8.

Teste de semnificaie
Cazul III Comparaia ntre dou probe fr a se cunoate caracteristicile populaiei din care
provin
Diferena ntre dispersii
Una din cele mai raspndite situaii ntlnite n aplicaiile tiinifice n statistic este aceea n
care se compar dou probe pentru a se vedea dac aparin sau nu aceleai populaii fr a se
cunoate caracteristicile populaiei ( si ).
Inainte de a le compara trebuie sa ne asiguram c cele dou probe sunt calitativ identice (sunt
obinute prin aceeai metod de ex. nu se vor compara probe de date obinute gravimetric cu
probe de date obinute spectrofotometric) iar deviaia lor standard este asemntoare (nu difer
foarte mult).
Primul pas al analizei este acela de a determina valoarea F (raportul dispersiilor) pentru a
verifica dac deviaiile standard ale celor dou probe aparin aceluiai univers. Ca de obicei se
porneste cu ipoteza de nul care presupune ca cele doua deviatii standard sunt compatibile.
Raportul dispersiilor F se calculeaza ntotdeauna raportnd valoarea cea mai mare a dispersiei
la cea mai mic. Valorile Ftabel ce se gsesc n tabel n funcie de gradele de libertate () ale celor
dou probe sunt date pentru probabilitile de 1; 5 si 10%.
Exemplu
Dou grupe de studeni, n dou laboratoare diferite, determin coninutul de Cl % al unor
probe. Se pune ntrebarea dac cele dou seturi de date aparin aceleai populaii i pot fi combinate.
Grupul A : N =10, media X=21,63%, s =0,036%
Grupul B : N =12, media X = 21,59%, s =0,029%
Ipoteza de nul: Rezultatele aparin aceleasi populaii.
Calcule: (A) = 9 si (B) = 11,
s2(A) = 0,001296%2 i s2(B) = 0,00084%2
Valoarea calculata a raportului F este: F = 0,001296 / 0,00084 = 1,54
Valorile tabelate ale lui F corespunzatoare pentru cele doua grade de libertate 9 si 11 sunt
2,27; 2,90; 4,63 pentru probabilitile de 10, 5 si 1%. Prin compararea valorii calculate cu cele
tabelate rezult ca probabilitatea cautata este mai mare de 10% i c deci ipoteza de nul se accept.
Dac ordonm activitile ce trebuiesc desfurate pentru prelucrarea datelor in acest caz,
obtinem urmatoarea succesiune de operatii:
1. Daca cele dou dispersii difer foarte mult (cu un ordin de marime) nu mai trebuie facut nici un
calcul; concluzia este c cele dou probe nu aparin aceleiai populaii;
2. Dac cele dou dispersii difer relativ puin se determin raportul dispersiilor F (>1) i se
determina probabilitatea ipotezei de zero: daca aceasta e mai mare de 10%, cele dou probe
aparin aceleai populaii (d.p.d.v. al dispersiilor).
3. Numai dac rezultatul testului F al dispersiilor este pozitiv (dispersiile nu difera semnificativ)
putem sa testm i mediile.
4. Dac cele dou medii nu difer semnificativ se pot determina eroarea standard si media comune
ambelor probe.

Testarea mediilor
A- Testul t pentru dou probe
Inainte de a compara prin testul t mediile a dou probe trebuie determinat deviaia standard
ajustat a celor dou probe considerate mpreun:

( A) S 2 ( A) + ( B ) S 2 ( B )
( A) + ( B )

S ( A + B) =

Valoarea t se determina cu urmatoarea relaie:

XAXB

t=

S ( A + B)

1
1
+
NA NB

Numarul de grade de libertate utilizat n testul t va fi = (A) + (B)

Exemplu (continuare din sectiunea precedenta)
Deviatia standard ponderata a celor doua probe va fi:

S ( A + B) =

9 1,3 * 10 3% 2 + 11 8,4 * 10 4 % 2
=
9 + 11

2,1 * 10 2
= 3,2 * 10 2 %
20

Valoarea t corespunzatoare este:

t=

21,63 21,59
1
1
+
0,032
12 10

= 2,92

Pentru = 9+11 = 20 se gaseste in tabelul distributiei t o probabilitate mai mica de 1%,

ceea ce corespunde la concluzia ca cele doua medii nu apartin aceleasi populatii.
In cazurile n care mediile aparin aceleai populaii se poate determina o medie comuna
ambelor probe:

X A+ B

XA
XB
+
2
ES A ES B2
=
1
1
+
2
ES A ES B2

unde

ES =

N
In mod corespunzator, eroarea standard a celor doua probe reunite este:
ES A+ B =

1
1
1
+
2
ES A ES B2

Exemplu
S-a determinat c dou seturi de date referitoare la determinarea normalitii unei soluii de
NaOH aparin aceleai populaii. Calculai media ajustata a celor dou probe n funcie de datele de
mai jos:
NA = 3 ; XA = 0,10231 N ; SA = 0,00016N
NB = 3 ; XB = 0,10235 N ; SB = 0,00011N
Deoarece numitorul din ecuaiile pentru determinarea ES i a mediei ajustate este acelai l
calculm nti pe el:
1
1
1
1
3
5
+
= 2 + 2 =
+
= 5,3041 10 8
2
2
2
2
ES A ES B
SA
SB
0,00016 N
0,00011N
NA NB

X A+ B

0,10231N
0,10235 N
+
2
XA
XB
0,00016 N
0,00011N 2
+
2
2
ES A ES B
3
5
= 1,102342 N
=
=
1
1
5,3041 10 8
+
ES A2 ES B2

Deoarece eroarea standard este 4,3 * 10-5 media trebuie s aibe doar 5 cifre semnificative:
XA+B = 1,10234N

Test 7
1. Avem urmtoarele dou seturi de date referitoare la coninutul de clor al unor probe:
Metoda 1 : N=8; X = 37,96%; S = 0,0371%
Metoda 2 : N=5; X = 38,02%; S = 0,042%
Care este valoare raportului F
a - 1,13
b 1,29
c 1,44
d 0,78
e nici una
2.
abcde-

Care este probabilitatea ca deviaiile standard s aparin aceluiai populaii?

>10%
5-10%
<1%
1-5%
nici una

3.Care este valoarea deviaiei standard ajustat, pentru cele dou probe reunite?
a- 0,04203%
b- 0,03715%
c- 0,03954%
d- 0,03895%
e- nici una
4. Care este valoarea variabilei t utilizata pentru compararea celor doua medii?
a- 2,7
b- 3,2
c- 1,5
d- 0,88
e- nici una
5.
abcde-

Care este probabilitatea ca mediile sa apartin aceleiai populaii?

>10%
5-10%
<1%
1-5%
nici una

6.
abcde-

Care ste valoarea ajustata a celor dou medii (Ele pot sau nu sa fie compatibile)
37,99%
37,97%
37,98%
38,00%
nici una

7.
abcde-

Care este valoarea ajustata a erorii standard?

0,0095%
0,011%
0,016%
0,015%
nici una

Teste de semnificaie
Cazul III Comparaia ntre dou probe fr a se cunoate caracteristicile populaiei din care
provin

1.
2.
3.
4.

Dac ordonm activitile ce trebuiesc desfurate obtinem urmatoarea succesiune de operatii:

Daca cele dou dispersii difer foarte mult nu mai trebuie facut nici un calcul; concluzia este c
cele dou probe nu aparin aceleiai populaii;
Dac cele dou dispersii difer relativ puin se determin raportul dispersiilor F (>1) i se
determina probabilitatea ipotezei de zero: cele dou probe aparin aceleai populaii (d.p.d.v. al
dispersiilor).
Numai dac rezultatul testului F al dispersiilor este pozitiv putem sa testm i mediile (test t
adaptat).
Dac cele dou medii nu difer semnificativ se pot determina eroarea standard si media comune
ambelor probe.

Testarea mediilor
A- Testul t pentru dou probe
Inainte de a compara prin testul t mediile a dou probe trebuie determinat deviaia standard
ajustat a celor dou probe considerate mpreun:

S ( A + B) =

( A) S 2 ( A) + ( B ) S 2 ( B )
( A) + ( B )

Valoarea t se determina cu urmatoarea relaie:

XAXB

t=

S ( A + B)

1
1
+
NA NB

Numarul de grade de libertate utilizat n testul t va fi = (A) + (B)

In cazurile n care mediile aparin aceleai populaii se poate determina o medie comuna
ambelor probe:

X A+ B

XA
XB
+
2
ES A ES B2
=
1
1
+
2
ES A ES B2

unde

ES =

ES A+ B

Si

N
In mod corespunzator, eroarea standard a celor doua probe reunite este:
1
=
1
1
+
2
ES A ES B2
Functii EXCEL: FDIST(F, A,B) Determina probabilitatea pentru o anumita valoare F;
FINV (Prob, A, B) determina valoarea F pentru o anumita probabilitate
5