Principiul de corespondenta al lui Bohr

Pentru ca teoria cu elemente cuantice a lui Bohr sa nu elimine teoria clasica,

Bohr a stabilit un principiu de corespondenta a celor doua teorii (1923):
Teoria cuantica tinde asimptotic catre cea clasica la limita numerelor cuantice
mari; daca in modelul clasic nu exista o proprietate, atunci ea nu exista nici in cel
cuantic. Astfel, teoria lui Bohr s-a imbogatit cu metode de calcul al intensitatii
liniilor spectrale, al starii de polarizare si s-au gasit reguli de selectie pentru
tranzitiile cuantice. Dar posibilitatile oferite de acest principiu sunt limitate si nu
foarte riguroase.
Magnetonul Procopiu Bohr
Atomul are un moment magnetic, intrucat electronii sunt sarcini aflate
in miscare. Momentul magnetic este si el cuantificat - ceea ce rezulta din
cuantificarea momentului cinetic si a proiectiei momentului magnetic dupa axa Oz
- cu ajutorul numarului cuantic m numit numar cuantic magnetic. Momentul
magnetic elementar este pB

eh
2m

, numit magnetonul Procopiu Bohr,

descoperit concomitent de fizicianului roman Stefan Procopiu si de catre Niels

Bohr (1912 - 1913). Valoarea sa este de 0,927x10-23J/T.
Atomul in camp magnetic. Efectul Zeeman(1896)
Efectul Zeeman, descoperit experimental in 1896, consta in despicarea
linilor spectrale ale atomilor aflati in campuri magnetice perturbatoare, ca urmare a
despicarii nivelelor energetice. Prin despicare intelegem aici faptul ca dintr-un
nivel energetic apar, in anumite conditii, mai multe nivele, deci mai multe stari de
energie devin posibile. Acest efect constituie o verificare experimentala a
necesitatii numarului cuantic magnetic m, in cazul cuantificarii spatiale a miscarii
atomului in camp magnetic. In campuri magnetice puternice apare un efect
asemanator, numit efect Paschen - Back.
Atomul in camp electric extern. Efectul Stark (1913)
In 1913, Stark a observat experimental scindarea in camp electric extern a
liniilor Balmer ale hidrogenului in mai multe componente, proportional cu

intensitatea campului electric. Studiul riguros al acestui efect este posibil numai in
mecanica cuantica, utilizand teoria perturbatiilor.
Concluzii asupra cuantificarii sistemelor materiale
Elementele din teoria lui Bohr cu rol important in teoria cuantica sunt:
- atomismul actiunii, evidentiat de constanta lui Planck h, care la scara
macroscopica tinde la 0;
- legile fundamentale de conservare a energiei si impulsului raman valabile
(efectul fotoelectric, efectul Compton, etc.);
- date spectroscopice interpretate corect;
- caracterul dual al radiatiei si microparticulelor, cuantificarea sistemelor
atomice, existenta starilor stationare, ipoteza spinului;
- explicarea unor proprietati magnetice, definirea magnetonului, explicarea
spectrelor de raze X.
Insuficiente
- regulile de cuantificare se aplica doar la miscarea periodica si multiperiodica;
- ciocnirile nu pot fi explicate;
- seriile spectrale se pot explica doar pentru sisteme atomice simple;
- nu pot fi explicate unele fenomene experimentale legate de efectul Zeemann
anomal, efectul Stark etc;
- teoria cuantificarii spatiale are unele contradictii in cazul cuantificarii sistemelor
cu simetrie sferica;
- regulile de cuantificare au un caracter empiric si formal;
- notiunea de traiectorie este in contradictie cu cea de cuantificare;
- necesitatea introducerii numerelor cuantice semiintregi nu poate fi explicata in
teoria Bohr;
- nu se explica: dispersia luminii, influenta campului magnetic asupra constantei
dielectrice a gazelor etc.;
- nu poate calcula corect probabilitatile de tranzitie si intensitatea liniilor spectrale;
- nu justifica restrictia ca electronii sa nu radieze, desi se misca dupa reguli clasice;

- nu explica structura fina a liniilor spectrale;

- introduce principiul de corespondenta, evidentiind o contradictie interna a
teoriei Bohr.
POSTULATELE FUNDAMENTALE ALE TEORIEI CUANTICE
1.Postulatul descrierii cuantice a starilor( primul postulat).
Starile unui sistem cuantic sunt descrise prin vectori de stare
apartinand spatiului starilor, care este un spatiu Hilbert.

2.Postulatul

reprezentarii

observabilelor

fizice(al

II-lea

postulat).
Observabilele fizice (sau marimi fizice masurabile) sunt
reprezentate prin operatori hermitici A , care actioneaza in spatiul
starilor asupra vectorului de stare ai sistemului analizat.
3.Postuletul cuantificarii (al III-lea postulat)
Operatorii conjugati cananic p i si qi dau relatiile de comutare
ale lui Heisenberg

p , q p , p p , q '
i

ik
i

4.Postulatul metodico-euristic de corespondenta (al IV-lea)

Marimile fizice masurabile pot fi exprimate analitic functie de
marimile conjugate canonic. Operatorii cuantici prin care se
reprezinta marimile fizice masurabile se obtin prin corespondenta,
inlocuind variabilele conjugate canonic prin operatori cuantici
corespunzatori.

5.Postulatul prepararii starii (al V-lea postulat)

In loc de masurarea unei observabile A , singurele rezultate
posibile sunt diferitele valori numerice a n ale observabilei. Starea
sistemului cuantic in urma masurarii va fi descrisa prin vectorul
propriu U n corespunzator valorii proprii masurate a n .
6.Postulatul naturii statistice a predilectiilor in procesul de
masurare (al VI-lea postulat):
In procesul de masurare fiecare valoare proprie a n se obtine
cu o anumita probabilitate
P a n ' un

astfel ca valoarea medie a rezultatului masuratorii efectuate

asupra observabilei A este data de expresia:
A
A '

7.Postulatul evolutiei temporale:

Hamiltonianul sistemului genereaza o familie de operatori
liniari unitari de evolutie cauzala T t , t 0 astfel ca :
t T t , t 0 t 0

8.Postulatul supraselectiei starilor sistemelor de particule

identice:

Starile sistemelor de particule identice sunt descrise prin

vectori de stare care sunt complet simetrici sau asimetrici in
raport cu operatia de permutare a particulelor.