Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA, IAI

FACULTATEA DE DREPT

TEORIA RELAIILOR INTERNAIONALE

CONCEPTUL DE SECURITATE
COLECTIV N TEORIA LIBERAL
A RELAIILOR INTERNAIONALE

PROFESOR COORDONATOR: Prof.dr. Ctlin


TURLIUC
STUDENT: Varganici Mihaela-Cezara, licen
anul 3

Singura surs de legitimare a unui stat este capacitatea de a proteja i menine


drepturile cetenilor si i de a le asigura mediul prielnic satisfacerii tuturor nevoilor. De
altfel, piramida trebuinelor formulat de Abraham Maslow plaseaz nevoia de securitate pe al
doilea nivel de importan imediat dup nevoile fiziologice. Nevoia de securitate sau dreptul
imprestriptibil al omului la linite i bunstare, fr asigurarea cruia, tot ceea ce se
construiete ca sistem juridic i institiional capt un caracter relativ, uor schimbtor n
funce de presiunile (riscurile) politice, economice, militare, ecologice sau de orice alt
natur.
ntr-adevr, de-a lungul ntregii sale istorii, omul a simit permanent nevoia de
stabilitate i s-a preocupat s-i asigure agoniseala, proprietatea, hrana i propria via. Nu se
poate tri fr a avea sentimentul siguranei aciunii i al stabilitii, se afirm, parc la
unison, din mediul sociologic. Prin urmare, fa de aceast realitate, singurul concept care
poate rspunde acestor deziderate (siguran i stabilitate) este conceptul de securitate. Cum
se realizeaz, ns, securitatea, reprezint o chestiune ce ine de strategie, respectiv: fixarea
prioritilor fa de un context geopolitic, de resurse, de aliane, dar i de loialitatea fa de
aliai, de planificare, i, nu n ultimul rnd, de management (experiena conducerii).
Pentru realizarea strategiei de securitate fiecare guvern i asum politica de securitate (sistem
legislativ, instituional, resurse materiale i umane etc.) capabil s satisfac ntreaga gam de
probleme din domeniul securitii naionale.
Termenul securitate provine din cuvintele latine securitas i securitatis, care
exprim att lipsa unei primejdii, ct i o stare de calm i pace. n limba romn, acest termen
este atestat n Hronicul lui Gheorghe incai, cu nelesul de a fi la adpost de orice pericol,
a fi n siguran, a avea sentimentul de ncredere i linite datorate absenei oricrui
pericol1.
Noiunea de securitate desemneaz premisele i circumstanele care determin
nu doar un sentiment sau o stare de fapt generatoare de ncredere, linite, protecie, aprare n
faa unui pericol sau lipsa unui pericol, ci i msurile care determin prevenirea oricrui
pericol.
De-a lungul timpului, conceptul de securitate a cptat diverse forme i
nelesuri, ns, datorit schimbrilor ce au avut loc pe scena internaional i apariiei noilor
provocri la adresa securitii, el a rmas un concept incomplet dezvoltat 2. Binomul
securitate naional semnific starea generalizat de linite i ncredere c existena unei
1
2

Aurel V. David, Sociologia natiunilor, Ed. Tempus Dacoromania Comterra, Bucuresti, 2005, p. 358
Barry Buzan, Popoarele, statele si teama, Ed. Cartier, Chisinau, 2000, p. 15

naiuni este n afar de orice pericol, iar securitatea colectiv se refer la starea relaiilor
dintre state creat prin luarea pe cale de tratat a unor msuri de aprare comun mpotriva
unei agresiuni . Sub acest din urm aspect, britanicii folosesc expresia security and
protection system, prin care se nelege totalitatea mijloacelor i aparaturii destinate s apere
persoane i proprieti mpotriva unui larg spectru de evenimente neprevzute, incluznd
crima, incendiul, accidente, spionajul, sabotajul, subversiunea i atacul neprovocat. Sistemul
de securitate i protecie pune accentul n doctrina britanic pe evenimentele neprevzute,
adic pe ceea ce nu s-a ntmplat dar poate avea loc i cu consecine grave. n accepiunea
comun, securitatea este neleas drept capacitatea unui actor, tradus n vectori de putere,
de a-i proteja valorile fundamentale i de a le sprijini n proiecia lor n arena internaional.
Securitatea este echivalent cu existena acelei fore capabile s fac fa acestor cerine, de
tria acesteia depinznd, n ultim instan, puterea actorului n cauz.
De interes ar fi referirea la evoluia istoric a termenului de securitate. Aa de
pild, n Imperiul Roman, Securitas era zeia ce asigura linitea imperiului. Aa cum atest
reversul unei medalii emise n 250 d.Hr, n timpul mpratului Hostilian, sensul expresiei era
cel de libertate n faa ameninrii. n perioada modern termenul de securitate a derivat din
conceptul medieval raison dEtat (raiune de stat), neles ca stare de necesitate, prin care
guvernul unui stat i rezerv o situaie juridic ce i permite s invoce msuri excepionale
pentru asigurarea securitii statului .
n prima jumtate a secolului al XX-lea, securitatea a fost conceput n termenii
puterii naionale. n relaiile internaionale, puterea este considerat un instrument folosit n
vederea atingerii unor obiective bine determinate. Ea reprezint capacitatea unui stat de a
controla aciunile unui alt stat, cu scopul ndeplinirii propriilor interese. n acest sens, se
difereniaz dou sensuri ale noiunii de putere: pe de o parte, puterea hard, care reprezint
abilitatea unui stat de a determina unul sau mai multe state s acioneze chiar i mpotriva
voinei lor, prin ameninri sau recompense, iar pe de alt parte, puterea soft, care ilustreaz
abilitatea unui actor al sistemului internaional de a obine rezultatele dorite pe cale panic i
amiabil, n msura n care i ceilali actori implicai i doresc acelasi lucru. n studiul
relaiilor internaionale, puterea este definit prin nsi lupta pentru putere, ideea esenial a
luptei politice dintre actorii internaionali fiind accesul la putere. n decursul timpului, teoriile
relaiilor internaionale au reuit s valorizeze conceptul de securitate prin conturarea i
definirea unor noi sensuri ale acestuia.

Conceptele de securitate au fost, n mod tradiional, asociate cu aprarea,


organismul militar, armamentele, raportul de fore, strategiile i tacticile. Avnd n vedere o
serie de definiii clasice, termenul de securitate poate indica situaia unei ri protejate
mpotriva distrugerilor sau agresiunilor existente. ntr-o astfel de viziune, se poate nelege c
aprarea militar este doar o parte a ceea ce se poate numi securitate. Termenul de securitate
se extinde mult dincolo de afacerile militare i poate include aa-numitele aspecte ne-militare.
Prin urmare, conceptul de securitate tinde s devin mult mai evaziv cu ct chestiunile
militare sunt luate mai puin n considerare. Teoretic, conceptul de securitate opereaz la toate
cele trei nivele de analiz individual, statal i sistemic i identific att un nivel de
comportament ct i o posibil condiie universal. Iat i cteva exemple privind modalitile
de definire a securitii naionale de ctre mediul academic : Securitatea, n sens obiectiv,
nseamn lipsa ameninrilor la adresa valorilor, iar n sens subiectiv absena temerii c aceste
valori vor fi atacate (Arnold Wolfers, 1952) ; O naiune are securitatea asigurat cnd nu
trebuie s-i sacrifice interesele sale legitime pentru a evita rzboiul i este n stare, dac este
provocat, s le apere prin rzboi (Walker Lippmann, 1962); Securitatea este abilitatea unei
naiuni de a-i proteja valorile interne de ameninri externe (Enciclopedia internaional a
tiinelor sociale) ; Securitatea este lipsa relativ a rzboiului (Ian Bellany, 1981);
Securitatea este capacitatea unei naiuni de a promova cu succes interesele sale naionale
(Penelope Harland-Thunberg, 1982); Securitatea reprezint prezervarea unui stil de via
acceptabil de ctre ceteni, dar care este compatibil cu necesitile i aspiraiile legitime ale
altora (Colegiul Naional de Aprare, Canada, 1991); Securitatea reprezint prezervarea, n
condiii acceptabile de evoluie, a patternurilor tradiionale de limb, cultur, asociere i
identitatea naional, religioas i de obiceiuri (Ole Waever, 1993) ; Securitatea nseamn
absena ameninrilor mpotriva unor valori importante, care poate fi absolut (lipsa oricrui
risc ori ameninare) sau de tip deplorabil (ntr-o utilitate implacabil) .
Securitatea global se definete ca acea stare a sistemului internaional n care
fiecare stat are garania c se afl la adpost de orice agresiune sau alte ingerine de natur s-i
afecteze valorile fundamentale. n manualele universitare se folosete i sintagma de
securitate internaional, ceea ce ar indica o situaie neconflictual ntre state, mai ales ntre
marile puteri: Prin simpla lor definiie, marile puteri au interese ce se extind asupra ntregului
sistem internaional, astfel nct este destul de probabil ca aceste state s intre n conflict la un
moment dat. Un eventual rzboi ntre ele ar avea consecine dintre cele mai grave n
ansamblul relaiilor internaionale, genernd o stare de insecuritate i pentru ceilali actori.
4

Practic, nici un membru al istemului nu poate s nu ia n considerare faptul c, mai devreme


sau mai trziu, o asemenea confruntare l va afecta ntr-un mod sau altul .
Liberalismul utopic a dominat gndirea i practica politic n domeniul relatiilor
internationale din perioada anilor 20 i la nceputul anilor 30. Acesta promova o serie de
principii idealiste, precum credina n raionalitate, egalitate i libertate, armonia intereselor,
posibilitatea progresului uman, instituionalizarea legii internaionale sub forma securitii
colective i crearea unor organizaii internaionale care s menin i s consolideze pacea la
nivel mondial.
Ideile de traditie idealista au contribuit prin introducerea a doua concepte
fundamentale in studiul asupra securitatii, si anume securitatea individuala si securitatea
colectiva. Viziunea idealista a securitatii face referire la obiectele de referinta ale securitatii,
atat in ceea ce priveste referentul, cat si in privinta elementelor amenintarii.
Pe de o parte, securitatea individuala se refera la viata, sanatatea, statutul, starea
materiala sau libertatea indivizilor, in timp ce amenintarea de referinta poate lua forma
pericolului, a indoielii, sau a altor elemente care ar ameninta unul dintre obiectele de
referinta3.
Pe de alta parte, securitatea colectiva introduce ideea conform careia dilema
realista a securitatii poate fi cel mai bine depasita nu prin balanta puterii si prin autoajutorare,
ci prin instituirea unor angajamente colective prin care fiecare stat isi asuma indatorirea de a
se alatura celorlalte impotriva acelora care ameninta integritatea teritoriala sau independenta
politica a unuia dintre membrii angajamentului colectiv4.
Organizaia Ligii Naiunilor a fost considerat principalul sistem al securitii
colective n perioada interbelic. Dei nceputul ei prea promitor, apariia i dezvoltarea
regimurilor totalitare n anii 30 i incapacitatea Ligii de a rspunde provocrilor acestor
regimuri, au avut drept rezultat eecul proiectului propus de liberali i atragerea unor mari
critici asupra acestuia din partea adepilor curentului realist. Acestia erau de parere ca
idealismul se fundamenta pe o viziune falsa si periculoasa asupra relatiilor internationale, de
vreme ce propriile sale aspiratii nu faceau decat sa genereze consecinte opuse lor5.
La nceputul secolului al XX-lea, n lupta cu imperiile, problemele legate de
securitatea societilor erau abordate n raport cu interesele acestora, prin prisma conceptelor
de pace (reprezentat printr-un echilibru de putere) i putere. Dup cum afirm Aurel V. David
3

Vasile Pirnea, Dimensiunea de securitate si aparare a Uniunii Europene, Ed. Centrului Tehnic-Editorial al
Armatei, Bucuresti, 2005, p. 24
4
Ibidem
5
Ibidem

ntr-una din lucrrile sale6, premisele conceptului de securitate au aprut la mijlocul


secolului al secolului al XX-lea, dup terminarea Primului Rzboi Mondial, odat cu victoria
naiunilor mpotriva imperiilor i naterea statelor naionale. Sintagma securitate naional
s-a nscut prin intermediul demersurilor statelor naiune n vederea recunoaterii lor de ctre
marile puteri ale lumii, reprezentate n special de imperii. La acea perioad, securitatea
naional era asociat cu aprarea armat a teritoriului naional mpotriva unui atac din
afar7. Ulterior, conceptul de securitate naional a suferit o serie de modificri ale sensului
su prin obligarea imperiilor s in seama de interesele naiunilor i ale statelor naionale.
Opus gandirii liberaliste utopice, realismul susine ideea conform creia actorii
internaionali au interese i aspiraii incompatibile, ceea ce duce la o lupt continu ntre
acestea n teritoriul relaiilor internaionale. Total diferit fata de idealisti, realistii au construit
o viziune asupra relatiilor internationale bazata pe politica puterii, urmarirea conservarii si
potentarii securitatii nationale, a statului, dincolo de orice constrangeri morale inutile,
autoajutorarea (self help) si neincrederea in celelalte state intr-o lume anarhica si ostila,
practicarea politicii de echilibrare a puterii, nesubordonarea fata de dreptul international8.
Realitii au atras atenia asupra faptului c, n sistemul internaional, echilibrul de
putere nu poate fi realizat numai prin prisma cooperrii i a negocierilor, ntruct nu toate
statele sunt mulumite de status-quo-ul existent. Astfel, primul element fundamental al
viziunii realiste l constituie natura uman, care este viciat, egoist prin natere, ndreptat
ctre lupta pentru putere, caracterizat de o dorin nesioas de dominaie i
neschimbtoare9, cu alte cuvinte, conflictual. Al doilea element fundamental al viziunii
realiste se refer la natura relaiilor internaionale, care sunt caracterizate de lupta pentru
putere dintre statele naiune ale sistemului internaional. Al treilea element fundamental al
abordrii realiste const ntr-o viziune ciclic asupra istoriei, prin intermediul creia realismul
evideniaz continuitatea i repetiia anumitor greeli n rndul unor generaii diferite din
cadrul societilor sistemului internaional. Aa cum se poate observa, ideile eseniale ale
realismului constau ntr-o viziune pesimist asupra naturii umane, convingerea c relaiile
internaionale sunt conflictuale i duc la rzboi, un scepticism profund fa de posibilitatea
progresului uman i condiia supravieuirii statului, alturi de securitatea naional.

Aurel V. David, Doctrine, politici i strategii de securitate, Ed. Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti,
2008, p. 58
7
Ibidem
8
Vasile Pirnea, Dimensiunea de securitate si aparare a Uniunii Europene, Ed. Centrului Tehnic-Editorial al
Armatei, Bucuresti, 2005, p. 24
9
Andrei Miroiu, Simona Soare, Manual de relaii internaionale, Ed. Polirom, Iai, 2006, p. 98

Conceptul de securitate a cunoscut o utilizare mai larg n timpul Rzboiului


Rece, n contextul unei lumi dominate de dou blocuri politico-militare opuse din punct de
vedere ideologic. n acea perioad, semnificaia conceptului era definit n termeni militari,
fiind dependent de natura conflictului ce domina relaiile dintre state. Aa cum susine Aurel
V. David, conceptul de securitate a fost operaionalizat n strns legtur cu cel de
putere, punndu-se accent pe fora militar.
n cea de-a doua jumtate a secolului al XX-lea, domeniul Studiilor de Securitate
a fost dominat de o viziune tradiional asupra securitii, conturat cu ajutorul realismului i
al neo-realismului. Aceast viziune pune accent pe elementul militar n principal i pe cel
tehnologico-economic n secundar, iar caracteristica principal a problematicii securitii este
reprezentat de conflictul militar.
Din perspectiva realist, sistemul internaional este unul anarhic, iar prin aceasta
se nelege lipsa unei autoriti mondiale capabile s controleze interaciunile ce au loc n
interiorul sistemului. Anarhia internaional este o form descentralizat de ordine
politic10, ceea ce a determinat condiiile politice n care s-a dezvoltat ulterior sensul
conceptelor de securitate naional, respectiv securitate internaional.
Pe msur ce Rzboiul Rece a evoluat spre o coexisten panic ntre cele dou
blocuri politico-militare, conceptul de securitate a mai adugat un domeniu de referin, pe
cel al naiunilor. Drept urmare, securitatea naional a unui stat a devenit posibil n msura n
care acel stat dispune de capacitatea militar de a se apra mpotriva ameninrilor cu fora ce
se abat asupra lui, iar folosirea forei este considerat o soluie final. Totodat, realitii
consider c poziia geografic a statelor influeneaz orientarea acestora n politica extern.
Pe de alt parte, indivizii, n viziunea realist, sunt orientai ctre conflict, ceea ce presupune
c statul trebuie s gseasc o modalitate de a ngrdi pornirile lor conflictuale, astfel nct
acestea s nu se transpun la nivel interstatal. n acest sens, realitii propun mecanisme de
reglementare internaional a conflictelor, bazate pe o balan a puterii. Se poate uor
observa c toate aceste caracteristici ale securitii dezvoltate de ctre realiti au ca noiune
central puterea.
Plecnd de la aceste premise, neo-realitii au ncercat s reconstruiasc
fundamentele teoretice ale relaiilor internaionale, punnd accent n special pe structura
sistemului internaional, a modului n care sunt ordonate prile componente ale acestuia. Din
acest punct de vedere, structura sistemului trebuie neleas din perspectiva relaiilor existente
ntre state, respectiv poziia pe care o dein acestea n raport cu alte state i distribuia puterii
10

Barry Buzan, Popoarele, statele si teama, Ed. Cartier, Chisinau, 2000, p. 33

n interiorul sistemului. Prin urmare, viziunea neo-realist sugereaz faptul c schimbrile


produse la nivelul sistemului sunt produse de modificrile ce intervin n distribuia puterii.
Att realismul, ct i neo-realismul, au identificat doua variabile ce trebuie luate
in considerare in analiza securitatii, respectiv structura anarhica a sistemului international si
puterea. Deosebirile dintre cele doua scoli de gandire au constat in modul in care acestea au
folosit aceste variabile pentru a dezvolta o teorie.
Intr-un studiu dedicat valentelor conceptului de securitate, Gheorghe Tataru
sustine ca securitatea reprezinta o valoare, atat pentru om, cat si pentru colectivitatile in care
acesta traieste. In acest context, aspiratia umana tinde spre realizarea si pastrarea acestei
valori, care este generata de instinctul de supravietuire. In opinia autorului, intre sistemele de
organizare a vietii sociale exista asemanari si deosebiri, iar acestea tin de modul in care este
abordata problematica securitatii. Cu toate acestea, el identifica o idee constanta la nivelul
teoretic al lucrarilor de specialitate, conform careia securitatea este o stare ce trebuie
realizata pentru ca un stat sau un grup de state sa poata actiona neingradit pentru promovarea
intereselor proprii11. Autorul evidentiaza faptul ca aceasta idee se afla in contradictie cu
realitatea, deoarece, sustine el, de cele mai multe ori, ceea ce reprezinta securitate pentru o
colectivitate, inseamna insecuritate pentru o alta12. Astfel, securitatea, vazuta ca o valoare
politica, reprezinta un criteriu pentru optiunile de politica externa, care au un rol decisiv in
organizarea interna a statelor. De asemenea, ea devine o sursa de tensiuni si conflicte, ce pot fi
depasite prin redefinirea conceptelor de securitate adoptate de catre state.
In acelasi studiu, Gheorghe Tataru identifica trei concepte diferite ale securitatii.
Primul dintre acestea este conceptul de securitate mondial (cunoscut si ca securitate
globala sau securitate internationala), caruia autorul ii atribuie ideea centrala a unei relatii
de echilibru intre toate tarile, care are drept scop asigurarea pacii prin intermediul
mecanismelor si a institutiilor internationale, menite sa conserve valorile fundamentale ale
statelor independenta, suveranitatea si integritatea teritoriala13. Al doilea concept este cel de
securitate europeana, pe care autorul il diferentiaza de cel anterior prin raportarea la spatiu,
care este redus la limitele continentului. O alta particularitate a securitatii continentale se
refera la evolutia statelor europene si a relatiilor dintre acestea, percepute in mod diferit de
fiecare stat in parte. Ultimul concept face referire la securitatea regionala, pe care autorul o
11

Gheorghe Tataru, Valentele conceptului securitate, Ed. Universitatii Nationale de Aparare Carol I,
Bucuresti, 2006, p. 10
12
Ibidem
13
Gheorghe Tataru, Valentele conceptului securitate, Ed. Universitatii Nationale de Aparare Carol I, Bucuresti,
2006, p. 11

defineste ca fiind starea de siguranta a statelor situate intr-o arie geografica relativ restransa,
conferita de relatiile bi si multilaterale mutuale ce se stabilesc intre ele14.
In opinia lui Gheorghe Tataru, exista o corelatie intre cele trei concepte ale
securitatii, care au acelasi punct de referinta, si anume securitatea statelor. In acest sens,
autorul evidentiaza doua aspecte ce tin de problematica securitatii, cel al factorilor care o
afecteaza si cel al protectiei. Avand in vedere faptul ca securitatea statelor este afectata de
factori din diferite domenii ale vietii sociale (politic, economic, militar, cultural), precum si de
factori ai mediului natural inconjurator, asigurarea protectiei sistemului trebuie sa includa
toate elementele care concura la respingerea amenintarilor majore la adresa supravietuirii si a
bunastarii individuale si colective. Din aceasta perspectiva, componenta militara in
problematica securitatii este relativ redusa, iar recurgerea la forta armata este considerata a fi
o ultima solutie, care vine sa usureze actiunea principala prin care se realizeaza scopul propus.
Data fiind relativitatea conceptului de putere, respectiv semnificatia traditionala a
securitatii, in anii 70 s-a discutat tot mai mult despre o dilema a securitatii, prin care se
intelege ca un stat isi poate asigura propria securitate in masura in care aceasta nu genereaza
insecuritate unui alt stat. Mai tarziu, in anii 80, acest lucru a determinat, aparitia unei
sintagme noi a securitatii, respectiv securitatea comuna, care presupunea retinerea marilor
puteri de la cursa inarmarilot nucleare si realizarea securitatii printr-o actiune comuna 15. In
acest sens, securitatea a fost perceputa ca o relativa absenta a razboiului, coroborata cu
asigurarea bunastarii viitoare16.
La sfarsitul secolului al XX-lea, odata cu prabusirea Imperiului Sovietic,
confruntarea politico-militara dintre Est si Vest a luat sfarsit, iar lupta pentru suprematie
mondiala a constituit-o competitia economico-tehnologica din sistemul international. Astfel,
utilizarea conceptului de securitate a fost largita, luandu-se in considerare noile procese
sociale specifice domeniilor economic, ecologic, demografic, tehnologic, precum si alte
aspecte ale interactiunilor sociale si internationale.
Din acel moment, conceptul de securitate a fost redefinit, iar acest lucru s-a
realizat in concordanta cu analiza problematicii securitatii efectuate de catre Scoala de la
Copenhaga, care a urmarit reconceptualizarea sensului securitatii. Cei mai importanti
teoreticieni ai acestui nou curent de analiza sunt Barry Buzan si Ole Waever. Prin contributia
acestora, aria conceptului de securitate a fost extinsa, abandonandu-se viziunea traditionala
14

Ibidem, p. 13
Aurel V. David, Doctrine, politici i strategii de securitate, Ed. Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti,
2008, p. 59
16
Ibidem, p. 59
15

asupra securitatii, care se concentreaza doar asupra dimensiunii militare a securitatii, si


introducandu-se cinci noi dimensiuni ale acesteia, respectiv militara, sociala, politica,
economica si ambientala (de mediu).
In redefinirea conceptului s-au implicat atat organizatiile internationale
guvernamentale, cat si unele organizatii internationale neguvernamentale. Organizatia
Natiunilor Unite si Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa au promovat
conceptul de securitate colectiva, la baza caruia sta ideea de cooperare in scopul coordonarii
eforturilor pentru atingerea unui scop comun, si anume securitatea globala. Conform
conceptului de securitate globala, orice atac asupra unui stat democratic este considerat un
atac asupra tuturor statelor democratice. Drept urmare, organizatiile de securitate europene si
euroatlantice s-au implicat in construirea unei noi arhitecturi de securitate, apreciind ca
securitatea nu se rezuma doar la prevenirea razboiului, intrucat ea se bazeaza si pe alte aspecte
ale vietii sociale si internationale, precum cele economice, ecologice, tehnologice, s.a.m.d. In
acest context, securitatea colectiva a devenit un concept-cheie, chiar si pentru NATO, care a
renuntat la conceptul de aparare colectiva.
Organizatiile neguvernamentale implicate in redefinirea conceptului de securitate
au avut ca obiect de activitate investigarea acestui domeniu. Observand modul in care s-au
desfasurat razboaiele de-a lungul istoriei si motivele care au stat la baza acestora, Samuel
Huntington a concluzionat ca securitatea are si o latura cultural-religioasa, ceea ce l-a
determinat sa afirme ca urmatorul razboi mondial, daca va fi unul, va fi un razboi intre
civilizatii17.
Conceptul de securitate democratica a fost elaborat pe baza interdependentei
crescande dintre state si a fenomenului globalizarii. Acesta presupune construirea relatiilor
dintre statele democratice pe baza valorilor pluralismului, democratiei, drepturilor omului si
domniei legii, ceea ce insemna inlocuirea modelului de actiune fondat pe dominatie si
violenta cu unul bazat pe toleranta, cooperare si interdependenta.
Sensul conceptului de securitate colectiva a fost imbogatit de cel de securitate
cooperativa, care sugereaza unirea eforturilor statelor in vederea prevenirii tensiunilor in viata
internationala, respectiv a razboiului, prin impiedicarea unui stat in acumularea sau utilizarea
unor mijloace de ofensiva impotriva altui stat. In acest sens, securitatea cooperativa ofera
solutii pentru construirea si intretinerea unui sistem de securitate, prin cooperarea tuturor
partilor componente ale sistemului, indiferent de natura sau forma lor, care au acelasi obiectiv
17

Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale, Ed. Antet, 1997, p. 36

10

comun, si anume pacea globala, vazuta nu doar ca lipsa a razboiului, ci si ca mediu de


dezvoltare economica si sociala.
Prin redefinirea conceptului de securitate a aparut o serie de noi sintagme derivate
din acesta, precum securitatea politica, economica, militara, sociala, ecologica, etc., toate
acestea raportandu-se atat la aspectul international al securitatii, cat si la cel national. In
conditiile aparitiei unor noi amenintari la adresa securitatii, conceptul de securitate a devenit
multidimensional, ceea ce a determinat demilitarizarea securitatii18.
In concluzie, asa cum observa Aurel V. David, conceptul de securitate a evoluat
in stransa legatura cu evolutia intereselor si necesitatilor diferitilor actori ai mediului sociopolitic si a raporturilor de putere dintre acestia19.Ameninarea terorist fiind global, strategia
de securitate trebuie s fie global, ceea ce implic cooperare i msuri la nivel global, dar n
acelai timp este absolut necesar ca fiecare ar s aplice msurile interne cele mai eficiente de
combatere a fenomenului terorist. Prin urmare, toate statele lumii care i regndesc strategiile
de securitate conectate la rzboiul atipic au i datoria s-i transforme obligaiile
internaionale n legi i s-i croiasc instituii interne funcionale .

BIBLIOGRAFIE
CRI DE SPECIALITATE
1.Aurel V. David, Doctrine, politici i strategii de securitate, Ed. Fundaiei Romnia de
Mine, Bucureti, 2008;
18

Aurel V. David, Doctrine, politici i strategii de securitate, Ed. Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti,
2008, p. 61
19
Ibidem

11

1. Samuel P. Huntington, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale, Ed. Antet,


1997;
2. Gheorghe Tataru, Valentele conceptului securitate, Ed. Universitatii Nationale de
Aparare Carol I, Bucuresti, 2006
3. Andrei Miroiu, Simona Soare, Manual de relaii internaionale, Ed. Polirom, Iai,
2006;
4. Andrei Miroiu, Simona Soare, Manual de relaii internaionale, Ed. Polirom, Iai,
2006;
5. Barry Buzan, Popoarele, statele si teama, Ed. Cartier, Chisinau, 2000;
SITE-URI
6. https://studiidesecuritate.wordpress.com/2011/08/11/evolutia-conceptelor-desecuritate/
7. https://www.scribd.com

12