I

PA,RTEA A DOUA

G
T

ILUMINAREA

1. D.{RURILE SFINTULUI DUH

Pind ce nu ne-am curdlit de patimi, nu se arati cleplin darurile Duhului Sfint; primite prin Taina Sfintului &fir, degi lucreazii gi ele in mod
acoperit prin fiecare virtute. Dar odatd ce patimile care le acopereau
sint inldturate, darurile Duhului Sfint izbucnesc in congtiinfa noastri,
din locul ascuns al inimii, in toatd strd.lucirea lor 2s0. Propriu-ris, aceste
daruri, spre deosebire de harul botezului care conduce lucrarea de mortificare a omului vechi gi de cregtere generalE. a omului nou, au menirea de a reface gi intensifica puterile {e cunoagtere ale sufietului gi de
st6ruire bErbdteascd in Dumnezeu, dupd ce t-a cunoscut. Sint in primul
rind daruri de luminare a minfii gi, tocmai de aceea, daruri db fortificare
a ei in orientarea spre Dumnezeu. De aceea ele iSi aratd deplin eficienfa numai cind s-au dezvoltat suficieni in noi puterile intelectuale,
care colaboreazd cu ele 2er. Fiind roadele unei Taine care ne impirt6.
Segte darurile Duhului Sfint, .ele sint menite sd deschidd duhul din noi
gi sd facd bogatd viala ,.in Duh,r, dar acest lucru nu se poate realiza
inainte de purificarea de patimi.
Abia dupE terminarea operei de purificare, condusd in special dg
puteriie botezuiui gi ale pocdinfei, apare pe primul plan iucrarea darurilor Duhului Sfint.
290' Nic. Cabasila, Despre viala in Hrislos : u$i dacd liecare lainE igi are roadele
sale, apoi impdrt5lirea Duhuiui Sfint gi a darurilor Lui sint un rod al Sfintului Mir.
IatI de oe, chiar dacE aceste daruri nu se aratd a fi roditoare incd din clipa ungerii cu
Mir. ci mult mai tirziu, nu trebuie si uitEm i.ncepitura pi putered acestor itarurii (Trad.
rom- de T. Bodogae, p.79).
der Taipa Sfintului Mir iri aduce roadele sale in tofi cai ce-l primesc.
. 2Sl.. "A$a
dar nu tofi
simt darurile ce se pogoar{ peste ei 9i nici-nu se grlUesi toli
i6 tragE
folbs din aceastd comoard ce li se dE. 9i aceasta fie din pricini cE fiind 'nevirstniii
n-au-!'i:cE ,pitteiea Ce a judeca, fie cd etu.:ci.c!i:,3 prinesi faiae nu dovedesc toatE
pregitirea gi dragostea de a Ie primir, (Op. cit., p.?7).

SPIRTTLJALITATEA ORTGSOXA

158

Desigur aceasta nu lnseanni c5 sufletui r6mine numai cu aceste

elaruri, ci inceputui cie aciivare a ciarurilor D,-ihuir; Sfiat insearnaE gi
o act[vare a inrluririi Lui nemijtocite. Unde e f,rarur sau darui, acoio e
Duhrri, de aceea se aieerneazd expresiile: harui gi Duhul. Pri:r Taina
Sfintuieli Mir, Duhul S{int $i-e creat un s6lap in centrul ascuns al fii;-rf,ei
noastre. trl eSte IneIeu in contact cu noi din acel m.oment.
De acolo, harul botezuiui pune in :nigcare darurile Slintuiui Duh,
in lucrarea de strdpungere a stratulrri Eros de patimi, ca la sfirgit sE
[lgneascE, prin deschizdiura operatd, iumina ior, adicd a Duhului Sfint
de pe tErimr.:l adinc al fiiniei noastre. Dar aceastd lumi;:i. se lace tot
mai transpa,entd incd inainte de a iigni descoperit la sfirgitul .otalei
curdliri de patimi. Prin fiecare vir{ute, dobinditd odat5 cu inldiurarea
fiec6rui strat pdtimag din noi, ea devine m,ai strdvezie. Dar mai intii
simfii:a puterea ce lticreazE in noi la aceastd cur6|ire. Adicd Da-lhul Sfint
la inceput lgi aratE mal rnult puterea, iar pe urm6 mai :nult lurnina, pind
ia izhucnirea ilumindrii ciepline in cong.liin.$a noastrd" Astfel trebuie s5
inleleEem faptul cd, din ceie gapte daruri ale Duhului Sfint : duhul ternerii, duhul tiriei, duhtii sfatului, duhul gtiinlei, duhul cunogtin{ei,
duhul lnfeleEeri.i, duhul inlelepciunii 2s?, primele doud indicd aproape
exclusiv pieterea f6ptuitoare : al temerii, relinindu-ne de !a rele; al
iSriei, indeianindui-ne la sdvirgirea celor bune. Din aceasiE fazE inilialE
iipsegte deocamdatd cunoagierea idmuritd. Ea vine abia pe urmd, fiind
r.eprezentai& de celelalte cinci daruri.
Dupd ce am progresat intrelcitva in dobindirea virtulilor, incepe sd
se lnrogeasdd orizontul congtiinlei noastre de avansurile ilumindrii, ca
pe crelmea nep6tim.irii s6 rdsard intreg soarele Duhuhei Sfint.
Sfintul Maxim Mdrturisitorul interpreteazE astfel darurile Duhului
Sfint : dup6 incetarea de a pEcdtui prin temere pi dupd lucrarea virtufilor prin tdtie, dobindim prin doru/ sJatului deprinderea discern6mlntttlui, care ne ajuti sE indeplinim cu cea mai bund judecatd poruncile
dumnezeiegti Ei sd deosebim fapteie ce se potrivesc mai bine in fiecare
imprejurare. Apadar, dac6 la inceput lucrdm mai mult de frica lui Dumnezeu, implinind porunciie pentru simplul fapt cd Dum.nezeu ie-a dai, pe
urnd lncepem sE ne d6na seama prin proprie judecat6 cd ceea ce ne
porunceFte Dumrrezeu sd facem e lucru bun, iar ceea ce ne opregte, e
lucru rdu. Totodatd increpem si pricepem ce e mai potrivit sE implinim
din porunci in fiecare imprejurare,
292. iln aceastd ordine
Thqlas. q. 5,t; P.G. 90, 521.

le lngird

sflntul Maxim MArturisitorul,

ln:

Quaesl. ad

SPIRITUALITATEA ORTODSXA

160

!n fiecare aritindu-ni-se o perie a ei ?s4. Fiecare a fost un dar, din darurile ilumindtoare ale Duhului Sfint. Acum inlelepciunea apare intreagd,
in aceiagi tim.p concentrat6 6i simpld 205. [6 este unitd totdeauna cu pleniiudinea darurilor ilumindtoare atre Duhului. Inleleptui vede dintr-o datd,
intr-un m.od larg cuprinzdtor adevdrul din toate, adic6 Ie vede pe toate
lntr.o interdependenld, avindu-gi fiecare rostul sdu, gi, in acelagi timp, in
funclie de cauza 1or ultim6, de Duronezeu.
Infeiepciunea e darul de a vedea pe Dumnezeu simi.litan cu toate
sau prin toate, ca Fdcdtorul, Suslindtorul gi Cirmuitorul efectiv al tuturor. Ea ne ajutA sE, inlelegem dintr-o ochire viala noastrd trecut6, rostul
ei, Iinia pe care trebuie sd mergem, intrelesui solidar al tuturor faptelor
gi eveaimentelor din viala omeneascd, al lucrurilor din naturd, pentru
cd pe toale le explicd Puterea gi Cauza cea unicd ce std la baza tuturor
gi-$i aratd lucrarea deodatd in toate.
'In baza acestei priviri gi infeiegeri simultane, putem apoi desprinde
inlelesul fiecdrui lucru gi norma fiecdrei fapte ce trebuie sivirgitd.
DacE la Inceput ne-am ridicat treptat de la parfialul cunoscut, la universaiul necunoscut, acum, de pe piscul vederii de ansambiu ne coborim
privirea cind la un amdnunt cind ia altul din peisajul total, constatind
indatd locui, inlelegind ihdatd rostul ti stabilind indatd norma lui in
acest peisagiu.

In altd parte, siintul Maxim Mdrturisitorul deosebegte intre discernimint gi-eunogtin!6 (Diaxptc,,;, Jvriotc). Cea dintii e n6scutd de activitatea virtuoasS, cea de a doua, din credinld; cea dintii ede ordin practic,
cea de a doua, de ordin contemplativ. Prin cea dintii deosebJm binele
de rdu, prin cea de a doua cunoagtem raliunile reatiJEtilor vizute gi
nevEzute 8e6, avindu-qi fundamentul in Dumnezeu. Am putea sd .identificdm pe cea dintii cu daruriie sfatului, gtiinfei, cunogtinfei 9i infelegerii,
iar pe cea din urmd, cu darul inlelepciunii, intrucit in-alte piirfi sfintul
Maxim_nu considerd credinla dezvoitindu-se in cunogtinld pe o linie
294. oSau poate Scriptuna inlelege rprin cele .patru miriade cele palru inaintdri in
lrnpHnirea pon:ncilor dumnez-d-egti, cirona le corespunde un spor pe linia contern-pl,alii 5i cuaoa@rii,,. (QuaesL ad Thalas. q.55; P.G.90,541 D). Dar aceste ilumin6ri
se dator,esc lucrdrilor sau drarurilor Duhului Sfint,'sau acestelaruri se mnnifestd in
311{fl6nio rlrrpr virtuli, care sint rnedii de revelare a luminii I"ui. <Ilurnindrile Duhului
ni se impdrtdqesc ,prin raijlocirea virtufilor>. (Quaest. ad Thalas.,q. 5,D.
295. Scolia 271 la Quaest. ad Thalos. q. 54: r,Unitatea ffiepclunii, existind nedivizat in, v,irtuflle varinte ce izvorisc dim ea $i pe mEsurd ce sporim ln lucrdrile tutu_

ror virtufilor, o concentrim tot mai mult, inclt la slirlit se descoperd iarili ca o unitate simpli prin reintoarcerea la ea a tu,turor virtufilor porrrlte din ea. Aceasta se lntimpltr cind noi, pentru care se lanseazE din sine prin nagterea fiecdrei virtufi, ne
stringem iarEgi in ea, urciM prin fieoare virtute>. (P.G. 90, 533). E vddittr aci o oarBcare ideutificare a inlelepciunii cu Dumaezeu.Cuvintul, Care e ln acelagi timp tntreaga
In

elepci une' 9i tot ali latera vi rtufitor. purt ate iposta tic.
296. Cap. de char.II, 25-26, p.G. 90, 992.

t
l

SPIRITUAAITATEA OA,TOSGXA

De aceea cunoagterea prin Dr:hul Sfint esfe o cunoa$tere a mintii

reintoarse in duhul sEu, din im.prdgtierea la suprafefE. Cunoagterea <ln
dtrh" este o cunoaptere din interiorul acesta intim al omului, din m.!.jiocu.tr luminli dumnezdiegti care umple acest duh. Prin lumina aceasta
toate lucrurile devi* transparente in fala celui ce cunoagte "in duh,,,
lnclt pentru vederea lui, suprafala lucrurilor gi a faptelor omene$ti nri
mai este un zid opac, ci un transparent prin care se strdvld inlelesurile Si legdfirrile.Ior cu Dumnezeilsm. El nu se rni opregte, prin patimi,
la :aceast{ suprafa}d : a strdbdtut dincolo de suprafa}a sa gi de supra*
fala ingro;atE a lucrurilor.
E o mare tainE vederea aceasta in adincimile lucrurilor gi ale destinelor orhenegtL Aceste adincimi nu pot fi deschise exclusiv prin sesizarea senzoriald a lucrurilor, pentru cd atu.nci oricine ar putea sd le sesizeze, a5a cum sesizeazd structura lor sensibil6, prin raliunea generalizatoare, sau fascicolele de insugiri comune ale exemplarelor din aceedgi
speeie, erin,a$a numitele
"noliuni> sau ((esenle> irnanente ale trucruriior.
Dar dacd adincimile se fac strrEvezii nuraai celui se s-,a ridicat la cunoagtera <rin duh>, celui cs s-ts ridic,at din coaja lui ingroga]td !n <<duhul luir,, ir:.seamnE c.d acest duh este o pu.tere care pdtrunde in adincimile lucrurilor,
fie cd lumina din duh p&trr:ade dincolo de stnatul opac al lucrurilsr^,
I-ie cil iace lumina ascunsi in ele sE devin6 transpareritd. Numai in m5sura in chre gi-a devenit cineva'transparent lui insugi, i se fac transparente pi 'lucrurile.*CIci aceeagi putere care lucreazd in el se intinde apoi
Iujfar,i. Sfiulii pAfi_nli folosesc aceastd asem,daare : a;a cum, ppn{ru ca
ochii nogtri sd vadd lumina fizic5 gi lucrurile din ea, trebuie sd se fi
-umplut in prealabil ei insigi de lumina aceasta, tot aga, pentru ca ochii_
sufletului nostru sd vadd jumina realitdtilor inteligibile li divine, adicd
adincimile lucrurilor, trebuie sd se fi umplut in prealabil de iumina care
iradiazd din ele. In cel ce vede trebuie sd se afle ceva din ceea ce vede.
D-q aceea sfintul Maxim numegte adincimea Scripturii <duhul ei,r, aga
currr adincimea din om o n rm,egt <duhulr> omului. Duhulscripturii il sesizeazd cel c prive+te:inea din drtru! sdu. In alti term,eni; adincimile din _
om gi,ad-i-ncimile hcrwilor sint luminate de o',luminE comu+6, sau iradiaz{ din ele o:}umind comund. O lumind comund unegte.subiectul cu
Iucrr:-r-ife-mu cU semenii. Cine a primit aceastd lumind in siBs-a pttruns
in zona adincimilor deosebite de sine, Sinea sa 9i acele adincimi formeazd
3@. J. Loosen, op...citu p. 8g-30,.i:rterpretind acest loc, zice: <rTrihotomie nu
este (vezi Qusest. od Thalas. g.43i P.G.90, 4l2Cl, dar nici Duhul (Pnevma) necreat nu
poate ll lnleles tn aceste locuri. E vorba de p{rti ale naturii umane, care slnt tuglrate
ln ordine cgboritoare... Poate, In acest loc esie o parte mai inalt{ a sufletului. E posi-

bil oa aici st cuprindd dejra surpnanat{rfia,lul).

i
I

1M

SP

TLITUALI.TP.TEA ORTODOXA

2. CCNTEMPLAR.EA LUI DUMNEZEU IN C,EE.AT:E

<(Contemplarea tru.i Durnnezeu in naiuri este, pentru sfintul Maxim

ca gi pentru Evagrie, treapta preraerg6toare a conl;empldrii Lui nemijlocite. Pentru amindoi, dar mai ales pentru Maxim, aceasti treaptd este
neapdrat necesarS., aga de necesard ca gi legea pozitivd decretatd de
Dumnezeu,,3e. Precum legea este pedagog spre Hristos, aga omul, cit
e copil cu infelegerea, e indrumat de oglinzile gi ghicituriie lumii create,
spre cunoaqterea iui Dumnezeu s03. Raliunile din ea |in loc de vederi
care fac posibild o infelegere parliald (peprxz2v rccav6lotv) a infelepciunii
lui Dumnezeu 38.
Dar oricit accentueazd uneori sfintul Maxim cd crealiunea are numai o importan|5 ire-citoare pentru cunoagterea lui Dumnezeu, ii acordd

alteori. o valoare netrecdtoare, raliunile ei persistind gi dupd aparilia

descoperit5 a lui Dumnezeu in viafa viitoare.
I-ians Urs von Balthasar, de ]a care am luat citatul de mai sus, continui. ; r<Nu trebuie uitat nici aceea cd, deodatd cu aparifia arhetipului
dumnezeiesc, va apdrea gi crealia in forma ei desdvirgitd, invegnicitd,,.
Ca exemplificare, trimite la cap. XV din a doua Centurie gnostlcd a
sfintu*ui Maxim (P.G. 90, 1132), unde se spune cd atunci cind va veni
FiuI iui Dumnezeu intru slava Tatdlui, cu sfinfii Sdi lngeri, vor apdrea
;i Moise $i Ilie, adici <ratiunile mai duhovnicegti,, aie legii qi ale prcorocilor, cum le explicd Maxim, sau <raliunile spirituale ale crealieir,
i.lrgegte infelesultor Hans_lrs von Balthasar 305.
-cum-ln-aceastd
privintd;sfintul Maxim corectea7d pe Origen, dupd care
Moise 5i Iiie sint absorbili pe Tabor de Domnul {Levit. hom. VI, 2; Mt.
t2, e3). <<Maxim, dimpotrivd, accentueazd aci 9i in alte pErli, cd tocmai
aparilia slavei lui Dumnezeu dd putinld h.rmii sd strdluceascd in originaiitaiea ei distinctA)) 306.
Am putea compara lumea cu o camerd plind de tot felul de luciuri,
_ iar slava dumnezeiascd, cu lumina soarelui. Cu cit e rnai intunecatd camera,-cu atit se vdd mai pufin lucrurile din ea. $i cu cit nipldegte pe
geemuri mai-multd lumin6 cu atit lucrurile din ea se vdd mai clare gi
----tnai frumoase.
302. tfums--tirs von Balthasar, Die gnoslischen cenlurien des Mqxjmus CoaJessoc
p. ll7, unde consemneaz6 cap. I,70; P.G. g0, 1109.
303. Cop. gnosl. l, ?0i P.G. 90, 1109: <Cind, la aparifia desivirgitului, ceea ce-i
la mijloc inoeteazi, tcrate ogUnzile 9i Ehicitur,ile rtrec, cEci ctnd cel ce se mintuieSte
se va desEvirpi dupd Dumnezeu, va venri adevirul fafe cetre fafi, iar acesta va fi peste
toate lumile, veacurile gi locurile de care era povdfuit mai inarinte oa un pruncD.
304 lbid.
305. Op. cit., p. 45.
306. H. U. von Balthasar, op. cit,, p. c.

i
I

SPISTU.4IITA?BA ORTODOXA

r88

cansiderd raliunile lucrr:rilor vEzi:"te ca iiind "tru.putr,, Domnuilti, pe

care-I dd spre mincare ceior vrednici de EI, sgngeS.e fiind <rraliuniie,r
reaiit6{i1or inteligibile s13.
Deci este o idee principald a sfintului MaNim cd lucrurlle ascund
in ele raliuniie divine, ca tot atitea raze aie Logosu.lui sau ale Rafir:nii
supreEe. Cej ce le descoper6 din lucruri suie pe firul lor la cunoapterea lui Dumnezeu gi aceastd cunoagtere trebuie si anticipeze cunoagterea Lui directd.
Invdfdtura aceasta atribuie crealiunii gi cugetdrii referitoare ia ea
un rol necesar in urcugul omului spre Dumnezeu. Sfintul Maxim este
strdin de teoria unei vederi la care am ajunge prin ocolirea formelor gi
legilor cosmosului. Pe-drumul apropierii noastre de Dumnezeu std lume: prin inlelegerea cdreia trebuie sfr trecem. Fiecare om are o misiun,e jn leE6turd cu lumeafFiecare trebuie sd o cunoascd dupd puterea
ce i .;-a dat gi, lntrucit cunoagterea nu poate veni decit dup6 dobindirea l/irtutilor, fiecare trebuie s5 dezvolte in prealabil o acti.vitate moral6 in legdturd cu lumea. O atitudine principial negativd fa!6 de iume
ne zdddrnicegte insdgi mintuirea. Lumea este impusd fiecdruia ca o piatrd pe care are sd-gi ascutd facuiidliie sale spirituale.
Prin lume creqi,e omul Ia indllimea cunoagterii de Dumnezeu gi a
capacitSlii de partener al Lui. Lumea este pedagog spre Hristos. Desigur
ea poate fi gi cale spre iad. Ea e pomul cunoptintei binelui si r6uiui, pomul de incercare. Daci ii-contempl6m frumusefea pentru a l6uda pe_

nintuim-dacd socotim. cd roduL-lr-:i e pur gi simplulucru de mincare, ne pierdem. Mintuirea nu se obline in izolare, ci ln

i?d.cdtorul-lAi,-T1

cadrul gosmic. Valoarea aceasta a -lum.ii ca drum sple Dumnezeu se erFplic6 nu numai din faptul cd omul trebuie sd aibd un obiect de amploare
n:'iagtr, cu qlutorul cdruia s6-pi intdreascd forlele spirituale, ci qi din
structura intrinsecd a lumii, ca simbol al realit6fii transcendente divine;
Simbolul (de Ia grecesculoupfti),),etvia pune la un loc, auni douHlucruri,
f6rd a Ie confunda) este o realitate vdzutE care nu numai reprerintdrci
gi face sE-se vadd e-umva prin ea o realilate nevezutd. Simbolul-presupune qi aratd oerecum in--urod sinultan -doud lucruri. El este ap_untea
i*&c=doi1d lumi> a zis cineva. Cuvintul, de pildd, e simbolul spiritului,
unind fErd sE confunde Si infdliqind simultan materialitatea sunetului
cu infelesurile unei cuget5ri; fala omeneasod tra fel, ficind transparent spiritul din om prin materialitatea ei gi, in cazul cE acela trdiegte ln
Dumnezeu, p Dumnezeu insug[ s14.
3i3. Quoest. ad ?iralas.q,35l Filoc. rom. iII, p. t2Z.
3l{. Olivier Cl6nent, Le'ytsdge lntriew, pirls, Stock, lg7g.

SPIRTTUALITATSA ORTODOXA

I@

infinitE, i.nepulzabild, nu poate fi obiect al determinEri,lor rafionale. R.egiunea se potrivegte numai lumi.i naturale, nu gi celei spirituale. "Cupoagterea de Dumnezeu, zice ginditorul ortodox arnintit, estr.e un Froces
infinit aI'spiritului. Totu$i misterul persisttr mereu, niciodatd dumnezeirea nu poate fi epuizatE pini la capdtr,31e. Sau : ,,DupI natura sa, simbolul nu intemnileazd infinitul in finit, ci face tot finitul strdveziu.
Prin finit lucegte infinitul. In lumea finit6 nu existd o inchidere a orizontului,, t?0.
Dar iicdrirea. aceasta nu e un dat obiectiv pentru oricine, ci ea se
descoperd numai intr-o trdire spirituald, numai unei priviri "in duhr,
cum ar spune sfintul Maxim Mdrturisitorul. Dar pentru aceast6 privire
,,in duh,, a .rafiunilor lumii, deosebitd de cunoagterea lor deductivE, rafionald, e .necesar5 o purificare prealabild a fiinfei noastre, prin indelungate nevoinfe.
Dar sb cade sd expunem mai pe trarg aceastd privir6 ain duh,, a ra|iunilor iumii, de citre mintea celui purificat de patimi. Sfintul Maxim
Mdrturisitorul nu ne dd nicdieri analiza insEgi a actului de sesizare a
ragiun.lor din lucruri, pe care el il numegte (contemplafie natural5,,.
Termenul ((contemplafie,r, pe care il folosegte pentru cunoa5terea acestor "raliuni,: din naturd, ar fi un indiciu ed e vorba de o intuilie, dacd
de iapi contempialia e pe toate treptele acel act in care, cum spune
Biondel, <puterile discursive nu-gi mai deplaseazd c6utirile lor, ci
"si-ar:
gdsit odihna,, t21. Aceeagi concluzie ne-ar indemna sd o tragem gi faptul
cd sfintul Maxim socotegG cd ace-asti conternplaf1e e o cunoagtere ,,1n.
duhr, deci sub inriurirea h,arului Duhului Sfint, fiind necesar6 o cur6|ire
prealabild a omului de patimi
Pe de altd pari.e, sfintul Maxim susline cd din rafiunile lucrr-lriior
((cunoagtem_g6 este Fdc6torul celor vdzute, dar cum este El nu putem
inlelegeu tH. Din aceasta, precum gi din rolul pe care sfintul il atribuie
<ratiuniir> ln cunoagterea acestor aspecte ale lucrurilor, pe care de aseut-enea le numegte persistent <rafiuni>r, ar urma cd aceastd contemp]are
are un catmter ralional. Necpntenit apoi sfintul Maxim pretinde omuhri care se strdduielte dupffiosdvirgire _s6-ti purifice Si restabileascd
loa*e-facultdlile sufietegti, inclusiv ratiunea. De aceea am spus c6-ap-ropierea de Dumnezeq a suiletului nu se realizeazd printr-un salt in afara
raf iunii, ci dupE- un indelungat exercifiu al ratiunii in cunoagterea ssnsurilor lucrurilor. De aceea ni s-a rinduit lumea ca drum spre Duirnezeu,
319.
320.
321.
322.

Op. cit., p. 84.

Op. ctl,, p.78.
Op. cil., vol. I, p, 91-92.
Quoest. ad lholos, q.51, sc.5; P.C, 90, 488,

ii
q:

170

SPIRJTUALITATEA OR.TODOXA

Voro cEslta in cele ce urmeaz6 sE }imurin aceast5 inv6|EturE a

sfintilor plrinli, care e mai complicaid decit soh:|iile uaiiaterele ale
simplului ralionaiisrtr sau ale intuifionismului.
In pri.:nr:l rind notdm cd existd un adevdr sa.u un sens obiectiv cu
privire ia fiecare lucru. Aceasta vrea sE o spund terraenul de <,raliune>r
(I61oc),. folosit de sfintul Maxim si de al|i pdrinfi bisericegti. Adevdrul
sau sensul nu e un produs subiectiv, variind in mod real de la subiect
la subiect. Fiecare lucru igi are in mod obiectiv un sens propriu, ca Si
un rost, o cauzd gi o finalitate 9i o legdturd speciaid cu celelalte trucruri. Judecata noastrd asupra acestui adevdr sau sens jpoate varia
dup6 interese, dupd idei preconcepute, dupd capacitatea gi pregdtirea
noastrd intelectual6._:\ceasta nu rnodificd insd gi adevdrul sau sensul.
acelui lucru, care rdmine in sine neatlns, agteptind sd fi.e descoperit.
Tot aga, orice fapt& trebuie sd-gi aibd o ((raiiunr> gi numai atunci este
obiectiv rafionald, cind se conformeazi cu ea. Dacd, din diferite interse, nu ne conformdm fapta cu raliunea cdreia e chem,at6 sd-i slujeascd,
in zadar c6utdm sd o inzestr6m cu o altd <<raliuner> ; ed rdmine irafional5.

Tot ce a fdcut Dumnezeu Si tot ce se intimpld 9i se sdvirgegte dupd

voia Lui, adicd pe linia adevdratei dezvoltdri a creatiunii, in totalitate,
sau a fiecdrei f5pturi in parte, e raficnal, zice sfintul Maxim.. Nur.ai
patima e iralionald, degi igi dd o justificare rafionald. Caracterul rafional al acestui adev6r silu sens std nu numai in obiectivitatea neschimIrat6, +sutE-armonic in toatd realitatea, ci gi in-puterea cu cafe se jmpune odatd ce ara ajuns la purificarea de patimi. Dumnezeu licdregte
atunci din orice lucru, in pragul oricdrei fapte, din primul naomen*-In
acest sens nu m.ai e necesard o cugetare discursivd pentru a-l desprinde
gi face s6-se lmpund. E inrtr-un fel licdrirea lui intuitivd. Dar licdregte
ca ratiune coplegitoare, ca logos obiectiv inleles de noi, dar gi mai plesus de-tnfelegerea noastnd, impunindu-se prin ralionaliitatea
_lui &plin
-convingdtoare
si evidentd ti, in aceiati timp, prin supraragbnalitatea
Iui ca reflex al unei rinduieti armonioase $i imutabile de existenfd a
snui lucru sau fapte in cadrul intregii realitdli.
Dar faptul c-d la-Eceastt stare de contem.plare dintr-o datd a anumitor adev6ruri obiecttive, a anumitor <rafiunir> ale lucrurilor, ajungem
numai dupd o lung5 pregdtire cu pronuntat cara,c,ter moral, ne face sE cercetdm mai atent pricina pentru care e necesard o astfel de pregf,tire
pentru'sesizarea unui adev6r dintr-o datd. De asemenea, s6 cercetlm
care este natura acestei sesizdri rapide.

gPIRITUAIITATEA OE.TODOXA

!tz

iicularuiai, impiedicinC dezvoltarea normald a intregului. Adevdrul

lbiec'iiv gi Eenerai e iniocuit de fiecare ci.l un adevdr ai lui. Astfel ridicind fircar un adevEr ai lui in locul adevdrului obiectiv gi generai, 3urriea n,,L mai apare aceeagi pentru tofi, ci fiecare o vede altfel, lncit nu
se mai gtie care este cea adevdratE. Aceasta nagte indoiala dac6 propriu-zis mai existd un adevdr $i dacd nu totul este iluzie. De fapt toate
opiniile date in felul acesta drept adevdr sint iiuzii. Dar adevirul obiectiv totugi existd, insd e dincoio de judecata interesatd a tuturor,
Teologul german Karl Heim socotegte cd in mod fatal lumea trebuie sd apard fiecdruia gi in fiecare clipd altfel gi altfel, dupd centrul
perspectivei (perspektivische Mitte) din care o privepte. Dar acest centru de perspecirq[ este de cele mai rnulte ori un centru al intereselor,
un centru aI paiimilor. E posibil sd fie motive nevinovate, care fac posibi.li varietatea perspbctivelor din care e privitd luruea : pu[ina experienld, concentrarea priviri,i asupra unui domeniu al lumii, cultura prealabil5. Dar fie .d li aceste inotive sint amestecate cu ingrediente individualist-pdtimage (de pildd cultura achizilionatd poate fi influenfat&
de un punct de vedere unilateral pdtima5), fie cd prin curdfirea de patimi,
care se dobindegte prin experienld, aceste motive nevinovate sint depdg.le gi ele, fapt e cd la urma urmelor gi aceste perspective, in aparenid totai nevinovate, pot fi depEgite mdcar in parte. In orice cez,
exisl{ un adevdr unic care e dineolo de perspectivele Si de adevdrurile
subiective. De eI nu ne putem apropia insd decii treptat gi poate niciod-rG ntr-l avem intreg in vTala aceasta. Dar-nici in via!a viitoare. Singur Dumnezeu il cunoagte intreg. Cdci El insugi e Adevdrul intreg. gi
ilgerii se purificd fdrd incetare de ne$iiinli, zice Dionisie Areoptrgitul,
adicd progreseazd la nesfirgit in cunoagterea Adevdrului e33 a. Iar ideea generald a sfinr,ilor pdrinli este cd fiecdruia ii sint date darurile, deci si
darurile cunoagterii (se infelege al adevdrului), dupE puterile [ui. Dar intrc--cei eare au dobindit aceastd cunoagtere parliald a adevdrului
adicd dintr-o perspectivd particularS, determinatd de motivE nepdtimage (cunoagterea din-pa+te)
qi cei care falsificd voit adevdrul, este
mare deosebire. eei dintii sint pe drumul adevdrului, pelerini spre
cer, cei din urmd-=int intor$i cu spatele Ia adevdr, sint cdldtori spre
1ad, spre tafdl minciunii.
Aparenla de <,adevdr,, a opiniilor subiective se explicd pri.n faptul
cd ele sin't refracfiile adevdrului cel unic, in receptacolele strimbate de
patimi, care sint diferilii indivizi.
323

a. De coel. hlerarch. ; p.C. 3,201.

174

SFl

RITUA].IT.1TL{ OR.TODOXA

Cine s-a eprcpiat de a<levHt a izblndit 9n aceasla, pentru cd priatr-ur:.lung

exerci]lu a reugit sd se uite pe sine, sE iasd din sine, iar odat{ eflat, itr
face sd ulte pi mai mult de si.ne (6xpaotc 6auro6)" Dar aceastd stare este o
trEire integrald. Aci nu mai. e numai raliunea care a uitat de iatura afectivit&|ii, ci omul lntreg s-a tritat pe sine. lar aceasta nu inseaund numai
ceva negativ, ci qi. ceva pozitiv : omul intreg e indrdgit rie adevEr, e
intins spre adevdr, e fericlt de a se fi invins pe sine Ei de a trtri Fi muri
pentru adevEr. In acesi sens putem vorbi gi noi de o aflare Si trdire
existenfiald a adevdrului. Dar raliunea nu e scoasd din funcfie, insd nu
e o raliune rece, ci o ralii:ne asistatd de toaie puterile sufletuiui. Dar
se simte liberd pentru cd are evidenla cd slujegte adevdrului, care e
conform in 4qod real cu ea, nu unei aparenle de adevdr, strdind de ea,
iar
neconformd ei. Adevdrul o |ine cuceritd
ca pe intregul on
adevirul a slobozit-o. Ea insSgi gi omul intreg se afl6 pe o treapti supeiioard, identificat cu adevdru,l, transformat, adicd. ridicat la o treaptd
superioar6 a fiinlei sale.
Aceas,td ieqire din sine in obiectivitate pentru a regdsi adevdrul gi
a-tr trii ca pe ceva conform cu cea mai proprie subiectivitate, sau mai
bine zis aceastd identificare inrtegrrald a sinei cu logosul obiectiv, ftrseaurnd in acelagi timp iegirea- din izolare gi intrarea in universai, in
reiafia cu Persoana ce cuprinde totui. Pe mdsurd ce cunoa5tem adevdrul inai deplin, noi pdrisim opiniile noastre particulare, ce se bat cap
in cap gi cugettm la fel. Noi ajungem Ia unirea in cuget, care are ca
- rlrirre gi unirea in voiffi qi in simtire.-Aceasta este refacelea unitdtii
firii omene$ti, sfigiatd prin pdcat. Ea se realizeaz6 prin adevdrul cel unul,
_ lar "ste Persoana suprerad, cu care ea este conformi ftiri{ ea insAgi
una cu adevdrui cunoscut dupd eliberarea de ingustimea gi izolarea
in patimile care ne dezbind Si odatd cu dobindirea iubirii. Ea se reaiizeazd, adic6 prin Dumnezeu, cdci adevdrul e Dumnezeu gi noi slntera
Jdcuii conform cu Dumnezeu. Unde este cunoscut Dumnezeu, Care e
totr:"I ca Persoani, acolo se realizeazd comuniunea, Biserica. ,A.detdrul
-nu poat.li sun6ser$+i mdrturiBft decit r<cu o minte Si-cu o inimd,r.
DipA ce am vdzut agadar pricinile strimbErii adevdrului gi acoperirii raliunilordin lucruri, precun $i remediul general prin eare se poate
reveni pe drumul adevdrului, sd vedem etapele acestei vin-decari, pentru cd ea nu se poate realiza deodatd. Aceabta ne va ldmuri gi asupra
naturii acelei intuilii fulgerdtoare a adev6rului in noi ingine pi in toate,
dt-rpii judecata ;i pirerea celor lnaintali> (Cuvint de mull lolos despre pilinlii din
puslia scieUcd gi despre darul deosebirii, F{loc. rom., I, 1p. 136 ; Filoc. gr. ed. 3, vol. I,
P. 89; ertras din Collationes, ,P.L. 49, 4?7-5581,

i
I

SPlAI?UATITATEA ORTODOXA

176

llrec.qfil omul dupd sldbirea trupula.ri rdmine cu o firnfd ajunsd la cur6|ie.

Astfel, judecd]iie susfinute ia inceput de credintd, trecind prin experienla
unei vieli virtuoase, incep sd se lumineze de o eviden|6 interleard. Credinga pind nu se prelungegte in implinirea poruncilor .,are in sine rafiurlea adev5rului,r 32r, dar neluminat, nefdcut evident. Deci ea ne indrurneazd bine.
Ca sE ajunEem insd la evidenfa adevErului implicat in credinfd, La
evidenfa ;udecdfilor ce le facem pe baza ei, trebuie sE ne fi exerci.tat
mu'trt in viala virtuoas6 8e5. AceastE eviden|6. clard e ceea ce se nurnegte discerndmint (Srcir.prorc). Faptul cd d.scern6mintul std pe de o parte

in itrinsd iegdtur6 cu inlelegerea . a'finnilor din lucruri (1v6orc), aplrind

cleodatE gi -dezvoltindu-se paralel, dar pe

altd parte d6 nagtei'e

acestei

cunoagteri a raliunilor $i nu invers, poate indreptEfi pe sfiirtul Maxim

sd ageze discerndmintul, cind pe o treaptd paraleld, cind pe o treapta
anterioard cunoagterii raliunilor din iucruri.
Dar ne ddm seama cE. discerndmintul se intemeiazd pe o eviden f d
mai }argd decit cea p care o putem cuprinde in judecata sau in concepii.,1 nostru. Cdci ne ddm seama cE insi$i raliunea unei porunci sar.r ratiunea unui lucru nu poate fi prinsi intreagd gi exact intr-o iudeoatd a
noastr&, cu altit mai pufin, raJiunea sau sensul unei persoane. Astfel,
tin<iem mersu spre concepte mai adecvate cu acea evidenld, desi indatd
ce ejunEem I.a un concept mai cuprinzfitor, ia o judecatd mal nuanfatd,
evidenfa s-a fLcut iardqi mai 1arg6, mai profundd. Inci din fa_za credin]ei
gi a judecdfilor iosiite pe baza-ei, fdrd o evidenfi.-explicitd, a
existat cel pulin evidenfa cd in lucruri 9i in porunci sint rafiuni $i adre--simple
sfrri dumnezeiegti pe care noi nu le vedem, cd deci indicaliile ei.sint jqste.
Incd de atunci, aldturi de judec6|i era o evidentA pe care acelea nu o
puteau cuprinde sz0. t1 aceastd virtualitate infinit6 se manifestd prezenfa
in lume a energiilor divine intenlionate. Ratiunite din iucruri nu sint decit, rafiunile din Dumnezeu, proiectate in oglinda lucrurlior de energiile
clivine inteniionate. De l,a raliunile oglindite in mod impe-rfect in lucruri
324. Sf. Maximtdrturisitorul, Quqesl. ad Thalos. q. 54; Filoc. rom. III, p. 243 r*rm.
S25. Scolia 2&la Quoesl. ad Thalas.q. 54; Filoc. rom. III, p.246: <redinli oarbi are

acela care nu lmplinegte prin credinfd poruncile dumnezeiegti. Cdci dacd poruncile
iJomnului sinfiilElnE, e v5dit cE cel ce nu Implinette poruncile dumnezeieSti e lipsit
de--lum.i-ud 9i poartd un nume gol, dar nu pe cel adevdrat, de lumiaiu Op t.it., q. 54,
p. 246: <Si nu neglijdm nimic din cele spuse, ca nu cuurva, neglijindu-le pufin clt.e
pulin, sE ne facem credinfa noastrd oarbd pi fdri ochi, lipsitd de ilumindrile Duhului,
care se lmptrrtEqesc prin miJlocirea virtufilorr.
326. Ch. Journet, op, cit., p. 109: .Car la connaissance obscure
comme cellc
- son obJet, et
de la foi
se connait comme.obscure. c'est ir dire comme depassde par
aussi elle- le manileste en quelque maniAre. Et c'est parce qu'elle se connalt comme
obscure, qu'elle peut 0tre la connaissance suffisante d fonder un amour gui va plus
loin qu'elle>.

178

SPi

RTTUALITATIA ORTODOX.{

caliri"6fi ilsugiri clivine care au reaiizat-o, ,scopull cu care ni s-a ddruit, ca

semrl al iubiric, Lul pentru a prcvoca iubirea noastrd, pentri: ,a se realiza
intre noi, Dumnezu,gi semeni un dialog al C5ruirii reciproce din iubireDar precum spuneam. inainte, $i in aceastd sesizare rapidd e o eviden|E
mal largd decit cea pe c,axe o putem cuprinde in concep:t. Pe cit de fulgerhtor aducem frumuselea unui lucru in legdturd cu Du::lnezeu pe baza
obignuinfei, to.t pe,atit de fulger6tor ne d6m seama cd frumuselea divin6

e mai mult decit frumusefea ,Jucrului. Indatd ,licdreqte raistenrl a ceva

coplegitor.

Evidenla aceasta totdeauna mai largd gi mai altfel, totdeauna depdgind marginile c'onceptului, e ceea ce-i misterios in ceea ce-i vdzut, deci
nu poate fi exprimat, ceea ce se asociazd ca element contemplativ la
elementul ralional. Dar elementul acesta propriu contemplafiei nu apare,
nu se dezvoltd decit din prilejui eforturilor ralionale, stir:ulindu-Ie la
rindui lor pe acestea. El tcideauna ap,are ca un plus peste sensul ralional,
nu ca un mi,nus, Aces,t pius fiind prezent pe toate treptele, am putea spune
cd in tot timpuJ rafionam'entu] este insolit de contemplalie. Dar totugi
e bine sd fie rezelvat numele de contemplafie acestei trepie de sesizare
rapidd a raliunilor din lucruri 5i a plusului corespunzdtor acestei trepte'
Aceastd sesizare rapidd a sensului spiritual al lucrurilor, qi a1 plusului de sens, ,e deosebitd de intuilia fenomenologicd (Wesenschau), care
nu $tie de o asemenea pregdtire. Chiar actul de cunoagtere religioasd a
-.-- ',ltri Dumnezeq.-de care vorbe$,te Scheler e2?, n-ar fi capabil, socotim, de
asmenea intuifii devenite statornice, idra treptele premergiitoare ingirate, adicd fdrd o pregdtire morald indelungata 328. Ele pot ,avea lo-e ceX
mult in momente rare ; pe cind contempiarea de care vorbesc pErinfii, degi
-fulgeratoare, e ca o fuigerare permanentd. Omul crescut duhovnicegte
pe toate le raporteazE indatd gi continuu la Dumnezeu, piin toate contempld pe pumnezeu. Desigur, el nu leapddd cugetarea discursivd. Dar
acerrstd operalie o face de cele mai muite ori dupd ce a contemplat intr-o
cljpi irr mod si*rqJtan lucrul-Ei reiatia lui cu Dumnezeu, sau deodatd-cu
aceasta. Aceastd desfdgurare in componenteie sale ai--ac'eastd demonstr.alie raliorraiE a unei viziuni fulgeritoare directe o duce.la rindul ei pe
,,.,:edsla 9i mai departe, asa cum a pregdtit-o gi mai -irrainTe. Rafionamentul discursiv Fi contemplalia fulgerd,toare nu se exclpd, intrucit
ultima a crescut din primul, sau gi din primul, fiind din nou punct de
327. Max Soheler, Yom Ewigen jrn Menschen, Berlin, 1933.
328. Odre de acee,a concepe protestantisrnul credi,nJa ca fiind cu totul oarbd, ca
simpli afirmare voluntar& produsd tn noi de Dumnezeu, lipsit6 de orice iluminare ?

!
i

.t

:,F

180

SP:RTUALiTATEA ORTODOXA

fieiegte gi ie,agd toate, j.radiind dln fiecare lucru, din tiecare lapta viriuoasil. Aceasta e infelepciunea 330. Ea face cu nepuiin|d iudecdfi3.e uniiaterale, trebuinia de retractdri uiterioare, pentru cd de fiecare datd
omui inlelept, in baza viziunii integrale a adevdrului din toate, d6 o
judecat iumpdnitd, adicd una care fine cumpdna intre toate, neaplecindu-se lntr-o parte sau in alta.
De aceea, dupb ce s-a ridicat cineva prin obignuinla discern6mintului exact, nuanfat gi rapid, cu privire la lucrurile gi faptele individuale,
pind ia inlelepciune, adicd la capacitatea de a privi adevdrul cel unic
din ansamblul lurnii, de cite ori va trebui pe urmd sd dea o judecatd
asupra lucrurilor sau faptelor individuale, va porni de la aceastd privire
de ansamblu, |inind seama de adevhrul unitar vdzut in toate 33r.
Precunr la sesizarea rafiunilor particulare a licdrit in fala minlii un
plus de evidenld, ce nu intrd ln ccncept, cu atit mai muit adevdrui sau
sensul unitar din toate e o evidenld ce depdgegte cu mult marginile
oiicarui concept gi al oricdrui ralionament. Pentru cd el este chipul
Logosului divin oglindit in lume. Din ce ne adincim in cuEetarea acestui
chip, progresdm pe firul energiilor divine spre modelul ceresc gi ne ddm
seama de infinitatea lui. Dar acest progres inseamnd totodatd o sporire
in lnlelegerea prinsd in concepte tot mai nuanfate, tot mai cuprinzdtoare.
Logosul divin e pentru noi sinul virtuai ai tuiuror conceptelor gi sensurilor. Dar El rdmine mereu mai mult Ei attfel decit se poate ouprinde in concepte8rz. Faotul cd nici un con,cept nu-L cuprinde ade,cvat
fapt
- conpentru ,care sfintii pdrinli socotesc identificarea lui Dumnezeu, cu
ceptul despre El, drept o inchinare la idol, intrucit idolul e ridicarea a
celra creat, la rangul absolutului
nu ne poate opri, pin6 {e n-avem
pretentia de a viza insdgi fiinfa dumnezeiascd, de a prinde din nou in
roncepte, cite ceva din ratiunile sau din energiiie Lui, concepte sau
simboluri cu rol de definitii ce avem congtiinta cE pot fi mereu depdgite.
Altfel nu s-ar mai spune nimic despre Dumnezeu si viata religioasd a
celor multi nu s-ar putea susfine gi progresa. Afar6 de aceea sfintii
330. Sf;-Eta-xim aduce uneori inJelepciunea in leg&tur6 cu mirutea oa rg,an geneirar cu,nogtinfa (parliald), in leg6tu,rd cu rafiunea (Quaesl. od ?halas.
q. 59, sc. 3; Filoc. rom. III, p, 323).
33T. Sf. Maxim spu.ne cE dupd ce ne-am urcat Ia (contemplarea simp16 $i exact6
din toate iucruri'le, pornind de ia acestea, vorn--scoate-la iveald multele
.,'ariatele rafiuni ale adevirului din contemplarea infeleaptE a lucrurilor sensibile
qi
------a-a,ievdrului
qi a iiintelor inteligibile> (Quaesl. adThalas. q.54i Iiloc. rom. iII, p. 246).
332. Deqpre acest plus, a cdrui perspectivd ne-o deschid conceptele, a se vedea
la Ch. Journert, Connaissance el inconnajssonce de Dieu, Fribourg, 1943, p. 104 : ul'in-

- ;ol de cunbagtere,

telligence est 6leve par un cartaine expdrience affective... .,Parce qu'elle p6netre et
cont:ait qu'il y a plus de cach6 dans les choses de foi qu'elle-mdme ne le manifeste ; et
d -cause de ce plus dont l'amour lui iait epreuve qu'il est cach6 li, I'intelligence
juge plus hautement des choses divines en vertu d'un instinct special du Saint Esprit>.

1i

SPI

182

R]TU#L]TATEA CRTODCXA

spre ideile din Dumnezei:, dupE: care sint fdcuie" Aceslea sint raliunile
I_cgosului. divin gi precum ele formeazd in Ei un ansarablu uni'iar, $d
$i lucrurile sin't uB. asemerld cr.r.sds,b1u. infetepciunea, ssizind adevErul unitar din toaie lucru-rile, sesizeazi ansamblul idei-1or divine ale
Logosului. Oare om, zice sfintul Maxim, <odatE ce a privit cu lnfelepciune fiinteie aduse de Dumnezeu din neexistenld in existenld li li-a
indreptat puterea de conterapiare a sufletului sEu spre varietatea nesfirSitd a lucrurilor din naturd Si a privit cu lnielegere 1a raliunile dup6
care au fost create, nu ar cunoa;te pe LogoSuI cel unul (Raliunea cea
una) ca o multiplicitate de raliuni ?... Cdci in,trucit EI avea ratiunile iucrurilor din veci, a creat .dupd ele lumea vdzutd 9i nevdzutd., din
nimi.'c,>

--

035.

Dup6 sfintul Maxim Mdrturisitorul, aSa cum ,e ascuns Logosul divin in literele legii Testamentului Vechi, a$a e ascuns li, in iuc.rurile
firii, adicd in legea naturald, amindoud aceste legi fiind pedagogi spre
E{risios, spre primire,a ardtirii Lui in trup omenesc. De aceea se poate
vorbi de o intreitd incorporare a Logosului : in naturd, in Scripturl ii
in trupu.l SEu omenesc individual. <,Logosul S-a ingroSat $i S-,a,.f.,{cut
trup. Acest .lu,cru poate fi inieles in sensul cd El, Care dupd fiinla Sa e
sir::.pLu qi netrupesc gi hrdnesie inrer toate puterile divine dup5, ordinea
lor intr-un mod spiriiual, a binevoit prin venirea Sa in trup,.. sd Se ingroa$e trupegte 9i -sd tdhndceascd in .cuvinte sundtoare $i in ghicituri
gtiinla lucrurilor tainice, care-*n,trece puterea de ,cuprindere a ituturor
cuvinte-1or... ;' apoi, in sensul cd perr,tru noi S-a jnvelit $i S"a ascuns
pe Sine insu;i, in chip taini'c. in fiinta lucrurilor 9i Se LasE indicat
in mod=nalog de orice lucru rdzut cia ,$i de- iitere (ca intreg in plindtatea sa, neatins in nici o paite... ca Cei nedeosebit 9i acelaqi veSnic
in ceie deosebite, ca CeI simpiu pi fdrd pdrfi, in cele compuse, ca Cel
fdrd inceput, in cele ce au trebuit sd inceap6' ca Cel nevdzut- in cele
vdzute, ca Cel necuprins in cele piphite) ; in sfirFit, in sensul cd pentru
noi care sintem minli leneEe S-a incorporat pi in li.tere 5i a binevoit
sf, fie exp+irnat in silahe gi sunete, ca prin toate acestea sd ne adune
ia Sine, d:eveniti una in duhl s38.di--Gnosis

in ihrer Entfaitung genau dem Aufsieg des Fromme+-ar--l+r ihren Anfdngen

ist sie mehr Welterkenntnisl in

ihr,en ,l,etgten Aufgjipielungen mystische, Csttesschrau.

Wie in einem Brennpunkt kann man hier .die eigenttimliche Geisteshaltung.r*ad-F+iiinmigkeit des Origenes studieren. Gehijren bej ihmEn-ratironales und mystisches,Ele'
rnent zusammen, so beobachtet man die allmdhliche Verschiebung des Schwerpunktes,
ohne dass damit der andere ,Faktor ganz ausgeschaltet wdre. Auch in der unteren
Stufe beide vorhanden sind, wenn auch-in versc[iedener St6.rke>. (Das Vo/Itommenheits'
ideci bei Origenes, Tiibingen 1931, p. 120).
1080 A'
335. Maxim N{Ertunisitoru-1, Ambiguq, P.G. 9t, L077 C
336. Ambigua, P.G. 91, 1285 C

1288 A.

.t;

.F,

tll

SPITTITUALITATEA ORTODOXA

184

deii care o infeleg+au trupegte, stdplnegte iadui, adicd neqtiinla' "Cei ce

nu siribate cu mintea spre frumuselile qi ndrelia dumnezeiascE a du*
hului din iduntrul triterei legii cade sub pulerea patimilor 5i va fi robul iumii, care e supusd stricdciunii ... neavind nimic in clnste decil
cele supuse stric'dciunii> 3ao.
,,Intelegerea intocmai a cuvintelor Duhului se descoperd insd numai ceior vrednici de Duhul, adicd nurnai acelora care printr-o indeIungd cultivare a virtufilor, curdfindu-qi mintea de funinginea.patimilor,
primesc cunogtinla celor dumnezeie;ti, care se intipdre$te $i se aqeazd
de la prima atingere,> e+t. psgi infelegerea duhovniceascd a Scripturii,
sau intrarea in legdturd, prin cuvlntele ei, cu ,,cuvintels,r, crJ sensurile
vii li cu energii.ie intenfionale ale lui Dumnezeur are nevoie rle o pregdtire ca $i cunoagterea ratiuniior sau a cuvintelor vii gi lucrdrilor ac:
ttrale a1e iui Dumnezeu prin lucruri. Cei plini de patimi, d$d cum rdmin
lipili de suprafala v6zutd .a lucruriior, tot aga rdmin lipili de litera Scripturii gi de istoria ei, atit natura cit Si litera Scripturii fiindu-le zidui ce
le inchide drumul spre Dumnezeur in loc de a le fi transparente, sau
cdlduze spre El.
Deci Scriptura, ca gi natura, treb.uie socotitd ca simbol, in sensul
iE.murit inainte, ca medi:r prin care se ,strdvdd .adincirsile infinite ale
sensuriior duhrovnicegti comunicate de Dumnezeu ca Persoand. Cine nu
se scufuncld in ele, cine nu are aceastd capacitate, ci se limiteazd Ia litera de la suprafald, acela--taie Ieg6turile Scripturii cu adincurile iui
DuEnezeu. Dacd ea cuprinde cugetdrile gi inrtenliile divine adresate noud.
gi dacd acesle cugetdri gi inten{ii sint etern valablle, ScriptuTa trebuie
sd aitd o adincime nesfirgitd li o valabilita_te prmanentd, potrivindu-se
oricdrui timp gi oricdrEi persoane. A infelege Scriptura astfel inseamni
a iegi din marginea literei gi a momentului temporal, in care s-a'rostit
prima datd un cuvint dumnezeiesc, gi a inieiege cd referindu-se la mine
insumi, la generafia p.ea, ia timpul rneu, la viitorul nostru, inseamnd.
cd citind Iitera aud pe Dumnezeu insugi grEind cdtre mige gi cdtre noi,
azi, s-ag despre mine qi despre noi, gi despre datoriile noasfre. A inlelcge Scriptura "in duh" insmmnd a vedea-raportul de totdeauna intre
Dumnezeu gi noi ll a trai acest raport ir ce md privegte pe mine;-in c'lipa
intrucit eu tr6iesc in clipa actuald.
-actuald,
Mai trebuie precizat c6, pi cuvintele Scripturii qi fapteHd- Dumnezeu din ea, ca Revelalie supranaturald a ]ui Dumnezeu, au un infeles
mai ]dmurfut si un caracter de revendicare mai direc,td a noastrd declt
3-tr0. Quoest.

341.

Ibid. p.

ad Thalas. q. 65 ; Filoc. rom. III, p. 412.

420.

r86

SPIRJTUAI,ITATEA ORTODOXA

namintul in iegErturd cu texiele Scripturii, care devine tot rnai nuantrat,

tot mai aprofundat qi tot mai rapid, cum am v6zut gi in cazul cliscerndmintului referitor la lucrurile din natur6, la persoanele Si ia faptele
omenegti. Aceastd pregdtire fiind o creqtere in iubirea de Flristos md
face sd simt tot mai mult pe Hristos insugi vorbind prin Scriptr-lrd. Cu
vremea omui duhovnicesc dobindegte o capaci,tate a unel intelegeri
de ansamblu a sensurilor Scripturii, vdzindu-le pe toate ca iradiind din
Acelagi Hrisrtos, Care Se aratd ln interpretarea fiecdrtui text. Aceasta
feregte pe cititor' de rdtdcire, prin interpretarea samavolnicd. Fiindcd
in Scripturd este intelepciunea cea unitard a lui F{ristos, comunicatd
prin Duhul Sdu cel Sfint, pe care a dobindit-o $i omui duhovnicesc. Ca
Si fiinta noastrd lduntricd, gi ca gi natura, Ia fel 9i Scriptura, dar intr-un
grad gi mai idmurit, mai direct, are adincuri ce duc spre infinltul divin
gi fac simlitd Persoana Cuvintului dumnezeiesc. Ea lasd rieschis un progres infinit in ,aprofundarea Scripturii +i in simlirea to,t mai accentuatd
a lui Hristos. Orice concepte, in care am cuprinde sensurile noi ce le-am
descoperit gi am exprima prezenla lui Hristos, sint mereu depdgite de
evidenta unui cuprins mai larg, a unei prezenfe mai sim,fite a lui Hristos,
degi nu poate fi nici o contrazicere intre cee,a ce am reugiit, pe o anumitd
treaptd a inlelegerii, sd prindem in concepte. juste, Si ceea ce r'dm.i'ne necontenit de aprofunda't. Prcgresul in aprofund,area duhovniceascd--a
Scripturii e in funcfie de progresul nostru in viala cea dupd duh, in
funcli,e de purificarea noastrd de egoismul patimilor 6i, ca urmare, de
ciragostea Ia care am cre,scut prin virtufi fafd de Hristos, dragoste dez- voltatd gi prin efort, dar gi prin d,arurile Duhului Sfint ce ne vin din
Hristos, adicd prin venirea in intimpinalqa noastrd a dragostei llui Hristos.
Dacd. inlelegerea duhovniceascd ,r Scripturii inseamnd qi o reJeriree ei la viala mea proprie qi a generafiei contemporane, a'runci ea actuaIizeazd Scriptura, $i fiecare personaj din ea devine un tip pentru sufietu1 propriu, qi fiecare eveniment din ea, un eveniment real sau posibil
ai vielii sufiete$ti proprii. Toate_sintJipuri pentru ceea ce se petrece
permanent cu oamenii : regele E_zechia in diferitele lui faze de viatd
- -=e-sufletul omenesc, deci $i sufletul meu in diferite taze; David-----min, curdtitd
- ..;- de patimi, ce stdpinegte-peste sufletul pagnic, ca peste un
tea
Ic:usalim care e cetatea pdcii ; Saul e sufletul cu o inlelegere trupeascd
a legii; poarta de fier ce se deschr'de- dlnaintea apostoluiui Pe'tru, ca
sd poatd iesi din inchisoare, este inima invirtogatd din orice timp, deci
S: a mea ; Babilonul este sufletul prins in confuzi,a patimilor 342.
342. Toatte acestea, la sfintul Maxi.m MEnturisi,torul, Quaest. ad Thalas. 55. Desnecesi,tatea a,cestei ,interpretd.rli duhovnioeqti,a Scripturii prin re,1'uarea tr'ad,itiei
patris,tice lSi d,au ssam,a azi 5i unii cregtini occidentali. .In rev. .<Dieu Vivant>, Pnris

pre

i
I
I

..r

,9

i
I

:-al

SPIR.ITUALITATEA ORTODOXA

188

noi, solidare ci1 cele vechi. ln aceasta se aratd cd Duhul Sfint nu evitd
iimpul, ci-t sirdbate, il transfigureazE, Conlinuturiie spiritrlale a1e
noastre vor pdstra vegnic ceva din culoaiea iimpului ln care arn trditDar gi desfdgurarea creatiei poate fi in{eleasd tot mai mult ln }umina inlelegerii duhovnice$ti a Scripturii gi, peste tot, a invdidiurii
cre;tine. Aceastd desfdgurare nu este monovalentd. in ea se manifestd
deodatd raliunile Providenlei gi a1e JudecSlii divine, a cdror cunoaqtere
se dobindegte pe o treaptd mai inaltd a vielii duhovnlc,e$ti s*s. Ratiunile
Providenfei sin,t latura de lumind a dezvoltdrii crealiei in ,timP, iar cele
ale Judecd{ii, Iatura de umbrd. Aceastd desfdlurare scoate ia iveald in
c,ursul ei forte, aspiraliuni 5i valori pozitive care sint expresia ratiunilor
dinamice, a ideilor-forfd ale Providenlei. Adeseori timpurile de
prosperitate gi de strdduintd pentru bine sint urmate de perioade de
suferintd care sint pe de o parte efectul acfiunilor irationaie a1e unor
factori pdtimagi, pe de alta manifestarea pedepselor lui Dumnezeu, care
igi au rafiuniie 1or, urmdrindu-se prin ele o abatere a lumii de ia r6u'
Dar Providenla $i Judecata, in istorie, nu nurnai se aiterneazd dupd
epoci, ci uneori sint gi amestecate. Se introduc uneori in dezvoltarea
vietii omenegti idei qi orinduiri noi, prin mijloace aspre.
In desffrsurarea acestei vigii sint active astfel energiile raliunilor
riumnezeie;ti, spi'e a cdror inielegere progresam pe mdsura induhoVnicirii noastre. Pentru omul duhovnicesc aceastd desfdlurare este 9i ea ulr
simbol mobii tot mai transparent al lui Dumnezeu, cum a apdrut ea prooroeilor din Vechiul Testament qi aulqlului Apocalipsei. Timpul cu
evenimentele din el, ca gi spaliul cu lucrurile lui, sint un mediu in Care
Iuqreazd Dumnezeu.

Pentru omui duhovnicesf, in adincimitle Scripturii, ale naturii $ a1e desfd$urdrii creaiiei in timp, e plezent 9i activ Acelagi Duh care e prezent gi ,activ gi in adincui sdu, suslinindu-i eforturile de purificare gi
luminindu-i toate cele din jur ca sd devind simboluri transparente a1e
divinitdlii. Toate ii dau congtiinta cd -*in Dumnezeu trdim, ne miqcdm
gi sintem))--cum a spus sfintul Pavel in Areopag (Fapte 17,28).
4. CUNOASTEREA NEGATIVA $I APOFATICA
A LUI DUMNEZEU, IN GENERIAL

Cunoagterea lui Dumnezeu prin ratiunile naturii, ale desfdpurdrii

vielii omenegti gi ale Scripturii, reprezintd calea afirmativd a cunoagterii noas,tre despre El. Dar, precum ,am vdzut, ln progresul acestei cu3.15. Sf.

q. 54, scol.

19

Maxim Mdrturisitorul, Cop. gnosl. I, 16; P.G. 90, 1132; Quaest. ad Tholas.
; Filoc. rom, III, p.252,

i
!
I

.-:I
I

1.- l
'=!

Si)IRITUAIITATEA ORTODOXA

190

Vorn expune desclieLea acestui apoiatism ficuid Ce T-ossky 9i apoi

I,,om adduga uneie precizdri, fntru.cit ni se pare ca el ii descrie naai E"uit
in termeni negatirri gi pe lingd aceasta nu ctlprinde in descrierea !.ui 9i
tema atit de esenliald a apofatismului ortodox gi anume vederea lumi'nii
dur.nezeiegti.

Lossky a inceput prin a indica cele doufi cdi de cunoagtere a lui

Dumnezeu, dupd Dionisie Areopagitul :
r,Dionisie di:stinge, zice el, doud cdi posibiie : una procedeazE prin
afirmaliuni (teologia ,catafaticd sau pozitivd), cealaltd procedeazd iprin
negafiuni (teologia apofaticd sau negartivd). trrim,a ne condu,ce la o
e o cale imperfectl ; a doua ne duce
anumitd cunogtinld de Dumnezeu
laignoranla'totald-aceastaecaleaperfecrtd,'singn'iracaresepotriveFte
cu Dumnezeu, necunottibil prin naturd. De fapt, toate cuno;tinlele au
ca c,biect ceea ce este ; dar Dumnezeu este dincolo de lot ce existd"
Pentru a ne apropia de El, trebuie negat tot ce tri este inferior, adic6
lot ce esie... Deci, prin necunoagtere (alruroia),este cunoscut CeI ce este
deasupra tuturor obiectelor posibile de cunoscut. Procedind prin negafii ne ridicdm, pornind de la treptele inferioare ale existentei, pind ia
virfurile ei, inldturind progresiv tot ce poate fi cunoscut, pentru a ne
apropia de Cel necunoscut, in tenebreie r:nei neStiintre absolute. Cdci
a$a cum iumina, ;;i cu deosebire lumina abunrleniS, face tenebrele-iflvizibile, tot aga cunoagterea creaturilor -- 9i cu deosebire excesul de cunoagtere
suprimd negtiinla, care este singura cale pentfu a ajunge la

- insugi,r 3r7,
DEE.nezeu
Dupd aceastd enunla:e generald,

iossky continud 3 ,,Dacd transpunem Cistincliunea intre teologia afirm-ativd 9i tea negativd, stabilitd de
I)ionisie, pe planul dialecticii, ne afidm in fafa unei antinomii. Aceasld
antinomie s-a cdutat sd se rezolve, s-a incercat sd se facd o sintezd a
celor doud cdi opuse, reducindu-se la o singurd metodd a cunoagterii de
Dumnezeu. Astfel, Toma d'Aquino reduce cele doud cdi ale lui Dionisie'
la una singurS, fdcind din teologia negativd o corecturd'a teotlogiei afirmative. Atribuind lui Dumneze-u perfecliunile ce le afldm in fiinlele
inlelege* noi
- create, rtrebuie sd negdm, dupd Tom'a, modul dupa care cu
Dumnezeu'
aceste afirmalii finite, dar putemtd-Ie afirm6m in raport
dupd un mod mai sublim, mod.o sublimiori... Ne putem intreba in ce
mdsurd acest otrouvailler> filozofic afit de ingenios corespunde cu cugetarea lui Dionisie, Dacd existd, dupd autorul Areopagiticelor, o anttinomie intre cele doud r,teologii>) pe care le distinge, admite el sinteza
celor doud cdi

I
I

I
I
,
i

?)) s48.
'i

347, Op. cit., p,

348, Op. cit., p,

ao
LJ.

24.

i
i
i

{
I
I

I
I

I
i
I

I
',, l

":t
I

792

SPIRTTUAI.ITATEA ORTODOXA

tillui

;onsacrat metoclei negaliunllor) are ca obiect pe Dumnezeu ca

absajut necunogtlbil,, ts53.
Temeiul incognoscibilitAFi ,livine in slstemul dicnisian t1 gdsegte
Lossky ln faptul cd, pentru conceplia cregtind a iui Dionisie, Dumnezeu
nu std in continuitate cu lumea, ca olJnul" iui Plotin. La Piotin, mintea
trebuie sE plrdseascd toate pentru a ajunge Ia <<Unul,,, deoarece ele lnfElipeazd o fdrdmilare a <<unuL,-ui, nu pentru cd acesta ar fi transcendent tuturor gi necunoStibil prin naturd. In fond la ,,Unul,, se poate
ajunge dupd ce mintea s-a .isimplificat>, pentru cd el este in continuitate cu multiplicitatea lucrurilor. Dar la Dumnezeu nu se poate ajunge
nici dupd depdqirea tuturor, pentru cd intre ele qi Dumnezeu este o dis.
continuitate de natur6, ce nu poate fi trecutd din partea minfii. Discontinuitatea de narturf, se exprimi prin carac',terul necreat al lui Dumnezeu
;i prin caracterul creat al tuturor celor ce sint Si din care facem parte.
Aceasta e baza incognoscibilitatii divine, afirmatd prin apofatismul
teoiogiei rdsdritene. Acest fond apofatic l-au apdrat, zice L<;ssky, ll
marii capadocieni impotriva iui Eunomie, care suslinea posibilitatea
exprimdrii esenfiale divine in concepte ralionale.
Apof'atismul il gdsegte Lossky la cei mai muifi pdrinfi ca o atitu<iine religioasE fald de incognoscibilitatea divind. Dupd Clemerit al Alexandriei, insfui congtiinla inaccesibiiitaiii iui Dumnezeu n,-ar putea fi
dobinditd altfel decit prin har 354. Tema lui Moise _care se apropie de
Dumnezeu in tenebrele muntelui Sinai, folositd intii de Filo din Aiexandria, va-fi .figura preferabil* a p6rintilor pentru a exprlma experienla inaccesibilitdlii naturii divine. Sf-lntul Grigorie de Nyssa consacrd un tratat special <Viefii lt*i_Moise),*in care ascensiunea pe Sinai
cdtre tenebrele incognoscibiiitAtii este socotitd drept calea contemplaJiei, preferabild primei intilniri a lui Moise cu Dumnezeu, cind i-a apdrut in rugul ce ardea. Moise cunoagte pe Dumnezeu intrucii igi dd seama
cd nu-L poate cunoagte 355.
<<Atunci Moise a vdzut pE-Dumnezeu in lumind; ecum El intrd in
tenebre; ldsind in urma Lui tot ce poate fi vdzut qi cunoscut, nu inai
r[mine decit invizibilul 9i incognoscibiluTldar ceea ce este-in t-enebre
354. Stromata, Y, 17 ; P.G. 9, 12/ B
A.
--125
355. P.G. 44, 247-430. .Prin lumind
sfintul Grigorie de Nyssa intelege evFarrfa,
ca lntoarcere de la lntuneric. <Prin aceasta cuvintul dumnezeiesc ne invafi cd cunogtinta evl,avi,ei devine lumind, de la inceput, celor in care Bp,re. De ,aceea, ceea ce
:;e cugetd opus evlaviei este intuneric, Dar inaintind mintea 9i, printr-o atenfiune mai

nrare 5i rnai desdvirgitS, ajungind la adevdrata inlelegere, cu cit se npro.pie dre vetiere, cu atit. vede roai mult inviziibilitatea firii dumnezeiegti>. *Cd.ci aflarea adevirati a Celui cdutat std in a cunoaqte prin faptul cE nu cunoqtiu (1 dl1$!c eiS1ote...
6v r<I iDeiv iv tQ p1 ibeiv). (P.G. 44, 377).

a
E

:E

134

SPIRITUAL]TATEA CRTODOXA

iitgrgic6, sau, in sfir$it, pfin extaz, aceastd experienlei a lui Du.mnezeu

rta fi iotdeaune frupiul unei atitudini apofaticer sss.
Rezumindu-gi conceplia despre apofatism. Lossky spune: ",XncoEnoscibilitatea nu lnseamnE agrrosticisnx, sau reluz de a cunoagte pe Dum.
nezbu, : Totu$i aceaster Cunottinld se va efectua totdeauna pe calea a}
cdrei sfirgit nu e cunogtinla, ci indumnezeirea. Ea nu va fi deci o teoLogie abSt+actd, operipd cu conceptei ci o teologie contemplativE, inEl{ind spiritu'} citre fealitdtile ce depdgesc infelegerea, De eceea do'gme}e
Bisericii,se prezintd qdeseori raliunii umane sub.forma unor antinomii
cu.atit mai i4solubi,Ie, qg,cirt misterul pe care-l,exprimd e mai inalt>r35eSocotim prezentarea;lui Lossky justd, intruclt vede In apofatism o
atitudine.generalE a congtiinlei fafd de misterul divin qi o unire cu diviDul:care transformd, sau,lndumnezeie9te pe out. Dar am dori sd addugS.m
acestei prezentdri anumite nuanldri gi completdri.
Lossky are dreptate icind spune cd apofat'ism.ul este prezent pe toate
treptele urc.ugului spiritual. Dar uneori ias{ impresia cd ei accentueazd
incognoScibilitatea-Iui Durrinezu atii'de muit, incit aproape cd exclude
la,ture cealalt'E a unei oErcar cunoaqtri, degi pe de altd parte lasd sd se
f?feieagd cd nu disprefuiegte :in fond o cunoagteie prin experientd. a lul
Du.mnezeu, ci..numai o cunoagtere conceptuald. Dar dacd p:siu tol putem
avea ceyg po1rliv din. Dumnezeu, atunci nu se mei poate -,'orbi de o ,,incognoscibilitate,totald, absolut6,,,-cu,m se exprim{ alteori. Aceasia vine
poate din faptul c5, dupfl cum se pare, el nu s-a preocupat de diferite
trepte ale-apofatismului.
In realitate incogno,scibilitatea se impreund in chip tainac cu cunoa$;erea $i, pe mdsurd ce -uredm spr+ misterul divin, ne umplem de
tot mai murltd cunogtinid,' desigur cle un.,al'tfel de cunoqtinld,-dar Si de
cunogtinta cd natur,a divind e mai presus de orice cunogtinld s00. Sau, in
termenii Sfintului Grigorie Palamn, nu din pricina absenlei cunogtinlei,
experienla de pe trepiele mai inalte nu se nume;te cunogtinfd, ci din
358. Op. cil., p. 38-39.359. Op, cit., p.39-41.
- 360.
E drept ie slintul Gr,igorie de Nyssa zice (De Vito MoyTIsl P.G-44, 377) t
deci
Moise ajunge rnai mare in cunogt,in|6, atun,cri mirtl\dseSltB cd vede.pe
"Cind
Drimnrezeu ln .lntuneric, adicd .atunci cunoagte cd Dumrrezeu e prin fire ceea .ce e mdi-_-

presus de toati eunogtinfa qi cuprjnde+ea. Cdci a intrat, zice, Moise in intunericul

dumnezeiesc unde era Dumnezeu. .ln primul rind, cuvintul dumnezeiesc ponracegte
ca oamenii sE nu asemene pe Dumnezeu cu nimic din cele cunoscute, lntrucit orice'
concept apErut ln mainfu si in ,socoti::ti prin vreo inchipuire cuprinz6Jtorare 'este un
idol care plSzmuiegte pe Dumnezeu, nu-L vestegte>. Dar, pulin mai departe, tot sfintul
Grigorie de Nyssa zice: rrAcestea gi unele ca acestea fiind invElate prin viziunea
corolt<,tv
corlutrui, ochiul sufletesc al lui Moise, intllat prin a'semenea vederi (Dra t6v 'nopuglv
ri,.pc$ei; $eapdt<ov) iarEgi e urcat spre inAilimea altor inlelesur,i> (;i),iv zrpdc
dLl.ov yollrdroy &vaprptifetar) ; p.C. 44, 386.

t
;F

,,t