Academia Forelor Terestre Nicolae Blcescu

Facultatea: Managementul Economico-Financiar

Disciplina: Finante Publice

IMPOZITUL PE AVERE

Realizat: Sd.cap.DUMITRU Marius

Grupa: 27 A

1
 Capitolul 1.
Caracterizare general a impozitelor i locul impozitelor pe avere
in sistemul de impozite

1.1. Caracteristici generale ale impozitelor

Cea mai mare parte a resurselor publice sunt prelevari obligatorii si de aceea se
impune definirea impozitului si precizarea continutului sau, atat din punct de vedere juridic
si economic, cat si tehnic.
Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie,
neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice.
Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele sunt instituite prin lege si au
un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri precise.
In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita un
serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate. Putem exemplifica in acest
sens cu unele taxe administrative de genul taxelor notariale sau a taxelor de pasaport.
Impozitul poate reprezenta o prghie financiar deosebit de important prin
intermediul careia statul poate interveni in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta
cale prin care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina
restrangerea altora.
Dupa prerea prof. Gheorghe Filip caracteristicile definitorii ale impozitelor, ca
principal form a resurselor financiare publice, pot fi sintetizate astfel 1:
prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu, (n sarcina
contribuabilului) i se realizeaz n mod silit. n aceast relaie dintre stat i
persoanele fizice sau juridice, acioneaz obligaia de a plti suma stabilit drept
impozit fr a se cere consimmntul expres al pltitorului, iar n cazul n care
acesta din urm nu se conformeaz, statul poate aplica msuri coercitive. Sub
acest aspect, este de observat c ipostaza de for public n care se afl statul i
confer acestuia dreptul de a executa silit ncasarea impozitelor de la persoanele
private, dac acestea nu efectueaz operaiunile de plat n condiiile prevzute
de lege. Acest drept este prevzut prin legile de instituire a impozitelor, iar n
virtutea forei sale, statul i poate constrnge pe supuii si s-i ndeplineasc i
aceast obligaie.

1
Filip, Ghe., Finante, Ed. Junimea, Iai, 2002, p. 224

2
 impozitele se preleva la dispoziia statului, fr o contraprestaie direct din
partea acestuia, ntre prelevrile sub form de impozite i aciunile de finanat
crora le sunt destinate nu se stabilete, n principiu, o coresponden direct, n
mod independent de destinaia, ce li se va da, impozitele se preiau de la
persoanele fizice i juridice fr ca statul s le ofere, n schimb i n mod
direct, bunuri, servicii sau alte avantaje, n ideea de contraprestaie. n mod
indirect, ns, prelevarea sub forma impozitelor nu exclude obinerea de foloase din
partea statului, dar aceasta apare ca o operaiune separat, distinct. Aadar,
cheltuirea resurselor mobilizate prin impozite presupune prestarea de ctre stat a
unor servicii publice i, implicit, anumite avantaje n favoarea persoanelor fizice i
juridice, fr a se urmri, ns, existena unei corelaii ntre mrimea prelevrii ca
impozit i mrimea foloaselor ce revin contribuabililor, cu att mai mult cu ct
de serviciile statului beneficiaz i cei care nu sunt afectai de plata impozitelor.
Este evident c, n aceste condiii, prelevarea ca impozit presupune o reducere a
puterii de cumprare a contribuabilului i acumularea ei la dispoziia statului. Acest
transfer de putere de cumprare este acceptat ca o necesitate cu caracter obiectiv, un ru
necesar, de ctre societate, pornind de la considerentul c funcionarea statului nu ar fi
posibil n absena prelevrilor sub forme ale impozitelor, taxelor etc.

1.2 Locul impozitelor pe avere n sistemul de impozite

Locul impozitelor pe avere ntre categoriile de impozite

Pentru clasificarea impozitelor se folosesc mai multe criterii deoarece unul i acelai
impozit poate avea diferite implicaii n viaa social-economic, n funcie de poziia de pe
care a fost apreciat. Sintetizand tipologiile facute de mai multi autori a criteriilor de
clasificare a impozitelor, am ajuns la urmatoarele:
a)impactul asupra suportatorului;
b) neutralitatea fa de contribuabil;
c) obiectul impozabil;
d) scopul introducerii impozitului;
e) frecvena perceperii;
f) locul n care impozitul se face venit.
a) n funcie de impactul asupra suportatorului regsim:

3
 impozite directe - se stabilesc n sarcina pltitorului fie n funcie de venitul pe care l
obine, fie n funcie de averea sa. Ca regul general, la impozitele directe pltitorul i
suportatorul impozitului sunt una i aceeai persoan.
impozitele indirecte - nu se stabilesc n mod direct pe pltitor, ci asupra vnzrii de
bunuri sau prestrilor de servicii i lucrri. Ele vizeaza cheltuirea veniturilor, motiv pentru
care mai sunt denumite impozite pe cheltuieli. La impozitele indirecte suportatorul este cu
totul alt persoan dect pltitorul, n cele din urm, suportatorul fiind consumatorul final.
b) n funcie de neutralitatea fa de contribuabil:
impozite reale - se stabilesc n funcie de mrimea materiei impozabile (imobile, pmnt
etc) fcnd abstracie de situaia personal a pltitorului;
impozite personale- sunt cele ce in cont de situaia contribuabilului i sunt reprezentate,
n special, de impozitele pe venit; se mai numesc i impozite subiective;
c) Dup obiectul impozabil impozitele pot fi:
impozite pe venit;
impozite pe avere;
impozite pe cheltuieli (pe consum).

Locul impozitelor pe avere n structura resurselor bugetare

Institurea acestor impozite a fost facuta din cauza ca diferite persoane fizice si
juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.
In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub urmatoarele
forme:
impozite asupra averii propriu-zise;
impozite pe circulatia averii;
impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.

Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite

stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective, cat si ca
impozite instituite pe substanta averii. Impozitele asupra averii propriu-zise care se intalnesc
mai frecvent sunt:
impozitele pe proprietatile imobiliare;
impozitele asupra activului net.

4
 Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub forma
impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere fie
valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate privind
bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute si sunt diferentiate atat in
functie de categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul acestuia.
Impozitele asupra activului net au ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe
care o detine un contribuabil. La plata acestui impozit in unele tari sunt supuse atat
persoanele fizice cat si cele juridice, iar in altele fie numai persoanele fizice, fie numai
societatile de capital.

Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului e

proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In aceasta
categorie de impozite, se afla:
impozitele pe succesiuni;
impozitele pe donatii;
impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile;
impozitele pe hartiile de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.);
impozitele pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.

Impozitul asupra activului net are ca obiact intreaga avere mobile si imobila pe care
o detine un contribuabil. Desi, in principiu, sub incidenta acestui impozit ar trebui sa cada
toate activele care pot fi evaluate, in realitate se impugn doar patrimoniul agricol si cel
forestier, fondul funciar, bunurile mobile si immobile utilizate pt desfasurarea de activitati
comerciale, profesii libere etc. din care s-au dedus datoriile care le graveaza. Pt calcularea
impozitului pe activul net se folosesc fie cate proportionale, fie cote progressive.
Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate
asupra unor bunuri mobile si immobile de la o persoana la alta. In aceasta categorie
intalnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe actele de vanzare-
cumparare, impozitul pe circulatia capitalurilor.

Capitolul 2
Cadrul legislativ privind impozitelor pe avere

5
 2.1 Primele iniiative legislative.

Impozitele pe avere au aprut nc din anul 1981 si au fost emise de Marea

Adunare Naional n legea nr. 25 din 23 decembrie. Aceast lege facea referire la
impozitele si taxele locale din care fac parte si impozitele pe avere.
Legea nr. 25 prevedea n articolul 1 c Impozitele si taxele locale constituie un
mijloc de participare a cetatenilor , a unitatilor socialiste si a altor persoane la autogestiunea
localitatilor, la formarea fondurilor banesti necesare finantarii obiectivelor si actiunilor
prevazute in planul national unic de dezvoltare economico-sociala. 2. Multe din prevederile
legilor cu privire la impozitele pe avere s-au schimbat odata cu trecerea de la socialism la
capitalism. Astfel aceast lege a fost modificat cu trecerea timpului, n 1994 cu legea nr.
27 din 27 mai, apoi cu O.U.G. nr.84/1997 pentru modificarea i completarea Legii
nr.27/1994 privind impozitele i taxele locale, dup care cu O.G. nr.36/2002 privind
impozitele i taxele locale, toate modificrile oprindu-se la Hotarare nr. 783 din 19 mai
2004 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele si taxele locale si
alte taxe asimilate acestora, aplicabile in anul fiscal 2005
Guvernul ctorva ri vor cere declaraii fiscale de la contribuabili (bunuri i
venituri) i de la acestea se cere un impozit pe valoare net (venituri - cheltuieli), precum
procent din valoarea net sau procent din valoarea net ce depete o anumit limit.
Aceasta taxa este valabil att pentru persoane fizice, ct i pentru cele juridice, n unele
cazuri.
n Frana impozitul pe venitul net pentru persoane fizice se numete impozit de
solidaritate pe avere.n alte locuri impozitul poate fi numit (cunoscut) ca i impozit capital,
impozit/taxa de echitate, taxa pe valoarea net sau taxa pe avere.
n UE doar Frana, Spania, Grecia, Luxemburg si Suedia aplic taxa pe
avere, dei adesea prin rate (procente) mai sczute se obin impozite mai ridicate dect n
Frana. rile europene care au adunat vreo tax de acest gen n ultimii 5 ani, ncepnd cu
2003 sunt: Austria, Danemarca i Germania.
n Finlanda ncepnd cu 1 ianuarie 2006, taxa pe avere a fost abolit. n alte ri
precum Belgia i Marea Britanie nu a existat asemenea tax. Odata cu ndeprtarea taxei pe
proprietate n SUA planificat pentru 2010, ctiva analiti guvernamentali propun un
procent de 1% din taxa pe valoare net pentru cei cu un venit de 100 mil. $.

2
Legea Nr. 25 din 23 decembrie 1981 privind impozitele si taxele locale.

6
 De cnd a nceput administraia Reagen n 1981 valoarea net a averii individului, de
multe ori s-a dublat/triplat, chiar dac a fost ajustat n ninflaie.

2.2 Reglementri actuale generale n domeniul impozitelor pe avere

In practica fiscala internationala, impozitele pe avere se prezinta sub urmatoarele

forme:
impozite asupra averii propriu-zise;
impozite pe circulatia averii;
impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.

Impozitele asupra averii propriu-zise

Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intlnite att ca impozite stabilite asupra
averii, dar platile din veniturile obtinute de pe urma averii respective, ct si ca impozite
instituite pe substanta averii. Cele mai frecvent utilizate impozite asupra averii propriu-zise
sunt:
a) impozitele pe proprietati imobiliare:
se intlnesc cel mai adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor;
au ca baza de impunere, fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie
veniturile capitalizate privind bunurile respective;
cotele de impunere sunt in general scazute.
b) impozitul asupra activului net:
are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care o detine un contribuabil;
se aplica diferit, astfel:
in unele tari (de exemplu Suedia, Austria, Germania etc.) la plata
acestui impozit sunt supuse att persoanele fizice, ct si cele juridice;
in alte tari (Danemarca, Olanda) acest impozit este platit numai de
persoanele fizice;
exista anumite tari (de exemplu Canada) unde impozitul este platit
numai de societatile de capital.
pentru calcularea lui se folosesc fie cotele progresive (in Suedia, Danemarca, Elvetia
etc.), fie cotele proportionale (in Germania, Austria, Olanda etc.).

7
 Impozitele pe circulatia averii

Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de

proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In aceasta
categorie se includ:
impozitul pe succesiuni;
impozitul pe donatii;
impozitul pe actele de vnzare-cumparare a unor bunuri imobile;
impozitul pe hrtiile de valoare (actiuni, obligatiuni etc.);
impozitul pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale s.a.
Dintre impozitele pe circulatia averii, cel mai des intlnite sunt:
a) impozitul pe succesiuni:
obiectul impunerii il constituie averea primita drept mostenire de o persoana fizica;
se calculeaza pe baza unor cote progresive, iar nivelul acestora se diferentiaza att in
functie de valoarea averii care face obiectul succesiunii ct si in functie de gradul de
rudenie dintre decujus (persoana decedata) si mostenitorul acesteia (la aceeasi valoare a
averii lasate mostenire, impozitul este cu att mai mare, cu ct succesorul este ruda mai
indepartata cu persoana decedata);
vizeaza numai circulatia bunurilor intre persoanele fizice.
b) impozitul pe donatii:
a fost introdus pentru a preveni ocolirea platii impozitului pe succesiuni, cnd are loc
efectuarea de donatii de avere in timpul vietii;
obiectul impozitului il constituie averea primita drept donatie de catre o persoana;
cade in sarcina persoanei care primeste donatia (care se numeste donatar) si se
calculeaza pe baza unor cote progresive al caror nivel este influentat de:
valoarea averii donate;
gradul de rudenie intre donator si donatar;
momentul si scopul donatiei (uneori).
c) impozitul pe actele de vnzare-cumparare a unor bunuri mobile si imobile:
se utilizeaza frecvent;
cade in sarcina cumparatorilor;

8
 se calculeaza fie pe baza unor cote proportionale, fie pe baza unor cote progresive.

Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii

Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii au ca obiect sporul de

valoare pe care l-au inregistrat unele bunuri in cursul unei perioade de timp;
In aceasta categorie se includ:
impozitul pe plusul de valoare imobiliara;
impozitul pe sporul de avere dobndit in timp de razboi
a) impozitul pe plusul de valoare imobiliara:
a fost introdus pentru impunerea sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri
imobiliare (cladiri, terenuri) in perioada de la cumparare si pna la vnzare, fara ca
proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop;
subiectul impozitului este vnzatorul bunurilor imobiliare, iar obiectul supus impunerii
este diferenta intre pretul de vnzare si pretul de cumparare al bunului respectiv.
b) impozitul pe sporul de avere dobndit in timp de razboi:
obiectul impozitului il constituie averea dobndita in timpul sau ca urmare nemijlocita a
razboiului;
desi se calcula in cote progresive, el n-a avut un randament ridicat, deoarece existau
multiple modalitati de sustragere de la impunere si se platea in moneda depreciata de
inflatie.
In ceea ce priveste impozitele pe avere in Romnia, ele se intlnesc att sub forma
unor impozite pe averea propriu-zisa, ct si a impozitelor pe circulatia averii. Dintre
impozitele pe averea propriu-zisa mai importante sunt impozitele pe cladiri si terenuri.
Impozitul pe cladiri se plateste att de persoanele fizice, ct si juridice detinatoare de cladiri.
De la plata acestui impozit se acorda anumite inlesniri. Astfel, sunt scutite de plata
impozitului:
cladirile care sunt considerate monumente istorice, de arhitectura si arheologie;
muzeele si casele memoriale (exceptie fac spatiile acestora care sunt folosite in alte
scopuri);
cladirile care prin destinatie, constituie lacasuri de cult si apartinnd cultelor recunoscute
de lege;
cladirile invalizilor si veteranilor de razboi.

9
 Instituirea acestor impozite a fost fcut n strns legtur cu fptul c diferite
persoane fizice i juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile. n
practica fiscal din diferite ri, impozitele pe avere se ntlnesc sub urmtoarele forme3:
impozite asupra averii propriu-zise
impozite pe circulaia averii
impozite pe sporul de avere sau pe creterea valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi ntlnite att ca impozite stabilite asupra
averii,dar pltite din venitul obinut de pe urma averii respective, ct i ca impozite instituite
pe substana averii. Acestea din urm conduc la micorarea materiei impozabile, deoarece se
pltesc chiar din substana averii supuse impunerii, motiv pentru care se ntlnesc foarte rar
ca impozite cu caracter permanent. Ele sunt introduse, de regul, ca impozite excepionale pe
avere, care se percep o singur dat (de exemplu, n timpul sau dup terminarea unui rzboi).
Ca impozite asupra averii propriu-zise care se ntlnesc mai frecvent, putem aminti4:
impozitele pe proprieti imobiliare
impozitele asupra activului net.
Impozitele pe proprietile imobiliare se ntlnesc cel mai adesea sub forma
impozitelor asupra cldirilor i terenurilor. Aceste impozite au ca baz de impunere fie
valoarea de nlocuire sau valoarea declarat proprietar, fie veniturile capitalizate privind
bunurile respective. Cotele de impunere sunt n general sczute. Apelarea la impozitele pe
terenuri cldiri se tace att din considerente de ordin financiar (procurarea venituri pentru
bugetul statului), ct i din alte motive. Astfel de exemplu, practicarea impozitului pe
terenurile de construcii vizeaz i influenarea proprietarilor acestora pentru a le vinde n
vederea realizrii de construcii i, deci, prevenirea speculei. Impozitul pe proprietatea funciar
este conceput i ca un instrument de influenare a modului de folosin a fondului funciar, n
acest sens, cotele de impozit sunt difereniate att n funcie de categoria de folosin a
terenului, ct i de amplasamentul acestuia.
Impozitul pe averea imobil este deseori criticat fiindc nu stimuleaz creterea averii
i nu este suficient de elastic. Aceste carene sunt legate de faptul c nivelul cotelor de impozit
se schimb greu i ca atare poate fi adaptat necesitilor reclamate de agravarea procesului
inflaionist. Totodat, din cauza deficienelor pe care le prezint impunerea (exemplu, modul
de determinare a materiei impozabile face posibil subevaluarea acesteia), acest impozit capt
adesea un caracter regresiv.

3
Stroe, R., -Curs Finane, Academia de Studii Economice, Bucuresti, 2005
4
Lupu, N., -art., Tribuna Economic, nr. 47, pg. 43

10
 A. Impozitul pe cladiri
Orice persoan care are n proprietate o cldire situat n Romnia datoreaz anual
impozit pentru acea cldire, exceptnd cazul n care nu se prevede diferit. Impozitul pe
cldiri, se datoreaz ctre bugetul local al unitii administrativ-teritoriale n care este
amplasat cldirea. n cazul unei cldiri, aflat n administrarea sau n folosina, dup caz, a
altei persoane i pentru care se datoreaz chirie n baza unui contract de nchiriere, impozitul
pe cldiri se datoreaz de ctre proprietar. n cazul n care o cldire se afl n proprietatea
comun a dou sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai cldirii
datoreaz impozitul pentru spaiile situate n partea din cldire aflat n proprietatea sa. n
cazul n care nu se pot stabili prile individuale ale proprietarilor n comun, fiecare
proprietar n comun datoreaz o parte egal din impozitul pentru cldirea respectiv. Cldire
este orice construcie care servete la adpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de
produse, de materiale, de instalaii i de altele asemenea.
Impozitul pe cldiri nu se datoreaz pentru5:
1. cldirile instituiilor publice i cldirile care fac parte din domeniul public i privat al unei
uniti administrativ-teritoriale, cu excepia incintelor care sunt folosite pentru activiti
economice;
2. cldirile care, potrivit legislaiei n vigoare, sunt considerate monumente istorice, de
arhitectur sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu excepia incintelor care sunt
folosite pentru activiti economice;
3. cldirile care, prin destinaie, constituie lcauri de cult, aparinnd cultelor religioase
recunoscute de lege i prile lor componente locale, cu excepia incintelor care sunt folosite
pentru activiti economice;
4. cldirile instituiilor de nvmnt preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu
sau acreditate, cu excepia incintelor care sunt folosite pentru activiti economice;
5. cldirile unitilor sanitare de interes naional care nu au trecut n patrimoniul autoritilor
locale;
6. cldirile aflate n domeniul public al statului i n administrarea Regiei Autonome
"Administraia Patrimoniului Protocolului de Stat", cu excepia incintelor care sunt folosite
pentru activiti economice;
7. cldirile aflate n domeniul privat al statului i n administrarea Regiei Autonome
"Administraia Patrimoniului Protocolului de Stat", atribuite conform legii;

5
Codul Fiscal din 22/12/2003, Titlul IX, Capitolul I, art.250

11
 Impozitul pe cldiri nu se datoreaz pentru cldirea unei persoane fizice dac6:
a) cldirea este o locuin nou realizat n condiiile Legii locuinei nr. 114/1996,
republicat, cu modificrile i completrile ulterioare; sau
b) cldirea este realizat pe baz de credite, n conformitate cu Ordonana Guvernului nr.
19/1994 privind stimularea investiiilor pentru realizarea unor lucrri publice i construcii
de locuine, aprobat i modificat prin Legea nr. 82/1995, cu modificrile i completrile
ulterioare.
Scutirea de impozit prevzut n condiiile Legii locuinei nr. 114/1996 se aplic
pentru o cldire timp de 10 ani de la data dobndirii acesteia. n cazul nstrinrii cldirii,
scutirea de impozit nu se aplic noului proprietar al cldirii.
n cazul persoanelor fizice, impozitul pe cldiri se calculeaz prin aplicarea cotei de
impozitare la valoarea impozabil a cldirii. Cota de impozitare este de 0,2% pentru
cldirile situate n mediul urban i de 0,1% pentru cldirile din mediul rural. Valoarea
impozabil a unei cldiri se determin prin nmulirea suprafeei construite desfurate a
cldirii, exprimat n metri ptrai, cu valoarea corespunztoare din tabelul urmtor:

Impozitele pe circulaia averii se instituie n legtur cu trecerea Dreptului de proprietate

asupra unor bunuri mobile i imobile de la.o persoan la alta n categoria impozitelor pe
circulaia averii, ntlnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donaii, impozitul pe actele de
vnzare-cumprare a unor bunuri imobile, impozitul pe hrtiile de valoare (aciuni,
obligaiuni etc.), impozitul pe circulaia capitalurilor i. a efectelor comerciale etc. Dintre
acestea, cel mai des ntlnite sunt impozitele pe succesiuni, donaii i pe actele de vnzare-
cumprare a unor bunuri imobile.
Impozitul pe donaiuni a fost introdus pentru a preveni ocolirea plii
impozitului pe succesiuni, n cazul n care are loc efectuarea de donaii de avere n
timpul vieii. Obiectul impozitului pe donaiuni constituie averea primit drept
donaie de ctre o persoan. Impozitul cade n sarcina persoanei care primete donaia
i care se numete donatar, i se calculeaz pe baza unor cote progresive. Nivelul
progresivitii este influenat de valoarea averii donate de gradul de rudeni ntre
donator i donatar i, uneori, i de momentul i scopul donaei respective. Legat de
acest ultim aspect, se ntlnesc donaiuni n vederea morii, donaiuni care produc efecte
dup moarte, donaiuni ntre vii i donaiuni pe patul morii.
Prin urmare, impozitele pe succesiuni i pe donaiuni vizeaz circulaia cu titlu
gratuit a averii.
6
Idem 9

12
 n cazul circulaiei averii cu titlu oneros, se percep impozite cu ocazia vnzrii-
cumprrii unor bunuri mobiliare sau imobiliare. Astfel de impozite cad n sarcina
cumprtorilor i ele se ntlnesc destul de frecvent. Cu titlu exemplificativ menionm
unele dintre rile mai reprezentative n care ele se practic: Frana, Belgia, Germania,
Olanda, Elveia etc. n unele ri, pentru calcularea impozitului se utilizeaz cote
proporionale, iar n altele, cote progresive.
Impozitele asupra creterii valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au
nregistrat unele bunuri n cursul unei perioade de timp. Ca impozite de acest gen putem
meniona:
impozitul pe plusul devaloare imobiliar
impozitul pe sporul de avere realizat n timp de rzboi
Impozitul pe plusul de valoare imobiliar a fost introdus pentru impunerea
sporului de valoare nregistrat de anumite bunuri imobiliare (terenuri, cldiri) n
intervalul de timp de la cumprare i pn la vnzare, fr ca proprietarul s fi efectuat
o cheltuial n acest scop. Subiectul acestui impozit este vnztorul bunurilor
imobiliare, iar obiectul supus impunerii este diferena ntre preul de vnzare i preul de
cumprare al bunului respectiv (la acest din urm pre se adaug even tualele cheltuieli
fcute de proprietar cu modernizarea imobilului respectiv, n perioada de la cumprare pn
la vnzare). Valoarea unei averi imobiliare poate s creasc n diferite mprejurri, cum
sunt: construirea unor ci de comunicaie n imediata apropiere a acesteia; extindere
perimetrului unui ora astfel nct un teren s fie scos din circuitul agricol i s fie utilizat
pentru construcii de locuine; executarea unor lucrri edilitare (canalizare, electrificare
etc.).

Capitolul 3
Stabilirea, urmarirea i ncasarea impozitelor pe avere

13
 3.1 Restructurarea financiara de stabilire, urmarire i ncasare a impozitelor pe
avere la nivel de administraii financiare

O data cu schimbarea administraie publice centrale de la Bucuresti, noua guvernare

aduce si ea schimbari in viata romanului.Prima sedinta de guvern a dus la modificarea
legislatiei fiscale. De anul acesta, toate veniturile vor fi impozitate cu o cota unica de 16%.
Cota unica de impozitare a veniturilor, aprobata in ultima sedinta de guvern de anul
trecut, va duce la cresterea deducerilor acordate pentru salarii brute de pana la 10 milioane
inclusiv si la scaderea progresiva a deducerilor aferente veniturilor salariale care depasesc
acest nivel.
O data cu reforma fiscala, firmele pierd noua la suta din ajutorul acordat de stat.
Pentru 2004, rata de recuperare a taxelor ramane la 25%
Diminuarea impozitului pe profit de la 25% la 16%, intrata in vigoare la inceputul
anului2005 , va determina si scaderea ajutorului de care pot beneficia intreprinderile mici si
mijlocii pentru investitiile realizate din profitul reinvestit, relateaza Mediafax. Posibilitatea
recuperarii impozitului pe profitul reinvestit a fost acordata IMM prin Hotararea Guvernului
1461/2004. Prin program, beneficiarii eligibili pot recupera de la bugetul de stat fonduri in
limita impozitului aferent profitului reinvestit. Deoarece cota de impozit a fost diminuata,
IMM-urile vor recupera de la stat cel mult 16% din valoarea investitiilor realizate in acest
an, fata de 25% anterior.
Schema de ajutor de stat mentionata a fost aprobata de Consiliul Concurentei la
sfarsitul anului trecut.Sunt considerate eligibile investitiile in capital fix in legatura cu
crearea unei noi unitati, extinderea unei unitati existente sau demararea unei activitati care
implica o schimbare fundamentala in produsul sau procesul de fabricatie al unei unitati
existente, prin rationalizare, diversificare sau modernizare.

CONCLUZII

14
 Instituirea acestor impozite a fost facuta in stransa legatura cu faptul ca diferite
persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.
In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intanesc sub urmatoarele
forme: impozite asupra averii propriu-zise, impozite pe circulatia averii si impozite pe
sporul de avere sau pe resterea valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite stabilite asupra
averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective, cat si ca impozite
instituite pe substanta averii. Acestea din urma conduc la micsorarea materiei impozabile,
deoarece se platesc chiar din substanta averii supuse impunerii, motiv pt care se intalnesc
foarte rar ca impozite cu character permanent.
Ca impozite asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent, putem aminti:
impozitele pe proprietati imobiliare si impozitele asupra activului net.
Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub forma
impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere fie
valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate pivind
bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute. Apelarea la impozitele pe
terenuri si cladiri se face atat din considerente de ordin financiar (procurarea de venituri
pentru bugetul statului), cat si din alte motive. Impozitul pe propritataea funciara este
concepu si ca un instrument de influentarea a modului de folosinta a fondului funciar. In
acest sens, cotele de impozit sunt differentiate atat in functie de categoria de folosinta a
terenului, cat si de amplasamentul acestuia.
Impozitul asupra activului net are ca obiect intreaga avere mobile si imobila pe care
o detine un contribuabil..
Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de
proprietate asupra unor bunuri mobile si immobile de la o persoana la alta. In aceasta
categorie intalnim: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitul pe actele de
vanzare-cumparare, impozitul pe circulatia capitalurilor.

BIBLIOGRAFIE

15
1. Stroe, R., -Curs Finane, Academia de Studii Economice, Bucuresti, 2005
2. Legea Nr. 25 din 23 decembrie 1981 privind impozitele si taxele locale.
3. Finante publice-suport de curs, Ed. Junimea, Iasi, 2002
4. Duma, F., - Suport curs finane publice, Univ. Babe-Bolya, Cluj-Napoca

16