Fiind foarte ermonos, La dame i la copile Era i mai cu prisos. ntr-o zi vznd c vine O dam a-l cerceta, El cu prere de bine Vrnd ei a se arta, Ieind s o-ntmpineze, Pe loc de bret o ia, Chip s o ajutoreze Ca s suie scara ea. Dama ncepu s zic: - "Las, m rog, n-osteni! C nu sunt vro mititic, Poci i singur veni!" El i rspunse: "- Prea bine, Te-a lsa, sufletul meu! Dar s te ascult nu-mi vine, C m tem s nu caz eu" Muli sunt carii ne arat Politic de prisos, Dar ermonia cea dat Privete-n a lor folos.