1.

5
1.5.1

Elemente de teoria relativit

atii restr
anse

Generalit
ati

In mecanica newtoniana distantele si duratele dintre doua evenimente au un caracter

absolut, adica au aceeasi valoare n toate sistemele de referinta (SR). Drept urmare, la
trecerea de la un SR S, la un sistem S 0 care se misca fata de S cu viteza ~u, coordonatele
se transforma conform transformarilor Galilei,
~r = ~r0 + ~ut0
t = t0
(n care s-a presupus ca la momentul t = t0 = 0 originile S si S 0 coincid). Derivand n
raport cu timpul, rezulta formula de transformare a vitezelor
~v = ~v 0 + ~u
Principiul relativitatii al lui Galilei afirma ca toate SR inertiale sunt echivalente, legile
mecanicii sunt acelesi n toate SR inertiale. Ca urmare a acestui fapt, prin nicio experienta
de mecanica nu putem pune n evidenta miscarea unui SR inertial fata de alt SR inertial.
Legile mecanicii sunt invariante la transformarile lui Galilei.
In anul 1864, J. C. Maxwell a formulat legile campului electromagnetic. Initial o
consecinta teoretica a acestor formule, undele electromagnetice au fost confirmate experimental n 1888 de catre H. Hertz. In plus, egalitatea vitezei luminii cu cea a undeloe
electromagnetice, l-au condus pe Maxwell sa nglobeze fenomenele luminoase ntr-un caz
particular al undelor electromagnetice. Dar ecuatiile Maxwell nu sunt invariante la transformarile lui Galilei.
In mecanica, ecuatia de propagare a undelor elastice (de exemplu unde sonore ntr-un
material) nu este invarianta la transformarile lui Galilei, dar aceasta nu are consecinta
asupra valabilitatii principiului relativitatii n mecanica. Undele elastice au nevoie de
un mediu n care sa se propage. Ecuatia de propagare a undelor elastice este scrisa n
sistemul de referinta n care acest mediu este n repaus, deci ntr-un SR privilegiat.
La fel, neinvarianta ecuatiilor electromagnetismului ar putea fi acomodata cu existenta
unui mediu n care undele electromagnetice sa se propage, eterul. Determinarea proprietatilor eterului a dus la o serie de rezultate contradictorii. Eterul ar trebui sa posede
proprietati fizice neobisnuite. Sa nu opuna rezistenta miscarii corpurilor, dar sa fie extrem de rigid pentru a asigura valoarea mare a vitezei luminii n vid. Speranta detectarii
prezentei eterului a fost legata de influenta miscarii corpurilor asupra vitezei de propagare a luminii. In 1810, Arago a ncercat sa determine schimbarea indicelui de refractie n
functie de orientarea corpului n raport cu directia de miscare a Pamantului, dar rezultatul
a fost neconcludent. Stokes a propus ipoteza antrenarii totale a eterului de catre corpurile
n miscare. In 1851, Fizeau realizeaza un experiment al carui rezultat poate fi interpretat
printr-o antrenare partiala a eterului la miscarea unui curent de apa printr-un factor egal
cu 11/n2 , unde n este indicele de refractie al mediului transparent. La sfarsitul secolului
1

Materialul foloseste pe scar

a larg
a tratarea acestui subiect n A. Hristev - Mecanic
a si acustic
a Editura Didactica si Pedagogic
a-1982. O excelenta lucrare de popularizare cu traducere (mai veche) n
limba rom
an
a este Max Born -Teoria relativit
atii a lui Einstein- Editura Stiintifica, 1969

XIX, Michelson si Morlay au realizat (1881, reluat n 1887) un experiment interferometric n care au ncercat sa puna n evidenta schimbarea vitezei de propagare a luminii pe
directie perpendiculara si n lungul vitezei de miscare a Pamantului. rezultatul a fost
clar unul nul, nu s-a putut pune n evidenta influenta vitezei de miscare a Pamantului n
jurul Soarelui (aprox. 30km/s) asupra vitezei luminii.
In plus, folosirea legilor Maxwell n diverse SR duce la absurditati daca se pastreaza
invarianta distantelor si a duratelor.
Aceste contradictii au fost rezolvate de catre A. Einstein in articolul Despre electrodinamica corpurilor n miscare, aparut n revista Annalen der Physik (nr 17, 1905). Calea
aleasa de Einstein a fost diferita de celelalte ncercari de explicare a rezultatelor de mai
sus. El renunta la eter si extinde principiul relativitatii la fenomenele electromagnetice,
cu pretul renuntarii la invarianta duratelor si distantelor, deci schimbarii fundamentale
a notiunilor de spatiu si timp. Einstein introduce doua postulate pe baza carora este
creata o noua mecanica, teoria relativitatii restranse (speciale).

1.5.2

Postulatele teoriei relativit

atii restr
anse

In anul 1905, Einstein a formulat aceste doua postulate:

1. Toate legile fizicii, nu numai cele mecanice, sunt aceleasi n toate SR inertiale.
2. Viteza luminii n vid (c) are aceeasi valoare n toate SR inertiale.
Primul postulat extinde principiul relativitatii nu numai la fenomenele mecanice, ci
si la cele electromagnetice. Prin nicio experienta nu putem pune n evidenta miscarea
unui sistem de referinta inertial. Nu exista un reper absolut, iar ipoteza eterului este
superflua. Unii autori afirma ca, deoarece viteza luminii intervine ca o constanta n
ecuatiile Maxwell n vid, al doilea postulat ar decurge din primul. Dar acest lucru este
valabil numai daca se renunta explicit la notiunea de eter. Eterul ar permite valabilitatea
principiului relativitatii cu existenta unui SR preferential legat de acesta.
Intr-o serie de manuale, postulatul doi este completat cu precizarea ca viteza luminii
n vid reprezinta viteza maxima de propagare a interactiunilor sau a energiei. Aceasta
nu apare n postulatele lui Einstein. Vom vedea ca din ele rezulta ca viteza maxima a
unui corp material cu masa are ca limita superioara viteza luminii n vid. Exista o serie
de particule care au masa de repaus zero (fotonii) care se deplaseaza cu viteza luminii.
Nu exista un SR n care acestea sa se afle n repaus. In toate SR inertiale viteza lor este
aceeasi, c.
Aceste postulate au consecinte fundamentale asupra notiunilor de spatiu si timp.
Toate experimentele ulterioare au confirmat validitatea acestor consecinte.

1.5.3

Transform
arile Lorentz

Sa gasim transformarile coordonatelor spatiale si temporale care sa nlocuiasca transformarile Galilei si care sa corespunda postulatelor formulate mai sus. Ca si transformarile
Galilei ele trebuie sa fie transformari liniare, acestea ducand la corespondente unice ntre
coordonate (corespondenta biunivoca). Ecuatiile de grad mai nalt au mai multe solutii,
ceea ce nu este admisibil in transformarea de la un SR la altul. In plus, noile transformari
trebuie sa treaca n transformarile Galilei pentru mecanica corpurilor care se deplaseaza
cu viteze mici n comparatie cu viteza luminii.
2

Consideram sistemele de coordonate S si S 0

care se deplaseaza n lungul axei Ox, O0 x0 ,
comune. Consideram ca S 0 se deplaseaza cu
viteza u fata de S. Un eveniment oarecare are
n sistemul S coordonatele (x, y, z, t). Raportat la S acelasi eveniment are coordonatele (x0 , y 0 , z 0 , t0 ). Presupunem ca ceasornicele din cele doua sisteme de referinta sunt
sincronizate n momentul n care originile
O, O0 coincid.
Coordonatele transversale nu sunt afectate de miscarea sistemelor,
y0 = y ; z0 = z
In adevar, consideram transformarea liniara generala care satisface conditia de sincronizare
specificata, y 0 = ax + by + cz + dt. Un eveniment n planul Oxz, y = 0, ramane n planul
Ox y 0 = 0, astfel ca rezulta ax + cz + dt = 0, oricare ar fi x, z, t, variabile independente,
astfel ca a = c = d = 0. Deci y 0 = by. b depinde doar de modulul lui u, nu de directia
si sensul deplasarii (el este legat de lungimea unei bare masurata n cele doua SR). Daca
vom considera acum S 0 fix, sistemul S se va misca cu viteza u fata de acesta si y = by 0 .
Rezulta b2 = 1 si b = 1. Cum orientarea axelor nu se schimba n urma transformarii,
rezulta b = 1 si y 0 = y ; z 0 = z.
Determinam legatura dintre x si x0 . Pentru un punct oarecare din planul O0 y 0 z 0 , x0 = 0
n S 0 si are coordonatele x = ut n S. Polinomul liniar al lui x0 trebuie sa fie divizibil cu
x ut, astfel ca
x0 = (x ut),
unde nu depinde de coordonate, ci doar de modulul vitezei u.
Analog,
x = (x0 + ut0 ),
din echivalenta celor doua SR este acelasi n cele doua cazuri (n caz contrar am putea
pune n evidenta miscarea SR prin masurarea lungimii unei bare).
La momentul initial originile celor doua SR coincid si ceasurile sunt sincronizate,
t0 = 0, t00 = 0. Presupunem ca n acest moment se emite din origine un semnal luminos
n directia axei comune Ox(O0 x0 ). Un punct n care ajunge semnalul are coordonatele
x = ct n S si x0 = ct0 in S 0 . Aceste coordonate sunt legate prin transformarea de mai
sus,
ct0 = (c u)t ; ct = (c + u)t0
Rezulta
c2 = 2 (c2 u2 )
si
1
= q
1

u2
c2

1
1 2

Se obtine
x ut
x0 = q
2
1 uc2

cu =

x0 + ut0
x= q
2
1 uc2

u
c

Introducand prima relatie n cea de-a doua, sau invers, se obtine

t u2 x
t0 = q c 2
1 uc2

t0 + u2 x0
t= q c 2
1 uc2

Se obtin astfel transformarile Lorentz:

x0 = qxut 2
1 u2
c

y0 = y
z0 = z
t u x
t0 = q c2 2

(1.1)

1 u2
c

sau

x0 +ut0
x= q
2
1 u2
c

y = y0
z = z0

(1.2)

t0 + u2 x0
c

t= q

1 u2
c

Pentru u  c (  1) se obtin transformarile Galilei. Conform principiului relativitatii,

ecuatiile fizicii sunt invariante la transformarile Lorentz.

1.5.4

Consecinte cinematice ale transform

arilor Lorentz

a) Contractia lungimilor
Pentru a masura o lungime trebuie sa determinam coordonatele capetelor lungimii la
acelasi moment.
Fie o rigla orientata n lungul axei Ox(Ox0 ). Presupunem ca rigla este n repaus fata
de S 0 . Lungimea riglei este l0 = x02 x01 (unde momentele t0 nu conteaza). Lungimea
riglei n S este data de diferentele coordonatelor capetelor la acelasi moment t,
l = (x2 x1 )|t
Rezulta
l0 = q
sau

l
1

u2
c2

u2
c2
Lungimea riglei pe directia de miscare este maxima n SR n care ea este n repaus.
Lungimile pe directii perpendiculare pe directia miscarii nu se contracta. Astfel un obiect
sferic n SR n care este n repaus, va avea o forma ovala,turtit pe directia miscarii,
deoarece lungimile se contracta doar pe directia miscarii. Elementul de volum se schimba
la fel ca si x,
l = l0 1

dV = dV0 1
4

u2
c2

b) Dilatarea duratelor
Fie 0 durata unui proces ce se produce n acelasi punct n S 0 . Se poate scrie 0 =
t02 t01 , cu x02 = x01 . Folosind transformarile Lorentz, rezulta durata procesului n S,
0
= t2 t1 = q
1

u2
c2

Durata unui proces este mai mare masurata ntr-un sistem de referinta n care punctul
unde se desfasoara procesul este n miscare, fata de durata procesului n sistemul de
referinta n care acel punct este n repaus.
Cu acest rezultat se vede ca produsul dV dt este invariant la transformarile Lorentz.
Unul din primele experimente de verificare a dilatarii duratelor a constat n studiul
dezintegrarii miuonilor, particule produse n atmosfera de catre razele cosmice (primul
experiment Rossi si Hall n 1941).2 Mionii sunt particule instabile care se dezintegreaza n
alte particule (electroni, neutrino si antineutrino). Considerand un numar N0 de miuoni
cu energie joasa (aproximativ n repaus), timpul n care se dezintegreaza jumatate de
particule (timp de njumatatire, T1/2 , este 0 = 1, 53 106 s. Cu aceasta constanta,

ln2

numarul de miuoni ramasi nedezintegrati dupa timpul t este dat de N = N0 e T1 /2 .

Viteza masurata a miuonilor n SR legat de Pamnt a fost 99, 52% din viteza luminii.
Masuratorile au aratat ca pe o diferenta de altitudine de 1908m, populatia se diminueaza
la 27.5 3%. Aceasta diferenta de altitudine este parcursa n intervalul de timp t =
1908m
= 6, 39 106 s, aproximativ 40 . Pentru acest timp, n SR n care miuonii sunt n
0,9952c
repaus numarul de mezoni ramasi este
Tln 2 4T1/2

N = N0 e

1/2


ln 2 4

= N0 e

 4

= N0

1
2

= N0

1
,
16

adica 6% din cei initiali, ceea ce nu concorda clar cu masuratorile. Dar conform dilatarii
duratelor, t n SR al laboratorului corespunde la o durata mai mica n sistemul propiu
al mezonilor
s
q
u2
= 1 2 t = 1 (0, 9952)2 t = 6, 25 107 s.
c
Numarul de mezoni ramas nedezintegrat va fi
N = N0 e

Tln 2
1/2

  0,625

 

= N0

1
2

= N0

1
2

 0,41

1,53

= N0

1
2

= N0 0, 25

adica 25% din cei initiali, n perfect acord cu rezultatul masuratorilor.

Compunerea vitezelor
Diferentiem transformarile Lorentz
dx0 + udt0
dx = q
;
2
1 uc2

dy = dy 0 ;

dz = dz 0 ;

dt0 + u2 dx0
dt = q c 2
1 uc2

Prelucrat dup
a R. Ferraro - Einstein0 s Space-Time. An Introduction in Special and General Relativity - Springer, 2007
2

si mpartim variatiile coordonatelor la dt se obtin componentele vitezelor

vx =
vy =
vz =

vx 0 +u
0
2
1+v
qx u/c
2

1 u2

vy0

0
2
1+v
qx u/c

(1.3)

2
1 u2
c

vz0

1+vx 0 u/c2

Acestea sunt formulele de transformare a vitezelor la trecerea de la un SR la altul.

Pentru viteze mici n comparatie cu viteza luminii ele trec n formulele de compunere a
vitezelor Galilei.
Formulele inverse se obtin mutand accentele si trecand de la u la u. Se obtin
vx 0 =
0

vy =
vz 0 =

vx u
2
1v
qx u/c

1 u2

vy

1v
qx

c
u/c2

(1.4)

2
1 u2
c

vz

1vx u/c2

Daca un corp are vx 0 = c n sistemul de referinta S 0 , care se misca cu viteza u fata de

c+u
= c. Prin compunerea vitezelor nu se obtin viteze
S, viteza corpului n S va fi vx = 1+u/c
mai mari decat viteza luminii n vid.
Simultaneitatea este relativ
a
In mecanica newtoniana doua evenimente ce se produc n acelasi moment ntr-un
sistem de referinta, vor fi simultane n oricare alt SR. Ordinea temporala a evenimentelor
este, la fel, o caracteristica absoluta, valabila n toate sistemele de referinta.
In mecanica relativista, considerand transformarile Lorentz, se poate scrie
t =

t0 +
q

u
x0
c2
2
uc2

Doua evenimente simultane n S 0 , t0 = 0, nu mai sunt simultane n S daca nu se produc

n acelasi loc (x0 = 0). Simultaneitatea depinde de sistemul de referinta.

1.5.5

Spatiul Minkowski. Intervalul relativist

Realitatea fizica este independenta de modul particular n care se alege sistemul de

coordonate. In mecanica clasica, coordonatele spatiale si timpul formeaza doua varietati
separate, independente. Varietatea spatiala formata cu coordonatele (x,y,z) este un spatiu
euclidian
cu 3 dimensiuni, n care distanta dintre doua puncte
q
d = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 + (z1 z2 )2 este un invariant la rotatii si translatii (transformarile Galilei formeaza un caz particular de translatii) ale coordonatelor. Aceasta
structura geometrica a spatiului este independenta de modul particular n care aleg sistemul de referinta.
Relativitatea restransa schimba radical conceptiile de spatiu si timp. Coordonatele
spatiale si cele temporale prin care descriem matematic realitatea fizica nu mai formeaza
6

varietati separate . Coordonatele spatiale si cele temporale formeaza o varietate cu 4

dimensiuni, Universul spatiu-timp, care are o structura diferita de cea a spatiului euclidian cu 4 dimensiuni. Structura acestei varietati trebuie sa fie invarianta la rotatii
spatiale, translatii si transformari Lorentz ale coordonatelor temporale si spatiale. Un
punct al acestei varietati (un eveniment) este determinat de (x,y,z,ct). Evolutia unui
punct material n timp (x(t),y(t),z(t), ct) este reprezentata de o curba n aceasta varietate, linia de univers a punctului material. Consideram doua evenimente (x1 , y1 , z1 , ct1 ),
(x2 , y2 , z2 , ct2 ). Consideram
s2 = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2 + (z1 z2 )2 c2 (t1 t2 )2

(1.5)

Aceasta cantitate poarta numele de interval relativist dintre cele doua evenimente sau
cuadriinterval.
Se poate arata direct, folosind transformarile Lorentz, ca s2 este invariant la transformarile Lorentz,
s2 = s02
Cuadriintervalul dintre doua evenimente joaca rolul distantei din spatiul 3-dimensional.
El nu mai este pozitiv definit ca si distanta din spatiul 3-dimensional. Universul spatiotemporal
nzestrat cu distanta dintre evenimente data de cuadriinterval este un spatiu pseudoeuclidian.
Cuadriintervalele se clasifica n:
a) Intervale de tip temporal pentru care s2 < 0.
Doua evenimente separate printr-un interval de tip temporal sunt n succesiune temporala absoluta. Aceste evenimente pot fi legate cauzal: exista posibilitatea ca linia de
univers a unei particule sa lege cele doua evenimente. Nu exista un SR n care cele doua
evenimente sa fie simultane (n acest caz intervalul relativist ar trebui sa fie s2 > 0, dar
el este invariant); Exista un SR n care cele doua evenimente sa se produca n acelasi loc.
Acest SR este SR propriu al particulei care are linia de univers ce trece prin cele doua
evenimente.
b) Intervale de tip spatial pentru care s2 > 0.
Nu exista un SR n care aceste evenimente sa se produca n acelasi loc (n acest
caz s2 < 0). Evenimentele sunt separate absolut spatial. Exista nsa un SR n care
evenimentele sa fie simultane. Pentru aceste evenimente ordinea temporala se poate
schimba prin schimbarea SR. Nu exista posibilitatea ca linia de univers a unui particule
sa uneasca cele doua evenimente (particula ar trebui sa se deplaseze cu o viteza mai mare
decat viteza luminii in vid). Ele nu se pot influenta cauzal.
c) Intervale de tip nul pentru care s2 = 0.
Cele doua evenimente pot fi legate de linia de univers a unei particule care se deplaseaza cu viteza luminii.
Hiperconul luminos
Pentru un eveniment oarecare P (x0 , y0 , z0 , ct0 ) consideram locul geometric al evenimentelor pentru care intervalul relativist fata de P este nul,
s2 = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 c2 (t t0 )2 = 0

Acesta hipersuprafata reprezinta un con n

Universul spatiotemporal, cu varful n P. El
se numeste hiperconul luminos al lui P. In
figura alaturata este reprezentat un asemenea hipercon luand pentru simplificare doar
doua axe spatiale. Acest hipercon mparte
Universul n doua regiuni:
a) viitorul absolut si trecutul absolut format
din evenimentele din interiorul conului care
sunt separate de P printr-un interval s2 0.
Ordinea cauzala a acestor evenimente fata de
P este absoluta;
b) regiunea evenimentelor absolut departate este regiunea din afara conului luminos.
Aceste evenimente nu pot fi atinse din P prin niciun semnal fizic (ar trebui sa se propage
cu o viteza mai mare decat viteza luminii). Ele nu pot fi legate cauzal de P. Ordinea
temporala fata de P poate fi schimbata prin schimbarea SR.

1.5.6

Impulsul si masa n relativitatea restr

ans
a

Dorim sa pastram definitia impulsului p~ = m~v si valabilitatea legii conservarii impulsului n sisteme izolate. Vom vedea ca acest lucru nu se poate realiza decat daca masa
este dependenta de viteza corpului. Masa corpului n SR n care acesta este n repaus
o numim masa de repaus, m0 . Impulsul se conserva admitand legatura dintre forta si
variatia impulsului aceeasi ca n mecanica clasica
d~p
F~ =
dt
Masa corpului poate fi dependenta de modulul vitezei corpului (SR inertiale sunt echivalente). Consideram ciocnirea perfect elastica a doua bile identice (adica au aceeasi masa
cand modulul vitezei este acelasi)
1 + 2 10 + 20
Consideram SR S n care cele doua bile au viteze egale n modul si de semn opus (v. fig.
partea a)). Prin ciocnirea elastica a doua bile cu viteze egale si de sens opus impulsul
total al sistemului este zero nainte si dupa ciocnire. Dupa ciocnire particulele si schimba
vitezele pe directia y, n timp ce pe directia x vitezele raman neschimbate.

In SR S 0 , care se deplaseaza fata de S cu viteza vx , ciocnirea este prezentata n

partea b) a figurii. Folosind formulele relativiste de compunere a vitezelor se pot scrie
componentele vitezelor n SR S 0 nainte si dupa ciocnire. Acestea sunt trecute n tabelul
urmator.
Inainte ciocnire
vy 2 2
0
,
1vx /c

vy 1v 2 /c2
,
1+v2 /cx2
1+v2v2x/c2

Bila 1
Bila 2

Dupa ciocnire
0
,
vy 2 2
1vx /c

vy 1vx2 /c2
2vx
,
1+v 2 /c2
1+v 2 /c2

Conservarea impulsului pe directia axei Oy 0 duce la ecuatia

m1 vy
q

1 vx2 /c2

m2 vy 1 vx2 /c2
1+

vx2 /c2

m1 vy
= q
+
1 vx2 /c2

m2 vy 1 vx2 /c2
1 + vx2 /c2

de unde

1 + vx2 /c2
.
1 vx2 /c2
Aceasta relatie este valabila pentru orice viteze. La limita vy > 0, m1 devine masa de
repaus m0 , iar m2 = m(v), unde v = 1+v2v2x/c2 . Cu aceasta viteza
m2 = m1

1 + vx2 /c2
1
=q
2
2
1 vx /c
1

v2
c2

Dependenta masei de viteza se poate scrie atunci

m= q

m0
1

v2
c2

(1.6)

iar a impulsului
p~ = m~v = q
9

m0~v
1

v2
c2

Cand v > c masa tinde catre infinit. Astfel un corp cu masa de repaus diferita de zero
nu poate fi accelerat la viteze mai mari decat viteza luminii. Exista particule care se
misca cu o viteza egala cu viteza luminii (fotonii). In orice SR viteza lor este c. Spunem
ca masa lor de repaus este zero, desi nu exista un SR n care aceste particule sa fie n
repaus, pentru ca impulsul n relatia de mai sus sa fie finit. Astfel, c este viteza maxima
a particulelor cunoscute si a semnalelor (care au nevoie de un suport fizic pentru a putea
fi transmise).

1.6

Echivalenta mas
a si energie

Lucrul mecanic al fortei care actioneaza asupra punctului material de masa de repaus
m0 este egal cu variatia energiei cinetice. Calculam lucrul mecanic
d
d~p
d~r =
(m~v ) ~v dt = d (m~v ) ~v = v 2 dm + m~v d~v .
dW = F~ d~r =
dt
dt
Dar, din dependenta masei de viteza rezulta
dm =

m~v d~v
mvdv
=
,
c2 v 2
c2 v 2

astfel ca
dW = v 2 dm + (c2 v 2 )dm = d(mc2 ).
Rezulta variatia energiei cinetice
d(Ec ) = dW = d(mc2 )
De unde
Ec = mc2 + E0
Conditia ca energia cinetica sa fie zero n repaus da E0 = m0 c2 . Deci
Ec = mc2 m0 c2
Dependenta de viteza a energiei cinetice este
m0 c2
m 0 c2
Ec = q
v2
1 c2
2

Pentru viteze mici (v/c << 1), formula devine cea din mecanica clasica, Ec m02v .
O serie ntreaga de consideratii teoretice arata ca energia totala a unei particule libere
trebuie considerata cu energia de repaus, astfel ca energia totala a unei particule de masa
de repaus m0 este
m0 c2
E = mc2 = q
2
1 vc2
Astfel aceasta ecuatie exprima echivalenta ntre masa si energie.
Legatura ntre energie si impuls este data de
E=

p2 c2 + m20 c4
10

(1.7)