Testul unu

1. 1. Teoria general a dreptului n sistemul tiinelor.

a) Stiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoasterea naturii si a
societatii. Una dintre particularitatile stiintei consta in aceea ca ea aduna, sistematizeaza si
analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii. Fiecare stiinta elaboreaza
un sistem intreg de metode speciale de cercetare:observarea,colectarea de informatii,
organizarea de exerimente. Principalul scop al stiintei consta in descoperirea legilor care
domina in natura si societate. Ca forma a constiintei sociale stiinta reprezinta un sistem de
cunostinte despre natura, societate si gindire, cunostinte obtinute prin metode
corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni. Principalele tresaturi
ale stiintei sunt:
-veridicitatea se reda in enunturi adevarate ceea ce descopera in domeniul ei de cercetare.;
-rationalitatea enunturile sa fie corecte sub aspect logic.
-verificabilitatea enunturile ei sa fie conforme in valoarea lor generala de adevar, prin
metode de verificare riguroasa, referitoare la domeniul de referinta;
-perfectibilitatea disponibilitatea de a integra noile descoperiri in sistemul sau explicativ.
b) Toate stiintele pot fi clasificate in trei mari grupuri: stiinte despre natura, stiinte despre
societate, stiinte despre gindire. Potricit datelor UNESCO existau peste 1150 de stiinte
actualte, structurate in: stiinte fundamentale, particulare, tehnico-legislative. Potrivit viziunii
profesorului Nicolaie Popa sistemul stiintelor sociale poate fi divizat in: stiintele de tip
mnemotetic(economia politica, psihologia, sociologia etc.);stiintele istorice; stiintele juridice;
cercetarea epistemologica.
Profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta urmatoarele stiinte juridice:stiinte juridice
istorico-teritoriale, stiinte juridice de ramura; astiinte juridice auxiliare.
O alta clasificare astiintelor juridice este: teoria generala a dr si statului ca stiinta juridica
de sinteza; stiinte juridice istorice; stiinte juridice de ramura; stiinte juridice interramurale;
stiinte juridice auxiliare, stiinta dreptului international.
c)

2.Scop ideal i funcii n drept.

a) Termenul scop desemneaza tinta catre care tinde cnv, ceea ce isi propune cnv sa obtina.
in viziunea profesorului Alexandru Vallaimarescu

Testul 20.
1.

Principiile organizrii i funcionrii aparatului de stat.

a) Cuvintul principiu vine de la latinescul principiu care poate insemna inceput, obirstie. In
sensul obisnuit cuvintul principiu se folosesre pentru a desemna: element fundamental,idee
de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica un sistem politic.; legea fundamentala a
unei stiinte, a unei arte, a unei discipline. Prin principiile de organizare si activitate a
aparatului de stat intelem cele mai importante idei si tezze care stau la baza constructiei si
activitatii aparatuli de stat. . Importanta principiului separatiei puterilor este pusa in valoare
si prin includerea normelor respective in dispozitiile constitutionale stipulate care poate fi
gasita sau care se subintelege in majoritatea constitutiilor statelor moderne. Principiu
democratic un rol important in stat. Ea are ca fundament respectarea fiintei umane si a
statului de drept, deoarece caracterul democratic si acaracterul statului de dr se implica
reciproc. Democratia statului presupune pluralismul politic social, aplicarea principiului
majoritatii la deliberare, participarea poporului la rezolvarea treburilor publice. Principiu
legalitatii are un rol insemnat deoarece influentiaza fiecare individ in parte, il insotesc peste
tot, sunt uneori singura morala a poporului si sunt mereu parte componenta a libertatii sale.
b)-separarea si colaborarea puterilor. Orice proces de conducere social-politic, care se
desfasoara in vederea realizarii unor obiective de interes general sau prin care se urmareste
bn comul al natiunii. Teoria separerii puterilor isi are originea in cele mai vechi timpuri. In
formularea moderna principiu presupune ca in stat exista puterea legislativa, executiva si
judecatoreasca, separate una de alta. Separarea puterilor are menirea de a asigura
realizarea guvernarii democratice, evitarea abuzului de putere. Statul ca entitate politicojuridica si functionala are de indeplinit are de indeplinit trei functii:functia legislativa(realizata
prin emiterea legulilor general obligatorii);executiva(realizara prin aplicarea sau axecutarea
actelor legislative);jurisdictionala(exprimata prin rezolvarea litigiilor care apar in procesul
aplicarii si realizarii actelor normative. In R.M. conform Constitutiei puterile se identifica
astfel: puterea legislativa cu parlamentul, puterea exeutiva cu Presedintele R.M.; puterea
judecatoreasca cu autoritatile punblice. Intre puterile mentionate trebuie sa existe mereu un
echilibru.
-principiul democratismului. Democratic este statul in care forma de guvernamint,
competenta autoritatilo, modul de organizare, politica interna si externa sunt stabilite de
catre popor. Prin caracterul democratic al statului si aparatului se intelege ca taote
autoritatile publice se intemeiaza pe vointa poporului, exprimata prin alegeri libere sin
concrete. Democratia statului implica:proclamarea si garantarea libertatilor punblice;un
sistem pluralist; responsabilitatea guvernantilor si obligatia lor de a se conforma legilor.
-principiu legalitatii. Aceasta presupune infaptuirea tuturor functiilor functiilor proprii
organelor de stas si persoanelor oficiale in strita coonformitate cu legile si actele
subordonate legii in vigoare.
-principiu stiintific. Stiinta are in societatea contemporana un dublu statut de valoare si de
cunoastere a omului si de institutie. Principiu stiintific este conditionat de faptul ca
functionarea de succes a aparatului de stat esde de neconceput fara abordarea a solutionarii
problemelor concrete.
c) Principiu separarii si colaborarii puterilor in R.M. conform constitutiei este astfel: puterea
legislativa cu parlamentul , organ reprezentativ suprem silegislativ(art.60-art.76); puterea

executiva cu presedintele R.M.

(aflat in fruntea puterii executive);puterea judecatoreasca cu autoritatile judecatoresti,
reprezentate prin curtea suprema de justitie, cutile de apel,si judecatorii de drept comun sau
specializate(art.114-art.121). Pentru principiu democtatic constitutia R.M. contine o serie de
articole: suveranitatea ce apartine poporului(art.2); parlamentul este un orgam reprezentativ
suprem si legilativ, ales prin vot universal direct, secret si liber exprimat(art.6061);exprimarea vointei poporului prin referentum(art.75); democcratia si pluralismul
politic(art.5);drepturile si libertatile fundamentale (titlul II); Constitutia- legea suprema a
statului(art.7). prin principiu legalitatii Constitutia R.M. spune ca nici o lege nici un alt act
juridic care contravine preveredilor constitutiei nu are putere juridica.

2.Categoriile normelor juridice.

a)Norma juridica poate fi definita acea norma sociala ce contine o regula de conduita ,
stabilita sau autorizata de stat, menita sa reglementeze cele mai importante domenii de
activitate umana si octotita, in caz de necesitate prin forta de constringere a statului.
Nicolaie Popa defineste norma juridica ca o regula generala si obligatorie de conduita al carui
scop este de a asigura ordinea sociala. In viziunea lui Ion Dogaru norma juridica este o regula
de conduita generala,impersonala si obligatorie, care exprima vointa electoratului infatisat
de organul legislativ, regula a carui respectare e asigurata de ordinea sociala. Dumitru
Baltaga sustine ca noma juridica ca element constitutiv al dreptului este o regulade conduita
a carei respecatre este asigurata la nevoi prin forta coercitiva a statului. Giorgio del Vecchio
considera ca trasaturile normei juridice sunt bilateralitatea si generalitatea. Alex Will retine
caracterul coercitiv, statal si abstract al normei al normei juridice, cel din urma implicand
generalitatea, permanenta si impersonalitatea. Nicolaie Popa dezvolta patru caractere alei
normei juridice: general si impersonal, tipic, implicatia unui raport intersubiectiv si caracterul
obligatoriu. Dupa parerea unor autori normei juridice ii sunt inerente urmatoarele trasaturi
caracteristice, fara de care ea nu poate fi conceputa:
a. a. Caracterul statal. Cunoastem ca fenomenul juridic nu se poate separa de cel statal,
si invers. O regula de conduita devine regula de drept numai in masura in care substanta
ei este vointa statala, adica poarta pecetea autoritatii publice.
b. Caracterul statal al regulilor de drept rezulta in primul rind din elaborarea lor de catre
stat, prin procesul de legiferare in special. Asadar o regula de conduita sociala poate
deveni vointa de stat, prin elaborarea ei de catre organul component, prin recunoasterea
si validarea sau prin acceptarea ei, ceea ce implica si validarea.
c. b. Caracterul coercitiv. Dreptul se realizeaza in chip liber. Aceasta este regula.
Constrangerea este o exceptie. Ea imbraca haina raspunderii juridice. In statul de drept
ea se realizeaza numai pe baza regulii de drept si in limitele ei.
d. Mijloacele de realizare a constrangerii sunt multiple si apartin administratiei si justitiei in
special: judecatorul, procurorul, politistul, institutia penitenciara.
e. Caracterul coercitiv este inerent normei juridice.
f.

Impreuna cu substanta statala a normei juridice, caracterul ei coercitiv o individualizeaza

cel mai bine in cimpul social normativ si o fac sa se deosebeasca mai ales de norma
morala.

g. c. Generalitatea normei juridice. . Generalitatea normei de drept rezulta din

caracterul sau abstract, tipic, impersonal si permanent. Ea nu reglementeaza situatii
concrete si creeaza tipare, ramane deschisa tuturor persoanelor care se gasesc in situatia
diferita in prealabil de lege. Regula are un caracter permanent care ii asigura
generalitatea. Ea subzista pine cind este aprobat si poseda o virtualitate de aplicare la un
numar indeterminat de ipoteze viitoare.
h. d. Caracterul obligatoriu. Se traduce simplu in ideea ca regula de drept trebuie
respectata. Elaborata in vederea unui scop determinat incalcarea ei ar contraveni
finalitatii sale. Intreaga activitate umana se desfasoara sub semnul unui tel, care da sens
vietii individuale ca si vietii colective.
b) A clasifica normele juridice inseanma a le grupa pe categorii pentru a ne orienta in
oceanul de norme juridice care ne inconjoara, a le recunoaste, a le deosebi mai usor in
cazul realizari lor. Normele juridice se clasifica dupa urmatoarele criteria:
-Dupa ramura de dr.care constituie un criteriu important pentr clasificare. Ele se clasifica
in:norme de dr constitutional;norme de dr administrative;norme de dr civil;norme de dr
penal,dorme de dr familial;norme de dr al muncii etc.
-Dupa forta juridical normele juridice se clasifica in:norme juridice in legi,care la rindul lor
pot fi(norme juridice cuprinse in constitutie,norme juridice cuprinse in legi organice
cuprinse in legi ordinare);norme juridice cuprinse in acte normative subordinate legii.
- Dupa structura tehnico-legislativa normele juridice se clasifica in:norme juridice
complete;norme juridce incomplete.
-Dupa
caracterul
conduitei
prescrise
normele
juridcese
clasifica
in:norme
imperative(norme onerative si prohibitive) si norme dispositive(permissive si supletive)
-Dupa gradul si intensitatea incidentei normele juridice se impart in:norme-principii sau
norme cardinal si norme-mijloace normative.
-Dupa sfera de aplicare se clasifica in:norme generale,norme special si norme de
exceptie.
-Dupa criteriul sociologic-juridic se clasifica in:norme punitive si norme stimulative.
c)

Testul 21
1.Puterea public exclusiv, sau suveran (suveranitatea).
a)Suveranitatea este cel mai caracteristic element specific al statului. Intro societate
societate exista mai multe tipuri de putere:puterea unnor partide,puterea unor organizatii
sociale. Puterea statale este ceai mai autoritara. Puterea de stat este suverana. Termenul
de suveranitate este folosit pentru prima data cu prilejul analizei constitutiei franceze din
1791. Art.2 alin1 al Constitutiei R.M prevede ca suveranitatra nationala apartine poporului
R.M, care o exercita in mod direct si prin oragenele sale reprezentative, in formele
stabilitede Constitutie.

b) Pornind insasi de notiunea de suveranitate prezentidu-se sub o forma de atribut al statului care nu poate

fi simtita , perceputa insa exercitind putere asupra atributului respectiv este o prioritate a statului atit la
nivel national cit si la nivel international.
Suveranitatea poporului si suveranitatea nationala se identifica cu suveranitatea de stat in cazul in care
puterea de stat apartine poporului si natiunea s-a constituit intr-un stat suveran si independent. Putem
mentiona faptul ca suveranitatea de stat inglobeaza suveranitatea nationala si suveranitatea poporului odata
ce nu a fost adusa atingere asupra acesteia.
Asemanarile dintre aceste notiuni care au ca scop plasarea poporului in centrul cimpului politic precum si
oferirea prerogativelor fundamentale denota faptul ca atributul principal al statului apartine poporului care
il exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative.
O prerogativa sau o asemanare intre notiunile date se rezuma la dreptul statului impreuna cu societatea cu
poporul de a-si rezolva principalele treburi interne si externe fara careva imixtiuni din partea altor state.
c)

2. Interpretarea dreptului.
Definiti interpretarea dreptului si rolul acesteia in procesul aplicativ.
Interpretarea constituie o operatie logico-rationala care, lamurind intelesul exact si complet al
dispozitiilor normative, ofera solutiile juridice adecvate pentru diferitele situatii cu care ne
confruntam.Asadar, interpretarea este operatiunea prin care se stabileste o legatura logica intre
dreptul astfel conceput si executia lui, incercindu-se sa se deduca aceasta din urma din cel
dintii".Rolul interpretarii rezulta din insasi necesiatatea de a putea fi inteles dreptul de catre orice
cetatean. Nu toti pot percepe lucrurile in egala masura , asa cum nu toti poat avea studii juridice,
ba chiar uneori si cei cu studii juridice se confrunta cu unele probleme la aplicarea dreptului. De
aceea si este necesar o astfel de institutie de interpretare a dreptului.

b)Particularitatile interpretarii oficiale

Organele care emit acte normative procedeaza uneori la interpretarea acestora prin acte
interpretative.
Interpretarea oficiala are forta juridica obligatorie.
Actul de interpretare oficiala se echivaleaza dupa forta juridica cu actul normativ supus
interpretarii.
Interpretarea oficiala poate fi atit generala, cit si cazuala.
Generala este interpretarea care imbraca forma unor norme obligatorii cu caracter
general.
Interpretarea cazuala este forma interpretarii oficiale care se realizeaza cu prilejul
solutionarii de catre organele competente a unor cazuri concrete.

Particularitatile interpretarii neoficiale

Interpretarea neoficiala este interpretarea facuta de subiecti ce nu dispun de dreptul de
a interpreta oficial actul normativ.
Interpretarea neoficiala se face de catre savanti, de catre avocati, de catre alti cetateni
etc.

Fiind facuta de subiecti ce nu sint purtatori ai unei parti din puterea de stat, interpretarea
neoficiala nu are forta juridica obligatorie.

c)O contributie importanta a Curtii Constitutionale la interpretarea dreptului se prefigureaza

prin activitatea de control a constitutionalitatii legilor, in aceasta activitate Curtea
Constitutionala, utilizind principiile generale ale dreptului, ajuta organelor juridice sa
interpreteze corect legile.1 Curtea Constitutionala in activitatea sa de interpretare adopta
hotariri. Hotaririle Curtii Constitutionale sint definitive si nu pot fi atacate (vezi alin. (2) al art.
140 al Constitutiei). Atributia de interpretare a Constitutiei de catre Curtea Constitutionala este
una fundamentala, caci solutionarea oricarui caz cere interpretarea normei sau norme lor
supuse controlului de constitutionalitate in raport cu Constitutia. Actele interpretative ale Curtii
Constitutionale sint considerate parti constitutive ale actelor supuse interpretarii si au aceeasi
forta juridica ca si acestea, fiind obligatorii pentru toti subiectii dreptului.Legile organice si
legile ordinare pot fi interpretate si de catre Parlamentul Republicii Moldova. Parlamentul va
interpreta legile, in ansamblu, sau anumite parti ale acestora, prin adoptarea unor acte
interpretative -legi interpretative. Legile interpretative nu vor genera noi norme juridice. Ele
doar vor explica, talmaci acele prevederi normativ-juridice, care deja exista in legile supuse
interpretarii, dar care nu sint intelese la justa lor valoare de catre cei care urmeaza sa le
transpuna in viata.
Legile interpretative, prin urmare, nu modifica, ci doar completeaza continutul deja
existent al normelor juridice. Ele nu sint legi noi. Ele sint parti componente ale legilor in
vigoare si vor avea aceeasi forta juridica ca si acestea. Modalitatea de adoptare a legilor
interpretative este echivalenta cu modalitatea de adoptare a legilor (organice, ordinare)
supuse interpretarii.

Testul 22

1.Accepiunile dreptului.
a) Cuvintul drept cunoaste mai multe acceptiuni:
-dr obicetiv,subiectiv, pozitiv;
-national,strain,international;
-dr public si dr privat.
Vorbind de dr obiectiv si subiectiv,cuvintele obiectiv si subiectiv in cazul dat nu sun taplicate
in sesnsul lor strict filosofic. In sens strict filosofic cuvinti=ul obiectiv desemneaza o insusire
inalienabila a obiectelor si fenomenelor de a exista in afara constiintei omului si independent
de ea, in timp ce subiectiv desemneaza o insusire care depinde de vointa umana,se bazeaza
pe o judecata partinitoare. Fiind o categorie sociala dre e un produs social complex in care se
intruchioeaza vointa umana.
Expresia "drept" poate fi luat n trei sensuri si anume:
n primul su sens, noiunea de drept desemneaz totalitatea regulilor deconduit impuse de stat n
scopul reglementrii relaiilor inter-umane.
Acesta este sensul dreptului obiectiv
d e o a r e c e s e d e fi n e t e p r i n r a p o r t a r e l a o b i e c t u l s u (regulile de conduit).
Ansamblul normelor juridice n vigoare la un anumit momentdat, ntr-un stat, constituie

dreptul
pozitiv. n a l d o i l e a s e n s , n o i u n e a d e d r e p t r e p r e z i n t p r e r o g a t i v a , f a c u l t a t e a , posibilitatea
unei persoane de a avea o anumit conduit i de a pretinde celorlali oanumit conduit
. ntr-un asemenea sens este folosit cuvntul
drept
n expresii ca:am dreptul la salariu sau am obinut dreptul de proprietate. Acesta este sensul de
drept subiectiv
, d e o a r e c e s e d e f i n e t e p r i n r a p o r t a r e l a p e r s o a n a c a r e e x e r c i t prerogativa respectiv
n sfrit, ntr-un al treilea sens, cuvntul drept desemneaz tiina
social c a r e s t u d i a z s t a t u l i r e g u l i l e a d o p t a t e d e e l , i n s t i t u i i l e p o l i t i c e i j u
r i d i c e , principiile generale de conducere i reglementare a societii.
E s t e s e n s u l n c a r e folosim aceast noiune cnd ne referim la disciplina de studiu drept civil.
b) dreptul obiectiv se prezinta ca o totalitatte de norme adoptate sau sanctionate de stat.
Intre dr obiectiv si subiectis exista o legatura indisolubila, legatura care consta in aceea ca dr
subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint recunoscute de dr obiectiv.
In timp ce dr obiectiv include reguli de dr, are oricit de multe ar fi la nr sunt limitate dr
subiective sunt infinite la nr. Dr obiectiv si subiectiv sunt doua fete logice ale unei si aceiasi
realitati si nu se poate vb de o prioritate a unei fata de alta. Dr pozitiv este totalitatea
normelor juridice in vigoare dintrun stat, un dr aplicabil imediat si contunuu,obligatoriu si
succeptibil a fi dus la indeplinire printro forta exterioara. Dr pozitiv se aplica intro societate.
c)

2.Categoriile normelor juridice.

a)Norma juridica poate fi definita acea norma sociala ce contine o regula de conduita ,
stabilita sau autorizata de stat, menita sa reglementeze cele mai importante domenii de
activitate umana si octotita, in caz de necesitate prin forta de constringere a statului.
Nicolaie Popa defineste norma juridica ca o regula generala si obligatorie de conduita al carui
scop este de a asigura ordinea sociala. In viziunea lui Ion Dogaru norma juridica este o regula
de conduita generala,impersonala si obligatorie, care exprima vointa electoratului infatisat
de organul legislativ, regula a carui respectare e asigurata de ordinea sociala. Dumitru
Baltaga sustine ca noma juridica ca element constitutiv al dreptului este o regulade conduita
a carei respecatre este asigurata la nevoi prin forta coercitiva a statului. Giorgio del Vecchio
considera ca trasaturile normei juridice sunt bilateralitatea si generalitatea. Alex Will retine
caracterul coercitiv, statal si abstract al normei al normei juridice, cel din urma implicand
generalitatea, permanenta si impersonalitatea. Nicolaie Popa dezvolta patru caractere alei
normei juridice: general si impersonal, tipic, implicatia unui raport intersubiectiv si caracterul
obligatoriu. Dupa parerea unor autori normei juridice ii sunt inerente urmatoarele trasaturi
caracteristice, fara de care ea nu poate fi conceputa:
i.

a. Caracterul statal. Cunoastem ca fenomenul juridic nu se poate separa de cel statal,

si invers. O regula de conduita devine regula de drept numai in masura in care substanta
ei este vointa statala, adica poarta pecetea autoritatii publice.

j.

Caracterul statal al regulilor de drept rezulta in primul rind din elaborarea lor de catre
stat, prin procesul de legiferare in special. Asadar o regula de conduita sociala poate
deveni vointa de stat, prin elaborarea ei de catre organul component, prin recunoasterea
si validarea sau prin acceptarea ei, ceea ce implica si validarea.

k. b. Caracterul coercitiv. Dreptul se realizeaza in chip liber. Aceasta este regula.

Constrangerea este o exceptie. Ea imbraca haina raspunderii juridice. In statul de drept
ea se realizeaza numai pe baza regulii de drept si in limitele ei.
l.

Mijloacele de realizare a constrangerii sunt multiple si apartin administratiei si justitiei in

special: judecatorul, procurorul, politistul, institutia penitenciara.

m. Caracterul coercitiv este inerent normei juridice.

n. Impreuna cu substanta statala a normei juridice, caracterul ei coercitiv o individualizeaza
cel mai bine in cimpul social normativ si o fac sa se deosebeasca mai ales de norma
morala.
o. c. Generalitatea normei juridice. . Generalitatea normei de drept rezulta din
caracterul sau abstract, tipic, impersonal si permanent. Ea nu reglementeaza situatii
concrete si creeaza tipare, ramane deschisa tuturor persoanelor care se gasesc in situatia
diferita in prealabil de lege. Regula are un caracter permanent care ii asigura
generalitatea. Ea subzista pine cind este aprobat si poseda o virtualitate de aplicare la un
numar indeterminat de ipoteze viitoare.
p. d. Caracterul obligatoriu. Se traduce simplu in ideea ca regula de drept trebuie
respectata. Elaborata in vederea unui scop determinat incalcarea ei ar contraveni
finalitatii sale. Intreaga activitate umana se desfasoara sub semnul unui tel, care da sens
vietii individuale ca si vietii colective.
b) A clasifica normele juridice inseanma a le grupa pe categorii pentru a ne orienta in
oceanul de norme juridice care ne inconjoara, a le recunoaste, a le deosebi mai usor in
cazul realizari lor. Normele juridice se clasifica dupa urmatoarele criteria:
-Dupa ramura de dr.care constituie un criteriu important pentr clasificare. Ele se clasifica
in:norme de dr constitutional;norme de dr administrative;norme de dr civil;norme de dr
penal,dorme de dr familial;norme de dr al muncii etc.
-Dupa forta juridical normele juridice se clasifica in:norme juridice in legi,care la rindul lor
pot fi(norme juridice cuprinse in constitutie,norme juridice cuprinse in legi organice
cuprinse in legi ordinare);norme juridice cuprinse in acte normative subordinate legii.
- Dupa structura tehnico-legislativa normele juridice se clasifica in:norme juridice
complete;norme juridce incomplete.
-Dupa
caracterul
conduitei
prescrise
normele
juridcese
clasifica
in:norme
imperative(norme onerative si prohibitive) si norme dispositive(permissive si supletive)
-Dupa gradul si intensitatea incidentei normele juridice se impart in:norme-principii sau
norme cardinal si norme-mijloace normative.
-Dupa sfera de aplicare se clasifica in:norme generale,norme special si norme de
exceptie.
-Dupa criteriul sociologic-juridic se clasifica in:norme punitive si norme stimulative.
c)

Testul 23
1. Originea statului i dreptului.
a)Statul si dreptul fac parte din fenomenele sociale ale caror existenta se limiteaza la o
anumita perioada de dezvoltare a societatii. Cea dintii forma de convetuire a stramosilor

oamenilor a fost Hoarda. Care era un grup de indivizi reuniti fara nici o regula fixa. Vioata
hoardei era nomada.la acea perioada hoarda se manifeta numai in masura si forma in care era
folosita pentru consevarea specieiin lupta pentru existenat. Principalele mijloace de existenta
rezulta din vinatoare si pescuit. Incetul cu incetul acest regim se schimba, apare agricultura,se
stabilesc locuinte.prima forma specifica umana de comunitate ce a luat locul coardei a fost
ginta, o unitate de oameni bazata pe rudenia de singe. Pe o treapta superioara de evolutie, in
epoca destramarii comunei primitive,ginta matriarhala va ceda locul gintei patriarhale,unde
tatal devine centru vietii sociale. Conducerea gintii a vietii economice,militare, spirituale,
apartinea unui organis cu caracter obstesc. Hotaririle erau laue de adunarea generala a
membrilor adunli al gintii. Probleme curente erau solutionate de un sfat, in frunte cu un fef
ales de ginta. Nu era o categorie speliala de oamnei ce conduc , nu era un organ special de
constringere. Relatiile sociale sunt reglementate de anumite reguli de conveuire sociala cum
ar fi:obiceiul,morala,prescriptiile religioase. In aceasta perioada nu era diferenta intre drepturi
si indatoriri. Fiecare individ se considera obligat sa urmeze exemplele stramosilor sai. La o
etapa mai avansata apare tribul,care constitutie o comunitate etnica si de organizare sociala a
mai multor ginti sau familii inrudite.
b) Conditiile aparitiei statului si dr sau format destul de lung si greu, atit ptin evolutia treptata
a fortelor si a relatiilor de productie cit si prin modificarea structurii si organizarii societatii
primitive. O premisa care a dus la aparitia statului si dr a schimbarile care au avut loc in
domeniul agriculturii, a pastoritului,mestesugaritului, schimbului etc.,care constituie un pas
enorm atit pentru societate cit si pentru fiecare individ. Astfel are loc treecerea de la
economia pradalnica la economia productiva. Apare familia. Cercetarile efectuate de sociologi
istorici au scos la iveala faptul ca intre comunitati rap[orturile membrilor lor siau gasit
reflecatre o serie de norme sociale,devenind cu timoul niste tabuuri corespunzaroare. Sonfost
acestor tabuuri se interzicea incesul intre frtate si sora, si era nenatural si neinchipuit incesul
cu mama. Asta la fel a constituit o premiza. O alta premiza a fost introducerea modalitatii de
razbunare, care se baza pe conceptul egalitatii. In acest moment incepe sa se schiteze
elementele statului.
c) cele mai raspindite conceptii care au adus contributii la cercetarea unor sau altor aspecte
ale fenomenului statului se atribuie urmatoarele:
-Teoria teologica potrivit aceste teorii statul este creatia divinitatii, iar monarhul ,seful
statului este reprezentantul lui d-zeu pe pamint. Conceptia teologica sustine ca d-zeu este
creatorul univeruslui. Se mentioneaza faptul ca la inceptu omenirea a fost condusa de d-zeu.
Cind omenirea sa intreptat de d-zeu prin pacate, d-zeu a rinduit ca oamenii sa fie condusi prin
proroci. Pacatuind in continuare,oamenii nu mai doreau sa asculte de proroci si d-zeu a trimis
regii care sa ii conduca. Regele are putere dumnezeiasca sa conduca. Regela era suveran
pentru toti. Masoneria a urmarit distrugerea monarhiei si bisericii, pregatind venirea la putere
a presedintelui. Dreptul apare sub forma unei legislatii,a unui comandament a lui d-zeu. Cele
10 porunci cuprind reguli ordonate de divinitae.
-Teoria patriarhala. Partasii aceste conceptii sustin ca statul isi are originea de la familie.
Statul reglementeaza vointa cetatenilor prin mijlocul legilor. In perioada medievala teoria
patriarhala a fost dezvoltata de englezul Robert Filmer. Il lucrarea sa el sustine ca monarhul
detine puterea de stat in caliatate de mostenitor a lui Adam. Monarhul nu se alege,nu se
numeste .
-Teoria patrimoniala aparuta in perioada medievala,teoria afirma ca statul a aparut din dr
de proprietate asupra pamintului.
-Teoria rasiala. Aceasta teorie porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raseo
superioare. In vizinea partasilor acetei conceptii,statul se transforma intrun mecanism
centralizat excesiv, axat pe o ierarhie militar-birocratica, in fruntea careia se afla fiurerul.
Rasismul ca ideologie si practica porneste de la inegalitatea fizica si psihologica a raselor
umane.

-Teoria psihologica. Dupa parerea partasilor acestei teorii in societate existe doua categorii
de oameni, unii care din punct de vedere psihic sunt reprezentanti pentru functii de
conducere, iar ceilalti pentru a fi condusi.
-Teoria contractualista. Aceasta teorie cunoaste mai multe variante. In viziunea lui Thomas
Hobbes, adept al monarhiei absolute,pina la aparitia statului o fost o perioada de dezastru, a
fost un razboi impotriva tuturor. Pentru a se salva,oamenii au incheiat un contract social.
-teoria juridica a statului-natiune. Prin aceasta teorie se afirma ca statul este
personificarea juridica a unei natiuni.
-Teoria materialista constituie o orientare filosofica opusa idealului ce recunoaste ca factor
prim materia,existenta obiectiva.
Teoriile aparitie dreptului sunt:
-Scoala dr natural. Aceasta scoala isi are originea in antichitatea greaca. Dupa paretea lui
Aristotel omul face parte din natura in dublu sens:el este o parte a materiei participind la
experienta acesteia, pe de alta parte el este dotat cu ratiune activa care il deosebeste de
celelalte parti ale naturii.
-Scoala istorica a dr. Potrivit aceste scoli formarea si dezvoltarea dr a avut loc in conditiile
unui anunit mediu, care difera la unumite popoare.
-Scoala socialistica a dr. Se considera a dr se naste din lupta dintre interesele sociale
diferite si ca el constituie instrumentul fundamental al vietii sociale.
-Scoala normativa a dr. Potrivit acestei scoli sistemul normelor juridice se infatiseaza in
forma de piramida. La baza acestei piramide este asezata norma de conduita sociala fondata
pe dr.
2.

Principiile organizrii i funcionrii aparatului de stat.

a) Cuvntul principiu" vine de la latinescul principium" care poate nsemna nceput",

obrie". In sensul obinuit cuvntul principiu" se folosete pentru a desemna:
,,a) element fundamental, idee de baz pe care se ntemeiaz o teorie tiinific, un sistem
politic etc. Prepoziie admis ca adevrat care servete la deducerea propoziiilor unui
sistem deductiv;
b) legea fundamental a unei tiine, a unei arte, a unei discipline" (Dicionarul limbii romne
moderne, editura Academiei, Bucureti, 1958).
Prin principiile de organizare i activitate a aparatului de stat ne legem cele mai importante
idei i teze care stau la baza construciei i activitii aparatului de stat care dezvluie esena
i destinaia social a acestuia.
Rolul acestor principii consta in faptul consolidarii unei pozitii legale din partea organelor statale
precum respectarea acestor principii atit de ordin national cit si de ordin international. De
asemenea prezinta importanta principiile de organizare si de functionare ale aparatului de stat
prin prisma faptului reglementarii de Legea suprema a statului.
b)-separarea si colaborarea puterilor. Orice proces de conducere social-politic, care se
desfasoara in vederea realizarii unor obiective de interes general sau prin care se urmareste
bn comul al natiunii. Teoria separerii puterilor isi are originea in cele mai vechi timpuri. In
formularea moderna principiu presupune ca in stat exista puterea legislativa, executiva si
judecatoreasca, separate una de alta. Separarea puterilor are menirea de a asigura
realizarea guvernarii democratice, evitarea abuzului de putere. Statul ca entitate politicojuridica si functionala are de indeplinit are de indeplinit trei functii:functia legislativa(realizata
prin emiterea legulilor general obligatorii);executiva(realizara prin aplicarea sau axecutarea
actelor legislative);jurisdictionala(exprimata prin rezolvarea litigiilor care apar in procesul
aplicarii si realizarii actelor normative. In R.M. conform Constitutiei puterile se identifica

astfel: puterea legislativa cu parlamentul, puterea exeutiva cu Presedintele R.M.; puterea

judecatoreasca cu autoritatile punblice. Intre puterile mentionate trebuie sa existe mereu un
echilibru.
-principiul democratismului. Democratic este statul in care forma de guvernamint,
competenta autoritatilo, modul de organizare, politica interna si externa sunt stabilite de
catre popor. Prin caracterul democratic al statului si aparatului se intelege ca taote
autoritatile publice se intemeiaza pe vointa poporului, exprimata prin alegeri libere sin
concrete. Democratia statului implica:proclamarea si garantarea libertatilor punblice;un
sistem pluralist; responsabilitatea guvernantilor si obligatia lor de a se conforma legilor.
-principiu legalitatii. Aceasta presupune infaptuirea tuturor functiilor functiilor proprii
organelor de stas si persoanelor oficiale in strita coonformitate cu legile si actele
subordonate legii in vigoare.
-principiu stiintific. Stiinta are in societatea contemporana un dublu statut de valoare si de
cunoastere a omului si de institutie. Principiu stiintific este conditionat de faptul ca
functionarea de succes a aparatului de stat esde de neconceput fara abordarea a solutionarii
problemelor concrete.
c) Respectarea principiilor de organizare si functionare ale aparat de stat a RM constituie
actual o dilema. Asta nu inseamna ca organele statale nu-si indeplinesc obligatiunile si
atributiile dar pornind de la rolul acestor organe care urmeaza sa activeze doar p/u popor si
in interesul acestuia si nu in interes propriu sau colectiv al personalului. Numarul de dosare
pierdute de RM la CEDO denota faptul unei functionari ineficiente a autoritatilor judecatoresti
care pina la urma prejudiciul se achita din bugetul statului. Daca aparat de stat s-ar
conforma intru totul principiilor fundamentale legislatiei actuale cit si celei internationale nu
am avea atitea probleme la momentul actual. Oricum nu se incalca in mod abuziv principiile
legea insa in sistemul nostru de drept avem prea multe lacune, coruptia joaca un rol de
destabilizare a situatiei ceea ce duce la formarea unei imbolnaviri a societatii care din pacate
incepe de sus de la organele statale

Testul 24
1.Forma organizrii de stat.
a) Forma de guvernamint desemneaza modul de formare si organizare a arganelor statului,
atributiile care le revin lor, caracteristicile si principiile care stau la bara raporturilor dintre
acestea. Rousseaus considera ca guvernamintul poate imbraca trei forme diferite de
guvernamiint:democratia(prezenta atunci cind suveranul confera guvernamintului intregului
popor sau celei mai mari parti ai lui);aristocratia(prezenta atunci cind guvernamintul este
conferit unui nr mic de magistrati);monarhia(cind guvernul este in miinele unui singur
magistrat). Din punct de vedere ai formei de guvernamint cele mai frecvente intilnite sunt
monarhia si repunblica. Monarhia este acea forma de guvernamint in care seful statului este
monarhul. Monarhul avind diferite denumir:rege, tar,sultan,faraon,sah etc,de regula detine
puterea pe viata si o transmite ereditar. In evolutia sa monarhia cunoaste mai multe
forme:absoluta,parlamentara,limitata.
Monarhia absoluta este cea mai veche forma de monarhie,atributiile monarhului sunt foarte
intinse,in monarhia constittionala atributiile monarhului sunt restrinse.
Republica este forma de guvernamint in care puterea suprema apartine unui organ ales pe
un timp limitat. Republica la rindul ei poate fi parlamentara se caracterizeaza prin faptul ca

seful statului lipseste, sau prezidentiala se caracterizeaza prin alegerea sefului de stat de
catre cetateni, fie direct sau indirect.
b) Statul este unitar daca reprezinta o singura formatiune statala,cu un regim constitutional
unic, are un singur rind de autoritati legislative, executive si judecatoresti la nivel central.
Caracteristicile principale ale statului unitar sunt: are o singura formatiune statale;un singur
regim constitutional;o singur rind de organe ale puterii de stat,divizata in putere
legislativa;exista o singura cetatenie;un singur subiect al dr constitutional si international
este statul insusi.
Statul federativ are urmatoarele caracteristici: federatia este constituita din unitati
federale(statele in SUA, india, australia etc.); subiectele federatiei nu sunt state in sensul
deplin al cuvintului si nu beneficiaza de suveranitate,in pofita proclamarii ei formale in unele
federatii;paralel cu constitutia comuna actioneaza si constitutiile proprii ale subiectelor
federale;paralel cu autoritatile legislative executive si judecatoresti ale federatiei
functioneaza si organe executive,legislative,judecatoresti ale subiectelor ei;persoanele de pe
acest teritoriu eu de regula o cetatenie;parlamentul este de regula bicameral etc.
c)

2.Metoda logic de interpretare a dreptului.

a) prin metoda de interpretare inteleg totalitatea procedeelor folosite pentru clasificarea
continutului prevederelor normelor juridice. Metoda logica este cea mai larg intilnita intre
procedeele de interpretare a normei juridice. Ea consta in folosirea unor procedee ale logicii
formale generale. Metoda logica nu poate fi separata de celalte metode sau
procedee,deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina utilizarea judecatii
logice.
b) Regulile de interpretare a dreprului sunt:
exeptia este de stricta interpretare. Exceptiile nu pot fi create prin interpretare. In cazul
interpretarii nu se genereaza, nu apar noi norme juridice, ci este doar lamurit continutul
normelor existente.
Unde legea nu distinge nici interpretul no poate face este regula potrivit careia in cazul unei
formulari generale a textului normativ subiectul interpretarii nu poate introduce distinctii,
deosebiri.
Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei,si nu invers. Este regupa potrivita careia nu
trebuie cautate principii pentru a nu aplica legea. Atit timp cot o lege este in vigoare ea
urmeaza sa fie realizata practic.
Metoda logiza se sprijuna si pe unumite argumente sau procedee de demonstratie. La ele se
atribuie urmatoarele:
-Argumentul per a contrario. Acest argument se bazazea pe legea logica a tertului exclus.
Conform argumentului dat in cazul notiunilor contradictorii care se neaga una pe alta, doar
una poate fi adevarat, cealalta este falsa. Acest princiupiu logic se bazeaza pe ideea
neconcordantei.
-Argumentul ad absurdum-reducere la absurd. Cu ajutorul acestui argument se
demonstreaza ca o anumita solutie propusa prin interpretare este singura posibila. Deoarece
arice alta solutie as duce la consecinte inadmisibile, absurde.

-A majori ad minus. Acest argument desemneaza situatia in care o autoritate publica, cu

putere mai mare,poate sa face ce face o autoritate publica, subordonata ei. De acest
argument ne conducem in cazurile interpretarii extensive.
-Argumentul a fortiori. Este argumentul sensul caruia consta in aceea ca ratiunea aplicarii
unei norme juridice este si mai puternica intro alta ipoteza decit cea indicata expres in norma
respectiva.
-Argumentul a pari. Acesta este un argument de analogie care are la baza ideea potrivit
careia aceeasi cauza produce aceleasi efecte. De aici rezulta ca pentru situatii identice
trebuie sa se pronunte solutii identice.
-Argumentul in dubia pro reo. Acest argument este aplicabila in materia dreptului penal.
c) Analiza procesului de interpretare a normelor juridice nu poate fi considerata completa
daca nu se va lua in consideratie rezultatul acestui proces.

Testul 25
1.Raportul juridic
Normele juridice sunt realizate n via prin raporturi juridice.Premisele fundamentale ale
apariiei raportului juridic sunt, existena normei juridice, subiectele de drept i faptele
juridice. Orice raport juridic nseamn n acelai timp o conexiune ntre planul general i
impersonal al normei juridice i planul concret al realitii n care prile sunt determinate i
au anumite drepturi i obligaii bine individualizate.
Trsturile definitorii ale raportului juridic sunt
urmtoarele:
1. Raportul juridic este un raport social, stabilinduse de fiecare dat ntre oameni. Omul nu
poate tri dect n relaiile cu ali oameni, aceste relaii fiind foarte diverse: de la simplu
contact la relaii care au la baz trsturi sau interese comune, nevoi de schimb i mai
departe la cele menite s asigire conservarea i dezvoltarea sa ca fiin uman. Relaiile se
pot stabili ntre persoane individuale sau ntre subieci colectivi.
2. Raportul juridic este un raport de voin. Caracterul voliional al raportului juridic este dat
de faptul c aici intervine att viona statal exprimat n norme juridice, ct i voina
subiecilor participani la raportul juridic.
3. Istoricitatea este o alt trstur a raportului juridic, fizionomia sa fiind puternic marcat
de istoria societii, variabilitatea elementelor constitutive putnduse constata cu uurin
de la o etap la alta, de la o ar la alta.
4.Raportul juridic are un caracter normativ. Aceastanseamn c aprecierea nu are ca obiect
ceea ce exist, ci cum trebuie s fie o activitate. n virtutea acestei normativiti, un debitor
trebuie s napoieze suma de bani la scaden. n cazul invocat aprecierea normativ este un
comandament, un ordin, adic debitorul este supus ordinului de a plti suma de bani.
b) Structura raportului juridic include:subiectele raportului juridic;continutul raportului juridic
si obiectul raportuluij juridic.
Subiecte ale raportului juridic pot fi:subiecte individuale sau subiecte colective. Celemai multe
raporturi juridice apar intre persoane fizice:cetateni ai statului dat,cetateni ai unui stat
strain,persoane fara cetatenie. In baza recunoasterii calitatii de subiect de dr omul participala
raporturi juridice. Aptitudinea de a avea dr si obligatii doaprta denumirea de capacitate
juridica. Capacitatea juridica poate fi de folosinta sau de exercitiu. Capacitatea de folosinta
este capacitatea persoanei de a avea anumire dr si obligatii. Inceputul capacitatii de folosinta
a persoanei e marcata de nasterea persoanei. Capacitatea de exercitiu este aptitudinea
persoanei de a dobindi si exercita dr si de asi asuma oblugatiile prin savirsirea de catre ea a
actelor juridice. Pentr dobindirea capacitatii de folosinta e necesara doar existenta atunci

pentru e o executa e necesar de a avea capacitate juridica. Inceputul capacitatii de exercitiu e

legata de virsta persoanei. Nimeni nu poate fi limitat e capacitatea juridica, acest lucru poate
fi facut doar de catre instantele de judecata. Cele mai multe raporturi juridicese incheie intre
persoane fizice. Parti ale unui raport juridic pot fi anumite colective,organe de stat, organizatii
obstesti sau chiar statul continutul raportului juridic este format din ansamblu de drepturi si
obligatii ale subiectilor de dr ce participa la raporturi juridice. Exista unele raporturi juridice
simple. Majoritatea absoluta a raporturilor juridixe aparute au un caracter complex. Obiectul
raportului juridic reprezinta este diferit. Obiectul raportului juridic poate fi:actiunile pe care
titularul dr subiectiv le indeplineste ori le poate pretinde pe care celalalt subiect este obligat a
le savirsi sau a se abtine de la savirsirea lor;lucruri si alte bunuri materiale;valori
nemateriale;rezultatul creatiei intelectuale.
c)

2 .Principiile dreptului.
a) Prin principii ale dreptului nelegem att un fundament al sistemului de drept ct i o
modalitate de coordonare a normelor juridice din cadrul sistemului n jurul unei idei
cluzitoare. Principiile dreptului snt acele idei conductoare ale coninutului tuturor normelo
juridice.
Principiile fundamentale ale dreptului snt acele idei dirigiuitoare care se degaj ca urmare a
raportului dintre
legea fundamental i celelalte legi, n principiu din Constituie, i care se gsesc i va trebui
s se gseasc n
ntregul sistem de drept.
Principiile dreptului se caracterizeaz prin urmtoarele
trsturi:
- principiile dreptului difer de la un sistem naional la altul, ns n acelai timp anumite
principii pot fi
caracteristice mai multor sisteme naionale de drept;
- principiile fundamentale ale dreptului sunt reflectate n Constituie;
- principiile fundamentale ale dreptului snt idei dirigiuitoare , idei de baz i i gsesc
reflectare n ntreaga legislaie;
- principiile dreptului se pot nfia fie sub forma unei axiome, fie sub forma unei deducii, fie
sub forma unei generalizri de fapte experimentale.
Astfel, n lumina unor documente fundamentale i a numeroase concluzii doctrinare,
distingem mai multe principii generale ale dreptului, dintre care:
Principiul asigurrii bazelor legale de funcionare a statului, care constituie o premis a
existenei statului de
drept fiind principiul cheie al oricrui stat. ntr-o societate democratic puterea nu poate s
aparin poporului.
Acesta trebuie s-i gseasc formele juridice potrivite i structuri organizatorice oportune
care iar permite un cuvnt hotrtor n soluionarea problemelor principale ale statului.
Principiul libertii i egalitii. Libertatea i egalitatea snt dou categorii al cror coninut
formeaz coninutul principiilor fundamentale ale libertii i egalitii. Acest principiu ca
principiu fundamental, const n consacrarea n drept a celor dou fundamente, libertatea i
egalitatea, ale vieii sociale.
Principiul responsabilitii. Responsabilitatea se nfieaz ca un fenomen social ntruct
exprim un act de angajar a individului n contextul relaiilor sociale, deasemenea determin
un anumit comportament al individului fa de ali indivizi, al individului fa de societate i
al societii fa de individ.
Ca principiu fundamental al dreptului responsabilitatea apare ca un raport contient al
individului la valorile i normele sociale.

Ca principiu fundamental de drept ridic problema precizrii coninutului celor dou categorii,
echitatea i justiia.
b) Teoria dreptului difereniaz trei categorii de principii ale dreptului: principiile generale,
principiile interamurale
i principiile ramurale.
Din punct de vedere a continutului principiile dr pot fi de inspiratie
filosofica,politica,sociala,juridica.
In dependente de functiile care le indeplinesc se impart in functiefundamentala si fubctie
tehnica.
Dupa sfera de aplicare principiile dr pot fi divizare in:principii de dr national,principii de dr
cpmunitar,principii de dr international.
Dupa diviziunea dr deosebim principii de dr public si de dr privat.
c) Principiile dr au atit importanta teoretica cit si practica. Importnta teoretica a principiilor dr
rezida din din aportul lor la opera de creatie e a dr. Acest rol este exercitat sub influenta
traditiei si invatiei. Traditia presupune o mostenirede obiceiuri, datini, credinte care se
transmit din generatie in generatie si costituie o trasatura specifica a unui popor. Inovatia
asigura transformarea permanenta a dr confosrm noilor cerinte sociale. Importanta teoretica a
principiilor generale dr rezulta din faptul ca ele stau la baza principiilor de baza si a celor
inerramurale. Importanta practica a principiilor dr rezulta din urmatoarele: principiile generale
a le dreptului sunt principii cratoare ale dr; principiile generale ale drimpun sa se faca dr sa
biruiasca justitia nimeni sa nu fie favorizat;principiile dr privesc omul, libertatea su demnitatea
lui.

Testul 26
1.Organizarea politico-etatic a Republicii Moldova.

a)

In viziunea noastr, statului contemporan i snt caracteristice ase atribute, sau

elemente, i anume:
S

Puterea public

Populaia

Teritoriul

Elaborarea i aplicarea dreptului

Sistemul de impozite

Suveranitatea.

1. Puterea public, element indispensabil, definitoriu al statului, adesea nfiat ca

unitate "politic i juridic", "coeziune politic" (Marcel Pr61ot), "legtur juridic i
suveranitate" (Giorgio del Vecchio), este acea putere care i d statului forma i caracterul
propriu. Teritoriul ofer cadrul, populaia furnizeaz substana creia statul i d forma sa.
Potrivit adagiului scolastic, "sicut materia appetit formam", aa cum materia tinde spre
form, societatea aspir la stat, care ns nu se nate dect sub influena aciunilor umane
deliberate.18
"Statul nu este niciodat un dat", cum snt populaia, teritoriul, mediulnatural, statul
este ntodeauna creat" (Lucien Febvre) sau, dup cum spuneaun jurist, discipol al lui
Fr.G6ny, "statul nu este niciodat dat, el este ntotdeauna construit". Aceast construcie se
realizeaz de ctre putere, prin forelesale de convingere i de constrngere, iar puterea,
adugm noi, rmne unatribut inerent al statului.Puterea de stat, puterea public se

distinge de altp raporturi prin faptul ceste reglementat juridic, adic indivizii care exercit
puterea cu titlu de guvern -lato sensu - al statului snt abilitai printr-o ordine juridic s
exercite putereaprin crearea i aplicarea normelor juridice; altfel spus i mai concis, puterea
destat are un caracter normativ.19^
- Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaz prin posibilitatea
de a comanda, de a da ordine, iar obligaia celui care le primete este de a se supune
acestor comenzi; Aceast autoritate exist nc din cele mai vechi timpuri. La nceput ea a
fost personificat n eful colectivitii umane respective (gint, trib etc.) care i impunea
autoritatea prin calitile sale. Cu timpul autoritatea s-a desprins, instituindu-se ca o
realitate distinct de persoana celui care deinea puterea sau care o exercita. S-a constituit,
aadar, un aparat, s-a creat un sistem de organizare mai complex. In felul acesta,
autoritatea s-a organizat ca o instituie de sine stttoare, devenind ceea ce astzi numim
stat.
Puterea de stat este o putere politic. Asupra conceptului de politic avemmultiple accepiuni,
unele controversate. n general, politica este denumit tiinaguvernrii statelor, ea
reprezint tot ceea ce se refer la arta de a guverna unstat. Fenomenul politic
fundamental care trebuie studiat n legtur cu statul iputerea politic l reprezint
distincia dintre guvernani i guvernai, dintre ceice dein puterea, care comand i cei
care snt condui, care se supun acesteiconduceri. Pentru a cunoate caracterul puterii este
esenial a cunoate cine deineputerea, cum o dobndete (cucerete) i cum o exercit.
Aceasta depinde destructura social-economic a societii, de condiiile istorice, politice
etc. Puterea politic determin conducerea societii n direcia politicii preconizate
deforele politice i sociale care se afl la guvernare, care dein puterea.
-

Puterea de stat este o putere organizat (instituionalizat) n sensul c ease desprinde de

persoana care o exercit;
Puterea de stat este o putere de comand, ea instituie norme obligatorii,dispoziii
obligatorii, fie sub forma normelor generale, fie sub forma dispoziiilor concrete;
Puterea de stat este unic, ea deine monopolul constrngerii: numai eaare posibilitatea s
foloseasc constrngerea, dispunnd n acest sens de un aparat specializat;
Puterea de stat are vocaia globalizrii, n sensul c ea se aplic n societatea respectiv
asupra tuturor aspectelor, in toate domeniile vkii, ea singuri stabilete limitele. Aadar,
statul estep instituie politic cu o personalitatejuridic deosebit, n care puterea politic
este instituionalizat prin stat i nfelul acesta statul, exercitndu-i puterea suveran,
determin organizarea societii potrivit unei anumite concepii, conform unei anumite
ordini de drept nsocietate, asigur aprarea acesteia.20
Aceast putere, ca form a instituiilor publice prin care ea se realizeaz, devine
vizibil i concret: parlament, preedinte sau rege, guvern, justiie, armat, poliie,
nchisori etc. Ea nseamn autoritate i for.
2. Populaia (poporul, cetenia). Fr populaie, puterea statal asupra unei
colectiviti umane (de regul, o naiune) nu poate fi exercitat. ntre stat i fiecare individ al
colectivitii statale se stabilesc anumite relaii specifice, drepturi i obligaii reciproce
cuprinse n statutul ceteanului fiecrui stat. Puterea statului nu se limiteaz numai la
cetenii respectivi, ea se exercit, ntr-un mod specific, i asupra cetenilor strini sau
fr cetenie aflai ntr-o anumit perioad de timp pe teritoriul respectivei ri.
O prim trstur a statului, ca form specific a vieii sociale, este c se prezint, mai
nti, ca o colectivitate uman, care grupeaz brbai i femei, n diverse etape ale vieii lor:

copilrie, adolescen, maturitate, btrnee. Acetia se afl deja reunii n familie, n sate, n
trguri, n orae. De aici se desprinde o prim trstur a statului. El nu este o societate
primar, ci, dup o formul consacrat, el reprezint "o unitate de suprapuneri".
A doua trstur a statului, prin care el se difereniaz de alte colectiviti, este aceea
de a fi un fenomen de mas. Din acest punct de vedere, el se deosebete vdit de cetatea
antic care era puin populat. Astfel, Atena, n timpul splendorii sale, nu avea mai mult de
jumtate de milion de locuitori, dintre care numai 40000 de atenieni, restul erau femei, copii,
strini i sclavi.21
Este adevrat c unii autori pun pentru existena acestui element - popula ia - anumite
criterii numerice (spre exemplu, existena unui minim necesar de 10000 de indivizi), care snt
ns considerate "pur empirice i, din punct de vedere raional, inadmisibile". Este totui
necesar, tiinific vorbind, de un numr de oameni destul de mare pentru a permite mulimii
s aib o organizaie desvr-it i o via autonom, independent de puterile externe,
deoarece statul ai|e n mod esenial caracterul de autoritate, adic trebuie s fie suficient
sie nsui/
Dou noiuni snt folosite adesea ca sinonime, anume: este vorba de termenii "popor" i
"naiune". i nu o dat se fac trimiteri exagerate, ca s nu zicem demagogice, la popor,
precum: "aleii poporului", "prin voina poporului", "la sfat cu poporul" etc. Cei care apr
conceptul de naiune, deosebind-o de popor, consider c ea se ntemeiaz pe dou
elemente eseniale. Primul este un element psihologic, adic unitatea profund i nnscut
de gndire i sentimente care alctuiete contiina naional i implic credina ntr-un
destin comun, cimentat de o istorie proprie. Al doilea element este limba, care constituie
exteriorizarea sensibil a celui dinti. Limba este dovada unei seculare viei comune care
unete comuniti umane, nlesnete raporturile sociale ntre membrii acestei comuniti,
fixeaz, pstreaz i transmite ntreaga spiritualitate a unui popor ca temei al culturii sale.
Pe scurt, naiunea a fost definit ca "o mare comunitate uman, cel mai adesea
instalat pe acelai teritoriu i care posed o unitate istoric, lingvistic, cultural,
economic, mai mult sau mai puin puternic". n concluzie, ceea ce trebuie de reinut,
indiferent de denumire: comunitate uman, populaie, popor, naiune, este faptul c un
element necesar i obligatoriu pentru abordarea conceptului de stat este o colectivitate
uman care trebuie s rspund anumitor cerine ce i confer o anumit unitate intern,
fireasc, natural i o imagine proprie, autonom i distinct de entiti asemntoare.
3. Teritoriul. Al treilea element structural al statului este teritoriul, n sensulde spaiu
delimitat ntr-un mod net. Dar, cum afirm Hans Kelsen, aceasta nunseamn numai
delimitarea unei suprafee terestre, ci este un spaiu cu treidimensiuni, din care face
parte spaiul subterestru, spaiul aerian i ntindereade pmnt delimitat de frontiere.
Credem c destul de amnunit am rspuns laaceast ntrebare n Capitolul "Aciunea
normei juridice (a actelor normative)n timp, n spaiu i asupra persoanelor". Practic, cele
mai importante acte normative conin reglementri juridice n acest domeniu. Aa
bunoar, noul Codpenal a dedicat un articol aparte teritoriului, intitulat "Aplicarea legii
penale nspaiu" (art. 11).
S-a spus, i pe drept cuvnt, c exigenele teritoriale nu snt numai elemente cantitative.
Cu certitudine, statul este "un fenomen esenialmente spaial", cum afirm Hauriou; "o
form geografic a vieii sociale", dup C. Vallaux. Dar el, teritoriul, reprezint ceva mai
mult, i anume: o legtur intim, profund, deosebit de puternic dintre om i pmntul pe

care el i regsete mereu identitatea i care se exprim n dragostea nemrginit a fiinei

umane fa de locul pe care s-a nscut, a trit i pe care nu vrea s-1 prseasc nici dincolo
de nefiin. "N-avem oti, dar iubirea de moie e un zid, care nu se-nfioreaz de-a ta faim,
Baiazid!" Este un adevr cruia numai Eminescu putea s-i gseasc o asemenea expresie
artistic.
n limitele acestui teritoriu se organizeaz societatea statal, unitile sale componente
i se exercit puterea public, suveranitatea i alte atribute fr de care nu poate fi definit
un stat.
4. Elaborarea i aplicarea dreptului. Un alt atribut, rar ntlni n literaturajuridic, este
elaborarea i aplicarea dreptului. Dreptul este instrumentul necesaral existenei i al
dezvoltrii statului, el este inerent oricrei puteri de stat. nsocietatea prestatal dreptul
nu a existat, apariia lui este indisolubil legat deapariia statului. Viaa statului este strns
legat de cea a dreptului. Statul idreptul constituie o unitate de contrarii. Dreptul are
rolul de "corset" al forei,de ncadrare a acestei puteri n limite de ordine, de "calmare" a
tensiunilor cese ivesc n procesul exercitrii conducerii sociale prin intermediul activitii
destat. Pe de alt parte, statul garanteaz realizarea dreptului i reintegreaz ordi-nea
juridic lezat prin activiti ilicite.
Din definiiile aduse de noi fenomenelor sociale stat i drept rezult c dreptul reprezint
ansamblul de norme juridice adoptate (edictate) sau sancionate de ctre stat, care, la
nevoie, snt asigurate, snt impuse de ctre stat prin fora lui de constrngere. Totodat,
statul deine monopolul nu numai asupra forei de constrngere, dar i asupra elaborrii i
aplicrii dreptului. Aceasta nseamn c statul, prin intermediul organelor sale oficiale ale
puterii de stat, n mod direct adopt diferite categorii de acte cu caracter normativ, altfel
spus -compuse din norme juridice (de exemplu, Parlamentul adopt legi, hotrri i moiuni;
Guvernul adopt hotrri i dispoziii; Preedintele Republicii Moldova adopt decrete etc), sau
sancioneaz alte acte sau categorii de norme, adoptate de alte organe i instituii nestatale
(de exemplu, diferite obiceiuri, norme elaborate de sindicate, organizaii
nonguvemamentale, religioase, profesionale, comerciale etc), ntr-un fel le recunoate, le
legifereaz existena.
5.Sistemul de impozite. n societatea primitiv, nestatal nu au fost cunoscute
impozitele, taxele i alte contribuii bneti sau n natur impuse populaieide puterea
public. Astfel de instituii nu erau necesare organelor societii gentilico-tribale,
deoarece ea nu dispunea de un aparat de constrngere. Doarexistena aparatului (a
mecanismului) de stat presupune suportarea cheltuielilorlegate de ntreinerea lui de ctre
populaie asupra creia se exercit aceast putere.Organizaiile nestatale, cum ar fi diferite
partide politice, organizaii cu caracter social, cultural, sportiv, de asemenea organizaiile
religioase ale diferitelor culte, percep de la membrii lor cotizaii i donaii bneti, dar, spre
deosebire de impozite, aceste contribuii bneti snt suportate nu de ntreaga populaie, ci
numai de anumite categorii de persoane. De asemenea, pe lng faptul c nu au un caracter
general, aceste contribuii bneti snt, de regul, benevole, iar neonorarea lor aduce dup
sine alte sanciuni dect cele statale, cum snt, de exemplu: excluderea din organizaii,
excomunicarea din biseric etc.
Acest atribut este obligatoriu oricrui tip de stat, din momentul apariiei i pn la etapa
contemporan, cu toate c n literatura de specialitate el ntr-un anume fel este trecut sub
tcere. n prezent, existena i funcionarea statului nostru fr acest atribut, fr acest
element obligatoriu este de neconceput. Una dintre cele mai importante legi organice pe
care o adopt Parlamentul n fiecare an calendaristic este Legea bugetului pe anul respectiv,

care prevede dou componente de baz: prima - de acumulare (veniturile statului

acumulate n urma impozitelor, taxelor i a altor contribuii la buget), iar a doua - de
mprire (cheltuielile pentru fiecare structur bugetar, de stat).
6. Suveranitatea. Termenul "suveranitate" este folosit pentru prima dat cuprilejul
analizei pe care a fcut-o Constituiei franceze din 1791 juristul francezClermant Tennerre,
definind-o "libertatea colectiv a societii". Autoritatea suprem (suprema potestas) cu
care este nzestrat statul se numete suveranitate. Ca putere suprem recunoscut statului,
ea "implic exclusivitatea competenei sale asupra teritoriului naional i independena n
ordinea juridic internaional" unde el nu este limitat dect prin propriile sale angajamente.

c)

2.Supremaia legii - exigen a statului de drept.

a) Statuk de dr exprima o conditie cu privire la putere, o miscare de rationalizare si de ordine
a acesteia. Conceptul de stat de dr este o creatie teoretica. Statul de dr s caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi: este fundament pe suprematia legii; presupune realizarea stricta a
legilor de catre toti;se prevede raspunderea reciproca a statului si cetatenilor;sunt asigurate
dr si liberatile omului si cetateanului;exista o reala separatie si independenta a puterilor.
Pentru a garanta realizarea exigentelor statului de dr este necesara respectarea urmatoarelor
reguli:stabilirea unui statut suprem decare sase conduca puterea; organizarea puterii si
realizarii prerogativelor ei in conditiile si limitele stabilite de lege;unirea tuturor normelor
juridice intrun sistem de unificare a legislatiei si conformarea unor norme cu
lelelate;convocarea,garantarea si realizarea efectiva a dr;respectarea regulilor din raportul
cetatean-puteresi viceversa;egalitatea tuturor in fata kegii si a puterii;pluralismul politic etc.
b)
c)

Testul 27
1.Populaia (naiunea) ca dimensiune a statului.
a) Populatia constituie dimensiunea demografica,psihologica si spirituala s atatului. Populatia
are un rol important pebtru stat deoarece un stat fara populatie nu poate exista si este de
neonceput. Staul este o societate uman organizata, o societate stabilita in interiorul unei
frontiere permanente. Cei ce locuiesc pe un teritoriu delimitat de frontiere si sunt supusi
aceleiasi puteri pot avea fata de acestea ori calitatea de cetatean, de menbru al statului
respectiv, oric calitatea de strain,ori pe cea de apatrid. Comunitatea indivizilor xare se afla pe
teritoriul strict determinat al statului si asupra caruia se exercita puterea de stat este o
categorie complexa.
b) Natiunea desemneaza o calitate de oameni, cel mai adesea instalata pe un acelasi teritoriu
si care are o unitate ostorica,lingvistica,religioasa,economica. Ea este o asociatie de oameni
avind aceiasi limba,aceiasi origine,aceleasi obiceiuri,aceleasi idei si sentimente, dezvoltata
printro lunga convetuire impreuna. O caracteristica a natiunii est ec aea inglobeaza oamneii
din cadrul unui popor bn determinat,intre care exista interactiuni si interdependente,respectiv
aceleasi norme si dezvolta aceleasi relatii economice. Categoria natiune reprezinta nu
intreaga populatie ci doar o parte din ea.
o atentie deosebita merita,de asemena, si problema minoritatii nationale. Prin Minoriatea
nationala se ingelege un grup numeric inferior restului populatiei unui stat, ai caruimembri,

care au cetatenia acestui stat, poseda caracteristicile etnice, religioase sau lingvistice diferite
de cele ale restului populatiei si sunt animati de vointa de a-si pastra cultura, traditiile,religia
sau limba. Expresia minoritate nationala desemneaza un grup de persoane dintrun stat care:
isi au resedinta pe teritoriul acestui stat si sunt cetateni ai sai;intretine legaturi vechi,solide si
durabile cu acest stat,prezinta trasaturi etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice;
sunt suficient de reprezentative, desi sunt mai putin numeroase decit restul populatiei acestui
stat sau a unei regiuni a sa. Termenul de minoritate desemneaza un grup etnic numeric
inferior restului poppulatiei, ai carui membri au caracteristici etnice, religioase, lingvistice,
culturale comune.
c) Populaia Republicii Moldova este de 3572,7 mii de locuitori (2008). Conform datelor
recensmintelui populaiei din 2004, n Republica Moldova locuiau: moldoveni 2564,8 mii;
ucraineni 282,4mii; rui 201,2 mii; gguzi 147,5 mii; romni 73,3mii; bulgari 65,6
mii; igani (romi) 12,2 mii; evrei 3,6 mii i alte naionaliti 18,5 mii.

2.Evenimentele legislative.
a)
b) Rectificarea actului normativ consta in intreruperea temporata a actiunii actului normativ,
in ansamblu sau a unor prevderi a acestora. Suspendarea poate avea loc doar in cazuri
speciale. Suspendarea este dictata printrun act normativ de acelasi nivel sau de nivel
superior. In actl de suspendare trebuie sa se bada in mod expres data la care se produce
durata concreta de suspendare si prevederile supuse suspendarii. La data prevazuta in text
sau la expirarea duratei de suspendare,actul normativ sau prevederile afectate de
suspendare, reintra de dr in vigoare.
Rectificarea actelor normative intervine in cazul in care, dupa publicarea actului normativ se
descopera erorimateriale in cuprinsul acestuia, prevederile publicate nu corespund celor
votate. Rectificarea se face de catre autoritatea care a emis actul normativ respectiv.
c) Sistematizarea este aranjarea,ordonarea,clasarea unui material dupa un anumit sistem.
Sitematizarea actelor normative constituie o activitate juridica deosebit de importanta atit
pentru elaborea,cit si pentru realizarea dreptului. Ea are dr scop o anumita organizare a
actelor normative in vigoare conform unor criterii obiective si subiective. Principalele
formede siste,atizare a legislatiei in vigoare sunt:incorporarea si codificarea.
Incorporaea este o fosrma simpla de modificare de sistematizare a actelor normative ce
consta in gruparea,aranjarea actelor normative conform unor criterii. Incorporarea este de
doua feluri:oficiala si neoficiala.
Codificarea este o forma superoiara de sistematizare a actelor care consta in procesul de
prelucrare si alcatuire a unui singur act normativ cu putere de lege, numit cod, din toate sau
aproape toate actele normative dintro ramura de dr.

Testul 28
1.Drepturile i libertile omului n condiiile statului de drept
a) Principiile legalitatii suntuniversalitatea dr, libertatilor si intatoririlor
fundamentale;neretroactivitatea legii;elalitatea in dr a cetatenilor;ocupaea functiilor si
demnitatilor publivce numai de persoane care au cetatenia R.M.;protectia cetatenilor r.M. in
strainatate;protectia juridica a cetatenilor straini si apatrizilor;cetatenii r.M. nu pot fi extradati

sau expulzatii din tara;prioritatea reglementarilor inernationale fata de cele nationale.accesul

liber la justitie;caraterul de exceptie al restringerii exercitiului unor dr sau al unor libertati.
Constitutia enumera dr si libertatile omului care in ansamblul lor formeaza un tot unitar.
Distingem urmatoarele categorii de dr si obligatii. Prima categorie o formeaza
inviolabilitatile,adiva acele dr si obligatii care prin continutul lor asigura viata,siguranta fizica
si psihica,posibilitatea de miscare libera. Din aceasta categorie fac parte:dr la viata,dr la
integritatea fizica si psihica;libertatea individuala,dr la aparare;dr la liberarea circulatiei;dr la
ocrotirea vietii intime,familiale;inviolabilitatea domiciliului.
A doua categorie este formata din dr si liberatilesocial-economice si culturale. Din aceasta
categorie face parte:dr la invatatura;dr la ocrotirea sanatatii;dr la un mediu inconjurator
sanatos;dr la munca si la protectia muncii;dr la greva;dr la proprietatea privata si la protectia
acesteia;dr la asistenta si la protectie sociala;dr copiilor si al tinerilor laprotectie si
asistenta;dr pers.handicapate la asistenta sociala.
A treia categorie cuprinde dr exclusiv politice. In aceasta categorie se include:dr de vot si dr
de a li ales;dr la administrare.
A patra categorie o form dr si libertatile social-politice:libertatea intrunirilor;dr de a intemeia
si de a adera la sindicate;libertatea constiintei;libertatea opiniei,creatiei;dr la
informatie;secretul corespondentei.
A cincea categorie este formata formata din dr-garantii. Din aceasta categorie fac parte:dr la
petitionare;dr persoanei vatamate de autoritaea buplica.
b) Dreptul la via i la integritate fizic i psihic este reglementat de ctre Constituia
noastr prin art. 24. Dreptul la via este cel mai important i cel mai natural drept al omului.
De la acest drept deriv, indiscutabil, i toate celelalte drepturi i liberti. Din aceste
considerente, toate principalele izvoare i documente internaionale, care in de drepturile i
libertile omului, l plaseaz pe primul loc. Astfel, Declaraia Universal a Drepturilor Omului
prevede n articolul 3 c orice om are dreptul la via", iar Pactul privitor la drepturile civile i
politice, n 'articolul 6, consfinete c dreptul la via este inerent persoanei umane. Acest
Drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaa sa n mod arbitrar".
Respectul vieii, integritii fizice i psihice a omului implic, n mod firesc, interzicerea torturii,
pedepsele sau tratamentele crude ori degradante. Acest lucru se face prin alin. (2) al art. 24
al Constituiei. O asemenea prevedere constituional e n strns conformitate cu Declaraia
Universal a Drepturilor Omului (art. 5), Pactul internaional privind drepturile civile i politice
(art. 7) i, mai ales, cu un document internaional ce ine n special de problema n cauz,
cum ar fi Convenia ONU contra torturii i altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau
degradante din l O decembrie 1984.
Libertatea individual i sigurana persoanei i-a gsit reglementare n art. 25 al
Constituiei Republicii Moldova. Dup coninutul su, articolul dat include dou probleme:
libertatea individual i sigurana persoanei.
Libertatea individual privete libertatea fizic a persoanei, dreptul ei de a se putea
comporta i mica liber, de a nu fi inut n sclavie, de a nu fi reinut, arestat sau deinut n
mod arbitrar.
Sigurana persoanei include un sistem de garanii a libertii individuale. Aceste garanii
in de legalitatea msurilor ce pot fi dispuse de ctre autoritile publice, cum ar fi percheziia,
reinerea, arestarea .a.

Dreptul la aprare este reglementat de art. 26 al Constituiei Republicii Moldova.

Dreptul la libera circulaie este receptat n Constituia noastr (vezi art. 27) din Pactul
internaional cu privire la drepturile civile i politice. Astfel, dreptul dat prevede:
a) orice persoan, care se afl n mod legal pe teritoriul unui stat are
acolo dreptul de a circula liber i de a-i alege liber reedina;
b) orice persoan este liber s prseasc orice ar, inclusiv pro
pria ar. In baza celor expuse, Constituia Republicii Moldova
stabilete c oricrui cetean... i este asigurat dreptul de a-i
stabili domiciliul sau reedina n orice localitate din ar, de a
iei, de a emigra i de a reveni n ar".
Bineneles, acest drept nu poate fi absolutizat. Fiecare stat e n drept s fac unele
restricii necesare pentru a ocroti securitatea naional, ordinea public, sntatea ori
moralitatea public i libertile altora.
Dreptul la ocrotirea vieii intime, familiale i private este reglementat de art. 28 al
Constituiei. Legea suprem utilizeaz trei categorii: viaa intim, viaa familial i viaa
privat. In acelai timp ns ea nu le definitiveaz, cci categoriile date in nu numai de tiina
dreptului, ci i de alte tiine. La cele spuse mai menionm i faptul c viaa intim, viaa
familial, viaa privat conin nu att un caracter juridic, ct moral.
La cele spuse mai adugm c orice persoan are dreptul s dispun de ea nsi aa
cum consider, cu condiia c nu ncalc drepturile i libertile altora, ordinea public, bunele
moravuri.
Inviolabilitatea domiciliului, consfinit prin art. 29 al Constituiei Republicii Moldova,
exprim interdicia ptrunderii sau rmnerii n domiciliu sau n reedina unei persoane fr
consimmntul acesteia. Pentru a evita interpretarea absolut a acestui drept, Constituia
prevede situaiile n care se admite, totui, abaterea, n condiiile legii, de la aceast interdicie
general. La ele se atribuie:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotrri judecto
reti;
b) nlturarea unei primejdii care amenin viaa, integritatea fizic
sau bunurile unei persoane;
c) prevenirea rspndirii unei epidemii.
c) Ataat idealurilor democraiei moderne, n care recunoaterea i garantarea
drepturilor omului reprezint un element central, Republica Moldova pete pe drumul crerii
cadrului instituional i legislativ al unui stat de drept.
n aceast ordine de idei, un loc major revine puterii judectoreti chemate s
reacioneze prompt la orice atentare la drepturile i libertile omului. Temeiul
juridic al rolului de garant al drepturilor omului atribuit puterii judectoreti l
constituie art. 20 al Constituiei Republicii Moldova, n care se regsete dispoziia
art. 8 al Declaraiei Universale a Drepturilor Omului, conform cruia orice persoan
are dreptul la satisfacie efectiv din partea instanelor judectoreti competente
mpotriva actelor care violeaz drepturile, libertile i interesele sale legitime". Nici
o lege nu poate ngrdi accesul la justiie.
Aceast misiune a justiiei se poate realiza astzi, dat fiind faptul c unul din
principiile puse la baza conceptului constituional, e principiul separaiei puterilor n
stat n putere legislativ, putere executiv i putere judectoreasc. Cea de-a treia

putere - puterea judectoreasc - activeaz numai n limitele sistemului instanelor

judectoreti, acestea fiind singurele autoriti publice chemate s nfptuiasc
justiia n stat cu sprijinul procuraturii, organelor de anchetare, avocaturii.
Constituia proclam c justiia se nfptuiete n numele legii i stabilete
principiul potrivit cruia judectorii snt independeni, impariali i se supun numai
legii.
Conform concepiei constituionale i concepiei reformei judiciare i de drept,
sistemul instanelor judectoreti include, precum urmeaz: judectorii, Curile de
Apel, Curtea Suprem de Justiie.
Prin acest sistem se permite ocrotirea mai deplin i eficace a drepturilor i
libertilor omului, deoarece, formnd o reea judectoreasc destul de deas,
creeaz posibiliti reale ca orice ntrebare de drept s fie soluionat prin
intermediul judecii.
Constituia prevede posibilitatea crerii pentru anumite categorii de cauze a
judectoriilor specializate. Acestea permit soluionarea eficient a litigiilor de orice
natur: civil, economic, administrativ, penal, comercial etc.
Extrem de important e prevederea alin. (3) al art. 115 din Constituie care
interzice nfiinarea instanelor judectoreti extraordinare. Aceast restricie,
justificat istoric i politic, se fundamenteaz pe principiile ce guverneaz statul de
drept.
Se poate afirma c protecia celor mai importante drepturi ale persoanei va fi
garantat de organele judiciare, iat doar cteva drepturi ce vor fi garantate cu
ajutorul puterii judectoreti: dreptul la libertate, la sigurana persoanei, la viaa sa
privat, la aprare, inviolabilitatea domiciliului i secretul corespondenei etc.
n privina drepturilor menionate, organele judiciare snt obligate s respecte
anumite reguli procesuale:
Orice persoan acuzat de un delict este prezumat nevinovat
pn cnd vinovia sa va fi dovedit n mod legal, n cursul unui
proces judiciar public, n cadrul cruia i s-au asigurat toate garan
iile necesare aprrii sale (art. 21 al Constituiei).
9

Nimeni nu va fi condamnat pentru aciuni sau omisiuni care, n momentul comiterii, nu

constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeaps mai aspr
dect cea care era aplicabil n momentul comiterii actului delictuos (art. 22 al
Constituiei).

Percheziionarea, reinerea sau arestarea unei persoane snt permise numai n cazurile
i cu procedura prevzute de lege. Reinerea nu poate depi 72 de ore. Arestarea se
face n temeiul unui mandat emis de judector pentru o durat de cel mult 30 de zile.
Asupra legalitii mandatului, arestatul se poate plnge judectorului, care este obligat
s se pronune prin hotrre motivat. Termenul arestrii poate fi prelungit cel mult
pn la 12 luni. Celui reinut sau arestat i se aduc de ndat la cunotin motivele
reinerii sau ale arestrii, iar nvinuirea-n cel mai scurt termen; motivele reinerii i
nvinuirea se aduce la cunotin numai n prezena unui avocat, ales sau numit din
oficiu (art. 25 al Constituiei).

 n tot cursul procesului prile au dreptul s fie asistate de un avo

cat ales sau numit din oficiu (art. 26 al Constituiei).
Persoana vtmat ntr-un drept al su de o autoritate public, prin-tr-un act
administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri, este ndreptit
s obin recunoaterea dreptului pretins, anularea actului i repararea pagubei. Statul
rspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile svr-ite n
procesele penale de ctre organele de anchet i instanele judectoreti (art. 53 al
Constituiei).
s

mpotriva hotrrilor judectoreti, prile interesate i organele de stat competente pot

exercita cile de atac (art. 119 al Constituiei).

Este obligatorie respectarea sentinelor i a altor hotrri definitive

ale instanelor judectoreti, precum i colaborarea solicitat de
acestea n timpul procesului, al executrii sentinelor i a altor ho
trri judectoreti definitive (art. 120 al Constituiei).
Ne-am referit doar la unele garanii ale drepturilor i libertilor omului ce rezult din
activitatea puterii judectoreti, n condiiile statului de drept, ele, bineneles, snt mult mai
largi i rezult i din alte prevederi ale Constituiei Republicii Moldova.
n realizarea practic a drepturilor, libertilor i garaniilor enumerate sntem la nceput
de cale. Spunem la nceput, deoarece multe din acestea fie c au lipsit complet, fie c au
avut un alt sens, fiind limitate de ctre regimul totalitar comunist ntr-un cadru strict, departe
de cel ce ine de standardele internaionale. Actualmente, cnd are loc revenirea la valorile
social-umane, urmeaz s facem totul ca spiritul uman ce se conine n toate documentele
internaionale la care Republica Moldova este parte s triumfe la justa lui valoare n legislaia
naional.

2.Constituia- legea suprem a statului i societii

a)
b)
c)

Testul 29
1.Ideologia apariiei statului.
a) Conditiile aparitiei statului si dr sau format destul de lung si greu, atit ptin evolutia treptata
a fortelor si a relatiilor de productie cit si prin modificarea structurii si organizarii societatii
primitive. O premisa care a dus la aparitia statului si dr a schimbarile care au avut loc in
domeniul agriculturii, a pastoritului,mestesugaritului, schimbului etc.,care constituie un pas
enorm atit pentru societate cit si pentru fiecare individ. Astfel are loc treecerea de la
economia pradalnica la economia productiva. Apare familia. Cercetarile efectuate de sociologi
istorici au scos la iveala faptul ca intre comunitati rap[orturile membrilor lor siau gasit
reflecatre o serie de norme sociale,devenind cu timoul niste tabuuri corespunzaroare. Sonfost
acestor tabuuri se interzicea incesul intre frtate si sora, si era nenatural si neinchipuit incesul
cu mama. Asta la fel a constituit o premiza. O alta premiza a fost introducerea modalitatii de

razbunare, care se baza pe conceptul egalitatii. In acest moment incepe sa se schiteze

elementele statului.
b)cele mai raspindite conceptii care au adus contributii la cercetarea unor sau altor aspecte
ale fenomenului statului se atribuie urmatoarele:
-Teoria teologica potrivit aceste teorii statul este creatia divinitatii, iar monarhul ,seful
statului este reprezentantul lui d-zeu pe pamint. Conceptia teologica sustine ca d-zeu este
creatorul univeruslui. Se mentioneaza faptul ca la inceptu omenirea a fost condusa de d-zeu.
Cind omenirea sa intreptat de d-zeu prin pacate, d-zeu a rinduit ca oamenii sa fie condusi prin
proroci. Pacatuind in continuare,oamenii nu mai doreau sa asculte de proroci si d-zeu a trimis
regii care sa ii conduca. Regele are putere dumnezeiasca sa conduca. Regela era suveran
pentru toti. Masoneria a urmarit distrugerea monarhiei si bisericii, pregatind venirea la putere
a presedintelui. Dreptul apare sub forma unei legislatii,a unui comandament a lui d-zeu. Cele
10 porunci cuprind reguli ordonate de divinitae.
-Teoria patriarhala. Partasii aceste conceptii sustin ca statul isi are originea de la familie.
Statul reglementeaza vointa cetatenilor prin mijlocul legilor. In perioada medievala teoria
patriarhala a fost dezvoltata de englezul Robert Filmer. Il lucrarea sa el sustine ca monarhul
detine puterea de stat in caliatate de mostenitor a lui Adam. Monarhul nu se alege,nu se
numeste .
-Teoria patrimoniala aparuta in perioada medievala,teoria afirma ca statul a aparut din dr
de proprietate asupra pamintului.
-Teoria rasiala. Aceasta teorie porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raseo
superioare. In vizinea partasilor acetei conceptii,statul se transforma intrun mecanism
centralizat excesiv, axat pe o ierarhie militar-birocratica, in fruntea careia se afla fiurerul.
Rasismul ca ideologie si practica porneste de la inegalitatea fizica si psihologica a raselor
umane.
-Teoria psihologica. Dupa parerea partasilor acestei teorii in societate existe doua categorii
de oameni, unii care din punct de vedere psihic sunt reprezentanti pentru functii de
conducere, iar ceilalti pentru a fi condusi.
-Teoria contractualista. Aceasta teorie cunoaste mai multe variante. In viziunea lui Thomas
Hobbes, adept al monarhiei absolute,pina la aparitia statului o fost o perioada de dezastru, a
fost un razboi impotriva tuturor. Pentru a se salva,oamenii au incheiat un contract social.
-teoria juridica a statului-natiune. Prin aceasta teorie se afirma ca statul este
personificarea juridica a unei natiuni.
-Teoria materialista constituie o orientare filosofica opusa idealului ce recunoaste ca factor
prim materia,existenta obiectiva.
c) -Teoria contractualista. Aceasta teorie cunoaste mai multe variante. In viziunea lui
Thomas Hobbes, adept al monarhiei absolute,pina la aparitia statului o fost o perioada de
dezastru, a fost un razboi impotriva tuturor. Pentru a se salva,oamenii au incheiat un contract
social.

2Elementle de structur ale rapotului juridic.

a) Normele juridice sunt realizate n via prin raporturi juridice.Premisele fundamentale ale
apariiei raportului juridic sunt, existena normei juridice, subiectele de drept i faptele
juridice. Orice raport juridic nseamn n acelai timp o conexiune ntre planul general i
impersonal al normei juridice i planul concret al realitii n care prile sunt determinate
i au anumite drepturi i obligaii bine individualizate.
b) Structura raportului juridic include:subiectele raportului juridic;continutul raportului juridic
si obiectul raportuluij juridic.
Subiecte ale raportului juridic pot fi:subiecte individuale sau subiecte colective. Celemai
multe raporturi juridice apar intre persoane fizice:cetateni ai statului dat,cetateni ai unui
stat strain,persoane fara cetatenie. In baza recunoasterii calitatii de subiect de dr omul

participala raporturi juridice. Aptitudinea de a avea dr si obligatii doaprta denumirea de

capacitate juridica. Capacitatea juridica poate fi de folosinta sau de exercitiu. Capacitatea
de folosinta este capacitatea persoanei de a avea anumire dr si obligatii. Inceputul
capacitatii de folosinta a persoanei e marcata de nasterea persoanei. Capacitatea de
exercitiu este aptitudinea persoanei de a dobindi si exercita dr si de asi asuma oblugatiile
prin savirsirea de catre ea a actelor juridice. Pentr dobindirea capacitatii de folosinta e
necesara doar existenta atunci pentru e o executa e necesar de a avea capacitate juridica.
Inceputul capacitatii de exercitiu e legata de virsta persoanei. Nimeni nu poate fi limitat e
capacitatea juridica, acest lucru poate fi facut doar de catre instantele de judecata. Cele
mai multe raporturi juridicese incheie intre persoane fizice. Parti ale unui raport juridic pot
fi anumite colective,organe de stat, organizatii obstesti sau chiar statul continutul
raportului juridic este format din ansamblu de drepturi si obligatii ale subiectilor de dr ce
participa la raporturi juridice. Exista unele raporturi juridice simple. Majoritatea absoluta a
raporturilor juridixe aparute au un caracter complex. Obiectul raportului juridic reprezinta
este diferit. Obiectul raportului juridic poate fi:actiunile pe care titularul dr subiectiv le
indeplineste ori le poate pretinde pe care celalalt subiect este obligat a le savirsi sau a se
abtine de la savirsirea lor;lucruri si alte bunuri materiale;valori nemateriale;rezultatul
creatiei intelectuale.
b)
c) Obiectul raportului juridic poate fi:actiunile pe care titularul dr subiectiv le indeplineste
ori le poate pretinde pe care celalalt subiect este obligat a le savirsi sau a se abtine de la
savirsirea lor;lucruri si alte bunuri materiale;valori nemateriale;rezultatul creatiei
intelectuale.

Testul 30
1.Dreptul obiectiv i dreptul subiectiv.
a)
b) Cuvintul drept cunoaste multe acceptiuni, cum ar fi de exemplu:

dreptul obiectiv, dreptul subiectiv, dreptul pozitiv;

dreptul national, dreptul strain, dreptul international;

dreptul public, dreptul privat s.a.
Vorbind de drept obiectiv si subiectiv mentionam faptul ca cuvintele
obiectiv " si subiectiv " in cazul de fata nu sint aplicate in sensul lor strict filosofic.
Fiind o categorie sociala, dreptul este un produs social complex in care se
intruchipeaza vointa umana. Aceasta permite de a spune ca dreptul este o reflectare
subiectiva a intereselor sociale. Din aceste considerente, rezulta ca categoria drept
obiectiv" e chemata sa sublinieze o realitate sociala, o necesitate fara de care
societatea nu poate fi conceputa la o anumita etapa de dezvoltare istorica. Astfel,
indiferent de vointa umana dreptul se impune societatii in scopul organizarii vietii in
comun a acesteia. Dreptul este acela ce contribuie la disciplinarea societatii, la
ocrotirea ei de anumite excese.
Dreptul obiectiv se prezinta ca o totalitate de norme adoptate sau sanctionate de
stat. Dupa cum mentioneaza Nicolae Popa el imbina necesitatea si libertatea.
Necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezulta din chiar scopurile generale ale
vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale. Acest ansamblu
alcatuieste dreptul obiectiv. El priveste aceea coordonare imperativa prin norme ...,
fiind premisa necesara a coexistentei libertatilor. Regulile stabilite prin norme trebuie

sa-si gaseasca un cadru minim de legitimitate pentru a putea fi conditia existentei

posibile a comunitatii".
intre cele doua sensuri exista o legatura indisolubila, legatura care consta in
aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint
recunoscute de dreptul obiectiv. Cu alte cuvinte, dreptul obiectiv (pozitiv) se
infatiseaza ca fiind totalitatea normelor juridice ce activeaza intr-un stat, in timp ce
dreptul subiectiv este legat de titularul lui.
in timp ce dreptul obiectiv include reguli de drept, care, cit de multe ar fi ele la
numar sint totusi limitate la numar, drepturile subiective sint infinite ca numar.
Relatia dintre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv a dat nastere la diverse
discutii, in viziunea unor autori in prima jumatate a secolului XIX in relatia drept
obiectiv" - drept subiectiv" primordial este dreptul subiectiv. Se lamureste acest
lucru prin faptul ca fara un drept al cuiva fata de altcineva nu poate fi inteleasa
existenta normei. Norma nu face decit sa constate drepturile partilor si, prin urmare,
norme, dreptul obiectiv rezulta din dreptul subiectv.
Din aceasta discutie credem ca se poate trage o concluzie. Dreptul obiectiv si
dreptul subiectiv sint doua fete logice ale unei si aceleisi realitati si nu se poate vorbi
de o prioritate a uneia fata de cealalta.1

2.Funciile teoriei generale a dreptului i statului ca tiin i ca

disciplin de studiu.
a)
b) Functiile teoriei generale a dr si tatului sunt:
-Functia teoretica consta in elaborarea ipotezelor,teoriilor,conceptelor,principiilor prin care
sunt interpretate domeniile pe care le cerceteaza;
-Functia practica consta in cunoasterea modalitatilor in care fenomenele juridice se
manifesa in viata sociala,prin propuneri de reformare a relatiilor juridice;
-Functia cognitiva. Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dr.ne ofera posibilitatea de a
patrunde dincolo de normele juridice, pe care o ridica stiinta pozitiva a dr.;
-Functia explicativa. El va dori sa stie dc si cum au aparut fenomenele respective,sa
cunoasca cauzalitatea lor. Cauzalitatea va fi definitiva doar atunci cind explicatia va lua
forma unei legi stiintifice,a unei legi cauzale.
-Functia Critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice sunt
indiscutabile,absolut necesare dar nu si suficiente in procesul cognitiv
-Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta nu se limiteaza numai cu statul de stiinta
teoretica. Ea tinde si la cele de stiinta aplicativa sau la sumarea unor functii practice.
-Functia didactica. Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dr si statului si
sitemul general al stiintelor,asistam si la impunertea valentelor ei stiintifice in procesul de
pregatire a viitorilor juristi.
-Functia metodologica fata de stiintele juridice de ramura. Teoria generala a dr si staului
furnizeaza celorlalte domenii ale stiintelor juridice de ramura premisele si categoriile
conceptuale si metodologice.
c)

Testul 31
1.Consideraii privind sistemul tiinelor juridice.
a) Stiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoasterea naturii si a
societatii. Una dintre particularitatile stiintei consta in aceea ca ea aduna, sistematizeaza si
analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii. Fiecare stiinta elaboreaza

un sistem intreg de metode speciale de cercetare:observarea,colectarea de informatii,

organizarea de exerimente. Principalul scop al stiintei consta in descoperirea legilor care
domina in natura si societate. Ca forma a constiintei sociale stiinta reprezinta un sistem de
cunostinte despre natura, societate si gindire, cunostinte obtinute prin metode
corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni. Principalele tresaturi
ale stiintei sunt:
-veridicitatea se reda in enunturi adevarate ceea ce descopera in domeniul ei de cercetare.;
-rationalitatea enunturile sa fie corecte sub aspect logic.
-verificabilitatea enunturile ei sa fie conforme in valoarea lor generala de adevar, prin
metode de verificare riguroasa, referitoare la domeniul de referinta;
-perfectibilitatea disponibilitatea de a integra noile descoperiri in sistemul sau explicativ.
b) Toate stiintele pot fi clasificate in trei mari grupuri: stiinte despre natura, stiinte despre
societate, stiinte despre gindire. Potricit datelor UNESCO existau peste 1150 de stiinte
actualte, structurate in: stiinte fundamentale, particulare, tehnico-legislative. Potrivit viziunii
profesorului Nicolaie Popa sistemul stiintelor sociale poate fi divizat in: stiintele de tip
mnemotetic(economia politica, psihologia, sociologia etc.);stiintele istorice(isi propun dr scop
reconstituirea si interpretarea trecutului); stiintele juridice(studiaza statul,dreptul precum si
aspectele normative ale activitatii umane); cercetarea epistemologica.
Profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta urmatoarele stiinte juridice:stiinte juridice
istorico-teritoriale, stiinte juridice de ramura; astiinte juridice auxiliare.
O alta clasificare astiintelor juridice este: teoria generala a dr si statului ca stiinta juridica
de sinteza; stiinte juridice istorice(care studiaza dr statului,conceptiile juridice in evoluria lor
istorica); stiinte juridice de ramura(dr constitutional,dr administrativ,financiar etc.); stiinte
juridice interramurale(dr economic, medicina legala,statistica judiciara); stiinte juridice
auxiliare(criminalistica,criminologia); stiinta dreptului international.
c)

2.Constituirea statalitii Republicii Moldova.

a)
b)
c)

Testul 32
1Limbaj i stil n elaborarea actelor normativ-juridice
a) Un loc important n elaborarea actelor normative l ocup limbajul i stilul lor. Stilul legilor
trebuie s fie concis. Legiuitorul se va strdui s aplice un limbai accesibil pentru
destinatarul normelor juridice. Nu ntmpltor se spune c un legiuitor trebuie s gndeasc
profund ca un filosof, dar trebuie s se exprime ca un ran. Pentru a asigura o claritate i
accesibilitate a actelor normative, acestea trebuie s fie clar formulate i relativ uor de
neles, s nu provoace confuzii.

1. b) limbajul trebuie s fie clar, concis,i precis.

2. textul actului normativ trebuie s utilizeze cuvinte proprii limbii vorbite, s evite
neologisme nc neasimilate n limbajul comun, acestea urmnd s fie folosite doar n
msura n care n limba romn lipsesc termeni care s desemneze realitatea vizat.
3. legiuitorul trebuie s tind spre un sistem terminologic propriu, uniform, n care ar fi
clar sensul fiecrui termen utilizat.
4. stilul actelor normative presupune reducerea regulilor de conduit printr-un ct mai
mic de cuvinte. Din aceste considerente, ceea ce de la sine e neles nu e cazul s
expui n tex. Ceea ce a fost menionat odat, nu e cazul s repei.
c) Importana determinrii literei i spiritului legii n aplicarea corect a normelor juridice
este de o valuare incontestabil.Aceast valuare incontestabil este cel mai bine
argumentat de Montesquieu,care menionacei care snt nzestrai cu un spirit destul de
cuprinztor pentru a putea da legi propriului popor sau altui popopr,trebuie s fie ateni la
anumite lucruri privitoare la felul de a le alctui.
Coninutul actului normativ,modul de mbinare a elementelor structurale ale
acestuia,claritatea,accesibilitatea,snt ntotdeauna probe ale miestriei legiuitorului.
Astfel, dup cum meniona Ihering:Legiuitorul trebuie s gndeasc profund ca un filosof ,dar
trebuie s se exprime ca un ran.Pentru a asigura o claritate i accesibilitate a actelor
normative,acestea trebuie s fie clar formulate i reletiv usor de neles,s nu provoace
confuzii.Astfel rolul determinrii literei i spiritul legii nu poate fi negat i cu att mai mult
contestat de nimeni,acesta trecnd ca un fir rou prin ntraga legislaie.

2.Structura normei juridice

a) Cuvintul norma provine din limba greaca care presupune o regula, un model. In
conceptia lui Masquelin, norma uridca e un fenomen natural si obligatoriu in orice
grup uman organizat in societate, fie ca e vorba de comunitati nationale sau
internationale, sau de comunitati mai restrinse. Prof.Nicolaie Popa defineste norma
juridica ca o regula generala si obligatorie de conduita al carui scop este de a
asigura ordinea sociala. Matuzov spune ca scopul normei juridice este de a apara a
consolida a dezvolta si a promova raportul si rinduiala sociala favorabila si
convenabila majoritatii. In conceptul literar din tara noastra norma juridica e
definita ca un element constitutiv al dreptului, este o regula de conduita de
puterea politica, a carei asigurare e asigurata pron forta de constringere a statului.
Scopul e de a asigura convetuirea sociala orientind comportarea oamenilor cu
directia promovarii si consolidarii relatiilor sociale potrivit idealurilor si idealurilor ce
guverniaza societatea respectiva. Dupa un alt autor norma juridica poate fi definita
ca o regula generala si obligatorie de conduita al carui scop este acela de a asigura
ordinea sociala. Normele juridice alcatuisc structura interna a dreptului analizat ca
un ansamblu de elemente constitutive fiind cele mai mici parti componente ale
sistemului dreptului inclusiv a normelor sociale.
b) IPOTEZA este acea parte a normei juridice care stabileste conditiile, mprejurarile sau faptele
n prezenta carora se aplica dispozitiile legale si categoriile de subiecte carora le este
destinata. Ipoteza poate fi determinata sau relativ-determinata.
Ipoteza determinata stabileste exact conditia de aplicare a dispozitiei, pe cnd cea relativ
determinata indica mprejurarile n care se aplica dispoztia, fara sa redea continutul concret al

acestor mprejurari, ci este lasat la latitudinea organului de aplicare a dreptului.

De asemenea, ipoteza poate fi simpla - atunci cnd prevede o singura mprejurare privind
aplicarea dispoztiei, sau complexa - cnd sunt prevazute mai multe mprejurari, care toate
mpreuna sau fiecare n parte pot determina aplicarea.
DISPOZITIA - (miezul normei juridice) - prevede conduita ce trebuie urmata n ipoteza data,
stabilind drepturile subiective si obligatiile corespunzatoare ale persoanelor vizate de
respectiva norma.
Dispozitia poate fi:
- determinata - cnd stabileste categoric si fara nici o posibilitate de derogare drepturile si
obligatiile celor vizati (de ex. n Codul familiei dispoztia prin care bunurile dobndite de oricare
din soti n timpul casatoriei sunt bunuri comune ale sotilor) , si
- relativ - determinata, cnd norma prevede mai multe variante posibile de conduita, urmnd ca
subiectul sa-si aleaga una dintre ele.
SANCTIUNEA indica urmarile nerespectarii dispoztiei normei juridice, adica masurile ce se pot
lua mpotriva celor care au ncalcat dispoztia si care se aduc la ndeplinire prin forta de
constrngere a statului.
In functie de natura raportului social reglementat, de pericolul social pe care-l comporta
ncalcarea dreptului, distingem:
" sanctiuni penale;
" sanctiuni administrative;
" sanctiuni civile, etc.
Dupa modul de determinare, sanctiunile pot fi:
" absolut-determinate - sunt clar si precis exprimate, neputnd fi modificate de organul de
aplicare a dreptului;
" relativ - determinate - care stabilesc limitele minime si maxime ale sanctiunii, iar organul de
aplicare poate decide ntre aceste limite;
" alternative - cnd organul de aplicare alege una din sanctiunile prescrise de lege;
" cumulative - n care se stabilesc sanctiuni care se aplica cumulativ.
c)Sanctiunea reprezinta modul de reactie,rasounsul juridic al societatii fata de conduita
neconforma cu dipozitia normei juridice,masurile concrete luate impotriva persoanelor care
au incalcat legea. Toate normele sociale,fie cele juridice sau nonjuridice sunt insotide de
sanctiuni. Sanctiunea are valoarea unei avertizari,indicind dezavantajele la care se expune
cel care incalca dispozitia normativ judiciara. Dupa natura lor sanctiunile pot
fi:patrimoniale(vizeaza patrimoniu subiectlui) si nepatrimoniale(privesc dr persoanei,actele
persoanei). Dupa ramura dedr deosebim:sanctiuni
civile,disciplinare,penale,administrative,financiare. Dupa rolul lor deosebim sanctuini cu
caracter reprimator si sanctiuni cu caracter reparator. Dupa modul de reglementare
deosebim sanctiuni generale,cuprinse in cadtul legii,coduri si sanctiuni speciale,
reglementate prin norme speciale. Dupa efectele produse deosebim sanctiuni cu efect
precumpanitor moral si sanctiuni cu efect precumpanitor patrimonial. Dupa regimul lor
juridic deosebim sanctiuni transmisibile si netransmisibile.
Din punctul de vedere al gradului de determinare deosebim sanctiuni:determinate,relativdeterminate,alternative si cumulative.

Testul 33
1.Organizarea politico-etatic a Republicii Moldova.
a)

statul se caracterizeaza prin citeva elemente care stau la baza oricarui stat su fara ele
statul neconceput. La ele se atribuie:teritoriu,populatia,autoritatea,suveranitatea.
Teritoriu alaturi de popor si de puteea de stat este unul din elementele indispensabile ale
statului. Teritoriu statului cuprinde:solul,subsolul,spatiul acvatic si aerian. Potrivit conceptiei
constitutiei R.M. teritoriului statului ii sunt specifice inaliebilitates i indivizibilitatea. Art.3 din
constitutia R.M. stabileste ca teritoriu R.M. este inalienabul. Teritoriul statului trebuie delimitat
de teritoriul altor state, de mare si de spatiu cosmic. Delimitarea se face in frontiere. Alin.2 al
art.3 al const R.M. prevede frontierele tarii sunt consfintite prin lege organica. Populatia
constituie dimensiunea demografica,psihologica si spirituala a statului. Cei ce locuiesc pe un

teritoriu delimitat de frontiere si sunt supusi aceleiasi puteri sunt numiti cetateni. Iar cei fara
cetatenie sunt numiti apatrizi.
Capitala rii este oraul Chiinu. Republica Moldova este situat n regiunea de sud-est a
Europei, n nord-estul Balcanilor, pe un teritoriu cu o suprafa de 33 843,5 km2. Lungimea
total a frontierei de stat a Republicii Moldova este de 1906 km (sectorul acvatic 951 km,
sectorul terestru 955 km). Populaia Republicii Moldova este de 3572,7 mii de locuitori
(2008). Conform datelor recensmintelui populaiei din 2004, n Republica Moldova locuiau:
moldoveni 2564,8 mii; ucraineni 282,4mii; rui 201,2 mii; gguzi 147,5 mii; romni
73,3mii; bulgari 65,6 mii; igani (romi) 12,2 mii; evrei 3,6 mii i alte naionaliti 18,5
mii. Drapelul de Stat al Republicii Moldova este Tricolorul cu Stema de Stat. Cele trei culori,
sub form de fii de dimensiuni egale, snt dispuse vertical n urmtoarea succesiune a
culorilor de la lance: albastru, galben, rou. Populaia Republicii Moldova este de 3572,7 mii
de locuitori (2008). Conform datelor recensmintelui populaiei din 2004, n Republica
Moldova locuiau: moldoveni 2564,8 mii; ucraineni 282,4mii; rui 201,2 mii; gguzi
147,5 mii; romni 73,3mii; bulgari 65,6 mii; igani (romi) 12,2 mii; evrei 3,6 mii i alte
naionaliti 18,5 mii. Densitatea medie a populaiei constituie cca 117,7 locuitori/km2
(2008).
Drapelul de Stat al Republicii Moldova este Tricolorul cu Stema de Stat. Cele trei culori, sub
form de fii de dimensiuni egale, snt dispuse vertical n urmtoarea succesiune a culorilor
de la lance: albastru, galben, rou
b) Scopul statului poate fi proclamat oficial in sonstiutie sau poate sa rezulte din continutul
acesteia constitutia R.M. nu stipuleaza expres scopul statului nostru. Insa el poate fi dedus din
aceasta: art.1alin.3 din constitutie statueaza ca republica moldova este un stat de
dr,democratic. Realitatea obiectiva ne determina sa evidentiam si alte obiective ale
statului:consolidarea statlitatii R.M.; fundamentarea bazelor legale de functionare a statului.
Pentru atingerea obiectivelor evidentiate se impune respectarea unor sarcini
economice,politice,sociale,ideologice.
Sarcina economica a R.M e stabilita in art.126 alin.1 din constitutieEconomia R.M. este o
economide de piata,de orientare sociala,bazata pe proprietatea privata si pe proprietatea
publica
Sarcina politica principala este determinata de realitatea cu care se confrunta statul nostru. La
ora acuala nimicnu este mai inportant decit integritatea teritoriala si asugurarea unitatii
poporului R.M.
Sarcina sociala principala a R.M. este stipulata in srt.47.alin.11 din constitutie care obliga
statul sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent,care rai asigure
sanatatea si bunastarea lui si a familiei lui,cuprinzind hrana,imbracamintea,locuinta,ingrijirea
medicala precum si serviciile social necesare.
Sarcina ideologica a statului nostru consta in recunoasterea reala, si nu formala a demnitatii
tuturor membrilor comunitatii umane si in formarea unei societati, in care demnitatea
omunului,dr si liberatile lui,libera dezvolatre a personalitatii umane,dr si plralismul politic
reprezinta valori supreme si sint garantate.
Functiile interne ale staului R.M. sunt:
-functia economico-organizatorica a statului,care are drept scop:reglementarea avtivitatilor
economice si administrative proprietatii publice;protejarea intereselor nationale in activitatea
economica;stipularea cercetarilor stiintifice;exploatarea rationala a pamintulu si a celorlalte
resurse naturale;refacerea si pritejarea mediului,sporirea nr de locuri de munca.
-functia cultural-educativa caracterizeaza atitudinea statului fata de potentialul sau
uman,intelectual si spiritual. Activitatea statului trebuie sa iasa ca finalitate educarea
persoanei ca factor util al societatii.
-Functia de mentinere a ordinii publice,in general si a ordinii legale in special. Ultima
reprezinta nucleul ordonii sociale, conditia fundamentala a echilibrului social,garantia realizarii
dr esentiale ale membrilor societatii si functionarea normala a institutiilor statului.

-functia de garantare si aparare a dr si libertatilor fundamentale ale omului. Aceasta functie

rezukta din continutul si exigentele statului de dr. un stat de dr este un stat uman.
-functia ecologica. Protectia mediului,conservarea si ocrotirea monumetelor istorice si
culturale constituie o obligatie indispensabila a statului precum si a fiecarei cetatean.
La functiile externe ale statului R.M. pot fi atribuite:
-functia de aparare a statului. Aceasta functie impune consolidarea neutralitatii permanente a
statului nostru.
-functia de mentinere a pacii si ordinii mondiale. La indeplinirea functiei trebuie sa contribuie
fiecare stat. Toate conflictele din fiecare stat trebuie rezolvate pe cale pasnica.
-functia de colaborare si consolidare a relatiilor cu tarile comunitatii internationale.
-functia de integrare in economia mondiala si de colaborare cu alte state in solutionarea
problemei globale. Este o functie relativ noua pentru statele tinere, inclusiv pentru R.M.
c)

2.Litera i spiritul legii

a) spiritul legii scoate in evidenta scopul, finalitatae avuta in vedere de legiuitor cind a
reclamat coportamentul subiectului. Terenul dr este in genere ce e spiritul si locul sau mai
apropiat si punctul sau de plecare este vointa,care este libera, astfel incit libertatea
constituie substanta si determinatia lui. Litera legii ne obliga la interpretarea literara
exacta a continutului legii, a contunutului normei juridice. Acest compartiment este
prevazut in art.55 al constitutiei R.M.orice persoana isi exercita dr si libertatile
constututionale cu buna credinta,fara sa incalce dr si libertatile altora.
b) In cazul abuzului de dr dr,libertatile,competentele,atributiile conferite de normele
juridice subiectilor su sunt exercitate cu buna credinta,incalcinduse spiritul legii,intentia
legiuitorului,finalitatile normelor juridice. Frauda de lege prezinta o manevra ilegitima
facuta cu scopul de a evita intentiona aplicarea normelor juridice,care sunt in mod normal
aplicabile, pentru a promova in mod ilegal unele interese, a ocoli anumite consecinte
legale care nu convin,a profida de reglementari juridice mai favorabile prin diverse artificii
nepermise de lege.
c)

Testul 34
1.Normele sociale
a) Normele sociale constituie totalitatea normelor ce reglementeaza relatiile
sociale,comportamentul oamenilor,actiunile colective,categoriile sociale. Normele sociale
reglementaza conduita oamenilor in diferie domenii de activitate sociala. Fara actiunea
normelor ar fi imposibil desfasurarea normala a vietii sociale. Pe masura dezvoltarii societatii
se dezvolta societatii se dezvolta si sistemul normelor sociale. Indiferent de domeniul care il
reglemeneaza normele sociale contin regului adresate indivizilor,descriind si delimitind
modalitatile in care valorile trebuie concretizate in comportamente legitime si acceptabile de
societate. Normele sociale au urmatoarele trasaturi:
-orice norma,idiferent de natura ei reflecta conditiile epocii istorice,structura
sociala,interesele diverselor grupari sociale,interesele guvernantilor.
-normele socila reglementeaza relatiile sociale pentru a conditiona desfasurarea normala a
activitatilor umane.
-normele sociale prevad si se bazeaza pe anumite situatii tipice,care se intilnesc in societate,
in viata de toate zilele.
-normele sociale se adreseaza unor subiecti principali si au un caracter impersonal. Ele nu au
adresati concreti.
-normele sociale sunt norme destinate pentru a fi folosite de nenumarate ori.
-normele sociale urmaresc incurajarea actiunilor si comportamentelor care sint in
concordanta cu scopul general si prevenirea conduitelor devenite.

-normele sociale ce reglementeaza aceeasi activitate trebuie sa fie reciproc rationale.

b) normele sociale pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:
-in dependenta de sfera de sfera de reglemntarenormativa:norme sociale generalumane(internationale)si norme sociale caracteristiceunei societati luate in parte.
-dupa modul de aparitie:norme ce au aparut spontan,si norme ce au aparut in mod
organizat.
-dupa continutul lor,adica in dependenta de domeniul vietii sociale la care ele se refera.
-dupa natura ocrotirii,garantarii.
c) Morala reprezint un ansamblu de concepii i reguli cu privire la bine sau ia ru,
drept sau nedrept, permis sau nepermis. Valorile morale reprezint scopuri sociale i atitudini
prefereniale, cum snt: responsabilitatea, echitatea, demnitatea, dreptatea, libertatea.
Dreptul nu numai c s-a desprins treptat din moral, dar s-a dezvoltat, a evoluat o dat cu
aceasta.
n ce privete raportul dintre drept i moral, n timp, s-au conturat mai multe puncte de
vedere, printre care un loc dominant ocup urmtoarele:
1 Dreptul este conceput ca un minim de moral, n diviziunea acestei concepii, dreptul
i morala nu snt altceva dect cele dou faete ale unui fenomen, i anume:
-

morala este etica subiectiv;

dreptul este etica obiectiv.

2. Statul este singurul temei al dreptului. Susinnd c statul este sin

gurul temei al dreptului, aceast concepie concepe o ordine de drept fr
moral. Prtaii acestei concepii privesc dreptul ca un fenomen n sine,
desprins de orice alt realitate. De aici rezult c nu se poate afirma c
dreptul trebuie s fie moral, deoarece nu exist moral absolut. O regle
mentare juridic poate fi concomitent conform cu un sistem de moral i
n contrazicere cu alt sistem.
Curente
sociologice,
ntre
primele
dou
concepii
(dreptul
un
mi
nimum de moral" i statul este unicul temei al dreptului") se plaseaz cu
rentele sociologice care admit prezena spontan a dreptului n viaa social,
ca urmare a presiunii unor factori social-politici.
Cu toat afinitatea lor, dreptul nu se confund totui cu morala, ntre cele dou categorii
de reguli exist i unele diferene, i anume:
a) morala, spre deosebire de drept, are o vrst mult mai avansat.
In timp ce normele juridice apar doar o dat cu apariia statului,
normele de moral snt cunoscute i societii pre tataie;
b) domeniul moralei este mult mai vast dect cel al dreptului. Drep
tul nu reglementeaz dect conduita oamenilor n msura n care
triesc n societate, neatribuindu-se la gndurile umane.
c) morala este mult mai exigent dect dreptul. Altfel spus, morala
este mult mai pretenioas fa de drept, cere mai mult. Morala ac
tiveaz cu unele categorii, despre care dreptul nu vorbete: mila,
recunotina, bunvoina etc.;
d) modalitatea de garantare a moralei i dreptului este diferit. Dife
rite snt i sanciunile prevzute pentru abaterile de la prevederile
dreptului i cele ale moralei.
Normele religioase. Religia reprezint un sistem de credine, convingeri, practici
mprtite de un grup, oferind fiecrui membru un obiect de adoraie fa de Dumnezeu, zei
etc. Ea, de asemenea, constituie un sistem de norme sau porunci ntemeiate pe nvtura

crilor sfinte sau pe autoritatea ntemeietorilor, profeilor, nvtorilor etc., un mod de via
recunoscut ca obligatoriu de adevraii credincioi.
Iniial normele juridice snt amestecate cu cele religioase. Mai apoi ele se desfac de la
acestea. O asemenea desfacere a normelor juridice de cele religioase nu trebuie ns
absolutizat. i pn n zilele noastre sfera de reglementare a normelor juridice coincide cu
cea de reglementare a normelor religioase.
Normele obinuielnice (obiceiurile). Aa cum am subliniat deja, istoricete, dreptul nu s-a
desprins treptat, numai din moral, ci i din obicei. Normele obiceiului constituie o categorie a
normelor sociale. Obiceiurile reprezint nite reguli, ncetenite n practica social ca
rezultat al aplicrii lor n repetate rnduri, criteriul statornicit n aprecierea unui anumit gen
de relaii, aciuni ale persoanei, ale colectivului de oameni. Foarte apropiate de obiceiuri
snt tradiiile, care snt modaliti constituite n comportamentul oamenilor, categoriilor sociale
i care se transmit din generaie n generaie. Obiceiurile i tradiiile au, de regul, un
caracter stabil.
n viaa social i, n primul rnd, n sfera relaiilor traiului de familie, obiceiurile, tradiiile i
gsesc expresia n ritualuri. Ritualul este o aciune sau un complex de acte ale omului, ale unui
grup de oameni avnd un anumit caracter. Aa snt, bunoar, ritualurile nupiale, ritualurile
de cum-trie, ritualurile de a srbtori n cadrul familiei a zilelor de natere etc.
Normele politice fac parte dintre cele mai importante norme sociale. Ele reflect
legturile politice din societate i reglementeaz relaiile politice dintre autoritile publice,
dintre autoritile publice i ceteni etc.
Normele politice snt diferite prin obiectul reglementrii relaiilor politice, volumul
coninutului. Normele de cea mai mare importan social-politic i cu un coninut larg se
numesc principii politice. Din principiile politice ale societii fac parte principiile suveranitii
poporului, separaiei i colaborrii puterilor n stat, pluralismul politic .a.
Sistemul normelor politice exercit influena asupra tuturor laturilor vieii societii.
Normele politice, materializate n actele juridice ale statului, de exemplu, n Constituie,
capt form de norme juridice. Astfel. principiul legalitii este un principiu politic i,
totodat, juridic al vieii societii.
Fiecare norm juridic are i un aspect politic, deoarece la aprecierea ei se aplic un criteriu
politic. Bineneles, aspectul politic difer de la o norm Ia alta. Cel mai nalt grad politic l au
normele dreptului constituional.
Normele tehnice. Normele tehnice snt reguli care reglementeaz procesul productiv. Ele se
statornicesc ntre oameni n cadrai participrii lor la viaa economic, social i cultural.
Scopul normelor tehnice este de a obine un minimum de efort, maximum de rezultat.
Normele tehnice pot fi nclcate de oameni i de aceea i ele snt sancionate. O
asemensancionare se face deoarece nerespectarea lor duce la obinerea unui rezultat
nefavorabil, diferit de cel scontat, urmrit, precum i la accidente de munc etc.
Dei legtura acestor norme cu normele juridice e mai puin pronunat, normele tehnice se
interacioneaz cu cele juridice. Aa, de exemplu, normele juridice, consacrnd o serie de norme
tehnice, concur la dezvoltarea produciei n diferite domenii. La rndul lor, normele tehnice pot fi
folosite i n activitatea juridic, prin prelucrarea mecanic, cibernetic a unor date i fapte
juridice.

Testul 36
Testul 37
2.Legitile dezvoltrii istorice a dreptului.

a) Termenul legalitate" provine de la francezul legalite i conform Dicionarului limbii romne moderne
semneaz: faptul de a fi conform cu legile; respectare a legilor; stare de ordine capabil s asigure prin
e, viaa i activitatea unei societi, a unui stat etc.

iteratura juridic, cuvntul legalitate cunoate mai multe valene;

legalitatea ca principiu, deci, ca element fundamental, ca idee diriguitoare, ca element

mordial n comportamentul tuturor subiecilor de drept;
legalitatea ca metod, deci, ca procedeu folosit, aplicat n procesul de transpunere n via a
vederilor normelor juridice;
alitatea ca regim, deci, ca sistem de organizare i de conducere a vieii economice, politice, sociale a
tului, ca o form de guver-nmnt, unde nu regele e lege, ci legea e rege.

b) Legalitatea caracterizeaz dreptul n ansamblu i se manifest sub forma unor

cerine
damentale n toate ramurile dreptului, n ntregul sistem de drept. La aceste cerine se atribuie
mtoarele:

Supremaia legii. Aceast cerin presupune o superioritate unit cu autoritatea i puterea legii,
poziie dominant, preponderent a legii. Cerina dat se rsfrnge att asupra legilor, ce decurg din
ersitatea lor (legi constituionale, legi organice, legi ordinare) i fora lor juridic diferit, ct i asupra
aportului legilor cu alte acte normative.
Universalitatea legii. Conform acestei cerine, ntr-un stat nu pot fi autoriti publice,
rsoane oficiale, persoane juridice, ceteni, asupra crora legile nu se rsfrng, care ar fi scutite de
igaiunea fa de stat, societate, ceteni etc. ce rezult din legi.

Unicitatea legii. E o cerin ce scoate n eviden trstura legii de a fi unic pe ntreg teritoriul
tului. Una i aceeai situaie tipic, una i aceeai relaie social nu poate fi reglementat ntr-un mod
Chiinu i n alt mod la Tiraspol sau la Comrat.
Oportunitatea legii. Conform acestei cerine, att timp ct o lege e n vigoare, ea e adecvat
uaiei, mprejurrilor, e potrivit, favorabil societii.
Realitatea legalitii. Aceast cerin ne orienteaz la o stare de fapt i nu formal, la o
cacitate a legilor, la un aport real al acestora de a soluiona problemele cu care se confrunt societatea.
O cerin fundamental a legalitii o constituie i asigurarea drepturilor i libertilor
mocratice ale omului.
Indiferent de regimul politic, de structura sau forma de guvernmint a statului, ca n RM s fie posibil
consolidare a legalitii este nevoie n primul rnd de o activitate att a organelor statale ct i a
soanelor n condiiile legii.

cale de consolidare ar fi nsi respectarea principiului legalit care ar permite o dezvoltare democratic
stat.

onlucrare i independen ntre organele de stat, att i n organele judectoreti care sunt cel mai tare
uenate n zilele noastre.

care adaug cios cum ar putea legalitatea s fie ntrit n RM.

Testul 38

1Rspunderea juridic
a) Dicionarul limbii romne moderne definete rspunderea, ca fiind faptul de a rspunde,
responsabilitatea". Responsabilitatea este definit ca obligaia de a efectua un lucru, de a
rspunde, de a da socoteal la ceva, rspundere".
Din cele spuse rezult c termenii rspundere" i responsabilitate" sunt interpretai ca
termeni, echivaleni, ca sinonime. i totui, o analiz a literaturii de specialitate permite de a
evidenia att apropieri, ct i diferene ale acestor dou categorii.
Deosebirea dintre rspundere i responsabilitate se manifest prin urmtoarele.
n primul rnd, rspunderea presupune supunerea individului, responsabilitatea presupune
cunoatere i apreciere, atitudine activ, convingere i angajare.
n al doilea rnd, rspunderea este, mai ales, de ordin normativ, iar responsabilitatea este
de ordin valoric.
n al treilea rnd, rspunderea se manifest, mai ales, ca expresie a unor cerine pe care
societatea le impune agentului, n timp ce, responsabilitatea se manifest ca prezen uman
liber, ca expresie a cerinelor pe care agentul le formuleaz, la adresa societii.
n final, rspunderea vizeaz n mod direct conservarea sistemului social dat, n timp ce,
responsabilitatea vizeaz, mai ales, ameliorarea sistemului social i dezvoltarea lui, prin
perfecionarea fiinei umane.
Rspunderea juridic, indiferent de forma ei concret de manifestare, are la baz
urmtoarele principii:

1. Principiul legalitii rspunderii juridice.

2. Principiul rspunderii pentru fapte svrite cu vinovie.
3. Principiul rspunderii personale.
4. Principiul prezumiei nevinoviei n stabilirea rspunderii juridice.
5. Principiul justiiei sanciunii.
6. Principiul operativiti rspunderii juridice.
7. Principiul potrivit cruia unei singure violri a normei juridice i
corespunde o singur imputare a rspunderii.
Principiul legalitii rspunderii juridice are un caracter complex. Caracterul lui complex
se manifest prin faptul c:
a) rspunderea juridic are loc numai n baza normei juridice
b) aplicarea sanciunii ine de competena strict a statului i repre
zentanilor lui oficiali;
c) nsei organele statului activeaz n strict conformitate cu preve
derile normelor juridice.
Principiul rspunderii pentru fapte svrite cu vinovie. Potrivit acestui principiu, orice
subiect de drept poate fi sancionat numai atunci cnd este vinovat i numai n limitele
vinoviei sale. Legea prevede i unele abateri de la acest principiu, cnd rspunderea are loc
independent de culp, n asemenea cazuri, se prevede mecanismul respectiv de recuperare
legat de rspunderea pentru vinovia altuia.
Principiul rspunderii personale presupune rspunderea strict a persoanei care a svrit
fapta ilicit. Este adevrat c exist i situaii n care rspunderea poate interveni i de fapta
altuia, dar, n general, rspunderea se stabilete numai pentru fapta proprie.

Principiul prezumiei nevinoviei a fost consfinit i de Constituia Republicii Moldova.

Conform art. 21, orice persoan acuzat de un delict este prezumat nevinovat pn cnd
vinovia sa va fi dovedit n mod legal, n cursul unui proces judiciar public, n cadrul cruia i
s-au asigurat toate garaniile necesare aprrii sale". Acest principiu reflectat n Constituie
necesit o interpretare extensiv: el se rsfrnge asupra tuturor cazurilor i formelor
rspunderii juridice.
Principiul justiiei sanciunii presupune, n primul rnd, propori-onalitatea sanciunii n
raport cu gravitatea faptei. Eficiena rspunderii juridice depinde, n mare msur, de
alegerea corect a sanciunii, individualizarea pedepsei.
Principiul operativitii rspunderii. Aplicarea sanciunii reprezint reacia societii prin
fora de constrngere a statului fa de faptele ilicite. O asemenea reacie trebuie s fie
operativ. In caz contrar, rspunderea juridic i va pierde efectul dorit. O trgnare a
rspunderii poate crea n societate o nencredere n capacitatea statului de a lua msurile
respective fa de rufctori.
Principiul potrivit cruia unei singure violri a normei juridice i corespunde o singur
imputare a rspunderii juridice, O persoan nu poate fi pedepsit pentru una i aceeai fapt
ilicit de mai multe ori. Aceasta nu exclude aplicarea mai multor forme de rspundere juridic
pentru faptele ilicite n care au fost nclcate mai multe norme juridice. Plus la aceasta, nu se
exclude i aplicarea, pe lng rspunderea juridic, a altor categorii de rspundere social.

b)
Indiferent de domeniul juridic (civil, penal, administrativ, financiar :.) n care are
loc, rspunderea juridic survine numai atunci cnd snt trunite anumite condiii. La ele se
atribuie:
a) fapa ilicit;
b) legtura cauzal dintre fapta ilicit i rezultatul produs;
c) existena vinoviei;
d) inexistena unor mprejurri care exclud rspunderea juridic.
1. Fapta ilicit
Fapta ilicit reprezint mprejurarea de care legiuitorul leag apari-i raportului juridic de
constrngere. Ea se manifest printr-o comportare t intr n contradicie cu prescripiile
normelor juridice. Modalitile de importare ilicit pot fi: aciunea sau inaciunea.
Aciunea reprezint modalitatea cea mai frecvent de realizare a con-dtei ilicite. Ea
presupune ntotdeauna nclcarea unei norme juridice care terzice ceva.
Inaciunea const dintr-o abinere de la o aciune, impus persoanei, in norma juridic.
Fapta ilicit poate mbrca diferite forme, n dependen de gradul de :ricol social i
sanciunile ce se aplic pentru svrirea diferitelor fapte cite. Faptele ilicite pot fi difereniate
n:
a) infraciuni;
b) contravenii;
c) abateri disciplinare;
d) fapte ilicite civile etc.
Toate faptele ilicite prezint, indiscutabil, un pericol social. Ce-i drept, gradul de periculozitate
poate fi mai mare sau mai mic.

a) Infraciunea
Dintre toate formele de fapte ilicite, infraciunea prezint cel mai nalt ad de pericol social.
Potrivit art. 14 al Codului Penal al Republicii Moldova:
(1) Infraciunea este o fapt (aciune sau inaciune) prejudiciabil, prevzut de legea
penal, svrit cu vinovie i pasibil de pedeapsa penal.
(2) Nu constituie infraciune aciunea sau inaciunea care, dei formal, conine semnele
unei fapte prevzute de prezentul cod, dar, fiind lipsit de importan, nu prezint gradul
prejudiciabil al unei infraciuni".
Dup cum se vede din definiia dat infraciunii de Codul penal, existena infraciunii este
de neconceput n afara determinrii exprese fcut de legea penal. Nu ntmpltor n
dreptul penal se ia la baz un principiu cunoscut nc din antichitate: nullum crimen sine lege
(nu exist crim tar s fie prevzut de lege).
b) Contravenia
Ca form a conduitei ilicite, contravenia este definit de art. 9 al Codului cu privire la
contraveniile administrative al Republicii Moldova. Contravenie administrativ se consider
fapta (aciunea sau inaciunea) ilicit ce atenteaz la personalitate, la drepturile persoanelor
juridice etc.

2. Legtura cauzal a faptei ilicite i a rezultatului duntor

Latura cauzal a faptei ilicite i a rezultatului duntor este obiectiv. Caracterul obiectiv
al legturii cauzale nseamn c aceasta exist independent de voina omului i de
recunoaterea ei. tiina dreptului pornete de la premisa conform creia rspunderea juridic
se declaneaz i subiectul faptei ilicite este tras la rspundere cu condiia c rezultatul ilicit
este o consecin nemijlocit a faptei (aciunii sau inaciunii) sale ilicite. Raportul cauzal
exclude faptele ntmpltoare care pot uneori interveni.
Astfel, rspunderea juridic intervine numai atunci cnd efectul duntor este rezultatul
aciunii unui individ, atunci cnd rezultatul decurge logic din aceast conduit. Aceasta
nseamn c, atunci cnd rezultatul negativ din punct de vedere juridic s-a produs din cauze
ce nu depind de individ, legtur cauzal nu exist. Prin urmare, pentru a se declana rspunderea juridic a unui individ, acesta trebuie s fi acionat cu vinovie, iar rezultatul ilicit
trebuie s fie consecina nemijlocit a conduitei sale. Aceste cauze pot fi asociate,
concurente ori succesive, principale sau secundare, directe sau indirecte.
3.
Vinovia este o alt condiie a rspunderii juridice. Ea caracterizeaz
atitudinea psihic a autorului faptei ilicite fa de fapta sa i fa de conse
cinele
acesteia.
Vinovia
presupune
i
implic
recunoaterea
capacitii
omului de a ptrunde i a aprecia un lucru la justa lui valoare. Nu poate fi
vorba de vinovie atunci, cnd fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine ine sau dac
fapta dat e un rezultat ce nu depinde n genere de voina ei. Orice fapt svrit de o
persoan, nainte de a deveni realitate, apare sub forma unei idei de comportament. Mai apoi,
ideea este urmat de hotrrea realizrii ei practice. Ca rezultat, vinovia se manifest ca o
legtur ntre contiina omului i consecinele survenite n urma faptei sale ilicite. Vinovia
se poate manifesta prin urmtoarele forme:
a) intenia;
b) culpa.

Intenia, ca form a vinoviei, se caracterizeaz printr-un complex de factori psihici

printre care un rol primordial i revine cunoaterii caracterului antisocial al faptei i acceptrii
urmrilor ei negative.
Intenia, la rndul ei, poate fi direct i indirect. Intenia e direct atunci cnd persoana
(subiectul, fptuitorul) i d seama de caracterul so-cial-periculos al aciunii sau inaciunii
sale, a prevzut urmrile duntoare ale acestora i dorete s svreasc fapta i
acioneaz n acest scop.
n cazul inteniei indirecte, subiectul prevede caracterul ilicit al faptei sale i al urmrilor
acesteia i accept producerea faptei i a urmrilor ei.
Culpa este acea form a vinoviei n care autorul unei fapte ilicite nu prevede
consecinele faptei sale, dei trebuia s le prevad sau, prevzn-du-le, sper n mod uuratic
c ele nu se vor produce.
Culpa mbrac dou forme:
a) sinencrederea (imprudena) - cnd autorul prevede caracterul ili
cit al faptei sale i urmrile acesteia, nu le dorete, nu le accept,
dar, n virtutea unor mprejurri, sper cu uurin c nu se vor
produce;
b) neglijena - cnd autorul faptei n-a prevzut posibilitatea survenirii
unor asemenea urmri duntoare, dei trebuia i putea s le prevad.
Distincia formelor respective ale vinoviei are o mare nsemntate practic, deoarece
face posibil stabilirea sanciunii mai oportune. Legea i doctrina semnaleaz ns o serie de
cauze menite s nlture caracterul ilicit al faptei ce produce consecine negative n realitatea
obiectiv. In prezena acestor cauze rspunderea nu se va declana, fiind lipsit de temei.
Deci, asemenea cauze exclud n acelai timp i rspunderea. Relativ la cauzele care nltur
caracterul ilicit al faptei, menionm c ele nu figureaz i nu sunt expres artate n toate
ramurile dreptului.
n materie de rspundere civil, remarcm c Codul civil conine doar o singur prevedere
normativ din care ar rezulta cauzele care nltur caracterul ilicit al faptei. Astfel, conform
alin. (1) al art. 13, nu sunt ilicite aciunile persoanei care, n scopul autoaprrii, ia, sustrage,
distruge sau deterioreaz un bun sau, n acelai scop, reine persoana obligat care ar putea
s se ascund, sau nltur rezistena celui obligat s tolereze aciunea dac nu se poate
obine asistena organelor competente i dac, fr o intervenie imediat, exist pericolul ca
realizarea dreptului s devin imposibil sau substanial ngreuiat".
Conform art. 35, se consider cauze care nltur caracterul penal al faptei:
a)
b)
c)
d)
e)

legitima aprare;
reinerea infractorului;
starea de extrem necesitate;
constrngerea fizic sau psihic;
riscul ntemeiat.
f) executarea ordinului superiorului.
c) Fiecare ramur a dreptului cunoate o form de rspundere specific. De
aceea exist mai multe forme de rspundere juridic. In domeniul fiecrei ramuri de
drept s-au conturat forme specifice de rspundere, cum ar fi: rspunderea
constituional, rspunderea administrativ, rspunderea civil, rspunderea penal
etc.

Din perspectiva teoriei generale a dreptului, remarcm faptul c exist relaii

complexe de interdependen ntre diferitele forme de rspundere.
Precizm, de asemenea, c nu fiecrei ramuri de drept i corespunde o form unic de
rspundere. Spre exemplu, n cadrul dreptului administrativ putem ntlni rspundere
contravenional, civil, penal, disciplinar etc.1
Rspunderea constituional are la baz concepia statului constituional i democratic. Ea
se refer la rspunderea efului statului (Preedintelui Republicii Moldova), rspunderea
deintorilor unui mandat politic (rspunderea celor alei n organele reprezentative ale
statului, rspunderea membrilor Guvernului pentru faptele svrite n exerciiul funciei lor
.a. Totui, aceast rspundere este deseori parial i fragmentar, necom-parndu-se cu alte
forme de rspundere n ceea ce privete decizia. Dup cum, pe bun dreptate, se
menioneaz n literatura juridic, acestei forme de rspundere juridic i este caracteristic
ntrzierea sau chiar evitarea reglementrii rspunderii ministeriale i reticena de a
introduce procedeul revocrii populare"2.
Rspunderea civil este forma tipic i totodat cea mai dezvoltat a rspunderii
juridice. Ea se declaneaz n temeiul condiiilor fixate prin Codul civil. Rspunderea civil
cunoate dou forme: rspunderea civil delictual i rspunderea civil contractual. Ambele
forme sunt dominate de ideea reparrii unor prejudicii create prin faptele ilicite.
Rspunderea penal este definit ca raportul juridic penal de con-strngere, nscut ca
urmare a svririi infraciunii ntre stat, pe de o parte, i infractor, pe de alt parte, n cadrul
acestui raport juridic statul are dreptul s trag la rspundere pe infractor, s-i aplice
sanciunea prevzut de lege i s-1 constrng s o execute. Infractorul este obligat s
rspund pentru fapta sa i s se supun pedepsei aplicate.
n dreptul muncii rspunderea angajailor poate fi: rspundere material i rspundere
disciplinar. Ea survine n cazul n care angajatul ncalc cu vinovie obligaiile de serviciu i
cauzeaz o pagub organizaiei la care este angajat.
Am menionat doar cteva din multiplicitatea formelor rspunderii juridice, n acelai timp,
cu toat diversitatea formelor rspunderii juridice, acestea sunt fundamentate pe o serie de
principii comune, cum ar fi: legalitatea rspunderii juridice, principiul rspunderii personale,
principiile unicitii rspunderii etc.
Subiectele rspunderii juridice snt persoanele mpotriva crora se exercit constrngerea de
stat prin aplicarea de sanciuni juridice. Calitatea de subiect a rspunderii juridice intervine n
toate cazurile cnd are loc svrirea unei fapte ilicite. Nu exist fapte ilicite care nu au un
subiect, n lipsa acestuia nu poate fi vorba de fapt ilicit. Ce-i drept, snt anumite excepii,
strict determinate de lege, cnd rspunderea juridic intervine pentru anumite persoane fr
ca acestea personal s fi svrit fapte ilicite. De exemplu, persoana rspunde pentru dauna
pricinuit de animalele sau psrile care se afl sub ocrotirea sa.
Subiect al rspunderii juridice poate fi att o persoan fizic ct i anumite colectiviti.

1. Persoana fizic
Pentru ca o persoan fizic s fie considerat subiect al rspunderii juridice, ea urmeaz
s corespund unor condiii: s aib capacitatea de a rspunde i s acioneze n mod liber.
Capacitatea de a rspunde nu trebuie confundat nici cu capacitatea de folosin i nici
cu capacitatea de exerciiu. Ea e o form specific a capacitii juridice ce atribuie subiectului

de drept capacitatea de a rspunde pentru fapta sa ilicit, ultima fiind o manifestare a voinei
ei.
A aciona n mod liber, nseamn a-i propune anumite scopuri i a decide n ce mod ele
pot fi atinse.
Subiecte ale rspunderii juridice pot fi doar persoanele capabile de a nelege caracterul
faptei sale i consecinele acesteia. Din aceste considerente, legiuitorul fixeaz n mod expres
vrsta de la care persoanele fizice snt responsabile.
Remarcm i faptul c anumite fapte ilicite pot fi svrite n majoritatea cazurilor, de
persoane fizice. Aa, de exemplu, infraciunile pot fi svrite, ca regul, de persoane fizice
care, n momentul svririi infraciunii, au mplinit vrsta de aisprezece ani, iar pentru unele
categorii de infraciuni - paisprezece ani. De asemenea, subiect al abaterii disciplinare poate
fi numai persoana fizic ncadrat n munc i care presteaz munca n temeiul unui raport de
munc.

2. Subiecte colective
Dac persoanele fizice, n condiiile legii, pot fi subiecte ale rspunderii juridice n toate
cazurile, atunci subiectele colective (i n primul rnd persoanele juridice) pot s rspund
numai din punct de vedere civil i n cazuri mult mai rare, administrativ sau penal. De cele
mai multe ori colectivitile apar ca subiecte ale rspunderii juridice civile.
Indiferent de forma rspunderii la care snt supuse subiectele colective, sanciunile
aplicate fa de acestea snt numai de ordin patrimonial.

2.Mari sisteme contemporane de drept

a)Doar la prima vedere s-ar prea c fiecare stat i are dreptul su propriu, drept nefiind
supus unei influene din afar, n realitate, ns, legislaia oricrui stat e supus unei
influene, mai mari sau mai mici, din afar. Cu att mai mult, orice stat se strduie s ia n
consideraie practica de reglementare normativ din alte state. Ca urmare, se observ
tendina statelor de a adera la anumite bazine de civilizaie juridic. Aceasta permite
evidenierea unor grupuri de sisteme de drept din mai multe state n familii de drept",
noiune care, evident, nu corespunde unei realiti biologice. Paralel cu categoria familie de
drept", n literatura juridic se aplic i categoria mare sistem de drept".
tiina dreptului nainteaz mai multe idei, propuneri, criterii ce pot fi puse la baza
diferenierii sistemelor de drept naionale sau, dimpotriv, atribuirii lor la anumite mari
sisteme de drept i anume: gradul de evoluie i de cultur al diverselor comuniti umane;
rolul predominant ntr-un anumit sistem de drept al legii, cutumei sau religiei etc.
b)a) Familia dreptului romano-germanic. Sistemele juridice de tradiie romanic, aprute n
Europa i existente n alte pri ale, lumii, snt rezultatul recepionrii dreptului roman. Destul
de esenial s-a dovedit a fi i influena cutumelor germanice. E cunoscut, de asemenea, i
influena francez asupra dezvoltrii dreptului modem.
Sistemele juridice de tradiie romanic, la rndul lor, pot fi clasificate n: sisteme care
cunosc o mai pronunat influen francez (Belgia, Por-tugalia, Spania, Luxemburg etc.);
sistemele
de
inspiraie
germanic
(Germania,Elveia,Austria
etc.);
sisteme
nordice.Ultimele,dei snt sisteme de tradiie romanic, au cunoscut o puternic
influen germanic i chiar i de common-law.

Ca rezultat al colonizrii unor imense teritorii, familia de drept romano-germanic a

depit continentul european. Astfel, la acest sistem ader majoritatea statelor
Americii Latine i Centrale. Acest sistem de drept e caracteristic i unor state care,
dei nu au fost supuse dominaiei strine, au manifestat dorina de occidentalizare a
dreptului.
Acestui mare sistem de drept i snt caracteristice urmtoarele. Statele care ader la
acest sistem dau prioritate legii ca izvor de drept. E specific, de asemenea, existena
constituiilor, ca acte normative fundamentale ale statelor, precum i a codurilor (cum
ar fi, de exemplu, Codul civil francez din 1804, Codul civil german din 1900 etc.)

b) Familia dreptului anglo-saxon. Acest sistem mai poart denumirea de

common-law.
Common-law a aprut n Anglia i prezint caracteristici cu totul opuse familiei dreptului
romano-germanic. El reprezint un sistem juridic ce guverneaz nc teritorii ntinse ce
depesc cu mult limitele Marii Britanii. Acest drept s-a impus datorit expansiunii coloniale
britanice. Dei imperiul britanic nu mai este astzi dect o amintire, fostele colonii britanice
au pstrat motenirea sistemului de common-law. Sistemul n cauz e valabil i pentru Statele
Unite ale Americii care au ieit de mult din orbita politic, economic i cultural englez.
Dup cum menioneaz Mria Dvoracek, common-law-ul este o creaie a judectorilor,
conine reguli statornice pe cale judectoreasc prin hotrri, care devin obligatorii - n
cazurile similare - pentru instanele inferioare. Norma juridic de common-law urmrete s
dea o soluie ntr-un proces i nu s formuleze reguli generale de conduit pentru viitor... ntr-o
viziune general, preocuparea dominant a normelor de common-law este restabilirea
imediat a ordinii juridice tulburate i nu stabilirea normelor de baz ale societii".1
Din cele spuse, rezult c n statele care se atribuie la sistemul dreptului anglo-saxon rolul
primordial revine practicii i obiceiurlor, tradiiilor nrdcinate. Aici nu vom ntlni coduri sau,
n general, acte normative cuprinztoare, n aceast ordine de idei, prezint interes Marea
Britanic. Ea, bunoar, nu cunoate o constituie n nelesul de act fundamental unic care

s cuprind norme ce ar reglementa organizarea ei politic. Constituia ei e format

din mai multe categorii de norme juridice. Acestea se cuprind n dreptul statutar
(Statutary-law), dreptul judiciar (common-law), obiceiul constituional (ca drept
nescris, alctuit din uzane).
c) Sistemul de drept socialist. Acest sistem de drept nu poate fi pus pe acelai
plan cu alte sisteme mari de drept. Una din trsturile lui fundamentale e
ideologizarea pronunat a dreptului i contrapunerea lui dreptului burghez".
Dreptul socialist" pretindea a fi un drept superior tuturor tipurilor de drept
existente anterior, precum i dreptului existent n statele contemporane care nu se
atribuiau la ornduirea socialist". Sistemul de drept socialist includea nu numai
dreptul sovietic, ci i dreptul dintr-o serie de state din Europa de Est i Central,
Asia, America.
Dei a preluat, incontestabil, de la sistemul dreptului romano-germa-nic unele
aspecte (de exemplu, mprirea dreptului pe ramuri), sistemul dreptului socialist nu
recunotea divizarea n drept public i drept privat, considernd, n virtutea unor
raiuni ideologice, c ntreaga reglementare legal este de drept public. O
asemenea tez nu rezist nici unei critici.
O trstur caracteristic acestui sistem e i organizarea judiciar specific t
organizarea autoritilor publice n general.

Pn la sfritul anilor 80, nceputul anilor 90, vorbindu-se despre ceea ce se

numea sistemul mondial al socialismului", se afirma despre existena unui mare
sistem de drept al statelor socialiste. Evenimentele care au avut loc n acea perioad
au fcut ca marele sistem juridic" s se prbueasc, pstrndu-i poziiile doar n
unele state (Cuba, Coreea de Nord .a.).
Sistemul dreptului socialist s-a mai pstrat parial i n statele formate pe ruinele
fostului imperiu sovietic.
d) Familia dreptului musulman. E un sistem de drept ce i-a pstrat poziii
serioase ntr-o serie de state din Asia i Africa. Dreptul musulman nu va putea
susine n profunzime comparaia cu marile construcii juridice pe care ni le-au lsat
Roma sau Napoleon, scria R. Charles. Islamul (de la rdcina selam supunere fa
de Dumnezeu") este n cele dinti o religie, apoi un stat i, n sfrit, o cultur".1
Din punct de vedere formal, sursa dreptului musulman este doctrina. Surs istoric
a acestui sistem o constituie: Coranul, Sunna, Idjma, Idjitihad.
Coranul, cartea sfnt a musulmanilor, consacr dreptului 500 din cele 6342
versete.Sunna reprezint tot ceea ce a fost atribuit de ctre tradiie profetului Mahomed.
Idjma nseamn preceptele nvtorilor, care snt rezultatul unui consens.
Idjitihad nseamn jurispruden.
e) Familia dreptului tradiional. Acest sistem de drept i-a pstrat rdcinile mai ales n
Japonia i, parial, n China. Dreptul tradiional, n esen, e un drept caracteristic epocii
medievale i, indiscutabil, sfera sa de aplicare e extrem de redus. Totui, o serie de reguli sau transmis legislaiei moderne i contemporane. Astfel, codul civil japonez conine reglementri ce se deosebesc total de reglementrile contemporane. Acest lucru poate fi observat,
mai ales, n reglementarea relaiilor familiale.
J) Dreptul african cutumiar. E un sistem de drept ce conine reguli care reflect caracterul
agrar al civilizaiei africane. Cea de-a doua caracteristic a dreptului african este caracterul su
colectivist sau comunitar. Cea de-a treia caracteristic este sensul su profund religios, n
sfrit, este de notat caracterul oral al dreptului african.
Alturi de cutume i norme religioase se ntlnesc i alte modaliti de exprimare a
dreptului, cum ar fi edictele orale ale efului comunitii (trib, uniuni de triburi).
c)Sistemul de drept al RM face parte din marea familie de drept romano-germanic. Specific
acestei familii de drept consta in prioritatea acordata legilor ca izvoare de drept in stat.
Statul are constitutie care reglementeaza organizarea si functionarea principalelor organe de
stat, ca parlament, guvern, autoritatea judecatoreasca, sunt consfintite drepturile si
libertatile fundamentale ale cetatenilor.Constitutia fiind legea suprema in stat se situeaza
deasupra tuturor actelor nationale care contravin acesteia.O problema importanta rezida in
faptul divergentelor aparute intre legislatia nationala si internationala prioritatea avind cea
internationala art.8 constitutie. Locul sistemului de drept al RM din cadrul familiei romanogermanice are ca scop armonizarea si democratizarea legislatiei conform practicilor altor
state. Statul RM in coraport cu celelalte sisteme de drept neavind incheiate careva acorduri
internationale de fiecare data va actiona pe cale diplomatica.De asemenea prezenta
Codurilor editate de legislatorul moldovean are scop de a supune reglementarii juridice
principalele raporturi juridice aparute in societate.

Testul 39

1Legitile dezvoltrii istorice a statului i dreptului.

a) LEGITTEA reprezint o nsuire a fenomenelor de a se desfura n conformitate
cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natur, din societate i din gndire.
Rolul legitilor n procesul de dezvoltare a fenomenului social este determinat de faptul
c datorit acestora e posibil nsuirea fenomenului social de a se desfura n
conformitate cu anumite legi, obiective.
b) Odat aprut, dreptul ca i statul nu rmne imobil, ci se dezvolt, se modific. Dreptul i
statul e supus unui flux continuu. Normele juridice rmn n vigoare un timp oarecare, apoi snt
nlocuite cu altele. Aceast rennoire continu a dreptului depinde, n mare msur, de faptul c
dreptul e un produs al spiritului uman. Dup cum spiritul uman se dezvolt, ridicndu-se de la
stri inferioare la stri superioare de contiin i activitate, tot aa se dezvolt i dreptul.
Aflndu-se n strns legtur cu alte fenomene sociale, dreptul reacioneaz, ntr-o msur mai
mare sau mai mic, la toate schimbrile ce au loc n cadrul acestor fenomene.
La caracteristica evoluiei dreptului putem evidenia urmtoarele trsturi principale ale
acestui proces:
1. Evoluia dreptului reprezint o trecere de la elaborarea spontan,
incontient, la elaborarea deliberat, contient a lui.
2. Tot mai pronunat are loc trecerea de la particularitate la universalitate
a dreptului, adic n dreptul fiecrui popor tot mai frecvent ntlnim
norme ce in de interes general uman. Aceasta se refer mai mult la
normele juridice ce reglementeaz drepturile i libertile omului.
3. Evoluia dreptului reprezint o trecere de la motive psiholologice
inferioare la motive superioare. Dac la nceput dreptul se nate
din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica de
pericol i de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se
evideniaz motivele argumentate din punct de vedere tiinific.
4. Ideologiei primitive i, deseori, inutil a dreptului i s-a substituit
ideologia unui drept pozitiv aflat ntr-un nencetat progres social.
Ca i n cazul statului, pentru descrierea procesului istoric i al strii de dezvoltare a
dreptului se evideniaz diverse modaliti de abordare a problemei. Cert este una: Nici o
norm nu rmne neschimbat n timp i n spaiu; toate snt variabile i contingente ...
Istorismul nu este dect unul dintre aspectele marii micri naionaliste ..., iar n urma lui
va rmne aceast idee c nu va mai putea exista un drept care s fie comun tuturor
naiunilor.
c) Conceptul liberal-juridic de tipizare a statului i dreptului
La baza oricrei tipologii a statului i dreptului ntotdeauna snt puse anumite concepte
despre stat i drept, o anumit modalitate de interpretare a esenei statului i dreptului, a
rolului lor n societate. Cum snt nterpretate statul i dreptul, aa va fi i tipologia lor. Nu
are sens nici tipologie, dac ne vom abstractiza, distana de destinaia social a statului i
dreptului.
Conform conceptului liberal-juridic, tipurile istorice de stat i drept snt formele istorice
principale de recunoatere i de organizare a libertii oamenilor exprimate prin etapele de
progresare a libertii.2
Din punctul de vedere al conceptului liberal-juridic de interpretare a statului i dreptului ca
forme necesare de libertate a oamenilor, iar omul liber ca subiect al statului i dreptului, o

nsemntate principal o are tipologia statului i dreptului conform criteriilor care determin
specificul diverselor forme istorice de recunoatere a oamenilor ca subieci ai statului i
dreptului.2
n statele antice individul este liber, subiect al statului i dreptului, dup criteriul etnic.
Aa, de exemplu, ceteni i subieci ai dreptului atenian puteau fi doar membrii triburilor
ateniene, iar membri ai societii civile romane (civitas), ceteni romani i subieci ai
dreptului roman (ins civile) - doar romanii btinai. Ca urmare, statul i dreptul antic, dup
tipul su, a fost etnic.
Acesta e tipul iniial al statului i dreptului. Caracteristic acestuia e faptul c divizarea
oamenilor n liberi i neliberi are loc dup criteriul etnic. Oamenii liberi snt subieci ai statului
i dreptului, iar cei neliberi (robi) - obieci ai statului i dreptului.
Descompunerea sclaviei, ca urmare a revoltelor sclavilor, importante schimbri, n
privina raporturilor economice i sociale, prefigureaz statul i dreptul de tip de cast sau
pe stri. Progresul libertii oamenilor const n faptul c criteriul etnic al libertii cedeaz
criteriului de cast sau pe stri. La aceast etap sclavia dispare i, ca urmare, sub aspectul
formal, toi snt liberi, ns msura libertii poart un caracter de limitri i privilegii de cast.
In condiiile statului i dreptului de tip de cast, fiecare e subiect al statului i dreptului n
calitate de membru al unei caste, stri. Egalitatea oamenilor din cadrul unei stri se mbin cu
inegalitatea statutului juridic al diferitelor caste, stri, cu inegalitatea membrilor acestora.
In deceniul al cincilea al secolului al XVII-lea, n Anglia s-a desfurat revoluia
burghez.Aceasta pune nceputul trecerii de la statul i dreptul de tip cast, pe stri, la statul
i dreptul de tip individualist. n condiiile unui asemenea tip istoric de stat si drept, omul
apare n calitate de subiect al statului i dreptului ca persoan politic autonom (ca
cetean) i nu ca membru al unui etnos sau cast. O asemenea individualizare a oamenilor n
calitate de subieci ai statului i dreptului are loc ca urmare a procesului de depire a
mpririi pe caste, formrii societii civile, nepolitice i evidenierii accentuate a vieii
private i vieii politice.
Statul contemporan este un stat de drept. Acesta e un stat i drept de tip umanitar i de
drept. n condiiile unui asemenea tip istoric de stat i de drept, fiecare om (i lucrul acesta e
recunoscut oficial de stat i drept) este subiect al unor drepturi i liberti inalienabile.
ntru-un asemenea tip istoric de stat i drept mai continu s se pstreze deosebirile dintre
drepturile omului i drepturile ceteanului, deosebirea omului-cetean de omul-necetean
(cetean strin, apatrid).
Tipurile istorice de stat i drept evideniate mai sus - statul i dreptul - etnic, statul i dreptul
de tip de cast (stri), statul i dreptul de tip individualis, statul i dreptul de tip umanitar i
de drept - constituie etape istorice de dezvoltare a libertii umane. Dezvoltarea continu a
libertii n viitor va genera noi tipuri istorice de stat i drept.