Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I i rolul su n
economia Romniei
momentul cand va obtine majoritatea voturilor in consiliu.Cele 21,4 miliarde DST vor fi
folosite pentru a aduce la un nivel echitabil al alocarilor primite.
Tarile membre pot sa foloseasca DST in tranzactiile dintre ele , cu cei 16 detinatori
institutionalzati de DST si cu FMI.
Valoarea DST este calculata zilnic, folosind un cos al celor mai puternice si mai stabile
monede din lume: Euro, yen japonez, lira sterlina si dolar american.Componenta cosului este
revizuita la fiecare 5 ani pentru a asigura ca este reprezentativa pentru monedele folosite in
tranzactiile internationale,si ca ponderea atribuita unei monede in cadrul cosului reflecta
importanta monedei in tranzactiile internationale.
Instrumentele de imprumut ale FMI si evaluarea acestora:
FMI asigura imprumuturi sub o varietate de facilitati care au evoluat de-a lungul
anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre.Durata, termenul de plata al
datoriei si conditiile de imprumut atasate acestor facilitati variaza reflectand tipul balantei
de plati si circumstantele carora se adreseaza.
Acordurile Stand-by formeaza miezul politicii de imprumut al FMI.Un acord
Stand-By asigura un stat membru ca poate sa obtin o cantitate de bani stabilita, de obicei
in termen de 12-18 luni, pentru a rezolva probleme pe termen scurt in ceea ce priveste
balanta de plati.
Facilitatea rezervei suplimentare.Furnizeaz finanare adiional pe termen scurt
rilor membre care au dificulti la balana plilor datorit unor neateptate pierderi de
ncredere pe pia reflectate n scurgeri de capital.
Linii de credit contingente.Linii de precauie prin care membrii sunt antrenai s
ating politici economice puternixe pentru a obine finanarea FMI pe termen scurt cnd
sunt ameninai de pierderineateptate de ncredere datorit dificultilor din alte ri.
Asisten de urgen. Introdus n 1962 pentru a ajuta membrii s se descurce cu
probleme de pli datorit unor dezastre naturale, aceast form de asisten a fost extins
n 1995 pentru membrii care au ieit din conflicte militare cu capacitatea instituional
i administrativ precar.
n prezent, mprumutaii de FMI sunt fie ri n curs de dezvoltare,ri n tranziie de
la planificarea centralizat la sistemul economiei de pia ori ri care se refac din crize
financiare.Multe din aceste ri au acces limitat la pieele de capital internaionale datorit
dificultilor economice.
Particulariti ale mprumuturilor fcute de FMI
FMI nu este o agenie de ntrajutorare sau o banc de dezvoltare.mprumut pentru
a-i ajuta membrii s se descurce cu probleme la balana de pli sau pentru a reface
creterea economic susinut.Spre deosebire de mprumuturile ageniilor de ntrajutorare
fondurile FMI nu sunt alocate pentru activiti sau proiecte particulare.Acordarea
mprumuturilor FMI sunt condiionate de anumite politici: ara mprumutat trebuie s
adopte politici pentru a corecta balana plilor.Astfel aceste condiii asigur c ara
respectiv nu va amna deciziile grele, sau nu va acumula n continuare datorii i va
putea s devin puternic i astfel va putea restitui creditul.ara mprumutat i FMI
trebuie s se neleag n privina politiclor economice ce sunt necesare.FMI aloc
fondurile n trane legate de nevoile rii respective n politicile economice adoptate.n tre
2000-2001 FMI s-a axat pe politicile economice la nivel macroeconomic fr a interveni
n politica rii respective.mprumuturile FMI sunt temporare.n funcie de faciliti,
mprumuturile pot fi pe perioade de ase luni sau de maxim patru ani.Perioada de
rambursare este ntre 3 ani i 5 ani pentru mprumuturile pe termen scurt ( pentru
acorduri stand-by) sau 4 ani i 10 ani pentru mprumuturile pe termen mediu ( pentru
acorduri extinse), dar n noiembrie 200 Consiliul Executiv a fost de acord s introduc
perspectiva unor durate de rambursare mai mici: ntre 2 i 4 ani pentru acorduri standby i ntre 4 i 7 ani pentru acorduri extinse.
FMI ateapt ca mprumutaii si s dea prioritate rambursrii mprumuturilor
sale.ara mprumutat trebuie s rambueseze banii la data stabilit pentru ca fondul s
poat mprumuta i alte ri care au nevoie de fonduri.
n majoritatea cazurilor cnd FMI aprob acordarea mprumuturilor nseamn c
ara respectiv se afl pe drumul cel bun n politica economic i astfel sunt ncurajai
investitorii strini s investeasc n ara respectiv
Evenimente majore n evoluia mprumuturilor FMI
1952
Acordurile stand-by au fost introduse n 1952 i Belgia a fost prima ar care a
mprumutat 50 milioane dolari pentru a-i consolida rezervele internaionale.Termenul
stand-by nseamn c subiectul poate lua bani doar n urma unor condiii.
1963
n 1963 fondul a nfiinat facilitatea financiar de compensare pentru a ajuta rile
membre productoare de bunurile de baz n urma unor deprecieri temporare a
exporturilor ca urmare a scderilor de preuri.O component adiional pentru a ajuta
rile s se descurce cu crizele temporare n importurile de cereale a fost adugat n 1981
Anii 70
n timpul crizei energetice cnd preurile la petrol au crescut de 4 ori, fondul a ajutat
rile importatoare de petrol printr-o facilitate petrolier.Aceast facilitate a avut efect
ntre 1974 i 1976 cnd FMI a mprumutat de la rile exportatoare i de la cele puternice
i a acordat mprumuturi rilor importatoare pentru a-i regla deficitele ca urmare a
exploziei de preuri.
1974
n 1974 a fost introdus facilitatea extins a fondului pentru a asigura asisten pe
termen mediu membrilor cu probleme la balana plilor datorate slbiciunilor economice
i care necesit reforme structurale pe termen lung.Perioada acordurilor extinse este de 3
b)
Planul White pleaca de la idea ca marea criza a anilor '30 a fost provocata de supraevaluarea monedelor, ceea ce
a provocat o puternica instabilitate a schimburilor si o frecventa devalorizare a monedelor nationale. El propune sa
se creeze un Fond de Stabilitate a Natiunilor Unite si a asociatiilor acestora, fond care sa mpiedice revenirea la
politici de schimb necooperatiste si sa acorde credite tarilor care vor sa-si apere monedele. Planul prevede, de
asemenea, crearea unei Banci Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare, nsarcinata sa finanteze
reconstructia tarilor distruse de conflicte militare, precum si dezvoltarea economica a statelor slab dezvoltate.
Planul Keynes a aparut ntr-o prima versiune n septembrie 1941 si reia idea nfiintarii unei banci supranationale.
Acest organism e denumit n acest plan "Camera Internationala de Compensatie", ar fi fost nsarcinat sa efectueze
o compensatie multilaterala ntre b&# 16516r1716q 259;ncile centrale si sa acorde credite tarilor n dificultate.
Keynes prevede ca toate platile sa fie facute ntr-o noua moneda cu acoperire n aur, pe care o denumeste bancor.
Desi elaborate separat, cele doua planuri coincid n privinta obiectivelor de atins, respectiv:
stabilizarea cursului de schimb;
restabilirea convertibilitatii libere a monedei;
ncurajarea comertului international;
acordarea de finantari tarilor aflate in dificultate.
Planurile se opun nsa n doua domenii principale:
a)
domeniul finantarilor. Englezii sustin ca sistemul de finantare prevazut de proiectul american risca
sa provoace o penurie de dolari si sa blocheze expansiunea comertului international. n mod
contrar, americanii apreciaza ca sistemul de finantare elaborat de Keynes va duce la o ndatorare
nelimitata a tarilor ale caror balante de plati sunt n deficit, iar aceasta ndatorare risca sa puna n
pericol stabilitatea Sistemului Monetar International.
b)
modul de ajustare. Planul Keynes propune ca efortul de ajustare sa fie suportat de tarile
excedentare, obligndu-le sa-si mareasca importurile. n mod contrar, Planul White propune ca
ajustarile sa fie suportate de tarile deficitare, obligndu-le sa prevada programe de stabilizare prin
reducerea importurilor.
Statutul FMI cuprinde 31 de articole care definesc regulile si obiectivele sale de functionare. Principalele
articole sunt cele care stabilesc rolul FMI, regimul schimburilor fixe si stabilitatea schimburilor, convertibilitatea
monedelor si facilitatile de credit.
Art.1. - Stabileste rolul Fondului Monetar International. Conform acestui articol, Fondul Monetar
International este nfiintat ca o institutie permanent nsarcinata sa mentina buna functionare a Sistemului Monetar
International.
Pentru acesta, el trebuie sa favorizeze schimburile de informatii ntre tarile membre, sa ncurajeze o apropiere
ntre responsabilii monetari si sa puna n functiune mecanisme de cooperare internationala pentru a mpiedica
actiuni unilaterale.
Art.4. - Regimul schimburilor fixe si stabilitatea schimburilor.
Acest articol stipuleaza ca toate tarile membre trebuie sa declare oficial Fondului o paritate centrala a monedelor
lor. Aceste paritati trebuie exprimate n aur, nsa practic ele sunt exprimate n dolari. Astfel dolarul devine etalonul
sistemului deoarece e unica moneda convertibila n aur la un curs fix. Odata declarate aceste paritati, statele
membre trebuie sa mentina acest curs la un nivel limitat de fluctuatii de 1%.
Art.8. - Convertibilitatea monedelor. Statutul FMI obliga statele membre sa faca n asa fel nct monedele
lor sa fie convertibile n vederea operatiunilor curente. n acest sens, tarile se angajeaza sa elimine restrictiile la
cumpararea de devize de catre rezidenti si pentru operatiunile curente. Este prevazuta si o clauza de protectie
care sa permita statelor membre cu dificultati ale balantelor de plati sa mentina un control al schimburilor pe o
perioada de cinci ani de la crearea Fondului, daca pot justifica aceasta necesitate.
Art.5. - Facilitatile de credit. Statutul Fondului Monetar International prevede pentru tarile membre
posibilitatea de a face apel la resursele sale financiare. Acordarea de credite urmareste sa usureze adoptarea de
politici de deschidere si de liberalizare, si asigura autoritatile ca o finantare va fi posibila pentru a compensa
eventualul impact al acestor politici asupra balantelor de plati. Prin acordarea acestor credite, Fondul Monetar
International ncurajeaza politicile privind realizarea liberalizarii monedei, liberalizarea schimburilor si facilitarea
miscarilor de capital la nivel international.
Aceste credite ncurajeaza tarile care se confrunta cu deficit al balantei de plati sa nu aplice politici nefaste pentru
comertul International, cum ar fi devalorizarea competitiva sau blocarea schimburilor externe. Statutul precizeaza
ca aceste resurse au caracter temporar, deoarece acordarea de credite pe termene nelimitate ar putea ncuraja
mentinerea de politici nefaste.
Conferinta de la Bretton Woods da nastere la trei organizatii:
Fondul Monetar International
Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (Banca Mondiala)
Organizatia Comertului International.
Idea crearii Bancii Internationale pentru Reconstructie si Dezvoltare si are originea n constatarea faptului
ca pietele financiare s-au aratat reticente n a finanta proiecte n tarile n curs de dezvoltare, chiar daca aceste
proiecte prezentau garantii semnificative n ceea ce priveste seriozitatea si rentabilitatea.
Banca Mondiala e conceputa cu misiunea de a contribui la finantarea acestor proiecte de investitii, n
special n zonele mai putin dezvoltate. Ea este, de asemenea, nsarcinata sa acorde guvernelor asistenta tehnica
si sa promoveze initiativa privata, garantnd si participnd la proiecte private.
Nasterea Organizatiei Comertului International a pornit de la dorinta Statelor Unite ale Americii de a crea
un organism International capabil sa impuna o reducere generala a tarifelor vamale si o eliminare progresiva a
masurilor protectioniste.
Statutul noului organism creat s-a stabilit n cadrul Conferintei de la Havana, n 1947, dar abia n anii '50 se
va pune pe picioare GATT-ul, o reuniune permanenta a partilor interesate, cu un secretariat al carui scop este de a
oferi un cadru juridic pentru reglementarea conflictelor comerciale si pentru destabilizarea masurilor protectioniste.
Spre deosebire de FMI si BIRD, GATT nu este o organizatie internationala, deoarece nu dispune nici de
finantari si nici de reglementari. GATT trebuie sa promoveze schimburile mondiale prin combaterea restrictiilor
tarifare si netarifare.
n perioada 1945 -1970, Fondul Monetar International si celelalte organisme ale sale au reusit sa mentina
un regim de schimburi fixe. n cursul perioadei de existenta a acestui regim, FMI joaca trei roluri succesive:
1)
incita statele membre sa adopte paritati fixe si sa faca dupa razboi n asa fel nct monedele sa fie
liber convertibile;
2)
3)
ncearca, dar fara succes, sa salveze Sistemul Monetar International de marile dificultati pe care le
traverseaza la sfrsitul anilor '60, crend drepturile speciale de tragere.
Fondul Monetar International nu este o institutie independenta, precum bancile centrale. El este condus de
reprezentantii statelor membre, reuniti n diferite forme de organizare.
1. CONSILIUL GUVERNATORILOR. Este cel care conduce Fondul Monetar International, fiind compus din
cate un guvernator din fiecare stat membru, care de regula este ministrul de finante sau guvernatorul bancii
centrale din tara respectiva.
Consilul Guvernatorilor se reuneste o data pe an n adunare generala, cnd examineaza activitatile fondului si
adopta deciziile importante cum ar fi revizuirea statutului Fondului sau admiterea de noi tari membre.
2. CONSILIUL DE ADMINISTRATIE. Este format din 24 de administratori, cu sediul n permanenta la
Washington. Cinci dintre administratori sunt numiti n mod direct de catre tarile lor (Statele Unite ale Americii,
Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie), Rusia, China si Arabia Saudita au obtinut dreptul de a avea
administratori proprii, iar toate celelalte tari membre trebuie sa se reuneasca n cadrul unor circumscriptii, adica pe
grupe de tari.
Rolul Consiliului de Administratie este de a conduce afacerile curente referitoare la supravegherea politicilor de
schimb, la acordarea de sprijin financiar, la problemele administrative si financiare.
Deciziile Consiliului de Administratie si ale Consiliului Guvernatorilor sunt luate cu majoritate calificata.
3. DIRECTORUL GENERAL AL F.M.I. dirijeaza serviciile si prezideaza Consiliul de Adminstratie. El este
ales de Consiliul de Administratie pe o perioada de cinci ani si, printr-o conventie tacita, Directorul General este
ntotdeauna european, n timp ce presedintele Bancii Mondiale este american.
Directorul general este asistat de trei directori generali adjuncti.
4. COMITETUL INTERIMAR a fost creat n 1974 si este compus din 24 de membri, la nivel de ministri sau
guvernatori de banci centrale, care se reunesc de doua ori pe an, primavara si cu ocazia Adunarii Generale a
Guvernatorilor.
Rolul Comitetului este de a propune Adunarii Generale marile orientari ale Sistemului Monetar International
si functionarea Fondului Monetar International. Numarul redus al membrilor sai ofera posibilitatea sa fie un bun
forum de discutii.
5. COMITETUL DE DEZVOLTARE este format din 24 de membri, ministri sau guvernatori de banci
centrale, cu rol de consilieri pe lnga guvernatorii FMI si ai Bancii Mondiale, n legatura cu probleme de tranferuri
de fonduri catre tarile n curs de dezvoltare. Aceste Comitet se reuneste n acelasi timp cu Comitetul Interimar.
Adoptarea deciziilor n cadrul FMI
Statele membre ale FMI au drepturi de vot diferentiat astfel: li se atribuie un minim de 250 de drepturi de
vot, la care se adauga un drept de vot suplimentar pentru fiecare transa de o suta de mii DST cota parte varsata.
n general, deciziile se iau pe baza unui consens ntre toate statele membre. Totusi, atunci cnd nu apare
un consens, decizia se ia pe baza unui vot al administratorilor sau guvernatorilor. n acest caz, celor mai multor
dintre decizii li se aplica regula majoritatii simple (50%). O regula de majoritate calificata nseamna 70% din voturi,
si se aplica n cazul deciziilor foarte importante, mai ales n ceea ce priveste comisioanele legate de creditele
Fondului si remunerarea avutiilor n DST.
Pentru deciziile care angajeaza viitorul Fondului, cum ar fi schimbarea cotelor parti, alocarea de DST sau vnzarile
de aur, sunt necesare si obligatorii 85% din voturi. n acest caz, anumite tari sau grupuri de tari, pot sa-si manifeste
dreptul de veto.
Acest sistem de majoritate calificata i-a determinat pe anumiti analisti sa spuna ca FMI este dominat de
Statele Unite ale Americii.
Influenta americanaa este contrabalansata nsa de alti factori. Pe de o parte, deciziile curente precum
acordarea unui credit sau aprobarea unui program de ajustare nu necesita dect o majoritate simpla, de 50%, la
care SUA nu se pot opune. Pe de alta parte, tarile industrializate sau cele n curs de dezvoltare ar putea usor
constitui o minoritate de blocaj de 15%, care s-ar opune majoritatii americane n cazul deciziilor foarte importante.
n consecinta, SUA pot ntr-adevar sa frneze o decizie sau o orientare, dar pot rareori sa o mpiedice definitiv.
Resursele FMI
Esentialul resurselor de care dispune Fondul Monetar International pentru a acorda credite este format din cotele
parti subscrise de statele membre. Aceste cote nu sunt ntotdeauna suficiente pentru a raspunde cerintelor tarilor
membre. De aceea Fondul apeleaza la resurse mprumutate.
Cotele parti reprezinta capitalul FMI, adica fonduri proprii, care i permit sa acorde credite. Fiecarui stat membru i
se atribuie o cota parte, cota care serveste la determinarea importantei drepturilor de vot si a marimii eventualelor
credite. Totalul capitalurilor proprii ale FMI a evoluat de la nfiintare si pna n prezent.
Statutul FMI nu precizeaza n ce mod se face determinarea cotelor parti individuale. Consiliul Guvernatorilor a
decis sa lege cotele parti de factori economici, cum ar fi: venitul national, rezervele de schimb sau comertul
exterior.
Cotele parti sunt subscrise prima oara cu ocazia adeziunii la FMI si ulterior cu ocazia revizuirii generale a cotelor
parti.
Aceste subscriptii implica varsaminte pentru 75% din total n moneda nationala si pentru 25% n DST, sau
ntr-o moneda desemnata de Fond ca liber utilizabila.
Pentru tarile n curs de dezvoltare, varsamintele n devize implica utilizarea rezervelor de schimb ale tarilor
respective, care n general sunt insuficiente.
Pentru a mentine capitalul FMI ntr-o proportie constanta cu nivelul schimburilor comerciale
internationale, nivelul cotelor parti este revizuit la fiecare cinci ani. Atunci cnd este cazul, cnd se constata o
dezvoltare a schimburilor internationale, capitalul Fondului se mareste. Totusi exista tari care s-au aratat reticente
fata de acceptarea unor cresteri prea frecvente si prea ample ale capitalului Fondului Monetar International.
Drepturile Speciale de Tragere - DST
DST reprezinta prima moneda internationala creata vreodata, lund nastere n 1967 cu scopul de a furniza
lichiditatile necesare bunei functionari a Sistemului Monetar International.
Initial era compusa dintr-un grup de cinci monede, carora le-a fost atribuita o anumita pondere (dolarul
american, yen-ul japonez, marca germana, francul francez si lira sterlina).
O creare de DST-uri este echivalenta cu crearea de moneda de catre o banca centrala. DST-urile astfel
create sunt repartizate ntre tarile membre n functie de prorata cotelor parti.
Partile de DST alocate pot fi folosite de tarile membre astfel:
a)
b)
c)
sa achite plati catre FMI, de exemplu pentru rambursarea mprumuturilor sau pentru a plati o parte
din cresterile cotelor parti.
Ultima emisiune de DST s-a facut n 1981. Totusi, de ctiva ani, anumite tari industrializate, preconizeaza o
noua alocare de DST-uri nsotita de o redistribuire a acestora n favoarea tarilor n curs de dezvoltare, a tarilor din
Europa de Est si din fosta Uniune Sovietica.
mprumuturile FMI
Pentru a elimina riscul de lichiditate cu care FMI s-a confruntat n perioadele de puternice tensiuni
financiare, Fondul a decis recurgerea la mprumuturi pentru marirea resurselor.
Aceste mprumuturi permit Fondului sa dispuna de lichiditati importante, pe care le poate utiliza n caz de
criza financiara grava.
Recurgerea la mprumuturi risca sa schimbe natura Fondului, facndu-l sa semene mai mult cu o banca care se
mprumuta pentru a-si finanta creditele, asa cum face Banca Mondiala.
arile membre au decis nsa ca Fondul trebuie sa ramna o institutie ale caror resurse provin, n mod esential, din
cotele parti, si au impus un plafon echivalent cu 60% din valoarea totala a acestora ca fiind suma totala pe care
FMI poate sa o mprumute pentru a-si asigura lichiditatile.
n 1963, singurul mprumut disponibil era cel cunoscut sub denumirea de "Acordul general de mprumut".
El este contractat de tarile componente ale Grupului celor 10 tari cel mai puternic industrializate, carora li s-au
adaugat Elvetia si Arabia Saudita.
Aceasta linie de credit este o rezerva pentru situatii de urgenta, destinata a fi utilizata doar n cazul unei
crize grave a Sistemului Monetar International. Ea a fost utilizata de mai multe ori de tari puternic industrializate,
precum Franta in 1969 si SUA n 1978, pentru a le ajuta sa finalizeze dificultatile temporare ale balantei de plati.
n 1995, ca urmare a acordarii unui credit foarte mare Mexicului, urmat de un altul acordat Rusiei, FMI a observat
ca i scad foarte repede lichiditatile. Pentru a-i furniza resursele necesare, Grupul celor 10 (G10), a decis n 1996
sa dubleze suma acordurilor generale de mprumut.
Una dintre misiunile cele mai importante ale FMI este aceea de a acorda credite tarilor membre pentru a le
ajuta sa-si rezolve dificultatile balantelor de plati. Pentru multe tari n curs de dezvoltare, Fondul Monetar
International este singura sursa de finantare n devize, atunci cnd pe piata privata, si uneori chiar si Banca
Mondiala, li se refuza acordarea de credite.
n aceste situatii, FMI acorda credite n baza unui program de ajustare economica. Acordarea unui credit
de catre FMI n baza unui program de ajustare economica ofera n acelasi timp si cresterea credibilitatii tarii
respective pe pietele private, ceea ce ar putea duce la obtinerea de credite n devize si de pe aceste piete.
mprumuturile tarilor membre sunt proportionale cu cotele parti, iar marimea creditelor depinde de
asemenea de nevoia de finantare externa, de calitatea programului ntreprins, de marimea datoriei fata de Fond,
de perspectivele balantei de plati si de usurinta de adaptare.
Datoria fata de FMI trebuie sa ramna inferioara cifrei de 300% fata de cota parte.
FMI cauta n primul rnd sa exercite un rol de catalizator, adica sa ajute tarile membre sa mobilizeze o
asistenta financiara pe lnga creditorii de fonduri bilaterale, pe lnga celelalte organizatii internationale si,
eventual, n cadrul reesalonarii datoriilor externe. n lipsa unui program de ajustare aprobat de Fondul Monetar
International, aceasta asistenta nu va fi acordata.
n al doilea rnd, prudenta Fondului se explica prin faptul ca a acorda mprumuturi unor tari cu balante de
plati deficitare este o actiune riscanta si poate genera ntrzieri ale rambursarilor fata de FMI.
n al treilea rnd, creditele FMI sunt, prin natura lor, sustinute financiar pe perioade scurte de timp si sunt
destinate sa ajute la depasirea dificultatilor de scurta durata ale balantei de plati. Aceste credite sunt deci diferite
de cele ale institutiilor de dezvoltare, cum ar fi Banca Mondiala, care au ca scop asigurarea unei finantari pe
termen lung.
ntrzierile la rambursare
Tragerile din fondurile FMI se fac sub forma dreptului de a cumpara devize convertibile. Statele membre au
dreptul sa cumpere de la FMI devizele de care au nevoie, platindu-le cu propriile monede. n momentul n care
operatiunea ia sfrsit, tara isi rascumpara propria moneda cu deviza straina, pe care si-a procurat-o ntre timp.
Aceste operatiuni de cumparare sunt asemnatoare unui credit si rambursarii lui ulterioare. Statul care
mprumuta devize straine cu ajutorul monedei sale nationale, plateste un comision, respectiv o dobnda, asupra
acestei trageri, si apoi trebuie sa rascumpere moneda sa cu aur sau cu devizele forte stabilite de FMI.
Aceste trageri asupra resurselor n devize ale FMI sunt supuse unor reguli stricte, deoarece maresc
depozitele FMI n monede slabe si reduc rezerva devizelor forte disponibile. Pentru a evita acest lucru, tragerile
sunt supuse unor conditii din ce n ce mai stricte.
Orice stat membru are dreptul la o transa de credit initiala, corespunznd la 25% din cota sa parte, si poate
fi obtinut n orice moment, n mod automat si fara conditii. Transele urmatoare pe care le poate obtine un stat
membru sunt mpartite n patru transe de credit egale fiecare cu 25% din cota parte. Pentru a trage din aceste
transe, tara beneficiara trebuie sa demonstreze ca practica politici de redresare a balantei sale de plati, care ii vor
permite sa rascumpere moneda sa nationala.
Facilitatile FMI
Exista mai multe facilitati oferite statelor membre de catre Fondul Monetar International. Alegerea
facilitatii depinde de natura problemei cu care se confrunta tara respectiva.
Tipurile de facilitati acordate de FMI sunt:
1) Transele de credit. Acestea reprezinta politica de credit cea mai veche si cea mai raspndita. Creditele
sunt disponibile pentru tarile membre n transe echivalente cu 25% din cota parte. Pentru prima transa, tarile
trebuie sa demonstreze dorinta de echilibrare a balantei de plati, iar pentru transele superioare se cere un acord
de confirmare Stand-by, bazat pe politici de stabilizare ce acopera o perioada de 1 - 2 ani. n mod normal, la
aceste acorduri se adauga anumite criterii de realizare.
2) Mecanismul acordurilor extinse - este destinat statelor membre care au dificultati structurale ce nu
pot fi depasite ntr-o perioada scurta de timp. Aceste acorduri permit sa se abordeze ajustarea economica pe
parcursul mai multor ani.
3) Facilitatile de ajustare structurala rentarita. Aceste facilitati raspund la esecul programelor de
ajustare traditionala aplicate n tarile cele mai sarace. Se pune accentul pe cresterea economica, pe lupta
mpotriva saraciei, reformele structurale bazndu-se pe o finantare extinsa pe o perioada de 3 ani. Se obtin n
aceste situatii mprumuturi relativ mari, care nsa cer eforturi deosebite n domeniul structural si fac obiectul unor
conditionari riguroase, ca de exemplu vizite ale misiunilor FMI si criterii cantitative de respectat naintea fiecarei
trageri.
4) Facilitatea de compensare si finantare a cheltuielilor neprevazute. Aceasta facilitate are ca scop
acoperirea pierderilor temporare ale ncasarilor din exporturi, si sa finanteze o crestere a costului importului de
cereale.
5) Facilitati pentru transformarea sistemica. Scopul n aceasta situatie este sa se permita finantarea
tarilor n curs de tranzitie, care se confrunta cu dificultati ale balantei de plati din cauza disparitiei relatiilor lor
comerciale traditionale, din cadrul CAER. Aceste facilitati au avut un caracter temporar, create n aprilie 1993, si
ncetndu-si existenta la 1 mai 1995. Au recurs la acest tip de facilitate 20 de tari, suma cea mai mare fiind primita
de Ucraina.
6) Asistenta financiara n caz de urgenta. Aceasta permite acordarea unui ajutor financiar tarilor membre
care se confrunta cu probleme ale balantelor de plati ca urmare a unor catastrofe naturale.
ntrzierile la rambursare.
Fondul Monetar International dispune de un statut special de creditor privilegiat. El nu recurge niciodata la
reducerea obligatiilor sau anularea datoriilor. Totusi, FMI a nregistrat, ncepnd cu anii '80, o crestere a
ntrzierilor la rambursare a unui mic grup de tari. Aceste ntrzieri fac ca FMI sa nu poata realiza refinantari ale
acestor tari, deoarece, prin statut, i se interzice sa mprumute tari care nregistreaza ntrzieri la rambursare.
arile care ntrerup rambursarea sunt marginalizate, fiind ncadrate ntr-o situatie de ilegalitate financiara
internationala. Aceste tari nu primesc nici un ajutor tehnic si nici sprijin financiar din partea Fondului Monetar
International, si le este interzis accesul la credite bilaterale si la mecanismele de reesalonare a datoriei.
a dobndit o putere mult prea mare, ce risca sa scape de sub control. Argumentul adus n acest
sens este interventia FMI n criza asiatica, ndatornd aceste tari n scopul de a salva bancile
internationale care au garantat creditele plasate n economia acestor tari;
2)
este acuzat de lipsa transparentei, de faptul ca operatiunile pe care le deruleaza nu sunt cunoscute
n amanunt, oferindu-se opiniei publice doar informatii sumare;
3)
atitudinea FMI si politica acestuia n tarile sarace si n cele aflate n procesul de tranzitie de la
economia centralizata la cea de piata: de cele mai multe ori FMI a fost acuzat ca nu tine cont de
conditiile concrete din aceste tari, iar conditiile impuse duc la nrautatirea situatiei;
4)
aplicarea unei retete unice n materie de tranzitie nu a condus la o crestere economica n tarile
sarace si cele n curs de tranzitie. Analistii economici considera ca n cazul tarilor n tranzitie si
sarace, programele FMI trebuie sa realizeze un compromis viabil ntre ajustare si dezvoltare;
5)
FMI-ul n calitatea sa de institutie centrala a Sistemului Monetar International, este incapabil sa faca
fata unei crize declansate n interiorul Sistemului. Exista opinii care sustin ca o criza n SUA sau
Japonia ar duce la prabusirea ntregului sistem financiar international. Crizele din Mexic, Asia de
Sud-est si Argentina au aratat o vulnerabilitate deosebita a Sistemului. De aceea multi experti
considera necesara realizarea unor mecanisme flexibile care sa permita interventia FMI n cazurile
de urgenta de tipul crizei asiatice;
6)
globalizarea tot mai accentuata a economiei mondiale necesita racordarea actiunilor FMI la noile
realitati economice mondiale, inclusiv la mbunatatirea statutului si a obiectivelor functionale.