Lab 1 igiena

25.2.2011
Igiena veterinara si protectia mediului
Aprecierea igienei ca sursa de apa
Recoltarea, prelevarea si transportul de apa
Inspectia locala
Examenul proprietatilor organoleptice si fizice ale apei potabile
1. Aprecirea igienei ca sursa de apa

Pentru asigurarea necesarului de apa a centrelor populate si a fermelor de animale, se pot

folosi toate sursele de apa din natura. Acestea nu indeplinesc in totdeauna conditii de potabilitate
impuse de actele normative in viguare de aceea se impune controlul periodic al acestora pentru
examinarea proprietatile organoleptice fizico- chimice si bacteriologice.
Actele normative privind calitatea apei potabile sunt legeea 458\8 iulie 2002 modificata si
completata cu legea 315\2004.
Reglementarea europeana este directiva 98\83 CE (consiliu european) din 3.11.1998.
Acesta reglementare este pentru apa destinata consumului uman.
Prezenta legii determinand calitatea apei potabile avand ca obiectiv protectia sanatatii
oamenilor este importanta orcarui tip de contaminare a apei potabile prin asigurarea ei de apa
curata si salogena. Desi pentru apa destinata consumului animalelor nu exista cerinte
standardizate este admis faptul ca ea trebuie sa indeplineasca aceleasi cerinte ca cea destinata
consumului omului.
Tehnicile de lucru intrinseci pentru determinarea anumitor parametreii sunt standardizate
si sunt denumite STAS (standard national) si SR ISO (ISO=organizatia internationala de
standardizare, SR= responsabilitate sociala , ISO emite SR).
Examenul de laborator va fi completat prin inspectia locala a surselor de apa, care
cuprinde anchetele hidrologica si igienico-sanitar.
Ancheta hidrologica stabileste structura litologica a solului, adancimea panzelor de apa
freatica, debitul si nivelul lor hidrostatic si hidrodinamic.
Ancheta igienico- sanitara urmareste amplasarea surselor de apa in raport cu adaposturile
de animale, locuinte umane, platforme de gunoi, fose septice, W.C. etc.
Se urmareste perimetru de protectie a surselor de apa si eventualele posibilitati de poluare
ale acestora cu ape fecaloid, menajere, deseuri industriale sau zootehnice
2. Recoltarea si transportul probelor de apa
Pentru analizele de laborator sunt necesare probe de apa recoltate atat din sursele de
aprovizionare cat si din reteaua de distributie.
Probele trebuie sa reflecte fidel insusirile de ansamblu ale apei, iar prelevarea lor se va
face diferit in functie de sursa. Din sursele centrale respectiv rezervoare si inmagazinare si
reteaua de distributie prelevarea de proba se realizeaza astfel:

- Pentru rezervoarele in punctele de iesire

- Direct de la robinete pentru reteaua de distributie astfel: robinetele vor fi lasate
deschise timp de 10-15 min dupa care urmeaza recoltarea probelor de apa.
- In cazul surselor locale recoltarea se face dupa o pompare timp de 5 min in cazul
fantanilor cu pompa se recolteaza in acest mod sau prin imersia galetii 20-80 cm sub nivelul apei
in cazul celorlalte tipuri de fantani. Flaconul de prelevare a probei se umple din galeata.
- Din apele de suprafata (izvoare, lacuri, puturi) recoltarea se face de la adancimi diferite
din mai multe puncte obligatoriu in amonte si in aval de afluentii respectivi ai sursei de apa.
Aparatura necesara recoltarii probelor de apa este reprezentata fie de butelii simple, de
sticla, fie de dispozitive speciale numite batometre. In lipsa batometrelor se pot folosi sticle
obisnuite, curate fixate la extremitatea unei tije metalice sau de lemn.
Pentru examenul fizico-chimic probele de apa vor fi transportate un sticle brune cu dop
rodat sau filet in cantitate de 2-4 l, iar pentru investigatii bacteriologice se recolteaza 200-500 ml
in recipienti sterili.
Transportul probelor se face in lazi izoterme astefel incat temperatura apei sa se mentina
intre 4-6 C.
3. Inspectia locala
Indiferent de scopul urmarit probele trimise laboratorului vor fi insotite de o fisa in
care se va specifica:
- Laboratorul de destinatie
- Denumirea sursei
- Locul de amplasare a sursei
- O succinta descriere a acesteia
- Data cand au fost prelevate probele: an, luna, zi, ora
- Modul cum s-a facut recoltarea: adancimea, distanta de mal
- Conditii meteo in momentul recoltarii: vant, temperatura, curentii de aer, precipitatii
- Cantitatea de apa recoltata si conditiile expedierii
- Analizele cerute laboratorului
- Numele celui care a facut recoltarea si a beneficiarului
Consemnarea compozitie si a propritatilor apei in special cand analizele fizico- chimice
nu pot fi efectuate in timp utilizand intr-un interval mai mic de 4 ore de la recoltare, conservarea
se poate asigura prin adaudarea de conservanti specifici in cazul anumitelor tipuri de substante ce
urmeaza a fi analizate (ex. Cloroformul 2-4 ml la 100 ml apa pentru determinarea amoniacului a
nitritilor si nitratilor, azotul total si organic)
4. Examenul caracterelor organoleptice ( organo- senzoriale)
Determinarea mirosului se face de catre persoane cu buna capacitate olfactiva la locul de
recoltare sau in incaperi bine aerisite lipsite de mirosuri particulare. Se poate executa la
temperatura camerei 18-22C sau prin incalzire usoara de 60-70C cand mirosul este exprimat
mai puternic datorita volatilizarii unor componente si este mai usor de apreciat
In acest scop se introduce o cantitate de apa 500 ml intr-un balon, care se astupa cu un
dop. Dupa agitare energica se scoate dopul si se constata mirosul. Aceeasi proba se incalzeste la

60-70 C dupa care iar se miroase. Aprecierea mirosului se face comparativ cu mirosuri
cunoscute: de peste, dulce, de mucegai, amoniac, etc.
Intensitatea mirosului se face folosind o scala cu e trepte:
1. Inodor (absenta mirosului)
2. Foarte slab (miros nedecelat de consumator, dar sesiza de cercetatorii cu
experienta)
3. Slab (e remarcat de consumator, doar daca i se atrage atentia
4. Perceptibil (este perceput cuusurinta)
5. Puternic (atrage atentia si face apa neplacuta pentru baut)
6. Foarte puternic (atat de puternica ca nu poate fi consumata)
Determinarea gustului se executa la locul recoltarii numai in cazul in care nu exista riscul
de contaminare a persoanei care face recoltarea.
Recomandabil ca inainte de determinare, examinatorul sa-si clateasca gura cu apa
distilata. Ca tehnica de apreciere a gustului presupune ingurgitarea unui volum mic din apa de
analizat, tinerea in contact cu papilele linguale cateva secunde si deglutirea acestuia.
Senzatia gustativa ramasa dupa deglutie desemneaza gustul apei. Se pot face atat aprecire
calitativa a gustului cat si apreciere cantitativa, respectiv intensitatea gustului
Conform STAS-ului 6324\61 SREN 1622\96 SR ISO 7887\97 si directiva 98\83 CE
pentru gust si miros conditia de potabilitate este: apa acceptabila consumatorilor cu nici o
modificare anormala
Conform STATUS-ului 1342\1991 apreciaza cantitatea mirosului si gustului se poate face
raportand datele obtinute la cele inscrise in urmatoarul tabel:
Gust si miros
intensitate
Grad
Fara gust si miros
Insipid, inodor
0
Perceptibil numai de examinator experimentat
Foarte slab
1
Perceptibil de un consumator obisnuit
Slab
2
Net perceptibil
Perceptibil
3
Suficient puternic pentru a face apa neplacuta
Pronuntat
4
Puternic astfel incat nu se poate consumator
Foarte puternic
5
Gustul apei este dependent de continutul in substante minerale si gaze solvite:
- Oxigenul confera apei un caracter de prospetime
- Excesul de calciu determina gustul salciu
- Excesul de magneziu determina gustul amar
- Excesul de fier determina gustul metalic
- Excesul de clor determina gustul sarat
- Excesul de cupru si zinc determina pustul amarui astringent si are rol emetizant
(senzatie de voma) declasand senzatia de nauzee ( greata + durere de cap) sau chiar voma
Apa potabila nu trebuie sa depasesca gradul 2 in scala amintita.
Examenul caracterelor fizice
1. Determinarea culorii apei. Substantele dizolvate inapa mai putin cele aflate insuspensie
imprima acesteia diferite culori care pot fi apreciate calitatic si cantitativ. Pentru determinarea,
orientarea cantitativa a culorii se folosesc 2 cilindrii de sticla de 200-300 ml de diametru de 3 cm

al caror pereti sunt vopsiti de culoare negra sau se acopera cu hartie neagra. Se apreciaza pe o
suprafata de culoare negra introducandu-se un unul apa distilata 40 ml, iar in cealalta apa de
analizat 40 ml. coloanele se privesc de sus in jos, apreciindu-se culoarea din interiorul acestuia.
Pentru determinarea orientativa a intensitatii culorii se folosesc solutii etalon de caramel
sau pentru o metoda mai exacta solutie platina cobalt.
Solutia caramel se realizeaza dintr-un mg caramel la 1 dm cub apa sau 1 g zahar la 100
cm cubi de apa.
Tehnica de lucru
Folosind aceeasi cilindrii se adauga in cel cu apa distilata atatia cm cubi de solutie de
caramel pana ce cularea va fi identica. Acesta metoda se foloseste pentru apele galbui.
Solutia platina cobalt permite exprimarea culorii in grade. Gradul de culoare este
culoarea produsa de o solutie care contine 1 mg\l ioni de clor platinati. Intensitatea culorii apei
potabile trebuie sa fie de aprox 15 grade, iar limita excetionala este de 30 de grade, dupa cea cu
platina- cobalt.
Determinarea temperaturii se face direct la sursa cu ajutorul termometrului obisnuit al
carui rezervor este inlaturat in tifon si introdus in apa pentru 10 min sau un termometru special
cu vas a carui rezervor este protejat de o carcasa deobicei metalica cu gauri pentru a patrunde
apa.
Temperatura se poate stabili si prin introducerea termometrului intr-un vas in care s-a
scos o cantitate mare de apa.
Temperatura apei pentru consumul de animale trebuie safie 5-17C. la rumegatoare
temperatura scazuta apei de baut poate determina colici femelelor gestante prin miscari bruste ale
fetusilor. Acestia sunt supusi unor stari pasagere de hipoxie datorita vaso-constictiei pe care o
determina la nivel uterin volumului mare ajuns in rumen. De asemenea la carnivorele de
companie temperatura scazuta a apei poate induce modificari de reactivitate locala a tesutului
orofaringian cu exterorizarea unor tonsilite acute.
Temperatura scazuta a apei de baut nu satisface senzatia de sete a animalelor si va
determina un consum hidric mai crescut.
2. Determinarea claritatii (turbiditatii)
Tubiditatea este conferita apei de substante aflate in suspensie. Aprecierea se poate face
la o sursa cu ochiul liber sau mai precis cu ajutorul turbidimetrului. Acesta este un tub de 100
cm lungime si diametru de 3 cm, care in partea inferioara dispune de un robinet si o banda
neagra de 4mm latime trasata de o suprafata de culoare alba.
Mod de lucru:
- Se introduce turbidimetru intr-o camasa alba si se umple cu apa de analizat
- Se lumineaza suprafata alba cu o lumina difuza si se priveste coloana de apa lasand
robinetul deschis pana cand banda neagra devine vezibila
- Se inchide robinetul si se citeste coloana de apa.
Claritatea se apreciaza in functie de inaltimea coloanei de apa care permite vizibilitatea
benzii astfel:
- Peste 60 cm- apa este clara
- 30-60 cm- apa este considerata opalescenta
- Sub 30 cm- apa este tulbure

Turbiditatea se poate aprecia netelometric si conform directivei europene valoarea nu

trebuie sa depasesca 1 NTU.