UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIOARA,

FACULTATEA DE INGINERIE HUNEDOARA

STUDIU DE CAZ
IMBINARI CU SURUBURI

Autor: Stud. MESZAROS IOANA-MARIA

Anul I Master
IMSM

1. Introducere
Pentru cazul general al cadrelor metalice, elementele structurale liniare (grinzi si stlpi)
sunt solidarizate prin mbinri. Pozitionrile posibile ale mbinrilor sunt prezentate n
Figura 1.

1 Configuratie
unilaterala de nod
grinda stlp
2 Configuratie
bilaterala de nod
grinda-stalp
3 Configuratie de nod
de continuitate la
grinda
4 Configuratie de nod
de continuitate la
stlp
5 Nod la baza
stlpului

Figura 1: Tipuri de mbinare pentru o structur metalic n cadre (SR-EN 1993-1-8,

2006).
Tipuri de imbinari
Tipul 1 de mbinare (n T) se ntlneste n cazul mbinrii unei grinzi cu un stlp,
continuusau nu pe nivelul respectiv. Atunci cnd exist o intersectie ntre dou grinzi si
un singur stlp (tipul2), se formeaz un nod cruciform sau de interior, cu dou mbinri,
cte una de fiecare parte astlpului. n cazul structurilor cu deschideri mari (mai mari de
12-15 m), se pot ntlni si mbinri de tip grind-grind sau de continuitate (tip 3). Tipul 4
de mbinare reprezint o mbinare similar dar pentru continuitatea stlpilor. Tipul 5 de
mbinare este caracteristic bazei stlpilor si are particularitatea c reazem pe
cuzinetul din beton fundatiei.

Figura 2 ilustreaz global aceast distinctie.

Figura 2: Definitia nodului si a mbinrii.

Exist dou functiuni principale pe care mbinrile dintre grinzile si stlpii structurali
trebuie s le ndeplineasc: n primul rnd, ele trebuie s fie capabile s transfere
ncrcrile gravitationale de la grinda structural la stlp, asigurnd o bun
functionalitate structural.
n al doilea rnd, ele trebuie s confere rigiditate si un transfer bun al eforturilor ctre
stlpi n cazul ncrcrilor laterale provenite din seisme. O mbinare trebuie s poat
realiza ambele functiuni, pentru nivele credibile de ncrcare si de combinare a
ncrcrilor, cum ar fi combinarea efectelor gravitationale cu cele provenite din actiunea
seismic. Trei caracteristici principale sunt recunoscute ca fiind esentiale pentru a
atinge performantele cerute n cazul mbinrilor rezistente la moment, si anume
rigiditatea (notat cu Sj,ini n Eurocode 3), rezistenta la momente ncovoietoare (Mj,Rd),
si capacitatea de deformare plastic (Fu), sau ductilitatea. Toate aceste caracteristici
definesc principial performantele unei mbinri, si pot fi usor determinate de pe curba
caracteristic de rspuns Moment (M) Rotire (F). n cazul actiunilor seismice, unde
momentele din mbinare si pot schimba semnul, aceste caracteristici pot fi diferite
pentru momentele pozitive, respectiv negative.
Rigiditatea unei mbinri reprezint caracteristica acesteia de a se deforma elastic.

Ea poate juca un rol aparte n comportarea structurii si poate influenta deformabilitatea

acesteia, perioada proprie de vibratie si mecanismul structural de cedare. Rezistenta
unei mbinri metalice reprezint momentul capabil de calcul (Mj,Rd) pe care l poate
dezvolta o mbinare, tinnd cont de toate componentele acesteia. Capacitatea de rotire
cel de-al treilea parametru care poate influenta semnificativ comportamentul structural
si reprezint rotirea ultim nregistrat n cazul unei mbinri. Exist mai multe definitii
ale rotirii ultime, cea mai utilizat fiind cea reprezentat de rotirea nregistrat n cazul
unei scderi maxime a momentului cu 20%, nregistrat pe panta descendent a curbei
caracteristice M-F.
CLASIFICAREA MBINRILOR
n modul traditional de proiectare, nodurile grind-stlp au fost considerate ca fiind
rigide sau articulate. Termenul de articulat se referea n principal la mbinri care nu
pot prelua momente ncovoietoare. Asa cum a fost demonstrat de testele experimentale
efectuate n anii `90, multe din mbinrile proiectate ca total rezistente si rigide s-au
dovedit a avea un comportament partial rezistent si/sau semirigid. Pe de alt parte,
nodurile clasificate ca articulate din punct de vedere al rezistentei, au dovedit o anumit
capacitate de transfer a momentului ncovoietor ntre elementele mbinate.
n general comportamentul la rotire al mbinrilor are un comportament intermediar ntre
cele dou cazuri limit: rigid / articulat. Considernd rspunsul M-F al unei mbinri,
putem distinge mai multe cazuri:
- atunci cnd toate componentele unui nod sunt suficient de rigide (ideal rigide),
mbinarea este rigid si nu exist diferente ntre rotirile de la capetele elementelor
mbinate. n acest caz nodul se roteste ca un corp rigid;
- dac nodul nu are rigiditate la rotire, atunci elementul mbinat este considerat articulat
n acel capt
- pentru cazurile intermediare, n care rigiditatea nodurilor nu este infinit dar nici nul,
rezult o diferent F ntre rotirile absolute ale elementelor mbinate.n acest
caz nodul este semi-rigid.

Figura 3: Tipuri de noduri n functie de rigiditatea acestora

Pentru modelele de analiz structural, n cazurile n care nodurile nu sunt rigide sau
articulate, cea mai bun reprezentare este prin intermediul unui resort pozitionat ntre
capetele
elementelor mbinate (spre exemplu ntre captul grinzii si stlp) n care rigiditatea la
rotire S este parametrul care asociaz momentului Mj din mbinare unei rotiri F a
nodului (rotirea absolut dintre elementele mbinate). Dac rigiditatea S este zero, nodul
devine articulat. Dac rigiditatea este infinit, nodul este perfect rigid. Pentru cazurile
intermediare devine semi-rigid. Reprezentarea acestor cazuri este fcut n Figura 5,
pentru cazul analizei liniar-elastice.

Figura 4: Modelarea nodurilor pentru analiza elastic

Desi n sine reprezint cazuri ideale, Eurocode 3 accept ca nodurile cu caracteristici
apropiate de cele articulate sau rigide s fie catalogate de drept articulate respectiv
rigide.
Clasificarea acestora se face practic prin comparatia obtinut pentru nod, cu rigiditatea
la ncovoiere a grinzii.
Dac structura este analizat printr-o analiz elastic-plastic sau rigid-plastic, atunci
trebuie s existe informatii si despre rezistenta la ncovoiere mbinrii. n principal
conteaz dac aceasta este mai mare sau nu dect cea a elementelor mbinate. Prin
aceasta se poate preciza care va fi ordinea de aparitie a articulatiilor plastice la
ncrcri extreme si formarea mecanismului de cedare. n functie de aceste elemente
se va face dimensionarea mbinrilor n mod disipativ sau nedisipativ (spre exemplu
prin cerintele speciale impuse de Eurocode 8). Din acest punct de vedere putem avea
mbinri total rezistente sau partial rezistente.
Termenul de total rezistent se refer la rezistenta mbinrii, n comparatie cu cea a
elementului mbinat. Dac rezistenta la ncovoiere a mbinrii este mai mare dect cea
a grinzii mbinate, atunci mbinarea este ncadrat n categoria mbinrilor total
rezistente. n mod normal modul de comportare al mbinrilor trebuie luat n considerare
n analiza structural prin influentele pe care le pot avea asupra eforturilor interne, ale
deformatiilor structurale si asupra mecanismului de cedare. Atunci cnd aceste efecte
sunt suficient de mici, acestea pot fi neglijate (nodurile cvasi-articulate sau cvasirigide). Pentru identificarea diferitelor tipuri de noduri, Eurocode 3-1.8 contine criterii de
clasificare, n functie de rigiditate si rezistent.

Clasificarea nodurilor dupa rigiditate

n functie de rigiditatea la rotire a nodului, acesta poate fi clasificat ca rigid, nominal
articulat sau semi-rigid, prin comparatia rigidittii initiale la rotire Sj,ini cu anumite valori
limit care depind de rigiditatea grinzii care este mbinat si de tipul cadrului din care
face parte.
zona 1 - Rigid, daca Sj,ini >
kbEIb/Lb
zona 2 - Semi-Rigid, daca 0.5
EIb/Lb < Sj,ini < kbEIb/Lb
zona 3 - Articulat, daca Sj,ini < 0.5
EIb/Lb
kb
= 8 pentru cadre unde sistemul
de contravntuiri reduce
deplasrile orizontale cu cel putin
80%,
kb
= 25 pentru alte cadre cu
conditia ca la fiecare etaj
Kb/Kc 0,1)
)Pentru cadre la care Kb/Kc < 0,1
mbinrile se clasific ca semirigide.
Kb este valoarea medie a Ib/Lb pentru toate grinzile de la partea superioar a acestui
etaj
Kc este valoarea medie a Ic/Lc pentru toti stlpii din acest etaj
Ib este momentul de inertie al ariei unei grinzi
Ic este momentul de inertie al ariei unui stlp
Lb este deschiderea grinzii (din ax n axul stlpului)
Lc este nltimea de etaj a stlpului.
Figura 5: Clasificarea nodurilor dup rigiditate
Nodurile articulate trebuie s fie capabile s transmit eforturile interne fr o
dezvoltare semnificativ a momentelor ncovoietoare care s afecteze elementele
structurale mbinate sau ntreaga structur. Un nod articulat trebuie s preia rotirile
rezultate din aplicarea eforturilor

2 .Imbinari cu suruburi

mbinrile structurale au rolul de a sigura transferul, total sau partial, al fortelor de

legtur ntre elementele pe care le conecteaz. n acest scop se pot folosi att mbinri
sudate ct si cele realizate cu suruburi. mbinrile cu suruburi au avantajul c se
realizeaz mai usor, iar atunci cnd se folosesc ca mbinri de montaj, pe santier,
permit mici adaptri dimensionale, n limita tolerantelor admise. La realizarea unei
mbinri cu suruburi se pot utiliza pentru prinderea pieselor de mbinat, pe lng
suruburi, elemente aditionale cum ar fi eclise, flanse sau plci de capt, corniere de
talp, etc. n toate cazurile suruburile au rolul de a fixa mecanic piesele interconectate.
Comportarea unei mbinri cu suruburi este complex, starea de tensiune n piesele
care se mbin, precum si eforturile ce actioneaz n suruburi, fiind dependente de
rigiditatea suruburilor si, respectiv de rigidittile elementelor aditionale care particip la
transferul fortelor de legtur. Din acest motiv, comportarea acestor mbinri nu poate fi
reprezentat n mod exact prin modele teoretice. Modelele de calcul utilizate pentru
calculul mbinrilor cu suruburi au n general un caracter semi-empiric, la baza lor stnd
deopotriv, ncercri experimentale, experienta acumulat n decursul timpului si
cunostintele teoretice. Un exemplu pentru o asemenea regul semi-empiric este dat n
clauza 3.6.1(4) din SR-EN1993-1-8: 2006, care precizeaz c rezistenta la forfecare a
suruburilor M12 si M14 trebuie calculat multiplicnd forta capabil la forfecare cu
coeficientul 0,85.
Caracteristicile suruburilor
Caracteristicile mecanice ale suruburilor folosite n mod curent n constructii metalice se
prezint n Tabelul 1. Toate grupele de suruburi pot fi utilizate pentru realizarea
mbinrilor solicitate preponderent la actiuni statice. Pentru mbinrile care lucreaz n
regim de oboseal se recomand suruburi din grupele 8.8 si 10.9, ntruct prezint
rezistent ridicat la oboseal si se caracterizeaz printr-o deformabilitate redus.
Tabelul1 Caracteristicile mecanice ale suruburilor

Cea mai slab sectiune a unui surub este portiunea filetat. Rezistenta unui surub este
de obicei calculat folosind sectiunea care lucreaz la ntindere (se mai numeste
sectiune activ), definit ca medie ntre diametrul mediu msurat la fundul filetului, dn si
diametrul mediu dm.

Mrimea suruburilor se defineste n functie de diametrul lor nominal d , lungimea total

a tijei si lungimea filetului.

Figura 6: Sectiunea transversal a surubului si sectiunea activ

Comportarea suruburilor n mbinare
Capacitatea portant a mbinrilor cu suruburi se determin considernd o distributie
simplificat a tensiunilor n zona mbinrii, stabilit pe baza observatiilor experimentale.
n functie de modul n care se transfer fortele de legtur ntre piesele mbinate, se
disting urmtoarele tipuri de mbinri cu suruburi.
1) mbinri care lucreaz la forfecare, la care deplasarea relativ a pieselor mbinate
este mpiedecat de tija surubului;
2) mbinri cu suruburi de nalt rezistent pretensionate, care lucreaz prin frecare;
piesele care se mbin sunt strnse ntre ele ca urmare a fortei de ntindere introdus n
surub printr-o strngere controlat. Transferul fortelor de legtur se realizeaz prin
efectul de frecare ce ia nastere ntre fetele pieselor n contact;
3) mbinri la care suruburile lucreaz la ntindere n tij.

Figura7: Modul de lucru al mbinrilor cu suruburi

Suruburi solicitate la forfecare
Suruburile solicitate predominant n regim static sunt cu strngere normal (la cheie).
Strngerea pieselor n mbinare este suficient pentru a produce o fort mic de frecare
ntre fetele n contact, astfel nct s se asigure capacitatea necesar pentru transferul
unor forte de intensitate reduse, fr lunecri n mbinare. Cresterea intensittii fortelor
care solicit mbinarea conduce la depsirea fortelor de frecare si va antrena lunecarea
pieselor pn la limita tolerantei dintre tija surubului si gaur. Odat consumat
lunecarea pieselor, dac forta continu s creasc, mbinarea va lucra n domeniul
elastic, pn n momentul n care se initiaz deformatii plastice, fie n tija surubului, fie
n peretele gurii, n zona de contact dintre acestea. Este posibil ca deformatiile plastice

s se initieze simultan n tij si n peretele gurii. Sunt posibile urmtoarele moduri de

cedare ale mbinrii:
Forfecarea tijei surubului
Cedare prin presiune pe gaur (plasticizare local asociat cu ovalizarea gurii)
Ruperea piesei n sectiunea net
Pentru suruburi pretensionate forta de pretensionare de calcul, Fp,Cd, folosit n
calcule, se determin conform:

Pentru mbinrile cu un singur plan de forfecare si un singur rnd de suruburi, suruburile

sunt prevzute cu saibe att sub piulit, ct si sub capul surubului. Forta capabil la
presiune pe gaur pentru fiecare surub este limitat la:

Alte valori de calcul ale rezistentei la forfecare n tij si presiune pe gaur sunt date n
SREN1993- 1-8: 2006, Tabelul 3.4, respectiv n Clauza 3.10.2 pentru ruperea piesei n
sectiunea net si reluate n tabelele de proiectare ale prezentei lucrri. Pentru
determinarea capacittii portante la rupere n sectiunea net a piesei se pot lua n
considerare dou mecanisme de cedare combinnd efectul de presiune pe gaur cu
efectul de ntindere n pies, diferentierea fcndu-se n functie de efectul dominant.
Modul de cedare depinde de dimensiunile mbinrii si de raportul rezistentelor dintre
materialul suruburilor si cel al pieselor conectate.
n cazul mbinrilor lungi la care distanta Lj dintre centrele suruburilor de capt,
msurat pe directia de transmitere a fortei (vezi Figura 4.17), este mai mare de 15d,
forta capabil la forfecare Fv,Rd a tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin
multiplicare cu un factor de reducere Lf, determinat prin:

Figura 8 mbinri lungi

mbinri cu suruburi de nalt rezistent pretensionate
n cazul unor ncrcri alternante, suruburile de nalt rezistent trebuie strnse la cel
putin 70% din rezistenta lor la rupere. Conform acestei metode, forta de legtur ntre
piesele mbinate se transfer prin frecarea dintre fetele n contact ale acestora. Clauza
3.4.1 din SR-EN1993-1-8: 2006, prevede trei categorii de mbinri cu suruburi
pretensionate, si anume B, C si E. Forta capabil a unui surub depinde de coeficientul
de frecare dintre suprafetele n contact , si de forta de strngere indus n surub Fp.C .
n Clauza 3.5 din norm se dau valori ale factorului , pentru diferite categorii de
suprafete n contact, variind ntre 0,2 si 0,5. Pentru alte tipuri de suprafete dect cele
specificate n norm, coeficientul de frecare poate fi obtinut prin ncercri
experimentale. Se folosesc saibe speciale pentru a mpiedeca detensionarea
suruburilor: o singur saib n cazul suruburilor din grupa 8.8, dispus fie sub capul
surubului fie sub piulit, respectiv 2 saibe pentru suruburile din grupa 10.9, dispuse sub
cap si sub piulit.

Figura 9 Surub de nalt rezistent pretensionat ntr-o mbinare care lucreaz prin
frecare.
Forta de ntindere introdus n surub n timpul montajului poate fi controlat folosind una
din urmtoarele metode:
1) Controlul momentului de strngere aplicat surubului prin intermediul unei chei
dinamometrice
2) Controlul strngerii prin intermediul unghiului de rotire aplicat piulitei dup
strngerea normal a acesteia; unghiul de rotire depinde de grosimea pachetului de
strns
3) Msurarea direct a efortului de ntindere din surub
4) Metoda combinat (se combin primele dou metode)
Rezistenta de calcul la lunecare a unui surub pretensionat din grupa 8.8 sau 10.9 se
determin prin formula:

ks este un coeficient dat n functie de tipul gurilor n care sunt introduse suruburile
n este numrul suprafetelor de frecare
este coeficientul de frecare obtinut fie prin ncercri specifice pentru suprafata de
frecare sau conform tabelului 3.7 din SR-EN 1993-1-8. depinde de clasa suprafetei de
frecare (A, B, C sau D). n conformitate cu prevederea 3.9.2 din SR-EN1993-1-8, forta
de pretensionare din surub
Fp.Cd nu se reduce atunci cnd asupra surubului, ca efect al solicitrii mbinrii se
aplic o fort de ntindere Ft concomitent cu forta de forfecare.

Explicatia acestui fenomen este urmtoarea (Leonardo - Cestruco, 2003): Datorit fortei
de pretensionare introdus n surub la montaj, piesele n contact si surubul se
deformeaz. Alungirea surubului b depinde de forta de pretensionare din surub Fp si
de contractia piesei p . Dac se aplic o fort de ntindere asupra surubului Ft,
aceasta se transmite mbinrii dup cum urmeaz: forta Fb se adaug fortei Fp , iar
forta Fj reduce forta de strngere a plcilor. Corespunztor relaxrii fortei, se reduce
deformatia p cu p,ext (vezi Figura 4.38). Presupunnd c raportul de rigiditate dintre
sectiunea surubului si sectiunea comprimat a pieselor comprimate este 1/8, rezult c
efortul maxim pe care l poate suporta un surub, nainte de deprtarea pieselor n
contact este:

n care lp este lungimea pachetului de strns, iar lb este lungimea surubului.

Figura 10 Modul de comportare al unui surub pretensionat supus la eforturi de

ntindere.

Studiu de caz
Sa se verifice prinderea unui stalp a unei console de sustinere a grinzii caii de
rulare. Se cunoaste ca:
-reactiunea maxima a grinzii pe consola este V=350kN
- prinderea consolei se realizeaza cu suruburi m 24 cu simbolul caracteristicilor
mecanice 5.6. rezistenta la calcul Rbi =210daN/cm2