Ana Blandiana

Suficient mie
Suficient mie nu mi-am fost niciodat,
Atrnnd mereu ca un fruct de o creang n vnt,
Ca de un arc ncordat, o sgeat,
Ca de propria sa etimologie, un cuvnt.
Ce-am nsemnat nainte de-a fi fost pe pmnt,
Ce sens visat de demult devenit speran uitat
M strbate srind peste rnd
i fcndu-i din mine dovad
i verig a unui mister amnat
Ca s continue diferit ns viu,
Pltind cu dobnd acelai pcat
Pe care i-l las motenire trziu,
Ca s-l nelegi i s-l pori mai bogat,
Numai tu, cititor nenscut, ca un fiu..