Cum inflatia implica cresterea simultana a produselor si factorilor productivi si

cresterea unor preturi ii impinge pe ceilalti intr-un cerc vicios, rezultand dificil sa
se puna de acord asupra carei ramuri industriale sau ce factor a stat la baza
cresterii. Dar aceasta dificultate in loc de a-i dezanima pe teoreticieni, pare sa-i
stimuleze, provocand discutii pasionante. Multitudinea de teorii explicative se
poate grupa in trei tipuri: cele care considera ca la originea inflatiei sta excesul de
cerere (Inflatia Cererii); cele care considera ca problemele apar din cauza ofertei
(Inflatia Costurilor); si cele care considera ca inflatia are drept cauze neregulile
sociale (Inflatia Structurala). O singura data keynesienii si monetaristii sunt de
acord sa considere ca cauza obisnuita a inflatiei este excesul de cerere.
Componentele cererii agregate sunt consumul familiilor, cererea de investitii a
intreprinderilor si cheltuielile guvernului. Dupa cum am vazut deja, explicatia
keynesiana a inflatiei se baza pe faptul ca suma acestor trei componente poate fi
superioara
capacitatii
productive
a
tarii.
De aceea, este posibil ca excesul de cerere sa se datoreze faptului ca un sa
imbunatateasca asteptarile intreprinzatorilor provocand cresterea cererii bunurilor
de investitii; sau ca guvernul decide sa imbunatateasca infrastructura tarii si sa
creasca cheltuielile cu spitalele si drumurile; sau ca familiile sa decida sa
economiseasca mai putin. Cresterea cererii unuia dintre agentii economici va
provoca inflatie daca nu este compensata de diminuari ale cererilor celorlalti doi.
Hiperinflatia germana in timpul Republicii lui Weimar a avut mari repercursiuni
sociale, politice si psihologice. Bancnota de 1000 de marci (sus) emisa in
septembrie 1922 isi pierduse practic aproape toata valoarea un an mai tarziu, cand
in septembrie 1923 s-au emis bancnotele (jos) cu valori de sute de milioane de
marci. Monetaristii considera si ei ca inflatia este determinata in principal de
excesul cererii, dar in loc de a cauta printre agenti un anumit vinovat considera ca
este cresterea necontrolata a cantitatii de bani in circulatie, ceea ce va face sa
creasca disponibilitatile lichide ale agentilor in general si deci ale tuturor
componentelor cererii. In prima instanta originea inflatiei va fi doar o politica
monetara eronata a guvernului. Costurile de productie sunt compuse din retributia
factorului munca (salarii), retributia capitalului (beneficiile) si pretul resurselor
naturale implicate. Teoriile care explica inflatia prin cresterea costurilor cauta
vinovatul in comportamentul grupurilor de presiune sindicala si al firmelor, sau in
cel
al
tarilor
exportatoare
de
materii
prime.
Explicatia cea mai obisnuita a inflatiei costurilor se bazeaza pe ideea ca sindicatele
au o putere de monopol asupra factorului munca prin intermediul caruia pot obtine
o imbunatatire a salariilor intr-o proportie superioara fata de cresterea
productivitatii muncii. Daca se intampla asta, sectorul lucratorilor va incepe sa
primeasca o proportie mai mare ca cea a venitului national; ceilalti platitori de

impozite isi vor vedea redusa participarea lor si isi vor apara veniturile crescand
preturile. Muncitorii vor raspunde cu din ce in ce mai multe revendicari,
dezlantuindu-se astfel o spirala salarii-preturi.
O alta explicatie similara este cea a spiralei salarii-salarii. In functie de aceasta,
muncitorii sunt preocupati in special sa-si mentina pozitia relativa vis--vis de
ceilalti muncitori si ramuri industriale. Daca in unele intreprinderi stagnarile
productivitatii muncii permit obtinerea de cresteri salariale notabile, lucratorii din
celelalte intreprinderi sau ramuri productive vor incerca sa obtina aceleasi
imbunatatiri printr-o mai mare agresivitate sindicala.
Cei care cauta originea dezlantuirii proceselor inflationiste intr-o initiala crestere a
costurilor capitalului, pun accentul pe existenta a multor companii mari cu un grad
mai mare sau mai mic de monopol, capabile sa creasca preturile produselor lor
peste cele determinate de pietele cu libera concurenta. In alte ocazii vor fi
caracteristicile specifice ale pietelor financiare cele care nasc cresteri ale
dobanzilor prin scumpirea costurilor intreprinderilor indatoritoare care se vor putea
apara doar prin cresterea preturilor lor. Se obisnuieste sa se considere ca procesele
inflationiste experimentate in toate tarile in anii saptezeci s-au datorat in parte
brustelor cresteri ale pretului petrolului in 1973 si 1979, ceea ce au produs reactii
in lant de cresteri ale preturilor multor altor materii prime. Tarile industrializate
simtindu-se prejudiciate de redistributia internationala a veniturilor, create de acele
fenomene, s-au aparat crescand preturile produselor industriale. In general se
considera ca inflatia este "exportabila"; din cauza ca de fiecare data importurile au
din ce in ce mai mare greutate ca parti ale produselor realizate in interior, cresterile
de preturi se deplaseaza rapid de la o tara la alta. Trebuie clarificat ca daca inflatia
isi are originea in micsorarea retributiilor unui factor determinat, oricare ar fi
acesta se va genera o reactie in lant in care vor fi implicati toti factorii. Cum
fenomenul observat, inflatia, se caracterizeaza chiar prin cresterea sustinuta a
preturilor tuturor factorilor, rezulta dificil si uneori neeficient sa se discute daca
mai intai a fost gaina sau oul.
Teoreticienii inflatiei structurale au plecat de la analiza unor societati concrete: cele
ale tarilor sudamericane. Orice explicatie de tipul "exces de cerere" pare un
sarcasm in unele tari a caror venit pe locuitor este atat de mic. Pentru economistii
structuralisti, inflatia din tarile subdezvoltate isi are originea in dezechilibrele
structurale ce apar. Nu exista exces al cererii ci insuficienta a economiilor; si asta
se datoreaza nu numai veniturilor reduse ci distributiei neegale. Pentru a corecta
inflatia, propun, nu trebuie atacate simptomele, cresterea circulatiei monetare, ci

radacina raului si corecta dezechilibrele dintre grupurile sociale, dintre orase si

sate.
Celalalt dezechilibru structural grav latinoamerican este derivat din comertul sau
exterior. Exporturile sale sunt compuse dintr-un numar redus de produse de baza
(cafea, zahar, bumbac) fluctuatiile pe pietele internationale ale acestor produse au
puternice repercursiuni interne atat in anii favorabili, cu cresteri extraordinare ale
veniturilor, cat si in anii rai cu grave crize economice.
De aceea in multe tari latinoamericane cresterile preturilor au atins in ultimele
decade rate foarte inalte, unele de ordinul a 400% anual si chiar si mai mari. Acesta
este fenomenul numithiperinflatie. Aici exista un schimb calitativ, este o situatie
substantial diferita de inflatia normala, cu probleme si peculiaritati diferite.
Hiperinflatia nu este o noutate. In alte tari si perioade istorice s-au cunoscut
procese inflationiste extraordinare. Cel mai studiat dintre toate este cel suferit de
Germania dupa primul razboi mondial. Obligatia de a plati mari indemnizatii
natiunilor invingatoare si haotica situatie interna, care impiedica obtinerea pe cale
fiscala a veniturilor necesare, au impins Republica lui Weimar sa se finanteze prin
emisiune de bani fara nici un control. Intre ianuarie 1922 si noiembrie 1923 rata
acumulata a inflatiei a crescut la un trilion la suta. Pentru a ne face o idee de ceea
ce inseamna aceasta cifra, ganditi-va ca banii necesari pentru a cumpara toate
locuintele de stat din M'alaga nu ar ajunge cativa ani dupa pentru a plati o portie de
hamsii.
Fenomenul inflaiei din Republica Moldova: cauze i efecte
Banca Naional a Republicii Moldova rspunde de politica monetar i cea
valutar. Statutul su definete ca principal obiectiv al BNM: asigurarea
stabilitii monedei interne n vederea meninerii stabilitii preurilor. n fiecare
an Guvernul stabilete o rat obiectiv a inflaiei, n acord cu FMI. La sfritul lunii
trecute Banca Naional i-a fcut public politica monetar-creditar i valutar
pentru anul 2004. n baza prognozelor macroeconomice de evoluie a economiei
naionale, programul monetar al bncii centrale a fost elaborat pornind de la
premisa creterii PIB-ului cu 5%, cu o rat medie a inflaiei n limita de 810% i
un curs mediu de schimb de 15,2 lei pentru un dolar american. Autoritatea
monetar ntotdeauna i-a formulat scopul su foarte elocvent reducerea cu
orice pre a inflaiei.
Reducerea nivelului inflaiei de la 23,8% n 1995 pn la 4,4% n 2002, care de
altfel conine o doz ridicat de suspiciune n viziunea unor analiti financiari, a

constituit o tendin pozitiv n direcia stabilizrii leului moldovenesc. ns rata

anual a inflaiei de 15,7% care a fost nregistrat anul trecut a dat peste cap
politica fulminant a Bncii Naionale n aceast direcie. n acest context, merit
s specificm c scderea periodic a nivelului inflaiei a fost precedat de anumite
fluctuaii dure, uneori chiar galopante precum ne-a demonstrat practica anilor
19981999, unde nivelul ratei inflaiei a variat ntre 18,3% i respectiv 43,3%.
Acest declin a survenit n cea mai mare parte ca urmare a crizei financiare din
Rusia. Republica Moldova a fost captiva acelor distorsiuni financiare de proporii,
dat fiind faptul c aproximativ 70% din schimburile comerciale externe pe care le
ntreinea i revenea Federaiei Ruse. i totui prognozele bncii centrale n ceea ce
privete rata inflaiei pentru acest an rmn rezervate n opinia mai multor experi
ce monitorizeaz expectaiile inflaioniste, considernd nivelul de 810% pentru un
scenariu foarte optimist.
n cele ce urmeaz, voi ncerca s supun ateniei publice o serie de gnduri cu
privire la persistena unei inflaii ridicate i ce se poate face pentru a o aduce spre
nivelul de 10% n 2004. Monetizarea deficitului bugetar, observabil n cele mai
multe ri aflate n tranziie, mai ales n primii ani de transformri, a fost o
modalitate a sistemului de-a rspunde la o extraordinar ncordare structural,
expresie a ineficienei multor ntreprinderi la noile preuri liberalizate. Pe de alt
parte, arieratele i datoriile, comportamentul n materie de preuri al societilor i
ntreprinderilor, un anumit regim de curs de schimb au introdus elemente
structurale n dinamica inflaiei i au favorizat cronicizarea acesteia. Iar
cronicizarea a ntrit considerabil expectaiile inflaioniste. Acestea din urm,
desigur, pot fi puse n legtur cu lipsa de credibilitate a msurilor de stabilizare
de-a lungul anilor.
Totui anii 19952003 se caracterizeaz prin practicarea de ctre Banca Naional
a unor importante operaiuni cvasifiscale (subvenionarea de ctre banca central a
unor activiti economice), fie prin politica cursului de schimb, fie prin credite
prefereniale. Anul 2002 a consemnat cea mai mic rat a inflaiei din cei 11 ani de
tranziie, 4,4%, acest rezultat fiind nlesnit de controlul administrativ al unor
preuri-cheie (inclusiv aprecierea cursului oficial de schimb, preul energiei etc.) i
intensa monetizare a economiei. Monetizarea (care nseamn creterea ponderii
activelor monetare n PIB) s-a datorat funcionrii pentru prima dat a unor dobnzi
real pozitive, ceea ce a mrit substanial atractivitatea depunerilor la termen n
bnci. Monetizarea explic cum a fost posibil c emisiunea masiv de baz
monetar (M0) i implicit creterea lichiditii (M2) n economie, proces indus i
de subvenionarea (nu prin buget) a agriculturii i a altor sectoare, s nu conduc
rapid la inflamarea inflaiei.

n legtur cu originea monetar a inflaiei, este de remarcat c inflaia ridicat a

persistat indiferent de dinamica Produsului Intern Brut i cnd a crescut, i cnd
a avut loc un declin sever al acestuia. Altfel spus, ciclul economic (al afacerilor)
conteaz mai puin n explicarea inflaiei, cel puin n aceti 11 ani de tranziie. n
acest interval de timp emisiunea de baz monetar a BNM, adic a numerarului i
depozitelor bancare (fie n contrapartid la creterea de active externe nete, fie
credit net suplimentar acordat bncilor comerciale), a fost considerabil. O
caracteristic a acestor ani este practicarea de ctre autoritatea monetar
aoperaiunilor cvasifiscale, care au reprezentat o modalitate de monetizare a
deficitelor din economie. Operaiunile cvasifiscale au contribuit la mrirea
emisiunii monetare i au fcut mai dificil controlul de lichiditi. Ele exprim
insuficienta restructurare din economia moldoveneasc i preluarea de ctre BNM
a unor finanri care, n mod normal, ar fi trebuit s cad n sarcina bugetului
public. Iar n ultimii ani operaiunile cvasifiscale s-au desfurat, cu precdere, prin
achiziionarea de ctre Banca Naional a titlurilor de stat emise pentru asistarea
bncilor aflate n mare dificultate.
Spre deosebire de situaia n care operaiunile cu titlurile de stat urmresc
influenarea condiiilor pe piaa monetar (cum ar fi spre exemplu nivelul
dobnzilor), la noi aceste operaiuni au avut un caracter de finanare indirect a
deficitului bugetar. Pentru a controla totui lichiditatea, Banca Naional a fost
obligat s recurg la lansarea de certificate de depozite i s majoreze nivelul
rezervelor obligatorii ale bncilor comerciale. Pentru a menine stabilitatea
monedei naionale i a reduce nivelul inflaiei, anul trecut Consiliul de
Administraie al BNM a majorat nivelul rezervelor obligatorii de la 10% pn la
12% din mrimea mijloacelor atrase de bncile comerciale. Aceast msur a lipsit
piaa monetar de mijloace bneti n mrime de peste 400 milioane de lei, care
ntr-un fel a avut ca rezultat diminuarea presiunilor speculative asupra dolarului
american. ns aciunea n cauz nu i-a avut efectul scontat. Bncile comerciale nu
s-au lsat tentate s-i redirecioneze plasamentele n valut strin i ca rezultat au
fost silite s micoreze volumul creditelor acordate sectorului real al economiei.
Reducerea masei monetare, deci implicit a creditului, poate duce la creteri mari
ale dobnzilor deci la deteriorarea portofoliului bncilor, din cauza costului
creditului asupra economiei reale.
Mai mult dect att, insuficiena de lei a obligat mai degrab unele bnci comerciale
s recurg la credite interbancare sau la vnzarea valorilor mobiliare de stat,
majornd astfel ratele dobnzii la aceste instrumente financiare pe viitor. n acelai
timp, persistena ratelor nalte ale dobnzii se va solda cu efecte duntoare asupra
echilibrului bugetar, a creditrii ntreprinderilor i agenilor economici, ct i asupra

stabilitii economice n general. Afectat de rate nalte ale dobnzii, economia rii
va fi captiva unor intrri de capital pe termen scurt, care pot conduce la o puternic
apreciere n termeni reali a leului moldovenesc atrgnd dup sine diminuarea
ncasrilor la export i creterea deficitului comercial.
Probabil c unii economiti, care monitorizeaz toate micrile de pe piaa
financiar intern, ar argumenta c mrirea dobnzilor ar atrage capital strin, ceea
ce automat va mri volumul de active nete strine i ar readuce masa monetar la
starea iniial. Din pcate, realitatea din Republica Moldova ne oblig s constatm
contrariul avnd n vedere poziia investiional destul de precar a statului. Tipul
de capital care ar putea fi atras de creterea brusc a dobnzilor ar fi mai degrab de
natur speculativ gata s ias din ar la primul semn de alarm. Tocmai de
aceea recomandrile tradiionale de politic economic ale FMI snt construite din
perspectiva unei dezirabile evoluii descendente a ratelor dobnzii i nu spre
creterea acestora.
Este evident c msurile care au fost i snt ntreprinse de BNM au mai degrab un
efect analgetic dect unul terapeutic. O situaie similar a fost i n toamna anului
1998 cnd n decurs de dou sptmni Banca Naional a majorat nivelul
rezervelor obligatorii de la 8 la sut pn la 15 la sut, care ulterior a fost diminuat
treptat pe perioada anilor 2000 i 2001. n Programul de politic monetar a Bncii
Naionale pentru anul 2004 este prevzut reducerea treptat a nivelului rezervelor
obligatorii pn la 8 la sut, ns dup toate aparenele o asemenea diminuare va fi
imposibil de realizat. Nu se tie ns ct timp BNM va mai fi n stare s sprijine
piramida financiar care tot mai intens ne amenin s se prbueasc. Dar vrem
totui s credem c evenimentele din 1998 au fost culmea tuturor relelor prin care
ne-a fost dat s trecem. De aceea, Guvernul mpreun cu Banc Naional ar trebui
s gseasc cele mai potrivite ci de redresare a situaiei, fiindc el a avut o
contribuie major la crearea ateptrilor inflaioniste i la deprecierea monedei
naionale att prin majorarea cheltuielilor bugetare fr o existen real a surselor
de acoperire, ct i prin ratarea finanrilor externe.
Cauzele structurale ale inflaiei snt legate de insuficienta restructurare a
economiei. Realocarea lent a resurselor, nivelul sczut al investiiilor strine
directe (mai puin de 3% din PIB, i care ntr-un fel faciliteaz crearea unor noi
locuri de munc) au meninut o presiune extraordinar asupra finanelor publice i
asupra Bncii Naionale atunci cnd aceasta din urm nu a fost eliberat de
operaiuni cvasifiscale. Aici trebuie spus c aceste operaiuni au fost ntreprinse i
n virtutea riscului de sistem, adic nevoia de a preveni cderea ntregului sistem
bancar, iar n acest cadru se poate stabili o relaie direct ntre inflaie i arierate
(datorii). n alte intervenii publice am ncercat s demonstrez c arieratele reflect

incapacitatea economiei de a se ajusta rapid la ocuri, c acestea pot fi vzute ca o

pseudomoned intern temporar (temporary quasi-inside money), ca anticorpi
la ocuri foarte puternice. Persistena unui nivel ridicat al arieratelor (3540% din
PIB n ultimii ani) exprim, pe de o parte, insuficienta restructurare a economiei
( cum ar fi foamea multor ntreprinderi dup subvenii de stat pentru a
supravieui), iar, pe de alt parte, hazardul moral, tentaia chiar i a celor care au
profitabilitate de a se deroba de la situaia de a plti. Creterea dramatic a
arieratelor cumulat cu imposibilitatea plilor curente ar bloca sistemul economic
i ar produce o criz de proporii.
Ca i n alte economii n tranziie, n Republica Moldova se poate observa o
coluziune ntre ntreprinderile de stat i cele private n neplata obligaiilor i
persistena unor aciuni concomitente a acestor firme fa de inflaie. Cu alte
cuvinte, lupta contra inflaiei trebuie nsoit de un progres major n impunerea
unor constrngeri bugetare tari n economie, astfel ca ntreprinderile (mai ales cele
de stat) s plteasc impozitele ctre buget. Din acest punct de vedre, ordonana
Guvernului de anul trecut prin care s-a decis nghearea unor datorii de peste 500
milioane lei era sortit eecului, deoarece aceasta nu vizeaz cauzele principale ale
formrii arieratelor. Nu este de mirare faptul c numele acestor entiti debitoare nu
au fost fcute publice, aa dup cum nici amnuntele ngherii datoriilor nu au fost
publicate, dar este uor de presupus care vor fi ntreprinderile beneficiare de
bunvoina guvernamental. Indiscutabil c hotrrea n cauz ar putea fi o soluie
extrem de favorabil pentru unele persoane sus-puse din Guvern sau Parlament
care ar putea sta n spatele acestor ntreprinderi, fcndu-i legea dup bunul lor
plac. Cnd legea se transform n afaceri nu mai este ce trebuie s fie, iar n politic
rolul imens jucat de bani submineaz procesul deciziei.
Fr o disciplin financiar mai bun, scderea drastic a inflaiei nu numai c este
dificil de realizat, dar ar putea cauza dificulti sistemului bancar i multor
ntreprinderi care s-ar confrunta cu un blocaj financiar sporit. Riscurile aplicrii
unui program de ngheare a datoriilor snt foarte mari. Acestea ar putea veni din
trei direcii. Prima se refer la faptul c o astfel de msur induce n economie
ideea unui tratament fiscal nociv. Marii datornici, cu capital de stat, ar putea crede
c, mai devreme sau mai trziu, vor mai putea beneficia de astfel de pomeni fiscale.
Ei ar putea fi ncurajai s nu-i plteasc datoriile ctre buget mergnd pe un
raionament simplu: statul ne va mai ierta nc o dat. Cu certitudine c un astfel de
raionament nu i vor putea permite micii contribuabili. Ei tiu c fiscul nu este
nici pe departe la fel de ngduitor cu datoriile pe care le au la buget. Iar
controalele fiscale taie n carne vie atunci cnd vine vorba de datoriile la buget ale
micilor ntreprinderi. i atunci avem de a face cu al doilea risc major: o astfel de

msur este eminamente mpotriva principiului concurenei. Este vorba, evident,

despre un tratament discriminatoriu ntre cei care au parte de faciliti i cei care nu
beneficiaz de acestea.
n fine, dac nghearea datoriilor istorice nu va fi concomitent cu plata datoriilor
la zi, economia moldoveneasc va ajunge peste un an sau doi n pragul dezastrului.
Blocajul financiar va fi att de mare nct va exista riscul s sufoce bugetul de stat,
ct i economia privat. Aceast bomb a datoriilor la scar naional ar putea
exploda cndva, genernd un colaps financiar major. Efectele unei astfel de explozii
ne vor gsi oricum i orict ne-am ascunde noi n spatele unui buget relativ
echilibrat. n actuala conjunctur este necesar s se chibzuiasc toate implicaiile
unor asemenea msuri economice, pentru a nu se risca pretinsele ctiguri
realizate de ctre actualul Guvern n schimbul unui vremelnic balon de oxigen.
n domeniul meninerii unui nivel stabil al indicelui general al preurilor ntregul
arsenal de instrumente i mijloace la care a apelat, n primul rnd Banca Naional
a Republicii Moldova i apoi guvernele ce s-au succedat, au avut ca scop principal
combaterea i inerea sub control a inflaiei. Nivelul ratei inflaiei pe perioada
anilor 20002002 a nregistrat cele mai mici valori. Astfel n 2000 acesta a fost de
18,4%, n 2001 6,3%, iar n 2002 de numai 4,4% (!) fiind n acelai timp cel
mai redus nivel din spaiul postsovietic. Totodat, este interesant faptul c masa
monetar aflat n circulaie a crescut n 2002 cu 36%(!) constituind 6511 mii lei,
comparativ cu 4787 mii lei n 2001, iar PIB-ul a crescut doar cu 6,3%. n
consecin se creeaz un paradox inexorabil: este inexplicabil faptul cum de s-a
ajuns la un nivel al ratei inflaiei att de mic cnd creterea economic a constituit
ceva mai mult de 6% pe cnd masa monetar a crescut cu peste 30% (!). Creterea
masei monetare a ntrecut chiar i creterea preurilor, care la mrfurile de consum
au crescut n mediu cu 5,2% pe lun, pe cnd masa monetar cu 7,8% pe lun.
n aceast direcie s-au vdit, astfel, limitele politicii monetare n influenarea
economiei reale. Politica consecvent restrictiv a Bncii Naionale a dobndit, prin
urmare, un succes parial, i anume a reuit s evite declanarea unui proces
hiperinflaionist ce ne amenina. ns, n acest context nu se poate evita urmtoare
ntrebare: cum a fost totui posibil ca inflaia s scad la un nivel de o singur cifr
(sub 10%) n 20012002, n care nu se observ o restructurare de adncime. Un
prim rspuns e legat de durabilitatea nivelului sczut al inflaiei, care este
ndoielnic n multe situaii. n al doilea rnd, explicaia e dat de efectul inflaiei
asupra stocului de pli restante (volumul datoriilor) n termeni reali. Anume
aceasta a determinat sistarea unor pli eseniale ca salariile pe parcursul anilor
19961998. Totodat, restanele la plata salariilor pentru angajaii din sfara
bugetar pentru anul 2003 snt estimate la cca 200 milioane de lei, iar rambursarea

datoriilor unor furnizori indispensabili, care nu accept amnri, de pild Rusiei

pentru livrarea de gaze naturale, fac ca nivelul inflaiei s exercite presiuni
exorbitante asupra activitii economice. n al treilea rnd, snt de menionat
circumstanele precum barterizarea extins a comerului intern i omajul foarte
ridicat (aproximativ 20%) care sugereaz o restructurare slbatic, dar i
posibilitatea unor explozii sociale i, de ce nu, revenirea la o inflaie mai mare. n
Bulgaria unde s-a introdus un consiliu monetar (consiliul monetar fixeaz valoarea
monedei naionale raportate la o moned de rezerv, iar raza de aciune a politicii
monetare devine nul; dinamica ofertei monetare depinde numai de intrrile i
ieirile de rezerve internaionale ale Bncii Centrale (majoritatea rilor care au
traversat crizele financiare din deceniul trecut ca Argentina, Estonia, Lituania,
Mexic, Indonezia etc., au avut un sistem de curs valutar de schimb fix care au
generat criz financiar) i n Albania, inflaia sczut s-a obinut dup mari crize
financiare, care au afectat economiile populaiei, genernd n acelai timp datorii
publice enorme (caz relevant i pentru Republica Moldova).
Aceasta demonstreaz faptul c liberalizarea i stabilizarea factorului
macroeconomic nu genereaz ea singur bazele instituionale i macroeconomice
necesare dinamismului economic. Mai mult, nclcnd independena Bncii
Centrale, Guvernul a scos de mai multe ori castanele din foc cu mna acesteia
(oblignd-o s acopere gurile financiare ale statului din contul rezervelor sale
valutare sau de finanare a deficitului bugetar), afectndu-i astfel credibilitatea. Un
alt exemplu n acest sens l constituie meninerea cvasipermanent i artificial a
raportului leu/dolar la un nivel sczut, dei acesta, ca i deficitul balanei
comerciale care n 2003 a nregistrat o valoare de peste 600 milioane de dolari,
demonstreaz clar c economia Moldovei sufer de boli ascunse. ntrirea
artificial a monedei naionale i blocarea tendinelor de liberalizare a cursului de
schimb au adus deficiene importante economiei prin ieftinirea importurilor i
scumpirea exporturilor.
Spre exemplu, n medie pentru anul 2003 cursul real al leului moldovenesc fa de
rubla ruseasc (nivelul preurilor din Republica Moldova comparativ cu cele din
Rusia) a fost aproape de 23% mai mare, comparativ cu cel nregistrat naintea
crizei financiare. Iar fa de conjunctura economic din Belarus i Ucraina, nivelul
preurilor s-a majorat cu mai mult de 17%. Dac am recurge la o comparaie cu
anul 1998, apoi diferena dintre preuri este i mai mare: comparativ cu situaia
economic din Rusia, preurile n Moldova au crescut cu peste 30%, comparativ cu
Belarus cu peste 40% etc. O asemenea dinamic a preurilor a fost generat de
disonanele dintre cursul de schimb real al monedei naionale i nivelul inflaiei.
Spre exemplu, nivelul mediu al preurilor (calculat n baza deflatorului) n 1998

comparativ cu anul 1997 a crescut cu peste 40%, iar cursul de schimb al dolarului
american fa de leul moldovenesc doar cu 3%. Este evident faptul c cursul de
schimb ntre 19981999 a cunoscut o cretere mult mai mare comparativ cu nivelul
preurilor, respectiv o atare situaie este nregistrat i n perioada anilor 2000
2001. Ca rezultat, nivelul mediu al preurilor n 2001 n comparaie cu 1999 a
crescut cu 43%, iar cursul de schimb numai cu 23%.
S-ar putea ca pe parcursul anului 2004 nivelul ratei inflaiei s ia turaii de
amploare. Acesta, dup toate aparenele, va fi influenat att de creterea preurilor
la importul agenilor energetici, ct i furnizarea acestora ntreprinderilor i
sectorului locativ la preuri mult mai mari. Un alt flagel care ar putea conduce la
perpetuarea fenomenului inflaionist este acordarea de credite ageniilor economici
n condiii prefereniale de ctre bncile comerciale care n cele din urm se
dovedesc neperformante. Astfel, dei portofoliul de credite neperformante al
bncilor comerciale s-a redus, sistemul bancar rmne fragil i puternic segmentat.
Tulburrile haotice din sistemul financiar au ntreinut ateptrile inflaioniste ale
populaiei. Dei Republica Moldova a evitat intrarea n incapacitate de plat, iar
rezervele sale valutare, potrivit comunicatelor de pres ale BNM, au crescut pn la
310 milioane de dolari, rating-ul de ar rmne sczut, ceea ce menine un cost
foarte ridicat pentru a recurge la noi mprumuturi de pe piaa de capital
internaional.
n consecin, programul antiinflaie nu se poate rezuma pur i simplu la reducerea
emisiunii de bani (M0) a BNM. El trebuie s se bizuie pe un pachet de msuri n
domeniile: monetar-valutar, finane publice, impunerea disciplinei financiare,
politica veniturilor, supravegherea sistemului finaciar-bancar, legislaia
antimonopol i politica concurenei.

Academia de Studii Economice din Moldova

Facultatea Business si Administrarea Afacerilor

Referat
Tema: Inflatia-cauzele aparitiei.

Elaborat: Sirbu Veronica

gr.MKL-133
Controlat : Coban Marina

Chisinau 2014