Ma aflu pe autostrada ce duce in sufletul tau.

Pe bornele kilometrice pot citi

constant un semn neplacut si frustrant al intrebarii, ce imi da de inteles ca nici ele nu
cunosc distanta. As vrea sa vad si un semn al exclamarii, ceva ce mi-ar indica ca sunt
aproape sau chiar opusul, sau poate si faptul ca e periculos. Insa, in zadar. Am tot drumul
in fata, este abrupt, plin de gropi, plouat, inzapezit, plin de noroi, etc. , dar cu toate astea
nu vad nici o bifurcatie al lui, o cale de scapare, ceva care sa ma duca pe alte drumuri in
cazul in care ma ratacesc sau devin prea obosit pentru asa ceva. Nu vreau sa ma intorc
din drum, asta ar insemna ca l-am parcurs degeaba. Ar trebui sa fiu ca un 44 ca sa pot
rezista in toata calatoria asta, cu niste roti universale bune pentru orice tip de carosabil.
Pentru zapada aceea mi-ar fi de folos si niste lanturi in plus. Nu stiu cat ma tine
benzina si nici nu stiu cat de solicitata o sa ajunga bateria. Imi incarc rezervorul des, le
platesc cu sperantele mele, ca sa nu ajung sa fac pana prostului, ca cele de la cauciucuri
am avut parte pana acum. Niste petice pe ici pe colo si le-am rezolvat. Dar totusi sunt
petice si se pot desprinde oricand si odata ce se intampla asta, vor aparea din nou
aceleasi goluri. Nu vreau asta, nu imi permit una ca asta si nici nu cred ca merit. Trist,
vitezometrul nu ma mai ajuta de mult, nu mai pot citi viteza. AdormMai e mult pana
ajung la tine?