Sisfisc

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE
-BRA}OV-
Sistemul fiscal
SISTEMUL
FISCAL-
cosideratii teoretice privind trasaturile, functiile si dinamica acestuia
Ratiunea existentei si functionarii unui sistem fiscal in orice stat civilizat este - in
plan conceptual - asociata cu democratia si economia de piata. Factorul existential de
functionalitate al sistemului fiscal se regaseste in orice lege fundamentala a unei tari. In
Constitutia Romaniei ( 1991 ), la cap. 3 - Indatoririle fundamentale , art. 53 prevede :
Contributii financiare
( 1 ) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe , la
cheltuielile publice.
( 2 ) SISTEMUL legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a
sarcinilor FISCALE.
( 3 ) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in
situatii exceptionale.
Expresia in dinamica a SISTEMULUI FISCAL este POLITICA FISCALA.
Derularea POLITICII FISCALE se face prin perceperea de IMPOZITE SI TAXE.
1). COMPROMISURILE PRAGMATICE ALE POLITICII FISCALE.
Politica economica a unui stat se bazeaza , in mare masura , pe POLITICA
FINANCIARA, promovata prin Ministerul Finantelor sau o structura guvernamentala
similara ( ex. Departamentul Federal al Trezoreriei - in SUA ), precum si pe POLITICA
MONETARA SI VALUTARA, promovata de Banca Nationala ( Banca Centrala ).
POLITICA FINANCIARA are doua componente : politica fiscala si politica
bugetara. Politica fiscala a statului este sinonima cu puterea de a percepe impozite si
taxe, iar politica bugetara se exprima prin puterea de a cheltui bani colectati in folosul
comunitatii.
Politica monetara presupune stabilirea marimii masei si a ratelor dobanzii;
aceasta influenteaza investitiile care se fac in mijloacele de productie, precum si alte
cheltuieli a caror marime depinde de rata dobanzii.
Utilizand cele doua instrumente de politica macroeconomica, statul poate
influenta volumul total al cheltuielilor, rata de crestere si volumul productiei, nivelul de
ocupare al fortei de munca si somajul, nivelul preturilor si rata inflatiei cu care se
confrunta economia.
1

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Banca centrala stabileste politica monetara - rata dobanzilor - dar face acest
lucru independent de Guvern. Politica fiscala si bugetara - impozitele si cheltuielile
guvernamentale - este elaborata de catre executiv si legislativ ( acesta din urma prin
legile bugetare anuale ). Autoritatile monetare si fiscale, avand obiective diferite, isi
elaboreaza propria politica, in mod independent, fara a exista o stricta corelare a
acestora. Acest fapt reprezinta abordarea evolutiilor macroeconomice cu doua
parghii diferite .
Politica fiscala se bazeaza pe unele principii valabile in anumite situatii. Ea
NU CUNOASTE retete unice , universal valabile in orice tata si pentru orice
situatie. Altfel spus, politica fiscala nu se bazeaza pe standarde , pe norme
universal valabile ; situatii de criza identice ( inflatie, somaj , deficit bugetar etc. ) nu
se pot rezolva cu solutii aplicate in alta tara si nici chiar cu solutii aplicate in aceeasi
tara, dar intr-o alta perioada. In conditiile in care s-ar fi dovedit faptul ca reducerea
impozitelor contribuie la stimularea economisirii si la cresterea economica ,
permanent ar fi avut loc si ar avea loc reducerea de impozite ; s-ar ajunge in situatia ca ,
dupa o anumita perioada de timp, sa nu mai existe impozite, ceea ce este de
neconceput. Prin urmare, reducerea permanenta a impozitelor nu constituie o solutie
universal valabila , care se poate aplica fie pentru iesirea dintr-o situatie de criza, fie
pentru realizarea unor obiective mult dorite.
Sunt situatii in care, printre solutiile de rezolvare se enumera si cresterea
impozitelor, la fel de bine cum sunt si cazuri in care problemele unei economii, dintr-o
anumita perioada se realizeaza prin reducerea impozitelor. Analiza evolutiei nivelului
impozitului in fiecare tara reflecta un drum sinuos. Un exemplu concludent il ofera
Statele Unite ale Americii, unde cotele maxime de impozitatre a veniturilor populatiei au
cunoscut urmatoarea evolutie : 94% in timpul celui de-al doilea razboi mondial ; 70 %
in 1965 ; 50 % in 1982 ; 28 % in 1986 ; 31 % in 1990 si 40 % in 1993. Cu toate ca
Administratia Clinton a crescut cota de impozitare la 40 %, programul sau de guvernare
a fost apreciat ca necesar si oportun de marea majoritate a populatiei, iar masurile
intreprinse au contribuit la reducerea deficitului bugetar si - mai ales - la o crestere
economica semnificativa.
In general, se considera ca orice crestere a cotei de impozitare trebuie sa fie
insotita si de importante prevederi pentru imbunatatirea echitatii orizontale a sistemului
fiscal. Echitatea orizontala incearca sa incorporeze conceptele de corectitudine, de
dreptate. Potrivit acestui principiu, cei care sunt in esenta egali ( din punct de vedere al
veniturilor ) trebuie sa plateasca impozite egale. Posibilitatile de sustragere de la plata
impozitelor ( evaziunea fiscala ) trebuie reduse cat mai mult, iar diferitele surse de
venituri trebuie impozitate, pornindu-se de la o baza mai echitabila.
2). FISCALITATEA DUPA ANUL 1990
DETERMINANTELE ECONOMICE SI SOCIALE.
IN
ROMANIA
Dupa cum este cunoscut, statul isi procura veniturile necesare acoperirii
cheltuielilor publice, in cea mai mare parte, pe calea impozitelor si taxelor. Sunt situatii
in care introducerea sau modificarea unui impozit este impusa de realizarea unor

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
obiective de politica economica. Pe calea impozitelor si taxelor se poate stimula sau

frana dezvoltarea unor domenii de activitate, produse sau servicii, se pot impulsiona
sau restrange importurile anumitor bunuri / servicii.
Masurile de ordin fiscal sunt folosite in orice tara ca unul dintre cele mai
importante instrumente de influentare a activitatii economice, in special prin
stimularea dezvoltarii unor domenii de activitate, produse si servicii, prin promovarea
unor acte normative de acordare a unor facilitati fiscale.
In perioada 1990 - 2001 s-au emis in tara noastra numeroase facilitati fiscale in
scopul dezvoltarii activitatii economice, in special avand ca scop atragerea de capital
strain. Date fiind consecintele deosebit de complicate pe care le-au generat in plan
economic facilitatile fiscale acordate in perioada 1990 - 2000, abordarea lor este
dificila, deoarece nu numai ca nu s-a stimulat sectorial activitatea economica, nu s-a
stopat declinul economic , in plus aceste facilitati au fost folosite din plin, ca un
principal instrument de evaziune fiscala legala , pentru diminuarea sub umbrela
legii a veniturilor bugetare.
Astfel, parerea specialistilor in evaziune fiscala este ca, dupa 1990, un agent
economic care a valorificat din plin scaparile legislative, confuziile, ambiguitatile,
interpretarile diferite, chiar si diametral opuse, NU A AVUT NEVOIE de incalcarea
legii pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit si - intr-o masura mai mica de la plata TVA.
Confirmarea cea mai concludenta a acestui fapt o constituie existenta unui numar
insemnat de societati comerciale care , de la infiintare, de peste 10 - 12 ani, au fost si
sunt in pierdere.
PARADOXUL FISCAL expus este dat de faptul ca, in conditiile in care acestea
au inregistrat permanent pierderi ( de la infiintare si pana in prezent ) , au reusit sa-si
cumpere active - sa-si mareasca averea, patrimoniul - cu zeci , sute sau chiar mii de
miliarde de lei. Acest lucru numai in Romania a fost posibil. In nici o tara occidentala
nu se poate ca o societate sa inregistreze pierderi pe o perioada atat de mare, dar
simultan sa acumuleze un patrimoniu imens.
Consecintele in plan fiscal privind TVA , relativ la circulatia documentelor cu
regim special in mod ilegal, false sau contrafacute se cunosc in plan macroeconomic,
altfel spus existenta acestui fenomen este recunoscuta, dar dimensiunea si valoarea
evaziunii fiscale adiacente nu este - si nu poate fi - cuantificata.
Fie si numai sub aceste doua aspecte, respectiv slabiciunile cadrului legislativ
privind impozitul pe profit si TVA , valorificarea lor din plin de catre unii agenti
economici a deteriorat imaginea Romaniei sub aspectul fiscalitatii, respectiv o tara
cu legislatie fiscala impovaratoare si extrem de complicata .
Deci, realitatea este urmatoarea :
pentru investitorii corecti, legislatia fiscala nu este favorabila ;
contribuabilii corecti sunt supusi unor obligatii fiscale impovaratoare, ajunse la limita
suportabilitatii , astfel ca povara fiscala trebuie diminuata ; practic, trebuiesc suportate
si sarcinile fiscale ale evazionistilor.
Concluzia rezulta si din studiul realizat de Centrul Roman de Politici Economice
din cadrul Institutului National de Statistica, prezentat in 6.09.2001, care arata ca

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
economia subterana a reprezentat in anul 2000 aproximativ 45 % din produsul

intern brut ( PIB ) - sectorul oficial. In aceste conditii, bogatii fraudulosi devin si mai
bogati, in timp ce contribuabilii corecti suporta o povara fiscala tot mai mare, deci nu
este de mirare ca institutii internationale specializate au apreciat gradul de saracie al
populatiei la peste 50 %.
Un numar de 25 principale acte normative ( nu cu caracter punctual, acestea
fiind mult mai multe ) , prin care s-au acordat facilitati la plata obligatiilor bugetare in
perioada 1991 - 2000. acestea NU AU CONDUS EFECTIV LA CRESTEREA
ECONOMICA, CI LA DIMINUAREA TREPTATA A VENITURILOR
BUGETARE, pe calea evaziunii fiscale legale . Dincolo de necesitatea obiectiva si
in conditiile utilizarii in prea numeroase situatii a acestui instrument de politica
economica, acordarea de facilitati fiscale a generat numeroase si grave consecinte
negative in plan economic, astfel incat, idiferent de progresele consemnate in planul
armonizarii legislative spre standardele internationale si cerintele Uniunii Europene,
Comisia Europeana a concluzionat In octombrie 2002 ca ROMANIA NU ARE
INCA O ECONOMIE DE PIATA FUNCTIONALA .
In conditiile unei legislatii fiscale haotice si a amplificarii coruptiei in perioada
1990 - 2001 ( cu precadere in intervalul 1996 - 2000 ) s-a ajuns ca fiscalitatea si
legalitatea sa nu mai constituie efectiv o problema serioasa pentru unii din marii
afaceristi, CARE CONSIDERA CA UN AVOCAT BUN ESTE MAI PRESUS
DECAT ADEVARUL.
Chiar si numai din cele aratate mai sus - la care s-ar putea adauga multe altele, cu
diverse particularizari si exemple concrete - rezulta clar ca in aceasta perioada
IMPOZITELE NU S-AU MAI PUTUT FOLOSI EFECTIV CA UN
INSTRUMENT IMPORTANT DE DIRIJARE A ACTIVITATII ECONMICE.
Abia incepand cu anul 2001 se constata un adevarat proces de igienizare
legislativa in general si de reconstructie a sistemului fiscal in special,
concomitent cu relaxarea fiscala, este adevarat ca treptata , costrangerile bugetare
nepermitand o relaxare brusca. Aceasta reconstructie fiscala , cu atat mai mult cu
cat este ancorata la cerintele Uniunii Europene, urmeaza a genera - se doreste pana
la finele anului 2005 - UN SISTEM FISCAL PERFORMANT, FLEXIBIL SI
TRANSPARENT in relatia cu contribuabilii.
3). RATA FISCALITATII.
In actualul context economico - social ( expus mai sus ), interesant este ca
RATA FISCALITATII IN ROMANIA NU ESTE PRINTRE CELE MAI MARI, in
schimb sistemul de impozitare este foarte complicat, iar numarul de impozite, taxe
si contributii este exagerat.
Din punct de vedere economic, financiar si social este foarte important a se
cunoaste, in fiecare tara, care este partea din produsul intern brut preluata la
dispozitia statului prin intermediul impozitelor, respectiv care este nivelul fiscalitatii
sau gradul de fiscalitate.

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Produsul intern brut ( PIB ) reprezinta valoarea tuturor bunurilor finale si a

serviciilor realizate in cursul unui an calendaristic. Metaforic vorbind, PIB reprezinta
salariul unei tari , sau venitul global al acesteia.
Rata fiscalitatii ( Rf ) se calculeaza ca un raport intre totalul veniturilor fiscale
( Vf ) si produsul intern brut ( PIB ), dupa urmatoarea formula :
Vf
Rf = ----------- x 100,
PIB
in care :
Rf = rata fiscalitatii, care arata cat la suta din PIB este preluata la bugetul public
national ( bugetul consolidat ) cu ajutorul impozitelor, taxelor si contributiilor ;
Vf = totalul veniturilor fiscale, respectiv totalul incasarilor realizate intr-un an din
impozite, taxe si contributii ;
PIB= produsul intern brut realizat intr-un an.
Comparabilitatea nivelului ratei fiscalitatii intre diferite tari este o problema pe
cat de importanta, pe atat de dificila.
Dificultatea acestei comparabilitati intre diferite tari este data de faptul ca
determinarea ratei fiscalitatii nu se face pe baza unor elemente cu acelasi continut
fiscal.
In unele tari, in totalul veniturilor fiscale ( Vf ) sunt incluse si contributiile
pentru securitate sociala ( sau - la noi - CAS+fondul de somaj ), care au o destinatie
precisa, se regasesc intr-un buget distinct si care - efectiv - nu sunt venituri de natura
fiscala. In tara noastra, nu numai ca se intocmeste distinct bugetul asigurarilor sociale
de stat, dar in cadrul acestuia se evidentiaza distinct contributia la fondul pentru plata
ajutorului de somaj.
Un exemplu concret ( si de actualitate ) pentru tara noastra este urmatorul : in
conditiile actualei structuri a bugetului public national si a sistemului fiscal existent,
contributiile destinate bugetului asigurarilor sociale de sanatate NU sunt efectiv
obligatii bugetare de natura fiscala si, prin urmare, in nici un caz si sub nici o forma
nu pot fi amestecate , depersonalizate , puse in aceeasi oala cu veniturile
fiscale, in vederea calculului ratei fiscalitatii. ( Problema aparuta in mass - media la un
moment dat a fost ca excedentul la finele unui an al bugetului asigurarilor sociale de
sanatate s-ar fi folosit pentru acoperirea deficitului bugetului de stat. Ceea ce nu s-a
inteles este ca acest excedent a fost reportat pentru exercitiul bugetar al anului urmator
si nu s-a pus in aceeasi oala cu executia bugetului de stat, operatiunile respective
fiind specifice trezoreriei , deficitele de cont curent ale unor bugete, in interiorul
bugetului consolidat fiind acoperite temporar - ore sau zile - cu excedentele altor
bugete . Problema de actualitate care se pune este nu din punctul de vedere al includerii
- sau nu - in bugetul de stat, nici aspectele temporare privind lichiditatea fondului, ci
problematica gradului de incasare, respectiv modul de repartizare si controlul
fondului respectiv ).

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Am facut aceasta paranteza pentru a se intelege si mai bine problema noastra,

respectiv rata fiscalitatii este un indicator cu o adevarata / reala semnificatie in cazul in
care se iau in calcul numai veniturile fiscale ( fondul asigurarilor sociale de sanatate
nefiind venit de natura fiscala, cu alte cuvinte nefiind nici impozit, nici taxa, ci o
contributie cu destinatie precizata prin lege ).
Extinzand, se pune problema continutului indicatorului Vf - totalul veniturilor
fiscale, deoarece exista tari in care acestea sunt intelese ca identice cu totalul
veniturilor bugetare, iar in alte tari nici nu exista notiunea de contributii ( CAS, fond
somaj, fond sanatate, fond persoane cu handicap, fondul drumurilor, fondul pentru
invatamant, etc.).
Exemple :
In unele tari din cadrul Uniunii Europene ( Germania, Franta, Italia, Olanda ,
Belgia ), contributiile pentru securitate sociala ( prezente la noi in bugetul asigurarilor
sociale de stat , cu o lege bugetara anuala distincta ) , sunt incluse si detin o pondere
importanta in totalul veniturilor fiscale ( chiar pana la 30 - 40 % din totalul Vf ).
In alte tari , precum Canada, Finlanda, Danemarca, cheltuielile pentru securitate
sociala sunt, de asemenea, in totalul veniturilor fiscale, dar ponderea acestora este
foarte redusa ( 2 - 13 % din totalul Vf ) .
Exista si tari ca Australia, Noua Zeelanda in care nu exista astfel de contributii, iar
cheltuielile de protectie sociala se suporta din veniturile pur fiscale.
Cum aratam, in Romania nu se pune in prezent problema cotei unui impozit ( pe
profit, pe venit , TVA, accize ), care in unele cazuri sunt inferioare impunerii in alte
tari ( repetam - din punct de vedere al COTEI ), ci a numarului acestor obligatii de
plata.
Prin inductie si globalizare, se ridica probleme serioase privind asigurarea
comparabilitatii si COMPATIBILITATII nivelului fiscalitatii, respectiv a ratei
fiscalitatii de la un an la altul, deoarece s-a ajuns ca, in anumiti ani ( in special 1998 si
1999 ), in Romania sa existe 98 de feluri de obligatii bugetare ( impozite, taxe si
contributii ), dintre care numarul fondurilor speciale ajunsese la 28. Intr-o asemenea
situatie este fireasca imaginea unui investitor strain cu privire la nivelul fiscalitatii din
Romania, nu atat cotele de impozitare, cat numarul obligatiilor fiind considerat un
handicap pentru initierea si derularea unei afaceri ( am mai aratat exemplul SUA, in
care cresterea fiscalitatii din perioada Administratiei Clinton nu a generat recesiune ci dimpotriva - crestere economica sustinuta ).
Din cele expuse rezulta ca - in conditiile in care se asigura comparabilitatea si
compatibilitatea datelor, iar calculele se fac dupa o metodologie comuna, indicatorul
rata fiscalitatii poate fi folosit pentru comensurarea partii din PIB preluata la
dispozitia statului prin intermediul impozitelor si taxelor, respectiv pentru exprimarea
nivelului, gradului si ratei fiscalitatii, atat in aceeasi tara, de la o perioada la alta, cat
si de la o tara la alta, in acelasi an.
Deocamdata, cele doua elemente pe baza carora se determina acest indicator,
respectiv totalul veniturilor fiscale si produsul intern brut realizat intr-un an, contin
elemente diferite de la o tara la alta si se calculeaza diferit ; o metodologie comuna ar

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
presupune un sistem de contabilitate comun, reglementari comune privind modul de

deteminare si de calcul al obligatiilor, acest subiect putand fi pe larg dezbatut in
termenii conceptului de globalizare al economiei mondiale, cu adeptii si adversarii
sai.
Cu privire la rata fiscalitatii in Romania, de la un an la altul, tendinta este de
relaxare treptata, atat prin reasezarea cotelor de impozitare, cat si prin eliminarea
excesului de fonduri speciale, pe fondul realizarii aquis - ului cu Uniunea Europeana.
Comparabilitatea ratei fiscalitatii in Romania fata de celelalte tari ale Uniunii Europene
se face in prezent punctual , pe tipuri de impozite / taxe, cote si modalitati /
metodologii de calcul, realizarea comparabilitatii si compatibilitatii fiind - de fapt obiectul cap. 10 Impozitarea in negocierile de aderare a Romaniei la U.E.
In concluzie, indicatorul rata fiscalitatii in Romania va avea un trend
descrescator in urmatorii ani. Trebuie precizat ca aprecierea performantelor
SISTEMULUI FISCAL numai dupa acest indicator este insuficienta.
In caracterizarea unui sistem fiscal la un moment dat este relevant a se cunoaste
structura impozitelor, taxelor si a contributiilor bugetare , totodata modalitatile de
impunere, prin analiza lor putandu - se trage concluzii privind echitatea sistemului
fiscal. Pentru analiza structurii sistemului fiscal este necesar a se defini elementele de
compozitie ale sistemului si interoperabilitatea lor.
4). FISCALITATEA PRIN IMPOZITE, TAXE SI CONTRIBUTII.
Acest capitol s-a dorit a fi abordat in planul bugetului general consolidat si nu al
bugetului de stat sau al veniturilor fiscale ( cum am aratat anterior ), abordarea sa fiind
cea mai logica in acest fel - din punctul de vedere al contribuabilului - persoana
juridica sau fizica, intrucat acesta judeca sistemul in ansamblul sau si nu pe
bucatele : dari pentru bugetul de stat, dari pentru bugetul asigurarilor sociale
de stat, dari pentru bugetul local sau la fondurile speciale asa-zis independente .
Multitudinea acestor dari este de natura sa aduca la exasperare contribuabilul, care
nu mai realizeaza unde, ce si cat trebuie sa plateasca. Deci, este fireasca preocuparea
pentru simplificarea actualului sistem fiscal ( inteles in sens larg ).
Sub aspect teoretic, este necesar a se defini si intelege ce trebuie sa plateasca
( in prezent ) contribuabilul :
impozite ;
taxe ;
contributii .
4.1. DEOSEBIREA DINTRE IMPOZITE SI TAXE.
Intre impozit si taxa exista deosebiri esentiale, de neconfundat , atat din
punct de vedere semantic ( al sensului cuvintelor ), cat si din punctul de vedere al
continutului lor economic, al interpretarii fiscale.

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
4.1.1. Din punct de vedere semantic, deosebirea dintre impozit si taxa este pusa
in evidenta prin Dictionarul Explicativ al limbii romane, in care se arata :
impozitul reprezinta plata obligatorie stabilita prin lege pe care institutiile,
cetatenii , etc. o varsa din veniturile lor la bugetul statului ; dare ;
taxa constituie plata efectuata in favoarea bugetului de stat de catre diferite
persoane fizice sau juridice, in cazul cand acestea se bucura de anumite servicii sau
drepturi ; suma de bani care se plateste unor institutii in schimbul unor servicii prestate
sau al unor drepturi .
De mentionat ca aceste definitii prezentate in DEx ( editia 1996 ) sunt - in
acceptiunea legii - valabile pana la data de 1 ianuarie 2003 , cand a intrat in vigoare
Legea finantelor publice nr. 500 / 2002 si care redefineste notiunile de impozit ,
respectiv taxa ( art. 2 din lege ) :
impozit - prelevare obligatorie, fara contraprestatie si nerambursabila, efectuata
catre administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general ;
taxa - suma platita de o persoana fizica sau juridica, de regula, pentru serviciile
prestate acesteia de catre un agent economic, o institutie sau un serviciu public .
Dincolo de redefinirea acestor notiuni, esential de retinut este ca sensul semantic
nu s-a schimbat radical, caci impozitul este obligatoriu si nu presupune
contraprestatie, dar taxa presupune, de regula, contraprestatie sau se materializeaza
printr-un drept. Discutiile in plan semantic pot fi continuate pe teren jurisdictional ,
ceea ce nu face obiectul prezentului material.
Spre exemplu, pentru a stationa cu autoturismul intr-o parcare administrata de
municipalitate se plateste o taxa care, in acceptiunea DEx, reprezinta dreptul de a
stationa, iar in noua acceptiune nu ofera contraprestatie ( dar exista in textul legal
sintagma de regula ), insa taxa este instituita de autoritatea publica locala, aceasta
fiind in drept constitutional de a stabili taxe.
4.1.2. Din punct de vedere fiscal ( al continutului economic ), in cazul taxelor,
regula generala este ca o persoana juridica sau fizica, pentru orice taxa platita sa
beneficieze de un serviciu sau de un drept din partea statului ( administratiei publice ),
reprezentat de o institutie publica sau de un agent economic. Nivelul taxei depinde de
felul si de costul serviciului prestat, respectiv de cheltuielile pe care le suporta statul
pentru efectuarea serviciului respectiv. Taxele mai reprezinta si pretul dreptului de
folosinta acordat de stat unor persoane juridice / fizice pentru utilizarea unor bunuri ale
sale ( in exemplul dat anterior : stationarea cu autoturismul intr-o parcare apartinand
domeniului public al municipalitatii ).
In cazul impozitelor, prelevarea este obligatorie, nerambursabila si nu presupune
contraprestatie sau echivalent, nici direct si imediat, nici indirect sau ulterior.
Deci , in cazul taxelor, uzul serviciilor / drepturilor este optional, prin urmare
plata taxelor este benevola ( daca persoana fizica / juridica are nevoie sau nu, daca
doreste sau nu serviciul / dreptul respectiv ), pe cand in cazul impozitelor, plata

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
acestora nu este numai obligatorie, dar si stabilita prin lege sub aspectul cuantumului,
termenelor de plata, sanctiunilor in caz de neplata, executare silita, etc.
Pentru taxe , avem de-a face cu platitori, cu persoane fizice sau juridice care isi
achita contravaloarea unor servicii prestate de stat, pe cand in cazul impozitelor avem
de-a face cu contribuabili, respectiv cu persoane fizice / juridice obligate prin lege sa
plateasca impozite.
Trecerea la economia de piata si la autonomia economico - financiara a
autoritatilor publice locale impune, tot mai mult, existenta unei corelatii permanente
intre cheltuielile facute de stat si nivelul impozitelor si taxelor platite de contribuabili /
platitori pentru serviciile de care beneficiaza. Cuantumul impozitului se determina fie in
functie de volumul venitului impozabil, fie in functie de marimea materiei impozabile
pentru care statul urmareste limitarea sau reducerea cat mai mult a acesteia. Astfel, in
cazul impozitului, prestarea unui serviciu direct si imediat din partea statului lipseste cu
totul, pe cand pentru taxe se presteaza de catre stat un serviciu direct si pe cat posibil
imediat.
La impozite, termenele de plata se stabilesc in prealabil, in timp ce termenele
de plata ale taxelor se stabilesc , de regula , in momentul solicitarii sau chiar dupa
prestarea serviciilor ( imediat sau intr-un anumit termen, precis stabilit prin lege ).
4.2. DEOSEBIREA DINTRE IMPOZITE SI CONTRIBUTII.
Principalul rol al impozitelor este acela de a asigura colectarea la bugetul
consolidat a resurselor financiare necesare statului pentru efectuarea cheltuielilor
publice. Altfel exprimat, prin intermediul impozitelor, o parte importanta din produsul
intern brut se preia la dispozitia statului. Aici este demn de amintit ce prevad art. 137 si
138 din Constitutia Romaniei ( 1991 ), care arata :
Art. 137. Bugetul public national
( 1 ) Bugetul public national cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurarilor
sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, ale oraselor si ale judetelor.
( 2 ) Guvernul elaboreaza anual proiectul bugetului de stat si pe cel al
asigurarilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobarii Parlamentului.
( 3 ) Daca legea bugetului de stat si legea bugetului asigurarilor sociale de
stat nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar,
se aplica in continuare bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat ale
anului precedent. pana la adoptarea noilor bugete.
( 4 ) Bugetele locale se eleboreaza, se aproba si se executa in conditiile legii .
( 5 ) Nici o cheltuiala nu poate fi aprobata fara stbilirea sursei de finantare.
Art. 138. Impozite, taxe
( 1 ) Impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale
bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
( 2 ) Impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in
limitele si in conditiile legii .

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Am prezentat aceste prevederi constitutionale pentru a sublinia faptul, deosebit

de important in abordarea comparativa, a regimului juridic al impozitelor si
contributiilor, ca bugetul public national ( bugetul consolidat ) cuprinde :
bugetul de stat ;
bugetul asigurarilor sociale de stat ;
bugetele locale ale comunelor, oraselor si ale judetelor.
In vorbirea curenta, in general, nu se face distinctie intre impozite si
contributii , intrucat, pentru contribuabilul persoana fizica sau juridica, atat unele cat si
altele sunt dari , sunt obligatii de plata bugetare. Asa dupa cum am mai aratat, pentru
cel care are o obligatie de plata catre stat nu conteaza nici denumirea si nici pe ce
destinatii ajunge aceasta in bugetul public national. Pentru contribuabili, orice obligatie
de plata este privita cu dispret, care este direct proportional cu numarul si marimea
acestor dari . In Dictionarul Explicativ al limbii romane ( DEx ), cuvantul
contributie este definit ca fiind
1. Partea cu care cineva participa la o actiune sau la o cheltuiala comuna ;
aport. 2. Impozit ; bir. .
Totusi, din punct de vedere fiscal, intre impozit si contributie exista atat
unele deosebiri, cat si unele asemanari esentiale. In legatura cu contributiile, in
general, si cu cele pentru asigurarile sociale de stat, in special, sunt de facut mai multe
precizari. Sumele platite cu titlu de contributie pentru asigurarile sociale de stat nu
reprezinta sume economisite, puse deoparte, in mod individual de fiecare contribuabil
pentru asigurarea batranetilor. Ele reprezinta surse de venit la bugetul asigurarilor
sociale de stat si, prin urmare, se distribuie in functie de legea bugetului asigurarilor
sociale de stat. Dreptul la pensie, prevazut de art. 43 alin. ( 2 ) din Constitutie constituie
o forma de asistenta sociala si nu un drept de proprietate.
Legea fundamentala consacra principiul statului social care presupune, printre
altele, ideea de solidaritate intre membrii societatii. Potrivit art. 138 alin ( 1 ) din
Constitutie, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale
bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege si , prin urmare,
sumele retinute din salarii cu titlu de contributii la fondul asigurarilor sociale nu raman
in proprietatea contribuabililor, ci se redistribuie, potrivit legii, persoanelor indreptatite,
sub forma de pensii si ajutoare sociale. Aceasta optiune a legiuitorului isi gaseste
reazemul constitutional in dispozitiile textului din legea fundamentala care proclama
statul roman ca stat social , cu toate obligatiile care revin acestuia privind asigurarea
unui trai decent pentru toate categoriile sociale.
Contributiile sunt plati facute de persoanele fizice ( angajati ) si juridice
( angajatori ), pentru serviciile de asistenta sociala acordate de stat asiguratilor si pentru
pensiile de care acestia vor beneficia. Impozitele reprezinta plata baneasca obligatorie,
generala si definitiva efectuata de persoanele fizice si juridice, in favoarea bugetului de
stat, in cuanumul si la termenele precis stabilite de lege, fara obligatia din partea
statului de a presta platitorului un echivalent. In cazul impozitului, prestarea unui
serviciu lipseste cu totul, pe cand pentru contributiile platite se presteaza de catre stat
10

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
servicii de protectie sociala, in functie de necesitatile asiguratului ( contribuabilului ) si i

se acorda pensie, in mare masura, in functie si de contributiile virate pe seama acestuia,
atat de catre acesta, cat si de persoana juridica la care a fost angajat.
Atat la impozite, cat si la contributii, termenele de plata se stabilesc in prealabil.
In cazul contributiilor, in special pentru pensie, se urmareste a se asigura o corelatie
intre cuantumul sumelor achitate ( sub forma de contributie pentru pensie ) si cele
incasate ( sub forma de pensie ), pe parcursul vietii fiecarei persoane. La impozite,
problema se pune cu totul diferit : principiile de echitate fiscala se realizeaza prin
incasarea unor impozite in functie de puterea contributiva a fiecarei persoane fizice si
juridice ( in corelatie cu volumul veniturilor si averea detinuta ) si returnarea
( intoarcerea ) acestora - prein fenomenul repercusiunii - catre toti cetatenii ( deci nu
numai catre contribuabili ), in functie de situatia personala si familiala a fiecaruia.
In cazul impozitelor, in general, cei care platesc mai mult beneficiaza mai putin
de masurile de protectie sociala acordate de stat ( prin utilizarea impozitului respectiv ),
si invers : categoriile defavorizate ( persoane sarace, cu venituri mici ), care platesc
impozit in cuantum mai mic, sau nu platesc deloc, beneficiaza mai mult, fata de sumele
platite, prin masurile de protectie sociala acordate de stat. Altfel spus, in timp ce in
cazul contributiilor, in special ale celor pentru pensie, se urmareste stabilirea unei
corelatii intre sumele platite si cele incasate, distinct pentru fiecare persoana, pe
parcursul intregii vieti, in cazul impozitelor, raportul este invers : cei bogati si care
castiga mai mult trebuie sa achite impozite, in functie de puterea lor contributiva, in
beneficiul celor defavorizati, prin intermediul masurilor de protectie sociala intreprinse
de stat, infaptuite prin principiile de echitate fiscala, pe care se bazeaza sistemul fiscal.
Spre deosebire de impozite, in cazul contributiilor, asiguratii beneficiaza de servicii de
protectie sociala in mod direct si imediat, in situatia in care necesitatile o impun. Intre
sumele achitate, sub forma de contributii, si contravaloarea serviciilor de protectie
sociala, nu exista o corelatie la nivelul fiecarei persoane, cu toate ca se urmareste acest
lucru, cel putin in stabilirea si acordarea pensiilor.
Atat impozitul pe venitul din salarii, cat si contributiile pentru asigurarile sociale
se determina in functie de volumul veniturilor din munca, respectiv al veniturilor din
salarii. Ca elemente comune impozitelor si contributiilor se mai pot mentiona
urmatoarele : plata numai sub forma baneasca, obligatorie, generala si definitiva, in
cuantumul si la termenele stabilite prin lege.
Asiguratii sistemului public au dreptul, in afara de pensie, la :
indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca, cauzata de boli obisnuite sau
de accidente in afara muncii, boli profesionale si accidente de munca ;
prestatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca ;
indemnizatie pentru maternitate ;
indemnizatie pentru cresterea copilului sau ingrijirea copilului bolnav ;
ajutor de deces .
Constituirea fondurilor pentru asigurarea masurilor de protectie sociala se
realizeaza pe seama mai multor contributii, prevazute prin legislatia din tara noastra in
perioada actuala. Se remarca faptul ca acestea au crescut foarte mult dupa anul 1990,
11

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
atat ca numar, cat si din punct de vedere valoric. Astfel, numai contributia pentru
asigurarile sociale de stat ( CAS ) a ajuns in anul 2001, pana la cota de 45 % din totalul
veniturilor realizate de fiecare asigurat, care isi desfasoara activitatea in conditii
speciale de munca ( unitati miniere, activitati nucleare,aviatie civila, alte profesii
specifice ). De retinut ca, in timp ce in anul 2002 - 2003 cotele de CAS sunt intre 35 si
45 %, acestea erau in anul 1970 intre 9 si 14 %, fara alte contributii. Luand in calcul si
celelalte contributii introduse prin lege - numai pentru realizarea masurilor de protectie
sociala - se ajunge la o cota totala ( suportata de angajator si angajat ) de aproape 70 %
din baza lunara de calcul, care o constituie salariile individuale brute realizate lunar,
inclusiv sporurile si adaosurile.
In prezent s-a ajuns ca aceste dari , numite si contributii , sa constituie
o povara uriasa, atat pentru angajatori ( societati comerciale, etc .), cat si pentru
angajati ( salariati ).
Cauzele sunt numeroase, dintre care se pot enumera cele mai importante :
w crearea a numeroase institutii, mari consumatoare de fonduri bugetare, a caror
activitate fie se suprapune, fie nu isi justifica existenta ;
w cheltuirea irationala a unei importante parti a fondurilor bugetare ;
w principala cauza care a condus la cresterea poverii asupra contribuabililor o
constituie insa reducerea permanenta, dupa anul 1989, a numarului salariatilor,
concomitent cu cresterea numarului pensionarilor, somerilor si a persoanelor care
necesita masuri de protectie sociala ( copii strazii, cersetori, persoanele din caminele de
batrani, cele bolnave de cancer, SIDA, etc. ).
Potrivit Anuarului Statistic al Romaniei, in anul 1985 existau in tara noastra
7.661.300 de salariati si 1.948.100 de pensionari, deci de aproape 4 ori mai multi
salariati decat pensionari. In anul 1989 se ajunsese la aproape 8.000.000 salariati si
2.232.500 de pensionari, deci aproape de 3,6 ori mai multi salariati decat pensionari.
Insa, in anul 2000 s-a ajuns in situatia in care numarul pensionarilor, de 6.153.500, sa
depaseasca pe cel al salariatilor, de 4.623.000, deci cu 1.530.500 persoane, respectiv cu
peste 33 %. Daca la numarul pensionarilor mai adaugam si pe cel al somerilor, de peste
1.000.000, ca si pe cel al celorlalte categorii de persoane ( enumerate mai sus ), care
necesita masuri de protectie sociala, rezulta ca s-a ajuns in situatia deosebit de grava
in care un salariat trebuie sa mai contribuie cu fonduri ( indiferent cum sunt denumite
acestea, impozite, taxe, contributii ), pentru intretinerea a inca unei terte persoane. In
plus , mai trebuie avut in vedere un element foarte important, acela ca masurile de
protectie sociala sunt foarte diferite de la o persoana la alta. In timp ce, pentru o
persoana sanatoasa, fie ea si pensionar, cheltuielile cu protectia sociala sunt minime,
pentru o persoana suferinda de o boala curabila ( vindecabila ) se inregistreaza anumite
cheltuieli, oarecum reduse, in timp ce pentru o persoana suferinda de o boala incurabila,
acestea sunt mari sau foarte mari fata de celelalte categorii. Spre exemplu, in anul 2002,
pentru un copil bolnav de SIDA, cheltuielile lunare au fost de zeci de milioane de lei, in
conditiile in care numerosi salariati incasau efectiv un venit lunar net de sub 2,5
milioane lei. Profilaxia trebuie abordata la nivel de generatii, pe baza unui program
national al masurilor de sanatate pentru populatie si - in aceste conditii - cheltuielile cu
12

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
profilaxia vor fi mult mai mici decat cele cu terapia, de sute sau chiar de mii de ori mai
mari in cazul unor afectiuni.
Aspectele subliniate conduc la concluzia ca este importnt numarul persoanelor
intretinute de cei care muncesc ( populatia activa ), dar mai importanta este
marimea cheltuielilor necesare si efective pentru o asemenea persoana. Una este ca
cheltuielile de protectie sociala , necesare sau efectiv consumate, pentru o persoana ce
necesita masuri de protectie sociala ( excluzand pensiile ), sa fie de cateva zeci sau sute
de mii de lei lunar ( ca medie, pentru spitalizari, medicamente, etc.) si alta este ca
acestea sa fie de zeci de milioane de lei lunar, pecum in cazul copiilor bolnavi de SIDA
sau pentru anumite persoane suferinde de diabet intr-o stare avansata. Ca urmare,
masurile profilactice sunt decisive in asigurarea sanatatii populatiei si , in mod deosebit,
a generatiilor ce urmeaza. Sunt natiuni care cheltuiesc mult cu tratamentele profilactice,
dar care au populatia cu un grad ridicat de sanatate, generand cheltuieli reduse cu
tratamentele terapeutice, in timp ce alte natiuni cheltuiesc putin cu profilaxia, dar ajung
ca o mate parte din populatie sa fie suferinda de boli grave sau incurabile, care
genereaza cheltuieli semnificative de protectie sociala.
Problema este deosebit de complexa si a fost analizata numai prin prisma
cauzelor care pot conduce la povara contributiilor care, alaturi de povara
impozitelor , conduce la povara obligatiilor bugetare , privita atat din punctul de
vedere al contribuabilului, cat si din punctul de vedere al statului, care este
constrans bugetar spre a reliza efectiv protectia sociala.
Din acest motiv, trebuie inteleasa la adevarata ei semnificatie reducerea cu circa
5 % a contributiilor cu protectia sociala in anul 2003, chiar daca aceste contributii
sunt in continuare deosebit de mari prin comparatie cu tarile dezvoltate, insa numarul
beneficiarilor si marimea cheltuielilor de protectie sociala in Romania nu permit
actualmente o relaxare mai rapida.
Am subliniat aceste aspecte pentru a se intelege cat mai bine problemele dificile
de ordin macroeconomic ce se ridica referitor la modul in care se asigura veniturile
bugetului public national ( bugetul consolidat ) , necesare exercitarii rolului si functiilor
statului, respectiv :
printr-un singur buget, pe calea impozitelor generale, sau,
prin doua bugete, respectiv bugetul de stat, ale carui venituri se obtin in proportie
covarsitoare pe seama impozitelor si txelor, precum si bugetul asigurarilor sociale de
stat, ale carui venituri se obtin pe calea contributiilor.
5). CLASIFICAREA
TAXELOR.
METODOLOGICA
IMPOZITELOR
SI
Facand abstractie de sistemul de protectie sociala si de sistemul asigurarilor

sociale de sanatate, altfel spus in sistemul fiscal inteles in sens restrans, veniturile
bugetului de stat ( ale administratiei centrale de stat ) cuprind veniturile fiscale,
veniturile nefiscale, veniturile din capital, donatii si sponsorizari, alte incasari.
13

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Ponderea veniturilor anuale ale administratiei centrale o constituie veniturile

fiscale ( de regula, peste 95 % ), reprezentate prin impozite si taxe, in literatura de
specialitate fiind general acceptata urmatoarea clasificare teoretico - metodologica :
5.1. Dupa trasaturile de fond si forma :
5.1.1. impozite directe, din care :
impozite reale : - impozitul funciar ;
- impozitul pe cladiri ;
- impozitul pe activitatile industriale,
comerciale ,
profesiile
libere ;
- impozitul pe capitalul mobiliar / banesc ;
impozite personale : - impozite pe venit ( ale persoanelor fizice,
ale societatilor de capital );
- impozite pe avere ( pe averea propriu zisa,
pe circulatia averii, pe sporul de
avere ).
5.1.2. impozite indirecte, din care :
taxe de consumatie ;
venituri de monopol fiscal ;
taxe vamale ;
taxe de timbru si de inregistrare.
5.2. Dupa obiectul impunerii :
5.2.1. impozite pe venit ;
5.2.2. impozite pe avere ;
5.2.3. impozite pe cheltuieli.
5.3. Dupa scopul urmarit :
5.3.1. impozite financiare ;
5.3.2. impozite de ordine .
5.4. Dupa frecventa cu care se realizeaza :
5.4.1. impozite permanente ( ordinare ) ;
5.4.2. impozite incidentale ( extraordinare ).
5.5. Dupa institutia care le administreaza :

5.5.1. in statele de tip federal :
impozite federale ;
impozite ale statelor / provinciilor / regiunilor ;
impozite locale ;
5.5.2. in statele de tip unitar :
impozite ale administratiei centrale de stat ;
14

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
impozite locale ( venituri proprii ale localitatilor ).
Cea mai uzitata clasificare a impozitelor ( taxele fiind incluse in termenul generic
de impozite ) este cea privind impozitele directe si indirecte, care reprezinta de altfel si
ponderea veniturilor din Legea bugetului de stat nr. 743 / 2001, aferenta exercitiului
bugetar al anului 2002, respectiv :
impozite directe, din care :
- impozitul pe profit ;
- impozitul pe venit .
impozite indirecte, din care :
- taxa pe valoarea adaugata ( TVA ) ;
- accizele ( taxe speciale de consumatie ) ;
- taxele vamale.
Aceasta clasificare a fost amintita deoarece ea are cea mai mare relevanta
practica ( reprezinta ponderea ) la explicarea si implicatiile fiscalitatii, metode de
impunere, determinarea si modul de percepere a impozitelor.
6). IMPOZITAREA - IMPLICATII SI EXPLICATII.
6.1. NUMARUL SI TIPUL IMPOZITELOR.
Utilizarea unui singur impozit a fost sustinuta inca din secolul al XVIII - lea si a
avut adepti chiar si pana in anii 1970 - 1980, dar ideile privind materia impozabila,
ramurile economice, cota de impozitare, nu si - au gasit acoperire practica asupra
intregului spectru economic. Asemenea idei, prin care s-a sustinut sau se mai poate
sustine aplicarea unui singur impozit, nu s-au aplicat niciodata, in nici o tara, nici chiar
experimental si deci este inutila dezvoltarea acestei probleme.
Utilizarea mai multor impozite este o problema foarte complicata, sub aspectul
stabilirii numarului si felului ( tipului ) de impozite utilizate pentru realizarea

obiectivelor de politica financiara, implicit economico - sociala.
Altfel spus, cu toate ca in practica s-a ajuns sa se utilizeze un numar mare de
impozite, nu s-a reusit nici in aceste conditii sa se realizeze obiectivele micro- si
macroeconomice de natura :
- asigurarii veniturilor necesare ;
- infaptuirii principiilor de echitate sociala si fiscala ;
- reducerea evaziunii fiscale, eliminarea contrabandei si scoaterea la lumina a
economiei subterane ;
- franarea consumului de produse si servicii daunatoare sanatatii populatiei
( tutun, alcool, droguri, prostitutie ) ;
15

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
- stimularea dezvoltarii unor domenii de activitate ( ex. tehnologia informatiei,

agricultura, activitatea de cercetare, etc. ).
Masurile de restructurare a sistemului fiscal trebuie sa conduca in perspectiva la
asigurarea stabilitatii legislative, astfel incat legislatia sa contina reglementari clare,
precise si la modul imperativ, una din cerintele de ordin financiar cele mai importante
pe care trebuie sa le indeplineasca impozitarea.
6.2. PRINCIPIUL COMODITATII PERCEPERII IMPOZITELOR.
Acest principiu a fost si este prezent la impozitare, in sensul ca exista
divergenta dintre stat si contribuabil asupra convenabilitatii, pentru contribuabil in
functie de posibilitati , iar pentru stat cat mai repede posibil .
Spre exemplu, la impozitul pe venitul din salarii, legiuitorul a dispus, in general,
ca termenul de plata este data la care se face plata chenzinei a doua ( lichidarea ) , deci
legiuitorul nu a lasat ragaz nici chiar o zi platitorului in achitarea impozitului pe
venitul din salarii. Practica este insa uneori alta, deoarece sunt multe societati care
platesc angajatilor drepturile cuvenite, dar uita sa plateasca la timp suma cuvenita
statului. In acest exemplu, performanta sistemului fiscal este redusa, deoarece
caracterul imperativ al legii nu se respecta, idiferent de regimul sanctionatoriu existent.
La TVA si accize s-a fixat ca termen de plata data de 25 a lunii urmatoare pentru
luna expirata. Din punctul de vedere al bugetului de stat, aceste surse de venit ar trebui
incasate in prima zi a lunii urmatoare. Acest lucru nu este totusi posibil, deoarece - dupa
expirarea lunii - este necesara o perioada de 10 - 15 zile pentru definitivarea situatiei
financiar - contabile, balanta de verificare, intocmirea declaratiilor / deconturilor si a
ordinelor de plata pentru decontare la organul fiscal sau la banca.
6.3. RAPORTUL IMPOZITE DIRECTE / INDIRECTE SI ECHITATEA
FISCALA.
Impozitele directe sunt percepute de la persoanele fizice si juridice, obligate
prin lege la plata acestora. Denumirea de impozite directe vine de la faptul ca un
asemenea impozit duce la tinta , cel care are de platit ia cunostinta direct si anticipat
( potrivit legii ), inainte de termenul de plata, de venitul sau averea supusa impozitarii,
de cotele de impozit prevazute pentru calcul. Organul fiscal cunoaste atat suportatorul,
cat si platitorul impozitului.
Impozitele indirecte, fiind continute in pretul marfurilor si in tariful serviciilor,
nu pot fi cunoscute cu anticipatie. Altfel spus, impozitele indirecte, fiind invizibile
sau ascunse in pretul final, populatia nu are de unde sa stie care sunt produsele /
serviciile care contin impozite indirecte si cat de mari sunt acestea, respectiv cat este
impozitul care se plateste urmare cumpararii. Statul va incasa aceste impozite, dar nu
direct de la suportatorii acestora, ci indirect, prin interpusi, respectiv prin persoanele
juridice ( societati comerciale ) si fizice ( autorizate sa desfasoare anumite activitati ),
care vand produse si / sau presteaza servicii supuse acestei categorii de impozite
16

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
indirecte, dintre care cele mai relevante sunt ( cum am aratat la cap. 5 ) - TVA si
accizele. Deci, denumirea de indirecte provine de la faptul ca statul nu are
posibilitatea sa stabileasca nominal aceasta categorie de impozite, in mod direct si pe
fiecare persoana.
In acest context, impozitele directe, fiind obligatii nominative, avand cuantum si
termen de plata precis stabilite, fiind cunoscute din timp de contribuabil, sunt - teoretic
- mult mai echitabile decat impozitele indirecte.
Cu toate acestea, tendinta generala - in toate statele lumii - este de extindere a
impozitelor indirecte, atat din punct de vedere al numarului de impozite aplicate, cat si
a marimii acestora.
Impozitele indirecte au dublu scop :
procurarea necesarului in continua crestere a veniturilor bugetare, care nu pot fi
asigurate numai pe calea impozitelor directe ;
franarea consumului unor bunuri si servicii din partea populatiei, bunuri si servicii
al caror consum, in special excesiv, este daunator ( alcool, tutun, jocuri de noroc, etc. ).
Tendinta actuala a fiscalitatii din Rom!nia este aceeasi, motivat de faptul ca
relaxarea fiscala treptata se doreste a se aplica asupra impozitului pe venit ( prin
scaderea treptata a cotelor de impozitare ), concomitent cu cresterea in volum absolut
a veniturilor bugetare, pe seama cresterii masei impozabile, imbunatatirii sistemului de
control fiscal si - nu in ultimul rand - pe accentuarea impozitarii viciilor si luxului ,
respectiv cresterea taxelor speciale de consumatie spre nivelurile practicate in tarile
Uniunii Europene.
Aceasta politica fiscala trebuie inteleasa ca parte a unei politici economico sociale de perspectiva si nu stricto - senso . Inechitatea fiscala in cazul accizelor
inseamna de fapt o masura de profilaxie sociala in ceea ce priveste sanatatea
populatiei ( consumul exagerat de alcool si tutun, lipsa de control asupra consumului de
droguri si a fenomenului de prostitutie ducand ulterior la cheltuieli bugetare mult
majorate - cum am aratat la cap. 4 de mai sus ).
Ca si concluzie asupra impozitarii, un sistem fiscal nu poate - si nu va fi
niciodata - PERFECT ECHITABIL, deoarece in aplicarea lui intervin o multime de
factori variabili, ilustrati prin faptul ca nici averea , nici veniturile si nici necesitatile
contribuabililor nu vor fi niciodata aceleasi.
7). METODE DE IMPUNERE.
Practica fiscala cunoaste doua metode principale de impunere ;
impunerea in suma fixa ( capitatia ) ;
impunerea in cote procentuale .
7.1. IMPUNEREA IN SUMA FIXA .
Capitatia este un impozit, sub forma de cote fixe, pe cap de locuitor. De regula,
capitatia este prezentata :
17

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
- ca un impozit practicat in oranduirea feudala si in primele stadii de dezvoltare a

capitalismului ;
- ca sistemul de impozitare cel mai inechitabil, deoarece nu tine seama nici de
marimea venitului, nici de marimea averii si nici de situatia personala a contribuabilului.
Presupunand ca venitul minim lunar ( net ) ar fi de 2,5 milioane lei, iar capitatia
ar fi de 1 milion lei, s-ar putea arata ca :
- cu cat venitul este mai mic, cu atat povara fiscala este mai mare ; in cazul
ipotetic prezentat, o persoana cu venitul minim ar ramane cu 1,5 milioane lei, iar o
persoana cu un venit de 100 milioane lei plateste tot 1 milion lei, deci ramane cu 99
milioane lei ;
- impunerea in suma fixa ( capitatia ) genereaza cote de impozitare regresive ; pe
masura ce cresc veniturile, scad cotele de impozitare.
Avand in vedere gravele inechitati pe care le produce, capitatia nu mai este in
prezent folosita ca metoda de impozitare. Exceptia intareste regula, prin incercarea
guvernarii Tatcher in anul 1990 de a introduce acest tip de impozitare, in scopul de a
limita cheltuielile administratiei de stat britanice. Reactia populatiei fata de acest sistem
de impozitare a condus la esecul guvernarii Tatcher in Marea Britanie, inlaturata de la
putere dupa 11 ani.
7.2. IMPUNEREA IN COTE PROCENTUALE.
In prezent, tarile avansate sunt preocupate tot mai mult de stabilirea impozitului
datorat de fiecare persoana, in conditiile asigurarii unei cat mai reale echitati fiscale.
Impunerea in cote procentuale are mai multe forme :
7.2.1. impunerea in cote proportionale ;
7.2.2. impunerea in cote progresive , respectiv :
cote progresive simple ( globale ) ;
cote progresive compuse ;
7.2.3. impunerea in cote regresive.
7.2.1. Impunerea in cote proportionale consta in faptul ca toti contribuabilii
sunt obligati sa plateasca aceeasi cota de impozit ; prin urmare, cota de impunere ( care
exprima raportul dintre impozitul total si veniturile totale ) este aceeasi pentru toate
veniturile din aceeasi sursa ( impozit pe profit, impozit pe dividende, TVA, impozit pe
cladiri ).
Neajunsul teoretic al impunerii in cote proportionale este ca nu tine seama de
puterea contributiva, intr-o masura cat mai apropiata de cresterea veniturilor / averii.
Altfel spus, cu cat venitul impozabil este mai mare, cu atat mai mult acesta
ramane , in cifre absolute , la dispozitia contribuabilului.
7.2.2. Impunerea in cote progresive consta in faptul ca ia o parte ( o cota ) mai
mare din venitul unei persoane fizice / juridice, pe masura ce acesta creste.
18

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
In cadrul acestei forme de impozitare, procentul de impozit creste pe masura ce

creste si venitul. Ca urmare, ponderea impozitului in venit nu este constanta.
Acest sistem de impozitare in cote progresive se bazeaza mai mult pe cei bogati,
pe cand un sistem cu cote regresive face invers. Termenul de progresiv nu trebuie
interpretat emotional sau social - politic ; mai precis, ceea ce este caracteristic
impunerii in cote progresive este faptul ca nivelul cotei impozitului nu ramane constant,
ci creste pe masura sporirii materiei impozabile .
Cotele progresive pot creste fie constant ( cote progresive simple ), fie variabil
( cote progresive compuse ).
Tendinta generala pe plan international este folosirea tot mai preponderenta a
cotelor progresive compuse, cum de altfel acest sistem se aplica si in cazul impozitului
pe venit in Romania ( anul 2001 fiind al doilea an fiscal de aplicare a acestui impozit ).
7.2.3. Impunerea in cote regresive consta in faptul ca impozitul raportat la
totalul venitului scade pe masura ce venitul creste.
Din cauza inechitatilor fiscale pe care le genereaza, impunerea in cote regresive
nu se aplica in cazul impozitelor directe.
Situatia se schimba radical in cazul impozitelor indirecte si metoda de impunere
se aplica in cazul acestora : TVA, accize , taxe vamale, taxe pentru jocuri de noroc,
etc. In cazul acestor impozite, important este faptul ca aceeasi marfa ( produs sau
serviciu ) are acelasi pret pentru toti cumparatorii, impozitul fiind inclus in acest pret,
stimulandu-se pe aceasta cale producerea de marfuri superioare calitativ.
8). DETERMINAREA SI PERCEPEREA IMPOZITELOR.
Prin fiecare lege anuala a bugetului de stat se stabilesc atat cheltuielile pe care
le are de facut statul, cat si veniturile necesare pentru acoperirea cheltuielilor.
Cunoscand cheltuielile pe care le are de facut statul intr-un an, se pune problema gasirii
cailor si mijloacelor prin care sa se asigure veniturile necesare acoperirii cheltuielilor
( uneori, diferenta nu este acoperita integral si astfel vorbim de deficitul bugetar ).
Asigurarea egalitatii dintre cheltuielile si veniturile bugetare ( echilibrarea bugetului )
este o operatiune complexa, care necesita numeroase analize si calcule teoretice, atat la
partea de cheltuieli, cat si la partea de venituri. In stabilirea veniturilor ( obtinute in cea
mai mare parte pe calea impozitelor ), necesare bugetului de stat intr-un an, exista doua
metode de stabilire a impozitelor :
prin aplicarea impozitelor de repartitie ;
prin aplicarea impozitelor de cotitate.
8.1. IMPOZITELE DE REPARTITIE.

Acest tip de impozite se caracterizeaza prin faptul ca pornesc de sus in jos ,
respectiv de la stabilirea veniturilor de incasat, pe calea impozitelor, la nivelul
cheltuielilor bugetare ( pe intregul buget consolidat ), dupa care are loc repartitia
19

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
( distribuirea, impartirea, repartizarea ) acestora, dupa diferite criterii, pe unitati

administrativ - teritoriale. La unitatile administrativ - teritoriale ( judete, orase si
comune ) se iau masuri pentru a se asigura incasarea volumului de impozite
repartizate .
O asemenea problema este foarte greu de rezolvat, avand in vedere ca impozitele
sunt stabilite prin lege, iar in raza teritoriala a fiecarei unitati teritorial - administrative
exista o materie impozabila determinata, pe baza careia, aplicand impozitele prevazute
de lege, rezulta un anumit volum de impozite de incasat. Acest volum de impozite de
incasat nu poate fi influentat de unitatile administrativ - teritoriale, cu unele exceptii
privind impozitele si taxele locale ; mai precis, unitatile administrativ - teritoriale au
unele competente, intre anumite limite si numai pentru unele impozite / taxe locale, de a
putea majora sau reduce nivelul impozitelor pentru materia impozabila din raza lor de
activitate ( ex. impozitul pe cladiri, taxa de teren ).
Modul de stabilire a volumului impozitelor de incasat prin aplicarea impozitelor de
repartitie sau de sus in jos nu are justificare economica si nu asigura realizarea
principiilor de echitate fiscala, fapt pentru care nu se mai aplica de mult timp.
Impozitele de repartitie s-au practicat in perioada feudalismului si in primele stadii de
dezvoltare a capitalismului.
8.2. IMPOZITELE DE COTITATE.
Impozitele de cotitate se caracterizeaza prin faptul ca pornesc de jos in sus ,
adica prin stabilirea impozitului datorat de fiecare contribuabil, insumarea acestora pe
fiecare unitate administrativ - teritoriala, dupa care are loc centralizarea acestora la
nivelul intregii tari. In Dictionarul Explicativ al limbii romane ( Dex ), cuvantul
cotitate este definit in sensul de valoare la care se ridica partea fiecaruia dintr-un
intreg .
Deci, stabilirea veniturilor bugetare din impozite, pe baza impozitelor de cotitate
se bazeaza pe stabilirea impozitului datorat de fiecare contribuabil ( privit ca parte dintrun intreg ), in functie de averea sau veniturile obtinute si modul de impozitare a
acestora, conform prevederilor legale in vigoare. Stabilirea veniturilor bugetare din
impozite, pe baza impozitelor de cotitate, are justificare economica si se realizeaza
prin infaptuirea principiilor de echitate fiscala.
Denumirile de impozite de repartitie si impozite de cotitate sunt notiuni cu
caracter strict teoretic si servind unor considerente de ordin metodologic , la
estimarea veniturilor bugetului consolidat, pentru a stabili si departaja acele
impozite irationale ce pot interveni in estimarile care privesc proiectul unei legi
bugetare.
8.3. INCASAREA IMPOZITELOR DE CATRE ORGANELE FISCALE.
8.3.1. Prin deplasarea platitorului la organele fiscale.
20

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Aceasta forma de incasare este in continuare folosita , dar pe scara din ce in ce

mai redusa ( avem de-a face cu asa - numitul impozit portabil ). In conditiile
perfectionarii mijloacelor si instrumentelor de plata, cand platile in numerar ajung sa
detina o pondere tot mai mica in totalul operatiunilor de plati, cand banii electronici
capata o folosinta tot mai mare, plata impozitelor se va face tot mai putin prin
deplasarea platitorului la sediul organului fiscal. De fapt, o asemenea obligatie de
efectuare a platii in numerar de catre contribuabil, la sediul organului fiscal, pe langa
faptul ca nu mai este prevazuta de lege, nu mai este nici indicata, devenind greoaie,
costisitoare ca timp si stresanta , atat pentru contribuabil, cat si pentru organul fiscal.
Prin lege se prevede obligatia contribuabililor de a-si achita integral si la termenul
legal obligatiile de plata bugetare. Atat legislatia fiscala , cat si legislatia bancara pun un
accent tot mai mare pe folosirea mijloacelor si instrumentelor moderne de plata, inclusiv
de la domiciliu / sediu, prin INTERNET. In aceste conditii se schimba sensul si
continutul asa-numitului impozit portabil , care trebuie inteles ca acel impozit pentru
care se prevede, prin lege , obligatia platitorului de a-si achita , din proprie initiativa,
obligatiile de plata, prin folosirea mijloacelor si instrumentelor moderne de plata.
Legislatia fiscala in schimbare are in vedere de a elimina cat mai mult contactul
direct intre platitor si organul fiscal, dar sub aspectul operatiunilor cu numerar si al
obligatiilor de natura declarativa ( declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul
de stat, deconturile lunare de TVA ), in scopul facilitarii timpului existent spre un
contact direct si permanent la acordarea de asistenta fiscala.
8.3.2. Prin deplasarea organului fiscal la sediul sau domiciliul platitorului.
In tarile dezvoltate, prin legislatia fiscala nu se mai prevad impozite pentru a
caror incasare organele fiscale sunt obligate sa se deplaseze la sediul / domiciliul
platitorului. Nici in tara noastra nu se mai prevede o asemenea obligatie pentru organele
fiscale. Chiar si in cazurile in care se constata restante mari la plata obligatiilor
bugetare, organele fiscale intreprind, de la propriul sediu, toate masurile procedurale
privind executarea silita.
Cazurile in care are loc deplasarea organului fiscal la sediul / domiciliul
contribuabilului sunt destinate efectuarii controlului fiscal, combaterii evaziunii
fiscale, punerii de sigilii pentru suspendarea activitatii, sechestrarii si vanzarii unor
active in cazul masurilor de executare silita.
8.4. RETINEREA LA SURSA SAU STOPAJUL LA SURSA .
In practica fiscala, metoda de calcul si retinere la sursa a impozitului datorat este
folosita in mod curent sub denumirea de stopaj la sursa , iar pentru nerespectarea
procedurilor legate de aceasta metoda de calcul, legislatia prevede sanctiuni speciale.
Stopajul la sursa consta in calculul si retinerea impozitului de catre platitorul
veniturilor bugetare ( de regula, pesoana juridica ), din drepturile cuvenite unei
persoane fizice / altei persoane juridice, care are calitatea de suportator al
21

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
impozitului. Platitorul are obligatia de virare a impozitului la termenele si pe

destinatiile prevazute de lege.
Calculul si retinerea la sursa, respectiv stopajul la sursa se face pentru
numeroase obligatii de plata bugetare, precum :
venituri din salarii ;
dividende distribuite persoanelor fizice si juridice ;
veniturile obtinute din jocurile de noroc ;
veniturile din pensii, dupa deducerea sumei neimpozabile prevazute de lege ;
contributiile la sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale de stat.
Spre exemplu, platitorii de salarii ( angajatorii ) sunt obligati ca pentru toti
salariatii lor ( angajati ), carora le achita venituri de natura salariala, sa le calculeze si sa
le retina din venitul cuvenit acestora impozitul datorat si sa-l vireze la bugetul de stat,
in termenul si pe destinatiile legal prevazute. Practica fiscala demonstreaza ca , in
general, notiunea de retinere la sursa sau de stopaj la sursa nu este cunoscuta
suficient si nu este inteleasa corect, numerosi agenti economici intrand sub incidenta
sanctiunilor instituite prin lege.
Sa presupunem ca un agent economic are 8.000 de salariati. In conditiile in care
legea dispune calculul, retinerea si virarea impozitului prin stopaj la sursa, se
procedeaza dupa cum urmeaza :
1. Prin serviciul de specialitate ( salarizare ) se determina venitul brut cuvenit fiecarui
salariat, care constituie si baza de impozitare .
2. Din venitul brut se calculeaza si se retin toate obligatiile bugetare ( impozite,
contributii ), cele de natura contraventionala ( amenzi ), civila ( pensie alimentara, chirii,
rate, etc. ), in ordinea si dupa metodologia legala, dupa care acestea se centralizeaza pe
destinatiile prevazute de lege.
3. Cu ocazia platii salariilor, angajatorul ( societatea comerciala ) vireaza impozitul pe
venit, ca de altfel si celelalte obligatii catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale
de stat si fondurile speciale. Ceea ce este de retinut, efectuarea unor asemenea calcule
si operatiuni pentru 8.000 de salariati se face numai de persoane specializate in
cunoasterea, interpretarea si aplicarea legislatiei de natura salariala ; personalul care
stabileste obligatiile de plata ale fiecarui salariat are mari responsabilitati in activitatea
pe care o desfasoara.
4. In conditiile existentei unor prevederi legale de stricta specialitate, prin sistemul
retinerii la sursa sau stopajului la sursa , nu exista posibilitatea practica ( fara
incalcarea cu buna stiinta a legii, lucru care nu trebuie sa se intample in practica, din
partea unor asemenea lucratori ), de a plati salariile angajatilor fara a li se calcula corect
si retine integral impozitul datorat. Deci, pentru calculul si retinerea impozitului se
intervine la sursa de venit , respectiv la platitor, inainte de efectuarea platii salariilor,
si nu la suportatorul impozitului ( la salariat ), dupa ce acestuia i s-a achitat salariul. De
aici provine si denumirea de stopaj la sursa , adica de oprire, de stopare a
impozitului la sursa de venit , adica la unitatea platitoare de salarii, inainte de plata
salariului catre angajat.
22

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Daca nu ar fi prevazut prin lege calculul, retinerea si virarea impozitului prin

stopaj la sursa, s-ar ajunge in urmatoarea situatie, cu adevarat haotica :
fiecare salariat ar trebui sa fie specializat in legislatia fiscala, pe linie de

impozitare a salariilor, ceea ce ar fi foarte greu de realizat pentru marea majoritate a
salariatilor ; in caz contrar, fiecare salariat ar trebui sa plateasca un contabil pentru
efectuarea acestor operatiuni ;
fiecare salariat ar avea obligatia sa-si intocmeasca singur ( sau prin contabilul
platit de el in acest scop ), corect si in termenul legal, toate documentele necesare
pentru calculul, retinerea si virarea impozitului lunar si a celui anual, dupa incheierea
anului fiscal si globalizarea veniturilor obtinute din toate sursele.
Este greu de crezut ca asemenea operatiuni s-ar putea face corect si in termenul
legal de fiecare salariat. In conditiile actuale, in care o parte insemnata din salariati isi
asigura cu greu mijloacele de trai necesare lor si familiilor lor, pare imposibil ca acestia
vor achita luna de luna, integral si in termenul legal, impozitul datorat. Pe de alta parte,
activitatea organelor fiscale s-ar complica enorm de mult, ajungandu-se in situatia de a
se scapa de sub control verificarea modului de stabilire si virare a impozitului pe venitul
din salarii ( si nu numai ), de catre fiecare salariat. La numerosi contribuabili dintre cei
la care s-a constatat ca nu si-au achitat , de mai mult timp, impozitele datorate, cu greu si cu cheltuieli deosebit de mari pentru organele fiscale - s-ar mai putea recupera
acestea. In plus, in aceste coditii, ar fi necesar un aparat fiscal foarte numeros, generator
de mari cheltuieli pentru constatarea, urmarirea si incasarea impozitelor de la cateva
milioane de contribuabili persoane fizice.
In exemplul agentului economic cu 8.000 de salariati, pentru organele fiscale ar
insemna sa verifice, in loc de un singur platitor de impozit pe venitul din salarii, care
cunoaste si aplica corect legea, 8.000 de noi platitori care, in cea mai mare parte, nu siar calcula corect impozitul datorat si nu l-ar vira integral si in termenul legal. Acesta
este principalul motiv pentru care s-a introdus metoda stopajului la sursa , metoda
de calcul, retinere si virare a impozitului in toate tarile, dezvoltate sau mai putin
dezvoltate, mari sau mici, idiferent de sistemele fiscale practicate.
9). COMPLEMENTARITATEA CADRULUI LEGISLATIV FINANCIAR
- CONTABIL CU LEGISLATIA STRICT FISCALA.
Orientarea sistemului fiscal spre mai multa performanta si transparenta
presupune, in afara de aspectele legate de politica monetara si valutara, inca 2 ( doua )
abordari esentiale :
9.1. Retratarea situatiilor financiar - contabile care se intocmesc in prezent de
catre agentii economici, potrivit aquis - ului comunitar si standardelor internationale
de contabilitate, proces aflat in derulare.
23

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
9.2. O noua filozofie a pliticii bugetare, cu influente majore in plan fiscal,

politica fiscala fiind promovata si prin proiectiile, respectiv derularea bugetului
exercitiilor financiare ale anilor viitori ( incepand cu 2003 ).
Sub acest aspect si tinand cont de interdependenta intre sectorul public si mediul
de afaceri, este demn de mentionat cadrul legal sub care a fost elaborat proiectul
bugetului de stat al anului 2003, respectiv Legea finantelor publice nr. 500 / 2002.
Principalele noutati ale cadrului legal privind finantele publice, aplicabil incepand
cu 1 ianuarie 2003 atat institutiilor publice, cat si sectorului privat care utilizeaza sau
administreaza fonduri publice, sunt urmatoarele :
confera mai multa stabilitate cadrului macroeconomic, prin conturarea acestuia la
inceputul anului si stabilirea limitelor de cheltuieli, inca din prima parte a exercitiului
bugetar ;
stabileste cadrul de referinta al veniturilor si cheltuielilor pe termen mediu ( 3
ani ) ;
stabileste separarea atributiilor ordonatorilor de credite fata de contabili, in cele 4
( patru ) faze ale cheltuielilor bugetare ( angajare, lichidare, ordonantare si plata ) ;
unifica instrumentele bugetare , prin introducerea in bugetul de stat a veniturilor
retinute si utilizate in sistem extrabugetar, totodata prin eliminarea fondurilor constituite
in afara bugetului ;
orienteaza activitatea ordonatorilor principali de credite spre obiective, rezultate,
performanta ( prin bugete multianuale pe programe ) ;
un control mai bun asupra fondurilor publice, prin rapoarte anuale asupra modului
de realizare a bugetelor pe programe ;
ofera reglementarea de principiu asupra contabilitatii publice, respectiv :
- contabilitatea trezoreriei ;
- contabilitatea patrimoniului public si privat al statului ;
- contabilitatea costurilor programelor multianuale.
Elaborandu - se in conditiile legii - cadru mentionate, obiectivele politicii
bugetare promovate prin bugetul consolidat aferent anului 2003 urmaresc, in
principal :
asigurarea finantarii actiunilor legate de procesul de aderare la Uniunea Europeana ;
bugete sectoriale pe baza de programe ;
prioritizarea cheltuielilor orientate spre protectie sociala, invatamant, sanatate,
agricultura si protectia mediului ;
ajustarea cheltuielilor cu veniturile posibil de realizat ;
controlul permanent al deficitului bugetar .
10). NECESITATEA REFORMEI IN FISCALITATE.
Necesitatea reconstructiei fiscalitatii a fost abordata teoretic in capitolele
anterioare ale acestui material.
Revenind din plan teoretic la actualitate, este important de aratat ca raportul de
tara al Comisiei Europene, dat publicitatii la data de 9 octombrie 2002 arata ca
24

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Romania are crestere economica, inflatie in scadere, legi si institutii adaptate la

standardele europene, dar nu are economie de piata functionala.
Principalele atribute ale unei economii de piata functionale sunt competitia
corecta, accesul facil si transparent la piete si la informatie, functionalitatea
tranzactiilor in plan monetar, valutar , de capital si de marfuri.
In acest context, fiscalitatea se constituie ca o componenta importanta in
functionalitatea unei economiii de piata. Pe aceasta linie, raportul Comisiei Europene
evidentiaza ca s-au facut progrese in materia legislatiei privind fiscalitatea , dar
arata ca o prioritate viitoare stabilizarea macroeconomica si reducerea inflatiei, prin
instrumente de politica economica bazate pe disciplina financiara, recomandand :
imbunatatirea gradului de respectare si gestionare a politicii fiscale ;
ameliorarea capacitatii de a asigura un climat de disciplina financiara , cu
trimitere la reducerea treptata - pana la eliminare - a arieratelor, in special din sectorul
energetic, dar implicit a restantelor catre bugetul general consolidat.
In plan fiscal, Romania nu a primit din partea Comisiei Europene calificativul de
economie de piata functionala deoarece - din analiza efectuata pe ultimii cinci ani - a
rezultat ca progresele consemnate in anii 2001 - 2002 nu au reusit sa
contrabalanseze disfunctionalitatile din perioada 1998 - 2000.
Relaxarea, flexibilizarea si cresterea transparentei politicii fiscale, inceputa in
anii 2001 si 2002, prin desfiintarea unor fonduri speciale si eliminarea unor ambiguitati
de natura legislativa , continua in anul 2003 si aceasta tendinta se va manifesta si in
anii urmatori, experienta demonstrand ca aceasta politica fiscala da rezultatele
scontate, ducand - concomitent cu alte politici in plan macroeconomic - la imbunatatirea
treptata a mediului de afaceri si diminuarea evaziunii fiscale, in consecinta o crestere
economica durabila.
Astfel, in bugetul de stat pentru anul 2003 se prevede diminuarea cu 5 % a
contributiilor sociale, dupa ce in anul 2002 fiscalitatea a fost redusa - in medie - cu
3 % , proces de relaxare care va continua si in anul 2004, fata de perioada 1997 - 2000,
cand contributiile catre bugetul consolidat au inregistrat o crestere totala de 16 %.
Intregul proces de reforma - inclusiv in domeniul fiscalitatii - are ca scop final
integrarea Romaniei in structurile Uniunii Europene. Negocierile au inceput in anul
1999 si - pana la data de 1 ianuarie 2007, data asumata unilateral de Romania pentru
integrarea in Uniunea Europeana mai sunt multe etape de realizare a aquis - ului
comunitar.
Raportul de tara privind Romania arata stadiul actual al procesului de aderare la
Uniunea Europeana si a fost apreciat de partea romana ca obiectiv si echilibrat ,
recomandarile formulate urmand sa fie incluse pana la sfarsitul anului 2002 in foaia
de parcurs a Romaniei spre integrare.
La nivelul Ministerului Finantelor Publice si unitatilor sale teritoriale s-a
intensificat activitatea interna dedicata indeplinirii criteriilor de aderare si
angajamentelor asumate in documentele de pozitie pentru capitolele de negociere la
25

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
care M.F.P. este minister integrator sau participant. Aceste capitole - in numar de 10
- au fost deschise sau se vor deschide pana la sfarsitul anului 2002 si merita a fi
amintite, deoarece au consecinte directe sau indirecte asupra fiscalitatii. Acestea sunt
( din totalul de 31 capitole de negociere ) :
4 - libera circulatie a capitalurilor ;

25 - uniunea vamala ;
6 - politica concurentei ;
5 - dreptul societatilor comerciale ;
10 - impozitarea ;
3 - libera circulatie a serviciilor ;
11 - uniunea economica si monetara ;
28 - controlul financiar ;
1 - libera circulatie a marfurilor ;
21 - politica regionala si utilizarea instrumentelor structurale.
Capitolul 10 - impozitarea este principalul capitol referitor la fiscalitate , a

fost deschis si negocierile sunt in curs de desfasurare, rezultatul fiind procesul de
armonizare legislativa , fiind recunoscut faptul ca sistemul actual de impozitare este
foarte complicat.
Potrivit progreselor consemnate si recomandarilor in materie fiscala facute de
Comisia Europeana prin Raportul anual privind Romania, o viziune trecut - prezent viitor privind POLITICA FISCALA este prezentata in continuare :
10.1. Misiune : realizarea unui management eficient si coerent al sistemului
fiscal romanesc.
10.2. Scop strategic : elaborarea pana la finele anului 2005, ulterior mentinerea
unui sistem fiscal unitar, stabil si armonizat cu legislatia fiscala a Uniunii Europene.
10.3. Context :
Politica fiscala este instrumentul de realizare a veniturilor statului si de
interventie a acestuia, alaturi de politica monetara, in raportul venit - consum, economii
- investitii.
Pe de o parte, pentru realizarea acestui deziderat, functia Ministerului Finantelor
Publice de elaborare si coordonare a politicii fiscale beneficiaza de o serie de
oportunitati , cum sunt :
pregatirea profesionala adecvata a personalului ;
gradul avansat de armonizare a legislatiei fiscale cu aquis-ul comunitar
( recunoscut ca atare de Comisia Europeana ) ;

existenta unei colaborari cu organismele financiare internationale si a unor colaborari
bilaterale privind evitarea dublei impuneri ;
26

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
reprezentarea Ministerului Finantelor Publice in diferite comisii guvernamentale, ale
altor autoritati publice sau organizatii profesionale implicate in elaborarea legislatiei ;

ordonarea si armonizarea sistemului de legi fiscale , etapa premergatoare elaborarii
Codului Fiscal .
Pe de alta parte, se face resimtita influenta negativa a unor puncte slabe sau
constrangeri, cum sunt :
existenta unor initiative legislative in domeniul fiscal apartinand altor institutii
publice si grupuri sociale, situatie prezentand riscuri pentru politica fiscala, respectiv :
- existenta unor prevederi de natura fiscala in alte acte normative ;
- evaziunea fiscala, ca urmare a aparitiei de incoerente in administrarea
impozitelor si taxelor ;
- neandeplinirea obiectivelor datorita neeliminarii facilitatilor fiscale.
insuficienta unei infrastructuri informationale care sa permita accesul rapid la
legislatiile fiscale ale altor tari si la materialele oficiale ale organismelor financiare
internationale ;
punctele de vedere de specialitate ale Ministerului Finantelor Publice asupra
actelor normative initiate de alte institutii publice sau grupuri sociale nu se valorifica in
procedura de adoptare legislativa ;
situatia indicatorilor macroeconomici ai deficitului bugetar si ai inflatiei,
elemente de constrangere pentru sfera de cuprindere, operatiunile scutite si cotele de
impozitare in domeniul TVA, profitului si accizelor ; in acest sens, calendarul de
eliminare a diferentelor fata de legislatia comunitara face obiectul cap. 10 -
Impozitarea .
10.4. Rezultate strategice :
un sistem fiscal transparent si eficient pentru buget si acceptat de contribuabili ;
legislatie fiscala armonizata cu legislatia Uniunii Europene, conform documentului
de pozitie agreat pentru capitolul 10 de negocieri ;

personal selectat si bine pregatit pentru administrarea eficienta a veniturilor fiscale,
totodata deschis la o relatie corecta si echitabila fata de contribuabili.
10.5. Obiective strategice pentru anul 2002 ( indeplinite ) :
continuarea armonizarii legislatiei in domeniul impozitarii cu legislatia UE, conform
calendarului stabilit ;
fundamentarea deciziilor de politica fiscala pe analiza experientei in domeniu a altor
state ;
completarea legislatiei si procedurilor specifice vamale, corelarea acestor prevederi
cu sistemul legislativ la nivel european ;
elaborarea si aplicarea unui plan strategic pentru reducerea gradului de fiscalitate,
prin desfiintarea contributiilor la unele fonduri speciale ;
27

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
stoparea acordarii in mod arbitrar de scutiri si reduceri la plata impozitelor si taxelor
( O.G. nr. 40 / 2002 ), ceea ce permite manifestarea unei concurente loiale,

imbunatatirea mediului de afaceri autohton si cresterea atractivitatii acestuia pentru
investitori ;
analiza oportunitatii reasezarii sarcinii fiscale prin modificarea raportului dintre
impozitele directe si indirecte ;
extinderea bazei impozabile, concomitent cu reducerea sarcinii fiscale in ce priveste
impozitul pe venitul persoanelor fizice ;
reorganizarea sistemului jocurilor de noroc.
10.6. Obiective strategice pentru anul 2003 ( in derulare ):
elaborarea Codului fscal si a Codului de procedura fiscala ( probabil vor intra in
vigoare la 31.12.2003 ) , cu scopul de a structura legislatia fiscala intr-un document bine

organizat, indexat, usor de folosit ca instrument de cautare de catre toti beneficiarii sau
utilizatorii acestuia ;
modificarea si completarea Legii nr. 87 / 1994 privind combaterea evaziunii fiscale ;
modificarea si completarea Legii nr. 213 / 1998 privind proprietatea publica si
regimul juridic al acesteia ;
reglementarea unitara a mecanismelor de transfer al sumelor aferente cofinantarii
fondurilor comunitare, de la bugetul statului sau din alte surse, catre agentiile de
implementare ;
modificarea Planului de conturi pentru institutiile publice si a normelor de utilizare a
acestuia.
Cu titlu de incheiere, RECONSTRUCTIA SISTEMULUI FISCAL este
orientata catre :
SUPLETE SI ECHITATE ;
FERMITATE ;
TRANSPARENTA.
Cel mai concludent exemplu in materie de echitate si fermitate il constituie noul
cadru legislativ privind colectarea creantelor bugetare, care inlocuieste Ordonanta
Guvernului nr. 11 / 1996 si care intra in vigoare la 1 ianuarie 2003 ( O.G. nr. 61 /
2002, publicata in M.Of. nr. 644 / 2002 ), ilustrat prin :
cu privire la echitate : pentru egalitate de tratament se prevede - IN PREMIERA acordarea unei dobanzi din partea statului in cazul in care acesta nu restituie /
compenseaza / ramburseaza la timp sumele datorate contribuabilului ;
cu privire la fermitate : noul act normativ unifica si accelereaza procedurile de
executare silita.
Desigur, pe marginea noului act normativ privind colectarea creantelor bugetare
se pot itera foarte multe aspecte teoretice, ca de altfel si cu privire la principalele legi
fiscale aparute in anul 2002, respectiv :
28

-BRA}OV-
Sistemul fiscal
Legea nr. 414 / 2002 privind impozitul pe profit ( M.Of. nr. 456 / 27.06.2002 );
Legea nr. 345 / 2002 privind taxa pe valoarea adaugata ( M.Of. nr. 371 /
1.06.2002 ).
Cele expuse nu epuizeaza problematica deosebit de complexa a SISTEMULUI
FISCAL ( in abordare micro- si macroeconomica ), sistem care urmeaza un amplu
proces de reforma si de restructurare, in vederea adaptarii lui la cerintele Uniunii
Europene, proces de reforma in derulare conform Strategiei Ministerului Finantelor
Publice pentru perioada 2002 - 2006, aprobata prin Ordinul M.F.P. nr. 289 / 2002.
DIRECTOR GENERAL,
BIROU RELATII PUBLICE SI COMUNICARE,
ec. Lucian Voinescu
ec. Relu Tiganescu
RT., 26.03.2003
29

Sisfisc

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisfisc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

cosideratii teoretice privind trasaturile, functiile si dinamica acestuia

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

obiective de politica economica. Pe calea impozitelor si taxelor se poate stimula sau

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

economia subterana a reprezentat in anul 2000 aproximativ 45 % din produsul

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

Produsul intern brut ( PIB ) reprezinta valoarea tuturor bunurilor finale si a

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

Am facut aceasta paranteza pentru a se intelege si mai bine problema noastra,

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

presupune un sistem de contabilitate comun, reglementari comune privind modul de

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

Am prezentat aceste prevederi constitutionale pentru a sublinia faptul, deosebit

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

servicii de protectie sociala, in functie de necesitatile asiguratului ( contribuabilului ) si i

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

Facand abstractie de sistemul de protectie sociala si de sistemul asigurarilor

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

Ponderea veniturilor anuale ale administratiei centrale o constituie veniturile

5.5. Dupa institutia care le administreaza :

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

impozite locale ( venituri proprii ale localitatilor ).

stabilirii numarului si felului ( tipului ) de impozite utilizate pentru realizarea

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

- stimularea dezvoltarii unor domenii de activitate ( ex. tehnologia informatiei,

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

- ca un impozit practicat in oranduirea feudala si in primele stadii de dezvoltare a

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

In cadrul acestei forme de impozitare, procentul de impozit creste pe masura ce

8.1. IMPOZITELE DE REPARTITIE.

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

( distribuirea, impartirea, repartizarea ) acestora, dupa diferite criterii, pe unitati

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

Aceasta forma de incasare este in continuare folosita , dar pe scara din ce in ce

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

impozitului. Platitorul are obligatia de virare a impozitului la termenele si pe

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

Daca nu ar fi prevazut prin lege calculul, retinerea si virarea impozitului prin

fiecare salariat ar trebui sa fie specializat in legislatia fiscala, pe linie de

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

9.2. O noua filozofie a pliticii bugetare, cu influente majore in plan fiscal,

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

Romania are crestere economica, inflatie in scadere, legi si institutii adaptate la

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

4 - libera circulatie a capitalurilor ;

Capitolul 10 - impozitarea este principalul capitol referitor la fiscalitate , a

( recunoscut ca atare de Comisia Europeana ) ;

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

reprezentarea Ministerului Finantelor Publice in diferite comisii guvernamentale, ale

altor autoritati publice sau organizatii profesionale implicate in elaborarea legislatiei ;

de pozitie agreat pentru capitolul 10 de negocieri ;

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

stoparea acordarii in mod arbitrar de scutiri si reduceri la plata impozitelor si taxelor

( O.G. nr. 40 / 2002 ), ceea ce permite manifestarea unei concurente loiale,

vigoare la 31.12.2003 ) , cu scopul de a structura legislatia fiscala intr-un document bine

DIREC|IA GENERAL~ A FINAN|ELOR PUBLICE

BIROU RELATII PUBLICE SI COMUNICARE,