PIELE USCAT

Ce este o piele uscat?

Totul ine de intensitate.
Pielea poate fi sntoas, ns natural uscat.
Uscarea simpl a pielii este o xeroz.
Unii dintre dvs. au n mod natural o piele mai uscat dect alte persoane i acest
lucru se va accentua cu
naintarea n vrst. Frigul uscat al iernii, ns i vntul, soarele, pot fi factori ai
deshidratrii. De asemenea, se
cunoate rolul nefast pentru epiderm al anumitor produse de igien i de toalet
care conin ageni tensioactivi
cu efect detergent i iritant.
Uscarea anormal a pielii cu ngroarea epidermei, descuamare continu i
formarea de scuame groase
caracterizeaz ihtioza.
n cazul eczemelor i cu precdere n cazul dermatitei atopice, pielea este palid i
uscat.
5

n cazuri rare, carenele alimentare (n vitamine, magneziu i acizi grai) pot agrava
uscciunea pielii.
n fine, numeroase maladii ale pielii necesit tratamente care au un efect de uscare
(de exemplu, acneea).Acneea - tratament

Acneea este una dintre cele mai intalnite boli aie pielii, afectand circa 80% din persoanele cu rsta
de 11-30 de ani. Acneea vulgara este forma cea frecventa, rsta de instalare a afectiunii fiind de
12-l4 ani. in functie de sex, se poate afirma ca la fete apare mai des si are un grad maxim de
severitate intre 15 si 17 ani, iar la baieti, intre 17 si 19 ani. Baietii fac, de obicei, forme mai
severe decat fetele, iar in 3-5% din cazuri, afectiunea persista mai multi ani si cauzeaza cicatrice
inestetice, cu efecte serioase nedorite asupra dezvoltarii psiho-soclal* a tanarului, ce pot merge
pana la depresie, cu izolare de societate.
Cauzele acneei sunt multiple, boala fiind determinata de cresterea ratei de secretie a sebumului la
nivelul foliculilor sebacei, localizati, in principal, pe fata si trunchi; in paralel apare o obstructie a
acestor foliculi sebacei, fapt ce permite proliferarea unui microorganism anaerob
(Propionibacterium acnes) cu sediu la nivel cutanat. Aceasta microflora patogena favorizeaza
inflamatia si agraveaza leziunile de acnee.
Dereglarea secretiei de sebum este factorul primordial in declansarea si intretinerea acneei.
Productia de sebum riaza in functie de rsta: este mare la nastere si in urmatoarele 3-5 tuni (de
aceea fac sugarii cruste seboreice in pielea capului), scade in perioada copilariei, creste din nou
putin inainte de pubertate si se mentine ridicata cati ani, moment in care apare, de
obicei, acneea juvenila. Ulterior, aceasta se stabilizeaza la un nivel propriu fiecarui individ.
Reglarea secretiei de sebum se face de catre hormonii androgeni, care o stimuleaza. Estrogenii au
un rol inhibitor direct asupra secretiei sebacee, ciclul menstrual and si el o influenta (agrarea
acneei cu 2-7 zile inaintea menstrei).
Alimentatia poate contribui la producerea de sebum; o dieta bogata in grasimi, dulciuri,
condimente, alcool creste secretia sebacee.

Factorii neurologici nu trebuie neglijati, tulburarile emotionale de orice fel stimuland secretia
sebacee, in timp ce relaxarea o diminueaza. De asemenea, persoanele care se afla intr-o stare
de tensiune psihologica isi traumatizeaza mai frecvent leziunile.
Seboreea este o conditie proprie fiecarui individ si poate persista la nesfarsit, cu ameliorari
induse de tratament, dar si cu complicatii: alopecia seboreica, dermatitaseboreica ( mai jos, cap.
7.4.3.) si acneea.
loul clinic al acneei vulgare este foarte riabil, eruptia fiind polimorfa. Initial apar comedoanele
deschise sau inchise: puncte negre, respectiv, albe. Acestea preceda sau se asociaza frecvent cu
leziunile inflamatorii, care pot fi superficiale (papule sau pustule) ori profunde (pustule profunde,
noduli-chisturi). Leziunile inflamatorii superficiale dureaza 1-2 saptamani, iar cele profunde,
care pot fi uneori dureroase, 2-4 saptamani. Leziunile profunde extinse pot conflua, formand
chisturi multiloculare foarte inestetice. Chisturile pot persista mai multe luni; de obicei se
vindeca, lasand cicatrice in 17% din cazuri. Cele mar frecvente sunt cicatricele atrofice liliachii
punctiforme. Cheloidele sunt mai rare, apar in special pe trunchi.
Evolutia bolii este ciclica, cu ameliorari si exacerbari spontane. Se obser o intensificare a eruptiei
toamna (cand scade radiatia UV} si in perioada premenstruala (cand se accentueaza tulburarile
hormonale).
Vindecarea se produce, de obicei, la maturitate, dupa unele teorii, prin echilibarea secretiei
endocrine sau prin dezvoltarea unei imunitati fata de flora lipolitica cutanata.
Tratamentul in acneea vulgara este complex; el urmareste reducerea productiei de sebum, a
descuamarii foliculilor sebacei si prevenirea proliferarii de Propionibacterium acnes. in afara
acestor obiective, cicatricele atrofice adanci, deprimate, pot fi tratate prin dermabraziune.
Cicatricele mici, numeroase, pot fi ameliorate cu geluri siliconice, aplicate pe perioade de
minimum 6 luni. Cicatricele cheloide necesita, de obicei, interventia unui chirurg estetician ( mai
jos, cap. 5.6.5.). Totusi, terapia chirurgicala trebuie inceputa doar daca evolutia acneei vulgare se
afla sub control. De regula, acneea se trateaza cu mijloace locale (topice) sau generale
tsistemice).
Terapia topica se foloseste in stadiile incipiente si se asociaza cu terapia generala in caz de esec,
de raspuns incomplet ori chiar de continuare si agrare a evolutiei leziunilor de pe fata sau torace.
Productia exagerata de sebum, seboreea, sau, in termeni nemedicali, ingrasarea\" exagerata a
fetei, foarte frecventa la persoanele cu acnee vulgara, nu este influentata semnificativ de
tratamentele topice. Sapunurile speciale (cu sulf), substantele astringente (solutii alcoolice,
lotiuni) pot indeparta sebumul de pe suprafata pielii, dar nu altereaza productia de sebum.
Dimpotri, frecarea exagerata poate agra acneea prin favorizarea dezvoltarii leziunilor
inflamatorii. De aceea, se recomanda curatirea blanda, neabrazi, cu geluri sau masti gomante
specifice tenului gras, seboreic. Terapia sistemica cu antiacneice foarte active (de pilda,
izotretinoin) poate provoca uscaciunea pielii, inclusiv a buzelor (cheilita), si in aceste situatii este
necesara folosirea unor creme antiacneice hidratante, antiiritante, dar nu a celor pentru tenul gras,
seboreic. Tratarea topica a acneei este complexa, trebuie sa tina seama de particularitatile fiecarui
caz in parte si sa fie facuta sub control medical, cel putin initial, pentru a nu da nastere la
complicatii, care se pot solda cu cicatrice atrofice, uneori permanente.
In afara terapiei medicamentoase propriu-zise, anumiti factori pol agra evolutia acneei:
tulburarile nervoase, cu stari emotionale, conflictuale, surmenajul (in perioada examenelor, prin
lipsa de miscare si somn), tulburarile menstruale si chiar oscilatiile hormonale din timpul ciclului
menstrual. Sunt incriminati de unii autori si factorii alimentari, de pilda, excesul de dulciuri

rafinate, grasimi si condimente, precum si tulburarile gastrointestinale -colita de

fermentatie, constipatia cronica etc. Desigur, acesti factori sunt agranti in conditiile existentei
unei predispozitii genetice, cauza de baza a acestei boli. La hiperseboreea determinata genetic se
adauga suprainfectia bacteriana, care provoaca aparitia de comedoane si pustule, precum si
dezechilibrul androgeni-estrogeni.
Din cele de mai sus reiese ca acneea vulgara, in majoritatea formelor clinice, este o afectiune
complexa, uneori inlidanta, datorita aspectului fizic, ce predispune la depresii si izolari de
colectivitate ale tinerilor. Secretul consta in abordarea rationala, sub control medical si cosmetic
de specialitate, a bolii, cu evitarea traumatizarii locale si aplicarii unor solutii sau creme cu efecte
indoielnice, care pot agra situatia clinica.