Lucian Blaga este poetul filosof care a creat prin opera lui 2 universuri distincte: unul

liric si altul speculativ, poezia constituindu-se astfel ca o insusire de rationamente, fara a

fi strict conceptuale.Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este una dintre cele mai
reprezentative poezii cu valoare de arta poetica din lirica romanesca interbelica, Lucian
Blaga exprimandu-si conceptia despre poezie prin prisma unor repere de ordin filosofic,
nuantand foarte clar inca de la inceput faptul ca datoria creatorului in fata unui mister nu
rezida in elucidarea acestuia ci in potentarea a tot ceea ce este neinteles.Acest poem
deschide volumul de debut Poemele luminiifiind vizibile elementele de factura
expresionista care corelate cu elemente anticipative ale creatiei filosofice, ne ajuta sa
intelegem ca Eu nu se constituie ca o confesiune a crezului artistic.Caracterul de
arta poetica poate fi desprins inca din titlu, mai ales ca actul este perceput ca o modalitate
prin care eul liric se raporteaza la lume sau la Universul in care treieste. Caracterul
programatic al acestei poezii evidentiaza atat crezul artistic a lui Blaga cat si faptul ca
poetul se autodefineste si defineste poezia, lirismul fiind subiectiv sau reflexiv, existand
in acelasi timp un raport de identitate intre eul liric si poet.Inca din titlul poeziei putem
percepe crezul poetului, acela de a nu distruge misterul, ipoteza confirmata de asocierea
pronumelui personal pers 1 singulareu cu verbul predicativnu strivesc si cu metaforasimbolcorola de minuni.Avand in vedere ca pentru poet, misterul este echivalat cu o
corola putem intelege ca tainele din Univers sunt interesante si frumoase, cu atat mai
mult cu cat poetul nu se poate percepe pe sine si nici lumea dinafara, dincolo de
mister.Titlul se repeta in primul vers al poeziei, devenind element de recurenta, rolul
acestuia fiind de a accentua mesajul implicit confesiunea eului liric.Din punct de
vedere structural, aceasta poezie este bazata pe 3 raporturi antitetice: eu-altii, lumina
mea-lumina altora, corola de minuni-flori,ochi,buze,morminte. Se pare ca pentru poet,
misterul ar reprezenta si o sursa inepuizabila de inspiratie, considerand ca nu ar putea
exista ca artist decat daca in Univers exista mister. Asadar, poezia si poetul depind de
mister, acest adevar filosofic fiind probat de convingerea poetului filosof ca durabilitatea
si forta creatiei sunt strict raportate la aceasta atitudine.Pronumele personal eu apare
de 5 ori in poezie devenind termen cheie sau codul de intelegere al mesajului poetic,
datorita caruia, poezia poate fi redusa, prin tehnica ingambamentului la 2 propozitii: eu
nu strivesc corola de minuni a lumii/ caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si
morminte.Pentru a percepe caracterul programatical acestei poezii, precum si faptul
ca poetul se confeseaza, tinand cont si de elementele structurale, se impune sa ne
raportam la verbele predicativ care sunt asociate eului liric, implicit la cunoasterea
luciferica simbolizeazaprin sintagma lumina mea.Astfel, verbele predicative pers 1
singular nu strivesc, nu ucid, nu sugrum, imbogatesc, maresc, sporesc, pot fi
reduse generic la verbul nu distrug pt ca treptat sa descoperim ca o consecinta fireasca
a acestei atitudini rezida in protejarea si amplificarea misterului.Nu putem face
abstractie, insa, de adevaratul motiv care il determina pe poet sa apeleze la o cunoastere
de tip abstract, acesta fiind raportat la iubire, un sentiment care nu mai presupune un
raport afectiv ci doar o cale de comunicare cu tainele Universului.In celalalt plan
oamenii care gandesc pragmatic sau logic distrug tot ceea ce este neclar, sintagma
lumina altora simbolizand cunoasterea paradisiaca, perceputa ca rezultat al gandirii de
tip rational. Chiar daca singurul verb predicativ asociat textual acestei sintagme este
sugruma. Tinand cont de structura antitetica a poeziei devine evident ca poetul se

diferentiaza categoric de ceilalti oameni si ca urmare fiintele rationale distrug tot ceea
ce este tainic sau misterios. Pentru a descifra in profunzime mesajul acestei poezii trebuie
sa tinem cont si de cele 2 linii de pauza (intre versul 10-18) care incadreaza o comparatie
plastica in virtutea caruia lumina poetica devine o lumina selenara. Prezenta lunii ca
motiv poetic elucideaza convingerea poetului ca misterul poate fi protejat si amplificat
printr-o implicare afectiva deoarece ratiunea distruge in esenta tot ceea ce este tainic.In
acest sens Titu Maiorescu vorbise despre o dezbinare intre minte si inima si chir daca
Blaga nu pare la fel de categoric in privinta distinctiei dintre cele 2, stabileste un raport
de complementaritate intre statutul gnoseologic alartei si al stiintei.Daca poetul gaseste
ceva misterios in flori,ochi,buze,morminte, oamenii percep aceste elemente strict ca pe
niste lucruri concrete. Versul 5 al textului este reluat in final avand valoarea conclusiva
explicand intentia poetului care inlocuieste prepozitiile in si pe cu conjunctia si.
Daca pt oamenii care gandesc rational, misterul nu este relevant, pt poet acesta reprezinta
insasi esenta , cele 4 elemente care formeaza corola de minuni reprezentand
frumosul(flori), sufletul(ochii), viata(buze) si moartea(morminte). Astfel fiecare reper in
parte contine o doza de comuniune cu tainele Universului. Chiar daca poezia are o
structura antitetica, apar si relatii de simetrie cum ar fi relatia dintre versul 5 si
18.Lucian Blaga creaza in opera lui 2 universuri distincte: unul liric si altul speculativ,
iar din punct de vedere al prezentei observam ca apare versul liber, tehnica
ingambamentului , anumite versuri incepand cu litera mica, fapt ce confirma
continuitatea ideii poetice, iar versurile lungi alterneaza cu cele scurte si foarte scurte,
poezia neavand o organizare lineara. Prin intermediul acestei poezii este conturat asadar
crezul artistic blagian, anumite repere, fiind intalnite si in alte poezii, originalitatea
creatiei poetice fiind justificata si de intrepatrunderea elementelor expresioniste cu cele
definitorii, care particularizeaza curentele literare manifestate in perioada interbelica.