne-am tras-o.
VINCE. Cum?
JON. Stii cum.
VINCE. Nu. Chiar nu stiu. Am asa o idee, dar nu stiu pentru ca nu am vorbit
niciodata ca lumea despre cum s-a intamplat. Am ras pe tema asta; ni s-a
parut oarecum amuzant, dar nu mi-ai spus niciodata cum s-a intamplat.
JON. Si ce ai vrea sa stii?
VINCE. Vreau sa stiu cum s-a intamplat.
JON. Ne-am tras-o.
VINCE. Cum?
JON. Cum adica cum?
VINCE. Cum!
JON. Trebuie sa fii mai precis, Vince.
VINCE. In ce fel i-ai tras-o?
JON. Am facut-o.
VINCE. Si...?
JON. Si atat.
VINCE. A fost bine?
JON. Am avut si partide mai bune de atunci.
VINCE. A fost misto?

19

JON. A fost ok.

VINCE. A fost mai dur asa?
JON. Greu de spus. Eram beti amandoi.
VINCE. Ai violat-o?
JON. (beat ... crede ca e o gluma) Nu.
VINCE. Un pic asa?
JON. Nu!
VINCE. A fost un fel de date rape?
JON. Un fel de date rape?
VINCE. Ai fortat-o intr-un fel sa se culce cu tine?
JON. Nu!! (tacere)
VINCE. Jon?
JON. Nu stiu ce ai vrea sa-ti spun, Vince.
VINCE. Vreau sa-mi spui ce s-a intamplat. Esti regizor - poveste-mi scena,
arata-mi trailerul.
JON. Putem vorbi despre asta cand nu esti fumat?
VINCE. Poate ca singurul motiv pentru care sunt fumat este ca sa te fac si
pe tine sa fumezi si sa-mi spui macar de data asta adevarul in loc sa
schimbi subiectul.
JON. (beat) Da, a fost putin dur si nu sunt deloc mandru de asta.
VINCE. (beat) Ai mai vorbit cu ea dupa aia?
JON. Nu.
VINCE. De ce nu?
JON. Pentru ca n-as sti ce sa-i spun. Sunt o persoana complet diferita de
cea de atunc.i

20

VINCE. Poate ca si ea e.
JON. Poate.
VINCE. Poate ca e grasa.
JON. Asta chiar n-a fost amuzanta.
VINCE. Nici nu trebuia sa fie. (beat) Mai stie cineva ce s-a intamplat?
JON. Eu n-am spus nimanui.
VINCE. Poate ar trebui.
JON. Nu o consider o crima, Vince. N-a fost un lucru bun, dar nu cred ca e
genul de chestie pentru care sa ma predau la politie dupa zece ani.
VINCE. Eu n-am zis nimic de politie.
JON. Dar?
VINCE. Nu stiu. Poate cu ea sa o rezolvi.
JON. Cred ca e stie deja.
VINCE. Poate ar trebui sa-ti ceri scuze.
JON. Iisuse...
VINCE. Ce?
JON. Vrei sa-mi cer scuze?
VINCE. De ce nu?
JON. Nici macar n-a fost un date-rape, Vince! ... a fost ceva ce a scapat
putin de sub control...
VINCE. Aaah! Uuuh! Credeam ca nu stii sigur ce inseamna date-rape.
JON. Asculta, imi pare rau.
VINCE. Nu-ti cere scuze de la mine.
JON. (Adunandu-se) Nu-ti cer. Vreau sa spun ca acum zece ani am facut
un lucru gresit, si cand ma gandesc acum la asta, mi se pare ca nu mai

21

sunt aceiasi persoana. Un licean idiot si beat de clasa a XII-a caruia i s-a
parut ca ea e doar putin rusinoasa si avea nevoie de putina constrangere.
A fost rau ca am facut-o si imi pare rau dar e distanta mare pana la viol. Si
nici ea nu cred ca si-l aminteste asa.
VINCE. Cum si-l aminteste ea?
JON. Nu stiu cum i-ar spune...
VINCE. Daca i-ar spune viol?...
JON. Asculta(Auzi). Ma indoiesc foarte tare ca-si aminteste ceva...
VINCE. Tu-ti amintesti...
JON. Imi amintesc findca pentru mine a fost un moment care m-a
constientizat...
VINCE. Primul tau viol?
JON. Nu mai fi idiot.
VINCE. Zi-mi de ce te-a constientizat.
JON. Pentru ca a fost pentru prima oara cand m-am privit in mod obiectiv si
am decis ca nu vreau sa fiu genul acela de persoana. OK? Pentru ea nu
cred ca a fost mare lucru pana la urma; pentru mine, insa, a insemnat
ceva.
VINCE. Asa vrei tu sa crezi.
JON. Da de ce-mi vorbesti tu asa tare si de sus?
VINCE. Nu-ti vorbesc tare si de sus. Sunt prea sus ca sa mai fiu tare. Sunt
doar un dealer in boxeri, o mizerie de om.
JON. Tu ai spus-o.
VINCE. Nu, de fapt, tu ai spus-o...
JON. N-am vrut sa sune asa...

22

VINCE. Cum ai vrut sa sune?

JON. Ca ar trebui sa-ti schimbi putin viata...
VINCE. Si mi-o spune un violator...
JON. Esti un idiot.
VINCE. Scuze... mi se pare sau asta o spune un regizor de filme, cu buget
mic, care vorbesc despre incotro s-ar putea indrepta societatea noastra
daca am reusi sa uitam despre date-rape-ul care parca nu prea l-am facut
in liceu?
JON. Esti dus pe bune.
VINCE. Nu de fapt sunt sus si sunt tare. Am gresit mai adineauri.
JON. Ce vrei sa-ti spun, Vince? Imi pare rau.
VINCE. Nu-ti mai cere scuze de la mine, Jon.
JON. Nu-mi cer scuze de la tine. Vorbesc in general. Imi doresc sa nu se fi
intamplat. Nu poti sa spui ca sunt o persoana rea.
VINCE. Eu n-am spus asta...
JON. Pai cam asa suna...
VINCE. Poate tu te consideri o persoana rea?
JON. Nu.
VINCE. Atunci nu esti. Eu sunt rau. Tu esti un regizor care a constientizat
ce e moral.
JON. Cum spui tu.
VINCE. Cum spun eu.
JON. Putem sa ne oprim acum.
VINCE. Absolut.
JON. Multumesc.

23

VINCE. (beats....) Poate ar trebui sa o suni.

JON. N-o sun.
VINCE. Eu cred ca ar trebui.
JON. Opreste-te! OK? Daca as suna-o ar parea o ironie. Ar fi ca si cum:
Hei, care-i viata?... o si apropos, scuze ca te-am violat acum zece ani.
VINCE. Deci a fost viol?
JON. Nu, n-a fost.
VINCE. Da ce a fost?
JON. Am constrans-o sa faca sex cu mine.
VINCE. Cum?
JON. Din vorbe.
VINCE. Ai constrans-o din vorbe?
JON. Da (pauza...) aplicand o presiune lingvistica excesiva, am convins-o
sa se culce cu mine.
VINCE. Si dupa aia a devenit putin mai dur?
JON. Dupa aia a devenit putin mai dur pentru ca lucrurile au inceput sa fie
jucaus-agresive.
VINCE. Au inceput asa... singure?
JON. Am inceput amandoi.
VINCE. Adica?
JON. Adica, probabil ca eu mai consideram ca e jucaus dar altii ar putea
interpreta ca as fi fost cam dur.
VINCE. a se citi: viol
JON. Nu... dur.

24

VINCE. Jon, numai voi doi stiti ce s-a intamplat, deci numai voi doi puteti
interpreta ce ati facut. Asa ca de ce nu-mi spui faptele si le interpretezi tu
singur mai tarziu.
JON. TI LE SPUN. M-am certat cu ea pe tema asta...
VINCE. MINTI, Jon! (tacere)
JON. Care-i problema ta?
VINCE. Cum poti sa stai de vorba cu cel mai vechi prieten pe care-l ai si sa
minti in halul asta?
JON. De ce crezi ca mint?
VINCE. Pentru ca tu esti singurul care ar putea inventa un termen ca
presiune lingvistica excesiva. Asta nu e o expresie normala, Jon, ci un
semn clar al cacatului pe care-l mananci. Daca ai fi facut doar asta ai fi dat
mai multe detalii. Mi-ai fi spus ca i-ai spus ca daca nu si-o trage cu tine o
sa le spui la oameni ca are boli venerice, sau ca ii miroase urat, sau ca are
penis, sau orie alt lucru normal spus de un pustan. Dar tu imi vii cu cacaturi
din astea care suna a maturitate dar sunt goale de continut. Si sunt niste
cacaturi pentru ca motivul pentru care tu esti astazi ceea ce esti este ca
insisti intotdeauna sa fie cum vrei tu. La asta te pricepi, Jon, asa ca de nu
recunosti deschis cum a fost?
JON. (Beat) Du-te dracului Vince. (se indreapta spre usa.)
VINCE. OK. O sun eu atunci. (Vince se indreapta spre telefon)
JON. N-o suna.
VINCE. De ce nu?
JON. Pentru ca te rog eu...
VINCE. De ce?

25

JON. Pentru ca ai obtinut ce ai vrut.

VINCE. Ce am vrut?
JON. Sa-mi demonstrezi ca nimeni nu e perfect, nici macar eu, si ca te
jigneste cand iti spun cum sa-ti traiesti viata.
VINCE. Nu asta am vrut.
JON. Ai fi avut dreptate.
VINCE. Nu asta am vrut!!
JON. De ce nu?
VINCE. Pentru ca inca nu am ajuns unde am vrut.
JON. Atunci da-i drumul.
VINCE. Poate nu vreau sa ajung nicaieri.
JON. Atunci plec.
VINCE. Gresit.
JON. Nu. Adevarat. (Jon se indreapta spre usa dar Vince ajunge mai
repede ca el, o incuie si se aseaza de-a curmezisul ei)
VINCE. Recunoaste.
JON. Ce sa recunosc?
VINCE. Ce i-ai facut lui Amy.
JON. Ce te face sa crezi ca i-am facut ceva?
VINCE. Stiu.
JON. Cum?
VINCE. Mi-a spus ea.
JON. Ce ti-a spus?
VINCE. Ce i-ai facut.
JON. Ce ti-a zis?

26

VINCE. Cum?
JON. Ce ti-a zis?
VINCE. ...nimic.
JON. Lasa-ma sa ies, Vincent.
VINCE. A fost evident... (Jon vrea sa apuce clanta dar Vince il imbranceste.
Confruntarea a ajuns la alt nivel) Spune-mi ce i-ai facut si te las sa pleci.
JON. Nu mai fi un idiot.
VINCE. Spune-mi ce i-ai facut.
JON. De ce-ti pasa?
VINCE. Pentru ca vreau sa te aud cum o spui.
JON. Ar schimba asta ceva?
VINCE. Nu stiu.
JON. Si atunci la ce bun? Amandoi stim ca am facut o greseala.
VINCE. Atunci spune-mi!
JON. I-am sucit mainile la spate si mi-am bagat-o in ea! OK?Mortii masii de
viata. Shit happens. Am zi deja ca-mi pare rau. (tacere...)
VINCE. Multumesc. (Vince se duce la geanta lui, cauta in ea cu atentie
pentru cateva secunde. Jon il urmareste atent. Vince scoate un reportofon.
Il verifica atent sa vada daca mai merge dupa care apasa stop si il pune pe
jos in fata lui. Beat. Jon intelege si se uita cand la reportofon cand la Vince)
JON. Ce dracu e asta?
VINCE. Am inregistrat discutia noastra.
JON. (pauza) De ce?
VINCE. Am vrut sa fiu sigur ca te aud bine. (Vince ia reportofonul si apasa
play: I-am sucit mainile la spate si mi-am bagat-o in ea! OK?Mortii masii

27

de viata. Shit happens. Vince apasa stop. Beat.) Cred ca aveai dreptate.
Te-ai schimbat mult.
JON. (socat) Nu-mi vine sa cred ca ai facut asta. (Vince ia o eticheta, scrie
cu atentie pe ea si o lipeste cu grija pe caseta. Pune caseta in buzunarul
pantalonilor lui intinsi pe pat dupa care ii imbraca. Se duce din nou la
geanta si scoate doua beri.)
VINCE. Bere? (Jon nu raspunde uitandu-se in continuare la reportofon.
Vince ii arunca berea oricum. Fara sa se uite la cutia de bere, Jon o loveste
cu mainile si o arunca inapoi spre Vince. Beat. Vince ridica berea de pe jos)
Esti nervos?
JON. Cum ai putut sa faci asa ceva?
VINCE. Ce anume?
JON. Nu glumesc, Vince.
VINCE. Te simti jignit?
JON. Ma simt foarte jignit.
VINCE. De ce?
JON. Nici macar...
VINCE. Tot ce vreau e sa o suni si sa-ti ceri zuze pentru comportamentul
unui licean beat de clasa a doisprezecea.
JON. (pauza) Stii ca tocmai ai pus capat prieteniei noastre nu?
VINCE. E un cacat de reportofon, Jon. E luat de la Carrefour.
JON. De ce ai facut asta?
VINCE. Ca sa-ti demonstrez ceva.
JON. Cum ar fi?
VINCE. Ca ceva e in neregula in povestea asta.

28

JON. In care poveste? Cu noi doi?

VINCE. (ferm) Da. Si cu toti ceilalti.
JON. Crezi ca toata lumea de pe pamant ar trebui sa dea telefoane de
scuze pentru ce au facut rau in viata lor?
VINCE. Nu stiu.
JON. Crezi, pe bune, ca asta ar ajuta? Nu crezi ca am ajunge sa fim o
gramada de ipocriti care se plimba, violeaza si isi cer scuze dupa aia?
VINCE. Ai o idee mai buna?
JON. DA. Sa nu mai faci din astea.
VINCE. Asta era?
JON. Da.
VINCE. Nu crezi ca si-ar dori-o macar ea?
JON. Ce sa-si doreasca?
VINCE. Caseta.
JON. De ce si-ar dori-o?
VINCE. Ca sa afle ca ai recunoscut.
JON. Ma indoiesc ca-si aduce aminte ceva, Vince.
VINCE. Pai poate vrea sa-si aduca aminte.
JON. De ce?
VINCE. Pentru ca eu mi-as dori sa-mi amintesc daca mi-ai fi sucit mainile
la spate si mi-ai fi tras-o fara sa-ti dau voie.
JON. Nu vorbi asa.
VINCE. Asta ai facut, Jon. Ai spus-o pe caseta.
JON. Esti ridicol.
VINCE. De ce?

29

JON. Pentru ca daca mi-as cere scuze acum n-ar ajuta la nimic. Probabil a
trecut peste asta si si-a vazut de viata ei.
VINCE. Poate ca da. Dar daca esti un tip care chiar s-a schimbat atat de
mult fata de acum zece ani, atunci n-ar trebui sa ai o problema cu a-ti cere
scuze pentru asa o chestie nu? Chestie care de fapt nici n-ai prea facut-o.
Pe de alta parte, insa, daca mai esti inca genul de tip care ar mai face asta,
atunci pot sa inteleg de ce eziti sa-ti ceri scuze. Doar n-ai vrea sa pari un
ipocrit.
JON. (beat) Da-mi caseta.
VINCE. No way.
JON. De ce?
VINCE. Pentru ca asa cum imi sugerezi de fiecare data cand de domnul sa
ne intalnim, nu as avea coaiele necesare sa-i spun toate amanuntele de pe
caseta asta. Ar fi mai usor sa i-o dau direct. Daca, bineinteles as avea
coaiele necesare. (Vince se duce din nou la geanta lui si scoate o mica
punga de plastic. Se aseaza la masa si isi pregateste trei linii de cocaina,
pe care le aranjeaza cu grija cu o carte de credit) Cred ca am sa sar peste
cina. Nu mi-e chiar asa foame. (trage o linie)
JON. N-ai sa-i dai caseta.
VINCE. Greu de spus.
JON. Spune-mi ce vrei sa faci cu ea.
VINCE. Greu de spus (mai trage o linie)
JON. Nu mai fi idiot.
VINCE. Scuze... vroiai si tu putin?
JON. Ce o sa faci cu caseta?

30

VINCE. Pai... ma gandeam sa o transform intr-un film si sa ma inscriu la

anul la festivalul de film de la Lansing. (sta calm la masa) Pe bune ca ar
trebui sa pleci. (beat) Ii spun eu ca i-ai transmis salutari.
JON. Ce vrei sa spui?
VINCE. Ar trebui sa sune in orice moment.
JON. De ce?
VINCE. Pentru ca a zis ca ma suna la opt.
JON. Parca ai zis ca n-ai sunat-o.
VINCE. Nu, am spus ca m-am gandit sa o sun. Si chiar am sunat-o. E in
regula. Ne intalnim sa luam cina. (Vince pune caseta pe masa in fata lui.
Trage si ultima linie) Pe bune, Jon, ar trebui sa pleci. Adica, nici nu cred ca
am sa-mi bat capul cu chestia asta. Asta daca nu cumva, o vede stand aici
si ma bate ea la cap sa-i spun ce e. (beat. Vince isi bea bere. Jon nu stie
daca sa stea sau sa plece. beat. suna telefonul. Vince se uita la Jon si
mimeaza socul... apoi raspunde dulce ca o bomboana) Alo?... Buna, Amy!
Cum esti?... Da? Pai, mancam ceva?... Cool. Apropos, ti-am spus de ce
sunt aici?... Da, da, festivalul, dar motivul pentru care am venit la festival...
aaa...il mai tii minte pe Jon Saltzman, nu?... da? Pai, chestia e ca el a facut
un film care este difuzat in cadrul festivalului, si am venit sa-l vad... cum?...
Da, e si el aici, sta la Raddison... etanjul unsprezece, cu vedere la parc. Ma
rog, pai, cum vrei sa facem? Eu sunt la motel 6 pe Saginaw... exact... cool,
pai treaba e ca nu-s pe roti, asa ca... ar fi minunat sa vii sa ma iei si sa
vedem dupa aia... perfect, deci stii unde e?... Cool, sunt in camera 32...
OK, Ne vedem... Pa, pa. (inchide telefonul si incepe sa se imbrace) Frate,
n-ai sa ma imprumuti cu niste bani?

31

JON. De ce faci asta?

VINCE. Pai, la inceput a fost un fel de cruciada a moralitatii, dar acum nu
prea mai inteleg nici eu de ce. Poate pentru ca nu vrei tu sa o fac.
JON. Si asta e mai important ca prietenia noastra?
VINCE. Jon, daca nu erai cel mai vechi prieten al meu, nu cred ca mi-as fi
permis sa m a gandesc ca as putea avea puterea sa te fac sa reanalizezi o
treaba ca asta. Asta in cazul in care o reanalizezi.
JON. Puteai sa ma faci, in alt mod, sa reanalizez.
VINCE. Cum? Sa te conving printr-o discutie? Aplicand o presiune
lingivistica excesiva? (nici un raspuns) Nu sunt un tip cu o etica deosebita,
Jon, si in nici un caz nu sunt un foarte literat regizor-poet. Abia daca pot sami platesc chiria, greu de crezut ca as fi in stare sa conving un tip ca tine
sa nu se mai poarte ca un idiot.
JON. Nu ti-a cerut nimeni sa fii literat, Vince. Doar ca ti-ai ales, probabil, cel
mai important weekend din viata mea ca sa-mi aduci aminte de ceva la
care nu ma mai gandisem deloc in ultimii zece ani.
VINCE. (beat) Mda. Asa se pare. (Vince a terminat cu imbracatul si e gata
de plecare) Tu mai ramai?
JON. Da-mi caseta.
VINCE. Nu.
JON. Da-mi caseta, Vince.
VINCE. De ce?
JON. Pentru ca nu-ti apartine.
VINCE. Am cumparat-o la Carrefour.
JON. Ce e pe ea nu-ti apartine....

32

VINCE. Cacat! Frate, am fost mai spion ca Aldrich Ames ca sa fac caseta
asta. E cel mai planificat lucru care l-am facut in viata mea.
JON. E a mea.
VINCE. O sa ti-o dau si o sa o distrugi.
JON. Nu.
VINCE. Da ce-o sa faci? O sa o pui intr-un dulap si n-o sa te gandesti la ea
inca vreo zece ani?
JON. De unde ti-ai gasit tu constiinta asta? Nu e genul tau sa ai coloana.
VINCE. Ce pot sa zic? Sunt pompier.
JON. (asezandu-se pe pat) Nu plec pana nu mi-o dai.
VINCE. Poti sa ramai daca vrei numai sa nu-mi termini toata coca.
JON. Zi-mi si mie. Ai facut vreodata ceva pe care sa-l regreti?
VINCE. Da.
JON. Ceva pentru care nu ti-ai cerut niciodata scuze?
VINCE. Da.
JON. Si atunci de ce faci asta?
VINCE. Nu stiu! Poate ca refulez pe tine pentru toata vina care o port si
pentru care nu mi-am cerut niciodata scuze.
JON. OK. Deci e ilogic.
VINCE. De acord...
JON. Atunci da-mi caseta.
VINCE. Nu.
JON. Vincent.
VINCE. Da?
JON. Da-mi caseta.

33

VINCE. Poti sa pleci cand vrei, Jon...

JON. Nu te mai purta ca un idiot...
VINCE. De data asta n-am sa-ti iau locul.
JON. VINCENT!
VINCE. (il imita) VINCENT! (dintr-o data Jon se repede la Vince si il
arunca pe pat. Se rostogolesc peste marginea patului si apoi pe podea.
Lupta nu e atat pentru caseta cat pentru a-si revarsa furia pe care si-o
poarta. O furie intensa, adanca si plina de tendinte violente... desi ceva
este ciudat de comic in aceasta lupta care seamana cu o rafuiala de clasa
a sasea chiar daca au amandoi douazecisiopt de ani. Lupta continua cu cei
doi preluand alternativ controlul pana la un moment cand Jon reuseste
oarecum sa-l imobilizeze pe Jon langa perete intr-o pozitie care nu pare
comoda pentru niciunul dintre ei. Raman, oarecum, blocati in aceasta
pozitie... pana cand se aude o bataie la usa. Se opresc. Beat. Vince se
desprinde de Jon. Amandoi sunt intr-o stare de semi-panica, cu Jon care
cauta variante de fuga, si cu Vince care incearca sa puna camera in ordine.
Dupa cateva momente de panica, Jon se strecoara in baie si Vince se duce
la usa si o deschide gafaind. Intra Amy Randall, 28 de ani. Comportamentul
lui Vince fata de ea e ca al unui catelus) Buna, Amy!
AMY. Buna, Vincent. (se imbratiseaza oarecum timid dar sincer)
VINCE. Wow. Arati bine.
AMY. Si tu...
VINCE. Ei, lasa. (Amy intra in timp ce Jon iese poticnit din baie) N-o sa-ti
vina sa crezi cine a venit.
AMY. Jon?

34

JON. Buna, amy.

AMY. Wow.
JON. Da.
AMY. Cu adevarat o reuniune.
VINCE. Tocmai ce s-a oprit pe aici sa spuna buna.
AMY. (catre Jon) Nu te-am vazut de...
JON. Din liceu, probabil.
VINCE. Noi ne-am vazut la Tracy, nu?
AMY. Da, exact. Acum vreo cinci ani.
JON. Eu n-am putut ajunge atunci.
AMY. Da. Erai la master, parca?
JON. U.S.C.
AMY. La film?
JON. Da.
AMY. Evident - Lansing Film Festival JON. Da. De asta sunt aici.
AMY. Da, mi-a spus Vince.
JON. Da...
AMY. Da... (beat) Cred ca am sa te astept afara, Vincent.
VINCE. Nu. De ce?
AMY. Nu mi-am incuiat masina.
VINCE. Stai linistita. Se vede de aici. (Vince se uita pe geam) E in regula.
(Vince vine langa Amy, cu fata la Jon) Am sa stau aici.
AMY. O-K. (tacere)
VINCE. Asa.

35

AMY. Da. (beat)

VINCE. Ma bucur sa te vad Amy.
AMY. Si eu ma bucur, Vince.
VINCE. (pauza) Si... cum de locuiesti in Lansing?
AMY. Imi place, cred. E oarecum linistit.
VINCE. Clar.
AMY. Am fost la scoala in Ann Arbor.
VINCE. Da, chiar.
AMY. Si m-am decis sa raman.
VINCE. Te felicit.
JON. (beat) Mi-a spus Vince dar, totusi ce fel de drept practici?
AMY. Sunt procuror adjunct.
JON. Chiar. Misto.
AMY. Da. Imi place mult.
JON. Da?
AMY. Sigur. E bine, e o slujba destul de buna.
JON. (pauza) Si adica, tu... condamni criminali?
AMY. Da.
JON. (pauza) Misto.
AMY. Da. (beat) Si tu cu ce te ocupi, Vincent?
VINCE. Eu?
AMY. Da.
VINCE. Una alta.
AMY. Nu-mi vine sa cred ca m-ai sunat asa din senin, dimineata.
VINCE. Ei na?

36

AMY. Chiar ma bucur cand oamenii fac asta.

VINCE. De ce?
AMY. Nu stiu. Eu n-am niciodata curajul sa fac asta.
VINCE. M-am gandit ca na... ce dracu?
AMY. Da. Dar puteai sa n-o faci.
VINCE. Sa nu fac ce?
AMY. Sa nu suni. Majoritatea nu suna.
JON. Asa e.
AMY. Chiar asa e.
VINCE. Ca Jon.
JON. (explicandu-se) Nu stiam ca locuiesti aici.
AMY. Si daca ai fi stiut?
JON. Cred ca eu sunt unul din majoritatea aia care nu suna.
AMY. Crezi?
JON. E greu de spus.
AMY. Da! Asa e! In majoritatea cazurilor, nici nu merita, oricum. Oamenii se
schimba, ajung sa nu mai aiba nimic in comun, chiar daca cu nici un an in
urma, erau cei mai buni prieteni.
VINCE. (beat) Ma bucur ca nu te-ai ingrasat.
AMY. Chiar?
VINCE. Da.
AMY. Sa ma fii vazut in facultate.
VINCE. Grasa?
AMY. Cam...
VINCE. Si eu.

37

AMY. Motive diferite, cel mai probabil. (beat) Nu mi-ai raspuns la intrebare.
VINCE. Ce intrebare?
AMY. Cu ce te mai ocupi?
VINCE. Pai... traiesc in California.
AMY. Unde?
VINCE. Oakland.
AMY. ...frumos!
VINCE. Sunt pompier.
AMY. Vorbesti serios?
VINCE. Foarte serios.
AMY. E foarte tare, Vince!
VINCE. Ma tine ocupat/am ceva de facut.
AMY. Imi dau seama.
VINCE. Da.
AMY. (beat) Multe incendii in Oakland?
VINCE. Mediu.
JON. Eu ar trebui sa plec.
VINCE. Credeam ca vii la cina cu noi.
JON. Nu. N-am spus asta.
VINCE. Pai?... si de ce sa nu vii?
JON. Nu pot! Trebuie sa dorm un pic pentru maine.
VINCE. Ei, trebuie!
JON. Ba da. Chiar trebuie.
VINCE. Frate, iti proiecteaza filmul, nu alergi la un maraton.
JON. Stiu, dar...

38

VINCE. Ca sa nu mai zic ca e la ora doua.

JON. Da, da am niste intalniri de dimineata.
AMY. Nu te-ai schimbat deloc asa-i Vincent?
VINCE. Cum adica?
AMY. Imi aduc aminte ca faceai acelasi lucru cand eram impreuna.
VINCE. Ce faceam?
AMY. Puneai presiune pe oameni ca sa urmeze cine stie ce plan iti
facusesi tu in cap.
VINCE. Nu-i adevarat.
AMY. Ba da. Dar e dragut. Era ca si cum ai fi stat toata noaptea ca sa
planifici cum va fi a doua zi si dupa aia iti doreai ca toti sa participe la
fantezia ta.
VINCE. OK. Asta-i nu adevarat.
AMY. OK.
VINCE. Jon, poate sa faca ce vrea...
AMY. Stiu
VINCE. Eu doar i-am sugerat sa vina cu noi.
JON. De ce?
VINCE. Pentru ca sunt sentimental. E o problema? Imi place cand ma
intalnesc cu vechi prieteni. Imi da asa... o caldura.
AMY. Poate ca n-are chef.
VINCE. Stiu ca n-are, pentru ca n-are curaj. El e unul din aia care nu suna,
asa ca...
AMY. Eu nu vorbeam de el neaparat.
VINCE. Pai... puteai. Asa face tot timpul.

39

JON. Ce anume?
VINCE. Rateaza momente din astea. Le lasa sa treaca. Daca ar vedea-o
pe mama lui pe strada ar trece pe cealalta parte.
JON. Ce ai? Esti drogat?
VINCE. Da.
AMY. (pauza) Esti drogat Vince?
VINCE. ...putin.
AMY. Fumezi iarba incontinuu din liceu?
VINCE. Nu e mare diferenta fata de alcool.
AMY. Stiu. Dar tu si bei, nu?
VINCE. Asa si?
AMY. Zic si eu. Ar trebui sa fii atent.
VINCE. Asta-i seara in care ii tinem predici lui Vince?
AMY. Cine iti tine predici?
VINCE. Tu, el, acuma il astept si pe receptioner, poate vrea si el.
AMY. Dar stii ca tin la tine si de aia o fac, nu?
VINCE. Nu m-ai vazut de cinci ani.
AMY. Da! Dar ai fost primul meu prieten. N-am ce sa fac. Chiar si daca ai
deveni un batranel libidinos si tot as tine putin la tine.
VINCE. Pe bune?
AMY. Clar. Stii tu cum e.
VINCE. (beat) Vrei sa ne casatorim?
AMY. Nu pot acum.
VINCE. De ce?
AMY. Am un prieten.

40

VINCE. Cine?
AMY. Procurorul general.
VINCE. Tipic!
AMY. De ce?
VINCE. Nu stiu. Pur si simplu.
AMY. Daca nu merge, te sun pe tine in Oakland.
VINCE. Mda. Clar.
JON. Pai, eu trebuie sa plec.
VINCE. Lui de ce nu-i tii o predica?
AMY. Pentru?
VINCE. Sa aiba si el grija de el.
AMY. As zice ca are, din cate vad.
JON. Ma bucur ca te-am vazut, Amy.
VINCE. Nu, nu, nu...
AMY. Vince!
VINCE. Nu, nu se tireaza asa usor.
JON. Ne vedem maine.
VINCE. Lasa vrajeala.
JON. Vince!
VINCE. CE?
JON. Trebuie sa plec. (beat. Jon se duce sa-si ia la revedere de la Amy)
VINCE. Vezi, de fapt e chiar bine ca ai spus asta, Amy, pentru ca eu
intotdeauna am crezut ca Jon a fost prima ta iubire. (beat) Adica, stiu ca nu
v-ati vazut chiar asa mult, dar eu intotdeauna am banuit, si mai tarziu am si
aflat ca asa a fost, ca atunci cand v-ati combinat in clasa a XII-a a fost ceva

41

de genul, o aventura care astepta demult sa se intample. (beat) Am

descris-o bine...?
JON. Nu cred ca cineva ar descrie-o ca pe o aventura mult asteptata,
Vince.
VINCE. Tu cum ai numi-o?
JON. As numi-o, o prietenie de calsa a XII-a.
VINCE (pauza, apoi catre Amy). Mda. Probabil sunt doar gelos pentru ca
eu am vrut sa fiu primul tau prieten.
AMY. Ai fost.
VINCE. Stiu... dar stii si tu la ce ma refer.
AMY. Aa.
VINCE. N-ar trebui sa-mi pese de chestii din astea dar, cum spuneam, sunt
sentimental.
AMY. N-are legatura cu a fi sentimental.
VINCE. Dar cu ce?
AMY. Cu a fi prost.
VINCE. ...de acord, dar, vezi tu, nu stiam asta in liceu. Pe atunci, faptul ca
tu nu vroiai sa te culci cu mine era ca si cum n-as fi fost invitat la masa la
bunici, de Craciun. Si asta e o chestie cu care sunt foarte sentimental.
AMY. N-ar fi trebuit sa o iei personal.
VINCE. Stiu, dar asa am luat-o. (pauza) Mai ales cand ati ajuns sa va
combinati. La propriu. (catre Amy) Dar probabil i-am dat eu o importanta
prea mare.
AMY. Despre ce vorbesti?

42

VINCE. Vorbesc despre cum v-ati combinat voi doi la sfarsitul clasei a XIIa. La moment, am suferit. Dar, daca ne luam dupa Jon, n-a fost chiar o
aventura mult asteptata ci mai mult o poveste intre doi pusti care au vrut sa
simta niste fiori inainte de absolvire. Caz in care, cred ca n-ar trebui sa tin
raca. (beat) Asta a fost?
AMY. (beat) As spune ca a fost o pasiune care nu a luat niciodata prea mult
avant.
VINCE. Din partea ta sau a lui?
AMY. A mea.
JON. Vince, nu cred ca Amy are chef sa vorbeasca despre asta.
VINCE. De ce nu? Suntem toti adulti. Putem sa vorbim despre o pasiune
de liceu de acum zece ani.
JON. Perfect. Atunci am sa va las sa aveti discutia asta fara mine.
VINCE. OK. Dar inainte sa pleci as vrea sa stiu de ce nu a iesit, niciodata,
nimic din pasiunea lui Amy pentru tine.
AMY. De ce nu a iesit niciodata nimic?
VINCE. Da. De ce nu a evoluat in nimic serios. Adica, nu te-ai impacat cu
mine, mi se pare ca nici nu prea ai mai iesit cu nimeni dupa aceea. Sau,
oricum, nimeni de la noi din liceu.
AMY. (beat) Cred ca, pur si simplu, n-a mers.
VINCE. OK. (pauza, cland) Adica nu a fost nici un motiv specific?
AMY. Sunt sigura ca a fost.
VINCE. Dar...
AMY. Nici un dar... . Sunt sigura ca a fost si atat.
VINCE. Aha. (beat) De ce esti asa de grabit sa pleci, Jon?

43

JON. Pentru ca devine penibil.

VINCE. Asa ca mai bine pleci, nu?
JON. Bine, Vince. (isi deschide bratele cu palmele in sus) Sunt aici. Vrea
cineva sa-mi spuna ceva? (tacere) Amy?
AMY. (beat) Nu multumesc.
JON. Vince?
VINCE. Da. (scoate caseta din buzunar si i-o arunca lui Jon) E decizia ta,
Jon. Nu pot sa vorbesc in numele tau.
JON. (beat) ... Mi-a facut placere sa te revad, Amy.
AMY. (pauza) Si mie.
VINCE. (vorbind singur) Tipic.
JON. Trebuie sa plec. (Jon se pregateste sa plece, evitand sa dea ochii cu
Amy... deschide usa...)
VINCE. Jon?
JON. Ce e?
VINCE. Ai putea sa mi-o dai inapoi? (beat... Jon ii arunca inapoi caseta.
beat)
JON. La revedere, Amy. (Amy nu raspunde. beat; Jon iese. tacere...)
AMY. Probabil ca Oakland e un loc goarte linistit.
VINCE. De ce?
AMY. Nu sunt suficiente incendii sa te tina ocupat.
VINCE. Adica?
AMY. Poti sa-mi spui ce a fost chestia asta?
VINCE. Am vrut sa stiu ce s-a intamplat intre voi.
AMY. Cand?

44

VINCE. In noapte aia. (beat) Am vrut sa-l fac sa-si ceara scuze.
AMY. De ce?
VINCE. Ca sa o auzi si tu. (beat) Fata de mine a recunoscut.
AMY. Ce-ai facut?
VINCE. L-am facut sa recunoasca. E pe caseta.
AMY. Ce sa recunoasca?
VINCE. Ce ti-a facut. (nici o reactie de la Amy) A facut-o, nu? Amy? (beat)
In noaptea aia. Gresesc? (beat. cu blandete) Te-a violat, nu?
AMY. (pauza) De ce ar fi asta treaba ta?
VINCE. Nu conteaza asta.
AMY. Si chiar daca ar fi facut-o, ultimul lucru de care aveam nevoie era o
marturisire inregistrata.
VINCE. De ce?
AMY. Pentru ca nu eu am nevoie de ea.
VINCE. Nu inteleg ce spui. (Amy poneste spre usa)
AMY. Nu eu am nevoie de ea.
VINCE. Dar cine?
AMY. Ne mai vedem.
VINCE. Unde pleci?
AMY. Acasa.
VINCE. Nu cred ca ma intelegi. Am incercat sa fac ceea ce trebuia facut.
AMY. (intorcandu-se spre el) Pentru cine?
VINCE. Pentru tine.
AMY. Chiar asta ai vrut Vince?
VINCE. Bineinteles ca asta am vrut.

45

AMY. Eu nu cred.
VINCE. Ma asteptam sa apreciezi gestul.
AMY. Ei, bine, nu-l apreciez.
VINCE. De ce?
AMY. Pentru ca nu m-a violat. (beat)
VINCE. Cum? (pauza)
AMY. Nu m-a violat. (pauza) Deci singura persoana care are nevoie sa se
simta mai bine esti tu. (tacere. apoi o bataie la usa.beat. Vince isi baga
caseta in buzunar. Se duce si deschide usa. Jon ii priveste pe amandoi din
cadrul usii. beat)
JON. Hei.
VINCE. (pauza) Hei. (Jon intra in camera inchizand usa in urma lui. tacere.)
Ce faci?
JON. M-am intors.
VINCE. De ce?
JON. Pentru ca asa mi-a venit. (beat) Ai putea sa ne lasi doua minute
singuri, Vince?
VINCE. (beat) Glumesti?
JON. Sunt foarte serios.
VINCE. Vrei sa te las singur cu ea?
JON. Da.
VINCE. Nu.
JON. Poti sa astepti in fata usii.
VINCE. Nici vorba.
JON. De ce nu?

46

VINCE. Pentru ca nu si nu.

JON. Am nevoie doar de doua minute.
VINCE. Pentru?
JON. Vreau sa-i spun ceva.
VINCE. Ce?
JON. Nu-i treaba ta.
VINCE. Ba, e.
JON. De ce?
VINCE. Pentru ca eu am adus vorba despre asta.
AMY. E in regula, Vincent.
VINCE. Nu. Nu e.
AMY. Ba da, e.
VINCE. Nu-mi pasa. Nu plec. (Vince isi incruciseaza mainile si se aseaza.
beat. Jon se apropie de Amy...)
JON. Vreau sa-mi cer scuze.
VINCE. Pentru ce?
JON. VINCE!
VINCE. Ce?
JON. Taci din gura. (catre Amy, sincer) Vreau sa-mi cer scuze. Nu stiu cat
conteaza pentru tine. (pauza) Imi pare rau. Pe bune, sincer, imi pare rau...
(tacere)
AMY. Pentru ce?
JON. Pentru ce s-a intamplat in liceu.
AMY. Ce s-a intamplat in liceu?

47

JON. Vreau sa spun, ce s-a intamplat la sfarsitul calsei a XII-a. Chestia de

care vroia Vince sa vorbesc mai devreme.
AMY. Mai devreme cand?
JON. Acum cinci minute.
AMY. Despre cand ne-am combinat noi in liceu?
JON. Exact.
AMY. Exact. Pai spune-mi ce s-a intamplat.
JON. (beat) Stii despre ce vorbesc?
AMY. La sfarsitul clasei a XII-a? La petrecereea Rebecai?
JON. Da.
AMY. Da.
VINCE. (beat) Ce faceti voi acuma, de fapt?
AMY. Vreau sa fiu sigura ca nu exista neintelegeri.
JON. Nu stiu ce ar trebui sa spun.
AMY. Cred ca tu crezi ca mi-ai facut ceva.
JON. Da.
AMY. Ce crezi tu ca ai facut?
JON. De ce ma intrebi?
AMY. Pentru ca sunt foarte curioasa.
JON. Crezi ca nu s-a intamplat nimic?
AMY. Bineinteles ca s-a intamplat ceva.
JON. Da. Dar nu-ti aduci aminte ce?
AMY. Haide, Jon! Anumite lucruri nu se uita.
JON. De acord.
AMY. Ma intreb doar cum ai descrie tu ce s-a intamplat.

48

JON. La fel ca tine, probabil.

AMY. Crezi?
JON. (beat) Singurul motiv pentru care avem acesta discutie este ca Vince
a inregistrat o conversatie pe care am avut-o noi mai devreme.
VINCE. Frate, imi pare rau...
JON. E in regula.
VINCE. Nu mi-am dat seama ca...
JON. In orice caz, de asta sunt aici.
AMY. Esti aici pentru ca te-a inregistrat Vince pe caseta?
JON. Da.
AMY. De ce?
JON. De ce?
AMY. De ce?
JON. ... pentru ca m-a facut sa ma gandesc.
AMY. Aha.
JON. Si de asta m-am intors.
AMY. Perfect. Spune-mi ce s-a intamplat.
JON. (beat) Cred ca te-am violat.
AMY. (beat) Nu. Nu m-ai violat.
JON. (beat) Ba da.
AMY. Ba nu.
JON. (beat) Faci misto de mine?
AMY. Nu.
JON. Amy! Stiu ce s-a intamplat.
AMY. Se pare ca nu.

49

JON. Ba stiu.
AMY. Cine spune asta?
JON. Eu.
AMY. De ce?
JON. Pentru ca tocmai ce am recunoscut.
AMY. Unde? Pe caseta?
JON. Da.
AMY. Ce e pe ea?
JON. Sunt eu, recunoscand ce am facut.
AMY. Ce ai facut?
JON. Acuma ti-am spus.
AMY. Dar asta nu dovedeste ca ai facut-o.
JON. Cum adica nu?
AMY. Pentru ca daca nu te acuza nimeni nu e nevoie sa recunosti.
JON. ...nu reusesc sa inteleg ce anume faci.
AMY. Nu fac nimic.
JON. Pentru mine nu e usor.
AMY. Esti sigur?
VINCE. Jon?
JON. Ce?
VINCE. Esti sigur de ce spui?
JON. Spun ce ai vrut tu sa spun.
VINCE. Da esti sigur ca ea e fata?
JON. DA!
VINCE. Ea zice ca nu s-a intamplat nimic.

50

JON. Minte..
AMY. Nu mint!
JON. Amy!
AMY. Da?
JON. Iti bati joc.
AMY. De ce as face-o?
JON. Nu stiu dar daca o faci sa stii ca eu am si alte lucruri de facut.
AMY. Cred ca pur si simplu avem perceptii diferite asupra a ceea ce s-a
intamplat.
JON. Chiar nu cred ca s-ar putea.
AMY. De ce? Pentru ca ai decis tu ca ai facut ceva?
JON. Chiar am facut.
AMY. Ei bine eu zic ca n-ai facut.
JON. Pai si atunci ce s-a intamplat?
AMY. Ne-am culcat impreuna.
JON. Amy, eu incerc sa fiu sincer.
AMY. De ce acum?
JON. Pentru ca nu te-am vazut de zece ani.
AMY. Dar de ce acum?
JON. Pentru ca atunci cand Vince m-a facut sa ascult caseta am realizat ce
am facut.
AMY. Si daca nu te facea sa o asculti?
JON. Asa...
AMY. Ai fi spus asta acum?
JON. Probabil ca nu.

51

AMY. Sau o faci pentru ca sunt eu aici?

JON. Adica?
AMY. Daca locuiam in Alaska, m-ai fi cautat?
JON. Nu stiu.
AMY. Ar trebui sa te gandesti la asta.
JON. Bine.
AMY. Sau o faci pentru ca esti gelos?
JON. Pentru?
AMY. Eu si Vincent.
JON. E ridicol.
AMY. De ce? Te-am iubit. (beat) Am fost indragostita pana peste cap de
tine in noaptea aia. (beat) Tu erai de mine?
JON. (beat) Nu.
AMY. Atunci de ce ai fost cu mine?
JON. Nu stiu sigur.
AMY. Poate din acelasi motiv pentru care te-ai intors acum sa-ti ceri scuze.
JON. Si anume?
AMY. Iti place sa-l enervezi pe Vincent.
JON. De ce l-ar enerva din moment ce asta si-a dorit.
AMY. Pentru ca e confuz.
VINCE. Exact.
AMY. Nu e niciodata prea tarziu sa i-o tragi prietenului tau cel mai bun
spunandu-i odata pentru totdeauna ca ai violat-o pe iubirea vietii lui in liceu.
(pauza) Mai ales daca o faci cu ea de fata.
JON. Chiar ma crezi asa?

52

AMY. Nu stiu. Se pare ca nu prea am reusit sa te judec corect. (beat) Poate

te-ai intors doar ca sa ai ultimul cuvant. Nu ti-a placut cum suna pe caseta
si te-ai intors ca sa te exprimi mai elocvent.
JON. Motivul pentru care m-am intors a fost ca sa-mi cer scuze. Si te
asigur ca e foarte onest. Imi pare, sincer, rau.
AMY. De ce? Ca mi-ai pus mana peste gura?
JON. (pauza) Da.
AMY. Pai hei, Jon...las pe toata lumea sa faca asta. (beat)
JON. Ai putea sa fii sincera?
AMY. Sunt. (beat... Jon se indreapta spre usa)
VINCE. Unde mergi?
JON. Ar trebui sa plec.
VINCE. De ce?
JON. Pentru ca orice as zice, nu ajungem nicaieri cu chestia asta.
AMY. (cu forta) Vrei ultimul cuvant, Jon. Dar nu va fi al tau.
VINCE. De ce dracu nu incercati odata sa va intelegeti?
JON. Vince!
VINCE. CE?
JON. E in stadiul de negare.
VINCE. Amy?
AMY. (catre Vince) Ce anume te-a facut sa crezi ca s-a intamplat ceva?
VINCE. La Rebeca?
AMY. Da.
VINCE. Pentru ca ce alt motiv aveai sa te culci cu Jon daca te intalneai cu
mine?

53

AMY. Ne despartisem.
VINCE. Stiu. Dar daca nu te culcase-i cu mine de ce te-ai fi culcat cu el?
AMY. Nu e treaba ta.
VINCE. Vezi? Cam asa mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva.
AMY. De ce? Daca nu m-am culcat cu tine insemna ca nu pot sa ma culc
cu altcineva?
VINCE. Da... cred ca... cred ca da... la asta m-am gandit.
JON. Eu am sa plec. (catre Vince) Poate ne vedem maine. Amy, imi pare
rau. Si imi pare rau ca nu esti intr-un moment in care sa poti sa auzi asa
ceva. (pauza) Iti doresc o viata frumoasa. (se indreapta spre usa)
AMY. De ce ai spus asta?
JON. Ce?
AMY. Ca nu sunt intr-un moment in care pot sa aud asta.
JON. Pentru ca mi se pare ca nu ma iei in serios. Nu stiu cum sa-ti mai
spun in altfel decat ti-am spus-o deja. Chiar daca tie nu ti se pare ca a fost
mare lucru, pentru mine a fost, si am vrut sa stii ca imi pare rau ca s-a
intamplat.
AMY. (beat; cu un calm de suprafata) Ar trebui sa-ti para. Si sper ca o sa
mori pentru ce ai facut si o sa mergi in iad; si daca nu exista iad, sper sa
suferi inainte sa mori si ultimul lucru pe care il simti sa fie o teapa de otel
care intra in mod repetat in tine pana cand iti strapunge stomacul si iti
loveste inima si cand iti va ceda sfincterul si vei muri sper ca ultima
zvacnire a maruntaielor tale sa fie inundata de sangele scurs din intestinele
tale nenorocite si putrede. (pauza lunga in care Amy isi revine. spre Vince,

54

calma) Asta iti doreai sa auzi? (nici un raspuns... se intoarce spre Jon)
Chiar nu stiu ce sa-ti mai spun.
JON. (pauza) Nimic.
AMY. (isi scoate telefonul din geanta si formeaza trei cifre) Alo? Buna ziua.
Sunt Amy Randall de la procuratura, va rog sa trimiteti o masina la Motel 6
pe strada Saginaw, camera 32. Se pare ca exista o cantitate mare de
substante ilegale in camera... pare a fi cocaina... da, si va rog sa-l verificati
pe unul din domnii din camera, numele lui este Jon Saltzman, S-A-L-T-Z-MA-N... este posibil sa aiba cazier pentru hartuire sexuala si chiar un viol in
urma cu zece ani... multumesc. (inchide telefonul si il pune inapoi in
geanta. tacere. Vince si Jon se holbeaza la ea. beat) Daca vreti, puteti
incerca sa fugiti, baieti.
VINCE. Chiar ai facut asta?
AMY. Timpul de raspuns pentru apelurile de urgenta este in medie patru
minute in Lansing. E printre primele locuri pe tara la capitolul asta.
JON. De ce trebuie sa fie asa?
AMY. Pentru ca daca iti pare rau cu adevarat, ar trebui sa fii dispus sa
platesti pentru asta.
JON. De ce nu poti sa accepti ca imi pare rau?
AMY. Nu ma ajuta la nimic.
JON. Si e vina mea?
AMY. Nu. Pur si simplu asa stau lucrurile.
JON. Si acum ar trebui sa fug ca un criminal?
AMY. E decizia ta.
JON. N-am s-o fac.

55

AMY. Crezi cumva ca s-a prescris pedeapsa daca a trecut atata timp?
JON. Habar n-am.
AMY. Nu se prescrie in cazurile de viol. (pauza) Doar asa, ca sa stii.
VINCE. (beat) OK. Eu nu prea am chef sa fiu arestat pentru cateva linii de
coca.
AMY. Pai atunci cred ca ne vedem mai tarziu, Vincent. (Vince nu stie ce sa
faca pentru cateva momente, dupa care strange resturile de cocaina in
punga si o pune in buzunar) Fa-mi o favoare si lasa caseta. (pauza) Vreau
sa o dau ofiterilor. (pauza. Vince nu stie ce sa faca)
VINCE. Vrei sa-ti dau caseta?
AMY. Da. (Vince se uita la Jon) N-ai nevoie de permisiunea lui.
VINCE. Parca as avea, totusi.
AMY. N-ai ai avut nevoie de ea ca o inregistrezi de ce sa ai nevoie acum?
VINCE. (pauza) Protocol?
AMY. OK. Atunci am sa stau aici si am sa le spun eu. (Vince isi aduna
lucrurile)
VINCE. Frate, cred ca cel mai bine pentru tine ar fi sa vii si tu.
JON. Raman.
VINCE. De ce?
JON. Pentru ca s-ar putea sa aiba dreptate. Poate trebuie sa platesc.
VINCE. Bine, si eu?
JON. Si tu ce?
VINCE. Pai, eu n-am facut nimic.
AMY. Esti in posesia unor substante ilegale.
VINCE. Stiu, dar incercam doar sa ma detensionez.

56

AMY. Trebuia sa incerci cu bere.

VINCE. Am incercat dar n-am reusit.
JON. Pleaca Jon. Astia sunt pe drum.
VINCE. Hai cu mine.
JON. Nu.
VINCE. Nu fi idiot. Or sa te aresteze. (Jon nu se misca. catre Amy) Chiar iti
doresti asta?
AMY. Jon e baiat mare. Poate lua decizii si singur.
VINCE. OK. Eu am plecat.
JON. Multumesc, Vince.
VINCE. Cum?
JON. Multumesc.
VINCE. Pentru ce?
JON. Pentru onestitate.
VINCE. (pierdut) Cum adica?
JON. Nu conteaza. Ne mai vedem. (Vince se indreapta spre usa, dar se
opreste. Stie ca n-ar putea sa suporte sa traiasca cu constiinta impacata.
El l-a bagat pe Jon in asta)
VINCE. Cacat! (isi schimba planul si scoate cocaina din buzunar, dupa care
scoate din geanta o punga enorma de marijuana si pleaca in viteza la baie.
Cateva momente mai tarziu se intoarce cu mana goala si se duce la masa
incercand sa stearga urmele de cocaina cu multa ciuda. Se duce la geam
si se uita afara. Observand ca mai are cateva minute scoate caseta din
buzunar, se uita la Jon, dupa care o rupe in doua si scoate banda,
asigurandu-se ca e distrusa complet. In cele din urma se aseaza pe pat.

57

Tacere. Incet, luiVince i se infiripa o idee. beat...) Tu chiar ai sunat la

politie?
AMY. Nu.
VINCE. Iisuse!!!
AMY. Scuze.
VINCE. De ce dracu ai facut asta??
AMY. Asa mi-a venit.
VINCE. Esti dusa cu totul!!!
AMY. Ce te asteptai?
VINCE. (beat... un om distrus) Bine, da tu stii cat costa drogurile alea?
AMY. O sa mai fie droguri, Vince.
VINCE. Stiu, dar mie imi placeau alea.
AMY. (se uita lung la Jon) Succes maine.
JON. Multumesc.
AMY. La revedere, Vincent.
VINCE. Pa, Amy. (Amy deschide usa sa iasa) Ma bucur ca te-am re..(Amy
inchide usa pe dinafara. beats. Jon si Vince stau in tacere. Vince vrea sa
spuna ceva dar se razgandeste. beats. OPTIONAL: Vince distruge acum
caseta si nu mai devreme... Heblu)

SFARSIT

58