Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ndeplinirea obiectivelor sporite ce revin societatilor comerciale n etapa actuala necesita un volum
nsemnat de fonduri banesti. n asigurarea acestor fonduri, n repartizarea si utilizarea lor cu maximum de
eficienta un rol nsemnat revine managementului financiar.
Managementul financiar al societatii comerciale este expresia un domeniu specific al activitatii de
conducere, domeniu n cadrul caruia se fundamenteaza, elaboreaza, adopta si finalizeaza deciziile
financiare prin relevarea ntregului potential managerial la nivelul ntreprinderii.
13.1. NOIUNI DE BAZ
13.1.1. Definitia si obiectul managementului financiar
Managementul financiar poate fi definit ca o functie a carui scop esential consta n asigurarea permanenta
si regulata a societatii comerciale cu fondurile necesare si n exercitarea controlului cu privire la
rentabilitatea operatiunilor angajate cu aceste fonduri. Pentru a ajunge la aceste scopuri n conditii normale
este necesar ca managerul, ajutoarele sale imediate si personalul ce activeaza n domeniul financiar sa
respecte anumite reguli financiare si manageriale si care vizeaza nu numai sa asigure unitatea economica
cu fondurile necesare, ci si procurarea acestora la timpul potrivit, la un pret avantajos si fara a stirbi
independenta actionala, sau posibilitatile sale de afaceri.
Descentralizarea activitatii economice si trecerea ei spre competitia specifica pietei interne si
internationale ridica ca problema majora asigurarea autonomiei financiare a societatii comerciale. Pentru
aceasta, unitatea economica trebuie sa dispuna de toate prerogativele unui organism capabil sa faca fata
economiei; bazata pe un raport echilibrat si pe planul componentelor financiare. Asigurarea autonomiei
financiare ridica numeroase si com-plexe probleme n managementul financiar, n meca-nismul
repartitiei, dintre care mai importante sunt: a) consolidarea financiara a societatii comerciale prin
instituirea unui sistem de fonduri adecvat, capabil sa contribuie la formarea, refacerea si dezvoltarea
componentelor de baza ale structurii economice de productie (salariatii unitatii, mijloacele fixe, mijloacele
circulante, informatiile si mediul nconjurator); b) asezarea pe criterii economice reale a procesului de
procurare de fonduri, astfel nct sa se ajunga la o stimulare rationala a acelora oare utilizeaza eficient si
operativ aceste fonduri; c) asezarea pe baze noi a relatiilor societatii comerciale cu piata financiara interna
si internationala. Rezulta deci ca societatea comerciala trebuie lasate sa aplice principiile si cerintele
managementului financiar, sa aiba o adevarata independenta, urmnd ca relatiile lor financiare sa cuprinda
pe cele cu banca pentru credite si pe cele cu bugetul pentru impozite.
13.1.2.
Probleme fundamentale ale managementului financiar
Scopul fumdamental al activitatii societatii comerciale si deci al managerului aflat la nivelul superior este
ntotdeauna conservarea si majorarea capitalului pus la dispozitie de catre actionari sau de catre
proprietarii firmei. Managerul general este dator sa explice membrilor adunarii generale a actionarilor
modul n care a folosit capitalul si profitul obtinut.
Pentru a atinge acest scop trebuie sa coordoneze activitatea n diferite domenii - dezvoltarea produselor
noi, aprovizionarea cu materii prime, angajarea si motivarea personalului, productia si vnzarea
produselor etc. Pentru fiecare dintre acestea, managerul general fixeaza obiective specifice - derivate din
scopurile generale, fundamentale ale firmei - si angajeaza manageri specializati care primesc sarcina sa
atinga scopurile fixate. O mare parte dintre teluri sunt direct legate de indicatorii economico-financiari.
Managerii exprima rezultatele activitatii lor prin nivelul profitului realizat.
Pentru a asigura durabilitatea si prosperitatea unitatii pe care o conduce, managerul trebuie sa se sprijine si
sa asigure realizarea practica si judicioasa a managementului financiar, sa stapneasca principiile si
notiunile de baza privitoare la alocarea fondurilor; iar n aplicarea lor sa apeleze la acele metode care i
asigura sporirea lor.
Constituirea si utilizarea eficienta a fondurilor ntr-o societate comerciala implica existenta unui obiectiv
managerial, care poate fi formulat pe scurt n felul urm 747j92h 59;tor: maximalizarea profitului si a
bunastarii actionarilor. Pentru aceasta managementul financiar trebuie axat pe: a) alocarea eficienta a
fondurilor n interiorul societatii comerciale; b) sporirea fondurilor la termenele cele mai potrivite
interesului unitatii si actionarilor ei.
n atingerea acestor obiective, managerul este dator ca, apelnd la metode de analiza, de planificare si
control financiar, sa elaboreze, mpreuna cu aparatul sau de specialitate, previziuni privitoare la evolutia si
eficienta utilizarii mijloacelor financiare n conditiile specifice societatii comerciale si sa planifice
lichiditatea unitatii economice si acoperirea obligatiilor ce deriva din aceasta.
13.1.3. Organizarea si domenii de sarcini
Functia financiara din cadrul unei firme este implicata n trei domenii: strategii, prin stabilirea criteriilor
financiare privind deciziile de investire a capitalului; manaagementul riscului si operatii, prin asigurarea
disponibilitatii unor fonduri suficiente, sub forma de disponibilitati banesti sau linii de credit, pentru
acoperirea deficitului net de numerar. Folosind acest cadru, se pot identifica cele trei functii financiare
principale ale firmei si componentele lor (pe lnga contabilitate si control financiar), si anume:
Elaborarea si executarea bugetului de capital.
Criterii de investire a capitalului. Evaluarea financiara a proiectelor de capital. Evaluarea fluxului de
numerar.
Alegerea structurii capitalului.
Raportul mprumuturi-capital propriu. Alegerea tipurilor de mprumuturi. Politica de dividende.
Managementul lichiditatilor.
Managementul activelor / pasivelor lichide. Monitorizarea fluxului de numerar.
Managementul financiar include toate activitatile ce vizeaza colectarea, prelucrarea si interpretarea datelor
financiare, inclusiv mecanismele aferente, procurarea si folosirea mijloacelor financiare, precum si
controlul necesar n acest domeniu. Transpunerea n. fapt a acestor activitati, n conditii de eficienta
ridicata, necesita o organizare temeinic fundamentata si care sa tina seama de metodele pe care le
utilizeaza managerul, de cerintele managementului financiar, de necesitatea asigurarii laturii calitative a
activitatii financiare a societatii comerciale.
Elementele primare ale activitatii financiare cuprind numeroase operatiuni dintre care esentiale sunt
urmatoarele: a) culegerea, conservarea si transmiterea de informatii; b) prelucrarea datelor n vederea obtinerii informatiei financiare; c) realizarea repartizarii rezultatelor economice si financiare ale societatii
comerciale; d) efectuarea controlului financiar; e) adoptarea deciziilor financiare si parti-ciparea la
fundamentarea si realizarea deciziilor econo-mice; f) evidentierea operatiilor de repartitie financiara.
n rezolvarea sarcinilor ce revin activitatii financiare, se organizeaza un compartiment financiar, sub forma
de serviciu sau birou cu urmatoarele diviziuni functionale: a) planificarea financiara; b) decontarile fara
numerar; c) ordonantarea actelor referitoare la ncasari si plati; d) salarizare; e) casierie; f) preturi si tarife;
g) analizele economice; h) control financiar, intern.
n cadrul societatii comerciale, activitatea financiara este condusa de directorul economic sau de contabilul sef, acolo unde functia acestuia nu s-a transformat n director economic. ntruct n regulamentele
de organizare si functionare a unitatilor, atributiile de serviciu ale directorului economic sau cele ale
contabilului sef nu sunt nca adaptate la cerintele pe care le pune tranzitia la economia de piata n
domeniul managementului financiar, prezentam n continuare cteva sublinieri. La nceput, cteva aspecte
privitoare la responsabilitatea si relatia dintre managerul general si cel financiar. Directorul economic
prezinta managerului general propuneri fundamentate pentru ela-borarea si dezvoltarea politicii financiare
generale a societatii comerciale. Recomandarile sale vizeaza, n principal modalitatile concrete de
supraveghere a functiilor finan-ciare ale unitatii economice, incluznd contabilitatea, ncheierea bilantului,
relatiile bancare, controlul bugetar, ncasarile si platile, creditele, metode si statistica financiara, finantarile
si statele de plata ale salariilor. Un alt domeniu important n sistemul de relatii la care ne referim are n
vedere apararea bunurilor societatii comerciale, care trebuie nsotita de norme concrete de control referitoare la modul de conservare si utilizare a acestora. O atentie deosebita trebuie sa acorde directorul
economic procesului de elaborare si formulare a planurilor financiare, pentru a asigura procurarea
fondurilor adecvate, pentru satisfacerea cererilor pe termene lungi si scurte pe o baza economica si
practica ct mai avantajoasa. O directie pe care nu am subliniat-o suficient n trecut se refera la mentinerea
relatiilor cu institutiile financiare, bancare si altele, si care sa favorizeze o atitudine de stima si grija data
de unitatea respectiva. O activitate de care se ocupa directorul economic este si cea privitoare la
n activul bilantului se nscriu mijloacele economice dupa componenta lor materiala si destinatia lor n
cadrul proceselor economice, iar n pasiv sursele de formare ale acestora.
n managementul financiar bilantul prezinta o importanta deosebita. El asigura deschiderea si nchiderea
conturilor, precum si prezentarea la sfrsit de perioada a mijloacelor economice existente si a surselor lor
de provenienta, precum si a rezultatelor activitatii desfasurate. El prezinta, de asemenea, informatii cu caracter documentar, de control gestionar, de analiza si previziune. si tot pe baza lui, se poate stabili
dinamica unor indicatori de baza, ce caracterizeaza situatia economico-financiara a unitatii: a) cresterea
capitalului propriu; b) gradul de dotare cu mijloace fixe si uzura acestora; c) evolutia veniturilor, a cheltuielilor, a profitului; d) evolutia drepturilor si obligatiilor societatii comerciale fata de terti si de stat.
Situatia mersului societatii comerciale pe exercitiul n curs este redata de contul de exploatare. Acest cont
stabileste balanta cumpararilor si a cheltuielilor, pe de o parte, si cea a vnzarilor pe de alta parte. Contul
de exploatare este completat de contul de profit si pierderi care reprezinta n esenta soldul contului de
exploatare.
Contul de profit si pierderi are urmatoarea compo-nenta; a) debit; pierderea din exploatare a exercitiului;
pierderea din exercitiile anterioare; subventii exceptionale acordate; dotari ale exercitiului n contul de
provizii n afara exploatarii sau exceptionale; impozitul pe beneficiu; bene-ficiul net total (sold creditor);
b) credit: profit din exploa-tarea exercitiului; profit din anii anteriori; profit exceptional; profit rezultat din
subventii din echipament; subventii de echilibrare primite; pierderi din exercitiile anterioare si pierderi
exceptionale acoperite de aprovizionare; pierderi nete totale (sold debitor).
Managementul financiar implica existenta unei contabilitati comerciale care sa nstiinteze pe manager si
pe ajutoarele sale asupra mersului societatii comerciale, asupra modului exploatarii si care sa le permita
previziuni si masuri de ntreprins atunci cnd se simte nevoia.
Printre cartile de comert obligatoriu retinem: a) o carte jurnal, unde se nregistreaza operatiunile societatii
comerciale zilnic cu recapitulari lunare si cu conservarea documentelor contabile care permit verificarea
zilnica; b) o carte de inventar, care reproduce anual elementele de activ si pasiv ale societatii comerciale si
n care se regasesc copii ale bilantului si ale contului de profit si pierderi; c) cartea de plati; d) cartea mare
sau cartea conturilor; e) carti auxiliare, pe conturi; f) jurnale auxiliare, pe baza carora se nscrie n cartea
auxiliara si cartea mare.
Ca obiective ale contabilitatii n economia de piata retinem; a) furnizarea de date pentru actiunile
comerciale pe care le interpreteaza si le prevede; b) asigurarea elementelor contabile care sa conditioneze
creditul, sa conduca la masuri avantajoase pentru beneficiari, sa mbunatateasca relatiile cu furnizorii si sa
conduca la cresterea randamentelor serviciilor; c) sa permita analiza n dinamica a aspectelor cifrice, sa
conduca la marirea sau diminuarea cifrei de afaceri, a profitului, evolutia unor compartimente si, n final, a
societatii comerciale.
13.1.7. Capitalul social si actiunile
n toate formele de societate comerciala, capitalul social este constituit de aportul adus de primii actionari,
care primesc n schimb actiuni. Capitalul social poate fi n numerar si n natura sub forma de bunuri
mobile sau imobile. O clauza importanta a legii este aceea privind capitalul social varsat, care nu va putea
fi mai mic de 30 la suta din cel subscris. Societatea pe actiuni se poate constitui numai daca ntregul
capital a fost subscris si fiecare acceptant a varsat n numerar jumatate din valoarea actiunilor subscrise.
Capitalul n natura adus de actionar trebuie n mod obligatoriu evaluat, caz n care adunarea constitutiva
numeste experti, care conform Legii nr. 31/1990, trebuie sa ndeplineasca anumite criterii. Tot privitor
la capitalul social n natura cei ce l aduc trebuie sa faca dovada ca nu este gajat, nu constituie debit, nu
este amanetat, deci este liber n ntregime.
Marirea sau reducerea capitalului social constituie un element esential al contractului de societate si este
de competenta adunarii generale extraordinare.
Actiunea este un titlu care reprezinta o parte a asociatului n societatea comerciala pe actiuni sau n
societatea n comandita pe actiuni. Ea trebuie sa aiba o valoare nominala, care la noi, nu poate fi mai mica
de 1000 lei, dar care poate fi mai mare dect aceasta suma, pna la limitele stabilite n contractele de
asociere si n statut.
n economia de piata, cu bursa de valori organizata, nu trebuie confundata valoarea nominala, care rezulta
din statut, cu valoarea bursiera, care depinde pentru actiunile cotate la bursa, de cerere si oferta.
ntr-o societate pe actiuni, capitalul social este reprezentat de actiuni emise de aceasta, actiuni care pot fi
nominative sau la purtator. Potrivit legislatiei n vigoare, caracterul actiunii trebuie sa fie stipulat n
contractul de asociere si statut, iar daca aceste documente nu au prevederi n acest caz, toate actiunile vor
fi la purtator. Actiunile neplatite n ntregime sunt mereu nominative, iar societatea comerciala nu va putea
emite noi actiuni, dect atunci cnd actiunile clin emisiunea precedenta au fost complet achitate.
13.1.8. Decizia financiara esenta managementului financiar
n economia de piata, decizia financiara devine deo-sebit de complexa, fapt ce cere ca managerul sa
cunoasca mecanismele sale, articularea ei.
La nivelul societatii comerciale, decizia financiara reprezinta modalitatea de manifestare a
managementului financiar. Deciziile de natura financiara abordeaza probleme privitoare la repartitia
financiara si contureaza continutul bugetului de venituri si cheltuieli al societatii comerciale.
Adoptarea si realizarea deciziei financiare implica ntreaga activitate financiara si mecanismul financiar al
unitatii si presupune numeroase valente de natura financiara. ntre actul de adoptare a deciziei si
fiecare etapa a procesului decizional se stabileste o relatie bilaterala, nemijlocita. Ca urmare a
cresterii nivelului de profesionalitate n domeniul activitatii financiare se amplifica capacitatea decizionala
a economistilor ce activeaza n acest domeniu.
n procesul decizional financiar, managementul financiar ia n considerare att componenta obiectiva a
activitatii respective, latura constituita din relatiile economice de repartitie si din raporturile cantitative de
repartitie financiara, ct si latura subiectiva, reprezentata de activitatea financiara. n legatura cu acestea,
personalul din compartimentul financiar este chemat sa cunoasca aspectele obiectiv-calitative, sa nteleaga
rolul repartitiei financiare n realizarea echilibrului dinamic al firmei si utiliznd metode, modele si
instrumente specifice sa fundamenteze, sa adopte si sa realizeze deciziile financiare. De asemenea, acest
personal trebuie sa cunoasca temeinic realitatea financiara a societatii comerciale, respectiv fenomenele si
actiunile financiare implicate de activitatile tehnico-productive si economico-sociale n conditiile
economiei de piata.
Principalele etape ale deciziei financiare sunt: a) precizarea obiectivelor financiare; b) analiza
informationala financiara; c) adoptarea deciziei financiare; d) executia deciziei financiare.
Precizarea si apoi asumarea obiectivelor financiare de catre executanti prezinta numeroase avantaje: a)
furnizeaza personalului financiar o stimulare continua, care declanseaza manifestarea aptitudinilor reale;
b) permite economistului sa evalueze randamentul sau la realizarea deciziilor financiare; c) obliga pe subalterni la actiuni financiare eficiente; d) asigura executantului satisfactia realizarii obiectivelor de natura
financiara.
13.1.8.
Controlul financiar
Managerul general, cel financiar si ajutoarele lor imediate controleaza operatiile de afaceri, studiaza
tendintele si formuleaza planuri pe baza registrelor finan-ciar-contabile, de evidenta costurilor si operative.
Utilizarea de catre manager a informatiilor faptice cuprinzatoare capata o importanta deosebita n etapa de
tranzitie la economia de piata, cnd conjunctura afacerilor este nesigura si fenomenele economicofinanciare se schimba cu rapiditate. n aceste, conditii, controlul economico-financiar si poate spun
valentele sale ca factor al cresterii eficientei economice si a profilului n masura n care se sprijina pe
prghiile economico-financiare si se exercita potrivit functiilor si directiilor de fictiune ale acestora. La
rndul lui, controlul economico-financiar este chemat sa contribuie la buna functionare a acestor prghii.
13.1.9. Analiza financiara si valorificarea rezultatelor actiunilor financiare de crestere a eficientei
economice si a profitului
Deschiderile spre descentralizare si spre luarea n considerare a elementelor relatiilor de piata converg spre
accentuarea cerinte lor de crestere a eficientei economice si a profitului. n legatura cu aceasta capata o
importanta aparte analiza economica a activitatii societatii comerciale.
Ca principale niveluri de efectuare a analizei economico-financiare a activitatii economice a societatii
comerciale distingem a) analiza la nivel general, prin care se compara gradul n care prin rezultatele
obtinute s-au nfaptuit obiectivele propuse, respectiv cerintele pietei; b) analize-diagnostic, prin care se
urmareste cunoasterea necesarului si starii resurselor, a potentialului productiv; c) analiza starilor obiective
propriu-zise, cu ajutorul careia se urmareste asigurarea concordantei dintre obiectivele partiale, ale
executantilor cu obiectivele generale si de perspectiva ale societatii comerciale; d) analiza rezultatelor
activitatii productive care se foloseste pentru a reflecta masura n care, folosind resursele disponibile, s-au
obtinut rezultate corespunzatoare; e) analiza de detaliu la nivelul fiecareia dintre functiile societatii
comerciale.
Analiza activitatii financiare a unitatii economice cerceteaza, pe baza datelor de plan, de evidenta si a altor
surse, rezultatele obtinute n procesul de constituire si repartizare a fondurilor banesti, obtinerea unor
acumulari banesti ct mai ridicate cu un consum de munca ct mai redus, folosirea mai activa a prghiilor
financiare pentru mbunatatirea utilizarii resurselor materiale si financiare.
Avnd ca obiect cercetarea structurala si factoriala a rezultatelor financiare obtinute, n scopul stabilirii si
mobilizarii rezervelor n actiunea de ridicare a eficientei economice si a nivelului profitului, analiza
financiara se desfasoara dupa urmatoarea schema: a) analiza rentabilitatii, exprimata cu ajutorul a doi
indicatori (profitul si rata rentabilitatii); b) analiza utilizarii eficiente a fondurilor fixe si a mijloacelor
circulante; c) analiza utilizarii fondurilor totale de productie si circulatie.
Analiza fenomenelor financiare presupune att descompunerea lor n elemente componente, ct si determinarea succesiva a factorilor, avnd n vedere legaturile cauzale. n scopul evidentierii articulatiilor
reciproce ale elementelor sistemului financiar se poate apela la analiza functionala, iar n faza de
prelucrare a rezultatelor obtinute n analiza financiara se utilizeaza analiza primara sau, la nevoie, analiza
secundara, ori analiza sistemica. Alaturi de capacitatea de aprofundare n procesul de analiza financiara,
utilizarea acestor metode poate pune n evidenta coeficientul de coeziune, configuratia retelei
comunicationale, randamentul si tendinta de .evolutie n activitatea aparatului financiar.
13.2.
CONCEPTE CHEIE
management financiar;
echilibru financiar;
decizie financiara;
investitie de capital;
finantare;
analiza economico-financiara;
diagnostic financiar;
bilant;
tablou de trezorerie;
cash-flow;
Fig. 13.2. Managementul financiar si legatura cu alte discipline economice (dupa Gheorghe Manolescu Managementul financiar, 1995)
Dezvoltarea companiei
Capacitatea companiei Spring Ram de a genera lichiditati care sa sustina propriile investitii a condus la renuntarea la mprumuturi pe termen lung. De fapt, dobnzile la sumele detinute n banci au produs o
crestere a profitului cu 2,2 milioane . Singura critica pe care specialistii din City o aduceau activitatii
desfasurate de companie n anul 1991 era rata de amortizare foarte redusa si nivelul ridicat al stocurilor.
Raspunsul companiei a fost direct noi producem pentru stoc", specialistii ei adaugnd ca firma este
renumita pentru livrarile sale prompte. Valoarea scazuta a ratei de autofinantare era un indiciu ca, n orice
caz, ea-si putea permite acest lucru. n prima jumatate a anului 1992 s-a nregistrat o noua crestere a
profitului, nsa pe masura ce compania s-a extins, controlul conturilor s-a dovedit a fi din ce n ce mai
dificil. Actiunile firmei erau foarte bine cotate la bursa. Lansata pe piata financiara n 1983, cnd actiunile
firmei aveau o valoare totala de 11 milioane de , ea a atins valoarea maxima n mai 1992, cnd ntregul
pachet de actiuni a ajuns sa fie cotat la 650 milioane de . Toate acestea au atras atentia presei asupra
firmei.
Criza
La sfrsitul lui 1992, cursul actiunilor companiei a scazut cu o treime. Aceasta s-a datorat ngrijorarii crescnde generata de intensificarea controlului financiar intern, ca urmare a anuntarii unor cheltuieli
extraordinare neprevazute, n valoare de 5,6 milioane de , destinate a acoperi "pagubele cauzate de
nregistrarea gresita sau ireala a datelor" n contabilitatea unei filiale. Anuntul a fost nsotit de vestea
achizitionarii companiei de catre Stag Furniture Holdings. Agentul de bursa al companiei a insistat ca
anuntul referitor la preluare sa se faca imediat dupa ce se va fi aflat de problemele cu care se confrunta
aceasta. La sfatul avocatilor sai, compania a amnat acest anunt pna cnd "problema va fi cunoscuta la
adevarata ei dimensiune". Unul dintre analistii ce s-au ocupat de acest caz a calificat nsa amnarea ca
fiind o dovada de "naivitate sau nscenare". Directorul financiar a ncercat sa domoleasca criticile la adresa
companiei, afirmnd ca "acest incident izolat nu trebuie sa submineze ncrederea oamenilor n capacitatea
echipei manageriale de a condu-ce compania". Adevarul este ca filiala cu pricina nu fusese supusa unui
control suficient de atent din partea companiei-mama, iar cnd problemele ivite s-au dovedit a fi mult mai
grave dect se credea la nceput, echipa manageriala le-a trecut sub tacere. Ori, nu asa se leaga prietenii n
comunitatea financiara.
Dintr-o declaratie ulterioara facuta de directorul financiar al companiei, a rezultat ca falsurile n
contabilitate au vizat trei categorii de date: valoarea de nchidere a stocurilor care a fost marita pentru a se
obtine un profit brut mai mare, cantitatile produselor aflate n stoc care au fost si ele supradimensionate si
valoarea vnzarilor, care a fost marita prin ignorarea retururilor de la distribuitori. Directorul financiar al
filialei a fost demis si ntregul consiliu de conducere a trebuit sa fie reconfirmat prin vot. Deoarece atentia
presei era ndreptata spre "Raportul Cadbury asupra conducerii companiei", absenta totala a directorilor
neexecutivi nu a putut trece neobservata.
Sa presupunem ca o societate comerciala dispune de un capital social de 100 miliarde lei compus din 100
de milioane actiuni cu valoarea nominala de 1000 lei. Profitul anului curent realizat de firma n urma
desfasurarii obiectului sau de activitate este de 200 miliarde lei.
La nceputul anului urmator Adunarea Generala a Actionarilor decide majorarea capitalului social cu 100
miliarde de lei prin emisiunea a 100 de milioane de noi actiuni. Capitalul astfel obtinut este investit
imediat n activitati ce aduc un profit de 70 miliarde de lei. Drept urmare cstigurile totale aferente
capitalului investit de firma cresc de la 200 miliarde lei la 270 miliarde lei. Cerinte:
a) Fiind n postura de actionar al acestei firme si detinnd un pachet de 10.000 actiuni, determinati ct este
cstigul pe actiune (EPS - earnings per share) nainte si dupa operatia de majorare a capitalului social;
b) n ce sens sunteti afectat ca actionar prin cresterea surselor de finantare?
c) n ce masura considerati ca maximizarea profitului conduce la cresterea profitului pe actiune si implicit
la cresterea valorii actiunilor n bursa?
13.6. TEXTE DE ANALIZAT
1. "Singurul membru al consiliului de conducere care trebuie consultat pentru fiecare decizie strategica
este directorul financiar" (Sir Harvey Jones - preluat din Steve Robinson, Management financiar, Editura
Teora, Bucuresti, 1998, pag. 57)
2. "Exista o serie de modalitati de a motiva managerii pentru a actiona n interesul actionarilor. Printre
acestea se numara: amenintarea cu concedierea; amenintarea unei preluari ostile a firmei si pachete
remunerative manageriale structurate ntr-un mod adecvat." (Halpern R, Weston J.F., Brigham E.F. Finante manageriale. Modelul canadian, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pag. 20).
3. "Principalul obiectiv al echipei manageriale ar trebui sa fie maximizarea bunastarii actionarilor, si
aceasta nseamna maximizarea pretului actiunilor firmei. Activitatile care conduc la maximizarea pretului
actiunilor conduc, de asemenea, la cresterea gradului de bunastare sociala." (idem pct.2, pag. 20)
4. "Preocuparile actuale ale cercetarii si actiunii n managementul financiar vizeaza problematica riscului
si inflatiei." (Gheorghe Manolescu - Managementul financiar, Editura Economica, Bucuresti, 1995, pag.
22).
13.7. PROPUNERI DE TITLURI PENTRU REFERATE
1. Organizarea functiei financiare n cadrul societatii comerciale.
2. Locul si rolul managementului financiar n cadrul managementului firmei.
3. Evolutia managementului financiar pe plan national si international.
4. Maximizarea valorii firmei - obiectiv al managementului financiar.
5. Managementul financiar si filosofia economiei de piata.
6. Informatia contabila n managementul financiar.
7. Controlul financiar de gestiune - componenta de baza a activitatii financiare.
8. Analiza economico-financiara n cadrul procesului de fundamentare a deciziei financiare.
9. Studiu privind constituirea si utilizarea eficienta a resurselor financiare la o societate comerciala.
10. Bugetele ntreprinderii - instrumente de baza ale planificarii financiare.
13.8. BIBLIOGRAFIE
Allen, F., Stock markets and resource allocation, n
Antoniu, N., si Bran, P., Finantele unitatilor economice,
Bucuresti, Editura didactica si pedagogica, 1976'
Boneville, J. H. si Dewey, E. E. Organizing and Financing
Business, ed. 6, New York, Prentice-Hall, 1969.
Boulescu, M. si Ghita, M., Control financiar si expertiza
contabila, Ed. Eficient, Bucuresti, 1996, pag. 35-68.
Brealey, Richard A. si Myers, Stewart C, Principles of Corporate
Finance, McGraw-Hill, 1996.
Constantinescu, P., s.a., Analiza, decizie, control. Ed. tehnica,
1977.
Crum, L.W., Ingineria valorii, Ed. tehnica. Bucuresti, 1976.
Control, Irwin.