Sub o umbrela alba la ceasurile de dup-amiaza, pe nisipul fin si fierbinte de la

mare, stam amandoi, iubito, in timp ce simtim cum zaduful ne strabate trupurile aproape
dezbracate. Parul tau, frumos strans in coc, este parca mai roscovan decat Soarele ce iti
face trupul sa luceasca de la prea multa caldura, bronzandu-l uniform in jurul costumului
de baie alb precum umbrela. Te privesc asemenea unei picturi in culori calde, la fel ca
trupul tau, pe care pana si un cub de gheata s-ar topi din vina trupului tau irezistibil. Cu
ochelari la ochi, negrii mat, iti intorci privirea la mine si imi zambesti. Esti superba. Apoi
te vad cum ii lasi pe cearceaf si te ridici precum o pana in vant, iti dezlegi parul strans,
lasandu-l liber in toata splendoarea lui. Este o placere sa te privesc de-aici, de jos. Imi
intinzi mana cerandu-mi sa ma ridic, ca apoi sa ma imbratisezi si sa imi soptesti la ureche
Hai in apa. Tinandu-ne de mana, pornim ca doi indragostiti in marea nici prea rece si
nici calda, ci numai buna de profitat de ea. Razele de soare ce iti lovesc trupul ud, il fac sa
straluceasca in timp ce tu devii cu mult mai frumoasa, iar eu te privesc si ma simt cel mai
fericit, pentru ca te am. Tu esti vara mea.