Curs 1

19.02.2013
Keynesismul si locul lui in gandirea economica contemporana

1.
2.
3.
4.

Paradigma keynesiana
Modelul economic keynesian
Terapeutica keynesiana (politica economica)
Doctrina ofertei contra reactiei in timp la consecintele economice ale
keynesismului
Paradigma keynesiana
In linii mari aceasta inseamna:

O noua atitudine fata de stat

O conceptie noua despre echilibru
O atitudine critica fata de moneda neutra
Un sens nou relatiei dintre analiza statica si cea dinamica, diantre analiza pe
termen scurt si cea pe termen lung
O predilectie aparte pentru analiza macroeconomica

O inclinatie aparte pentru analize inter si multidisciplinare cu prezenta

consistenta a argumentelor de ordin psihologic, sociologic si istoric

Un sens nou dat relatiei diantre modern si abstractie stiintifica pe de o parte si

lumea faptelor reale pe de alta parte
O atitudine neutra fata de ideologie

Curs 2

26.02.2013
Modelul economic keynesian

Insuficienta cererii efective

Lipsa acuta de bani
Cererea efectiva este cererea globala totala (Keynes)
Cef=C+I
C= consum total
I= investitii totale
Cef= Y
Y=C+S
S= economii

S=I egalitatea fundamentala

de echilibru in modelul lui
Keynes

C (inclinatie spre consum) = ( )

Cef

situatia economica
Eficacitatea marginala a capitalului (e)

I (inclinatia spre investitii)

perspectivele institutiei

Preferinta pt lichiditate

Rata dobanzii (d)

Cantitatea de bani

Legea psihologica fundamentala : pe masura ce creste venitul creste si consumul

dar un in aceeasi `proportie si pe masura ce scade venitul, scade si consumul dar un in
aceeasi proportie.
Se dorea o situatie in care rata profitului sa fie mai mare decat rata dobanzii
care sa determine posesorii de bani sa investeasca.
Keynes are in vedere opt mobiluri psihologice care scad apetitul pentru consum:
prudenta, prevedere, calcul, sete de propasire, independenta, spirit de afaceri, mandrie si
avaritie; si sase mobiluri care stimuleaza apetitul pentru consum: setea de satisfactii,
miopia (snobism), generozitatea, nechibzuinta, ostentatia si risipa.
Lipsa acuta de bani Solutia tehnica: Q+ Q statul ofera economiei atatia
bani cat ii trebuie si ajungem in situatia in care rata dobanzii este mai mica rata
profitului > rata dobanzii.

Curs 3
5.03.2013
Terapeutica keynesiana

Obiectivul general reducerea somajului.

stimularea cererii efective globale (C+I).

Calea
Mijloace:

Reducerea ratei dobanzii

Cresterea fiscalitatii
Cresterea cheltuielilor publice
Inghetarea salariilor

Cresterea rolului statului in viata economica

Cef = C+I+Pu

Doctrina ofertei

Obiectiv general reducerea inflatiei

stimularea ofertei

Calea
Mijloace :

Cresterea ratei dobanzii

Reducerea fiscalitatii
Reducerea cheltuielilor publice
Emisiunea monetara moderata (in raport cu cresterea PIB)

Stat minim

Curs 4
12.03.2013
Evolutia liberalismului
La final de sec XX si inceput de sec XXI liberalismul se dezvolta in urmatoarele
directii:
1.

Prin keynesism, ca o reactie la adresa acestuia dar si a totalitarismului fascist in

formula neoliberalismului.

2.

Intr-o forma pura, ultraliberala, prin contributia unor economisti precum Hayek,
Mises, Desoto, Pascal Salin s.a.

3.

ofertei.

Ca o replica dura la consecintele faptice ale keynesismului in forma doctrinei

4.

Ca o reactie la fel de dura la adresa excesului de stat in economie prin scoala

numita public choise.

5.

Ca expresie a necesitatii reinvierii unei monede active in formula

monetarismului.

6.

Simtind nevoia extinderii principiului rationalitatii dincolo de perimetrul strict al

economiei prin scoala anticipatiilor rationale si a teoriei capitalului uman.

7.

Ca expresia a unor ecouri ce vin din opera unor reformatori liberali precum Mill
sau Walras in forma unor economii sociale de piata.

8.

Plusand pe tema proprietatii private si a individualismului in formula

libertanianismului.
Crizele si depresiunile au devenit realitati. Concurenta pura si perfecta a ramas
de departe o pura supozitie. Lumea economistilor si nu doar au luat cunostinta de faptul
ca batalia pe terenul economic este imperfecta si se desfasoara intre neegali.
Valul puternic de nationalizari care au urmat razboiului intr-o parte din statele
Europei au condus la aparitia unui insemnat sector public. O noua doctrina se
experimenta in rasarit si dadea atunci semne de reusita. La randu-i, keynesismul incerca
sa dovedeasca mari carente ale liberalismului in momentele de criza.
In concluzie, colocviul a fixat ca sarcina participantilor, reinoirea vechii
doctrine, trimitand analiza pe doua directii:
A: O analiza severa din exterior;
B: O lupta darza cu exteriorul neprietenos liberalismului;
In urma examenului din interior s-a ajuns la doua concluzii: una la care
semnatarii sunt Mises si Hayek argumenteaza ca societatea capitalista sufera de o prea
putina piata; o alta la care contributia vine dinspre partea germana socoteste ca statul are
si va trebui sa aibe in continuare un rol tot mai important.
In exterior era de luptat cu socialismul si keynesismul pe primul front se
angajeaza Mises si Hayek; primul scrie lucrarea Socialismul pentru a demonstra ca
noul sistem care facea concurenta dinspre rasarit este irational si ineficace. Al doilea
scrie lucrarea Drumul catre servitute, un manifest radical antitotalitarism, fara egal ca
argumentatie si motivatie logica.
Curs 5

Neoliberalismul

Neoliberalismul reprezinta o incercare de reformulare si adaptare a

liberalismului clasic si neoclasic la realitatile economice, sociale si politice specifice
perioadei interbelice.
Scopul fundamental a fost acela de a apara si consolida institutiile fundamentale ale
capitalismului:
- proprietatea privata;
- piata libera;
- libertatea de gand si fapta;
- individualismul ca gandire;
Pentru a reabilita aceste valori, liberalii respectivei perioade au avut de dat o batalie
pe multiple planuri; din aceasta confruntare liberalismul a iesit mai imblanzit si obligat
sa accepte ca:
- ordinea naturala poate veni in conflict cu ordinea sociala daca se joaca exclusiv
cartea laise-fair-ului;
- nu toate faptele economice si politice isi gasesc explicatie in structurile teoretice
ale liberalismului traditional;
- inegalitatile flagrante de avere si pozitie sociala pe care liberalismul le accepta
poate pune in pericol pacea sociala;
- liberalismul nu mai detine o pozitie de monopol nici teoretic , nici faptic
doctrina care se experimenta la rasarit oferea acest exemplu;
Pozitiile adoptate de catre economistii liberali nu se situaza la ceeasi amplitudine, ci
au o nuanta deosebitoare; cu toate acestea exista o nota comuna care-i adun, aceasta
trimite la intrasigenta fata de valorile liberalismului, credinta in binefacerile pe care le-a
adus lumii, sistemul economiei de piatasi refuzul de a crede ca anumite carente in
functionarea acestuia duc inevitabil la comunism.
Rabatul si amendamentul se inscriu tot la o nota comuna, plasata in 2 rubrici:
- in primul rand este vorba de recunoasterea nevoii ca ordinea naturala sa fie
dublata de una juridica; altfel spus mana invizibila a lui Smith trebuie sa aiba
dublura ei pamanteana, una a carei principala sarcina este aceea de a da un plus
de justitie sociala;
- in al doilea rand, neoliberalii admit o doza a interventiei statale, cu scopul de a
ajuta piata acolo unde nu se gasesc solutii si mai ales pentru a evita aparitia
discrepantelor de avere daunatoare echilibrului social;
Pentru a-si face si mai clar scopul propus, liberalii germani in frunte cu Ludwig
Erhard, lanseaza lozinca economiei sociale de piata; prin ea se urmareste a se preciza ca
statul, in deseobi pe calea fiscului, este acceptat sa intervina pe calea socialului, sa
opereze redistribuiri acolo si atunci cand acestea sunt absolut necesare, dar ca actiunea
statului nu trebuie sa utilizeze mecanismele intime ale pietei.
In acceptiunea actuala conceptul economiei sociale de piata pastreaza esenta a ceea

ce a gandit Erhard si anume privilejul statului de a interveni pe canalul social.

Contextul socio-economic si politic diferit al fiecarei tari dau insa conceptului
nuante diferite, astfel:
- spiritul cooperativ si parteneriatul german vor transforma Germania de Vest
dupa 20 de ani in locomotiva Europei;
- spiritul centralizator dar si traditia de stanga vor da liberalismului francez o nota
aparte;
- sindicalismul de tip suedez ca si filozofia economica specifica a socialdemocratiei aduc nuante pentru economiile sociale scandinave;
In apararea liberalismului pur: Ludwig von Mises; Frederic von Hayek.
Mises: - Teoria monetara si conjuncturala;
- Actiunea umana. Tratat de economie;

Curs 6
Ludwig von Mises
-

Ludwig von Mises

membru marcant al Scolii Austriece de economie; din punctul sau de vedere
economia de piata este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea
privata si libertatea individuala; astfel ea apare ca un sistem cooperativ in care
individul se integreaza din propriul sau interes, fara a fi subiectul unui despot;
statul nu trebuie sa intervina in actiunile specifice piete; rolul sau este sa
protejeze viata, sanatatea, proprietatea privata a individului, sa creeze si sa
mentina cadrul in care economia de piata poate functiona in siguranta; cel mai
bun guvern este cel care guverneaza cel mai putin; el nu accepta nicio forma de
interventie si nu crede in economie mixta;

Virtutile economiei de piata capitaliste Ludwig von Mises

1. Capitalismul si deci, economia de piata se sprijina pe proprietatea privata, pilon
fundamental al civilizatiei in dublu sens: material si spiritual. In ciuda
prorocirilor nefaste ale lui Marx, Engels sau Lenin, capitalismul, prin lansarea
productiei de masa a adus lumii progres si dezvoltare.
2. Economia de piata isi propune un scop nobil si realizabil suveranitatea
consumatorului. Consumatorul este cel ce ce dicteaza ce trebuie produs. Prin
sistemul preturilor si al interdepententelor in fluxurile productive, consumatorul
transmite informatii tuturor actorilor implicati in viata economica.

3. Capitalismul, prin sistemul concurentei sociale isi asigura proprii stimuli.

Concurenta sociala inseamna dorinta fiecarui individ de a-l depasi pe celalalt,
dorinta producatorilor de a oferi bunuri sau servicii mai bune decat concurentii si
dorinta cumparatorilor de a gasi cel mai potrivit nevoilor sale si, in acelasi timp,
cel mai ieftin.
Concurenta sociala stratifica si aseaza pe fiecare individ acolo unde ii este locul, in
functie de performanta si implicarea in viata sociala.
4. Economia de piata aseaza libertatea la baza edificiului economic si social;
libertatea nu este perfecta deoarece indivizii, cum nu se nasc egali, nu se nasc
nici liberi. Ea isi are sensul doar in cadrul societatii. Fara libertate, toate celelalte
(politica, religioasa, de exprimare etc.) nu pot fi decat iluzorii. Fundamentul
libertatii este proprietatea privata.
Ea face fiecare individ sa nu depinda de celalalt decat in sens cooperativ, in timp

ce proprietatea colectiva nu lasa individului decat dreptul de a se supune puterii

publica.
5. Economia de piata face din profit si din urmarirea acestuia de catre
intreprinzatori, o forta motrice perpetua. Sursa profitului consta in capacitatea
unui intreprinzator de a prevedea mai bine decat altii ceea ce va fi cerut de catre
consumatori.
6. Economia de piata isi asigura dinamica si vitalitatea printr-un permanent proces
de selectie; piata ii face pe oameni bogati sau saraci, stabileste structura de avere
si pozitie sociala, dar nu odata pentru totdeauna structurile sociale sunt mobile;
bogatul poate deveni sarac si invers.
7. Economia de piata nu il instraineaza pe om, nu are nimic misterios sau
necontrolabil. Piata reprezinta rezultanta contributiei active a fiecarui individ.

Curs 7 Critica socialismului, totalitarismului, interventionismului si a economiei

mixte
Pe acesta directie, Mises se foloseste atat pentru a demonstra raul in sine pe care
il poate provota ideologia comunista, cat si pentru a releva o data in plus avantajele
liberalismului. Mises era pus in postura de a oferi replica unor economisti apartinatori ai
lumii libere care cochetau insa cu ideea ca ar fi posibila organizarea vietii economicosociale dupa un plant central.
Intr-un asemenea context el isi construieste analiza spre a demonstra ca nu e
posibila o evolutie normala, logica, rationala a societatii decat in conditiile pietei libere.
1. Incearca sa arate ca socialismul, pretins democratic, nu este si nu poate fi
decat experimentul unei doctrine totalitare. Suprimand fundamentul libertatii,
proprietatea privata si inlocuind-o cu proprietatea colectiva, socialismul
transforma libertatea in servitute. Intr-un asemenea cadru, pare firesc ca un
manager general, omnipotent si omniscient sa gandeasca pentru toti, sa dea
directia, iar ceilalti sa se supuna.
o Oricat ar fi acesta de inteligent, riscul este mare intrucat un singur individ
nu poate ocupa in intregime spatiul deciziei colective.
2. Socialismul este irational pentru ca nu poate face apel la calculul economicmonetar; singurul rational si cu sansa comparabilitatii. Tentativa socialisa de
a inlocui calculul monetar cu cel in unitati fizice, cantitativ apare periculos
de irationala si cu finalitati ilare. Experienta din URSS i-a fost cunoscuta si ia validat sustinerile.
3. Surclasarea socialismului este posibila, dupa Mises, si din faptul ca
proprietatea colectivista creaza un context lipsit de acumulatie si aduce dupa
sine atitudini impersonale si iresponsabile.
In ceea ce priveste perspectiva unei a treia optiuni, intre socialism si capitalism,
pozitia lui Mises este categorica, de refuz. El considera ca economia si societatea pot fi
ori capitaliste, ori socialiste si ca singura care acumuleaza procese noi si le asigura
dinamica este economia libera de piata.
Friederich August von Hayek
Liberalismul la Hayek
Prima si marea tentativa a lui Hayek a fost aceea de a adapta liberalismul la
cerintele sec. al XX-lea. Readaptand si generalizand, Hayek construieste. Aceasta
inseamna:
1. Dorinta de degajare si detasare de la formele impuse ale liberalismului prin
intoarcerea la origini (A.Smith, John Lock, Kannt)
2. Hayek este convins ca liberalismul economic nu poate fi perceput in afara

celui politic sau dincolo de morala, cultura, religie, filosofie;

Pornind de la premisa ca omul este sinteza unei culturi, el isi propune sa
reduca presiunea care vine dinspre politic, sa detroneze politicul si sa-i conteste
autonomia.
3. Originalitatea liberalismului lui Hayek tine de faptul ca subiectul sau de
analiza nu mai este un individ egoist, superindividualist, asa cum apare el,
mai ales in schema neoclasica, dimpotriva, el este un individ social, altruist,
educat.
4. Hayek este original si prin ceea ce intelege el a fi ordinea sociala. Pleaca de
la ipoteza smithsiana ca o ordine naturala devine realizabila daca indivizii
sunt lasati liberi sa-si manifeste interesul lor in conditii legale. Hayek
socoteste ca acest lucru nu este suficient. Pentru ca o societate sa existe si sa
functioneze in afara elementului spontan e nevoie si de elementul nominativ.
Indivizii trebuie sa accepte si reguli care ii privesc pe toti, dar nu in mod
obligatoriu pe fiecare in parte. Acestea sunt reguli de drept cu origine
deliberata si nu spontanta. Legi facute de oameni si pentru oameni pentru a
face viata posibila si sa asigure opera de echilibru. Ar fi de dorit ca elementul
nominativ, al carui corespondent in plan organizatoric este guvernul, sa
lipseasca.
5. Specificitatea liberalismului lui Hayek consta in modul in care vede el
libertatea. Acesta nu are un sens si un continut abstract; el nu admite niciun
soi de inginerie sociala ori vreun proiect colectivist care sa conduca spre
libertate.

Curs 8 Ordinea de piata. Mirajul justitiei sociale

In plan economic, filosofia ordinii naturale hayekiene isi gaseste corespondentul
firesc in piata. Economia de piata este gandita de Hayek intr-o dubla ipostaza:
1. ca reactie la tot ceea ce inseamna totalitarism;
2. ca necesitate a evolutiei societatii civile;
La modul sintetic vorbind, economia de piata reprezinta la Hayek o economie a
informatiilor, a transmiterii lor rapide si a prelucrarii in vederea obtinerii unor decizii
prompte si oportune.
Pentru a indeplini o asemenea misiune, piata are de partea sa avantajele pe care
le confera descentralizarea si concurenta.
1. Descentralizarea gaseste rezolvare pentru ceea ce se numeste paradoxul
complexitatii, lasand ultima decizie pe seama agentului care este si cel mai

bine informat in problema care il preocupa;

2. Concurenta face din piata un revelator de potentialitati, altfel necunoscute;
Prin combinatii inca nestiute si neutilizate, ea devine un catalizator al noilor
descoperiri; cu aceste insusiri, ea poarta la Hayek numele de ordine
catalactica.
In logica sa, piata nu are cum sa fie un joc cu suma nula, dimpotriva, ea apare ca
un mijloc eficace de a crea bogatie. Ca mecanism, piata pune in joc si vehiculeaza
informatia tuturor informatie care reflecta scopuri individuale, adesea antagonice.
Dintr-o asemenea perspectiva, piata hayekiana nu se identifica cu vreo prioritate
prestabilita.
Acceptand aceasta idee, e usor de constatat incompatibilitatea pietei cu planul.
Intr-o asemenea conceptie, ceea ce isi poate propune o politica economica este de a
asigura sanse echitabile tuturor indivizilor in a-si folosi informatiile.
Singura politica care se pliaza pe o astfel de filosofie este politica liberala doar
ea este in masura sa autorizeze cibernetica preturilor, sa adapteze localul la general si
generalul la particular fara ca cineva sa comande aceste ajustari.
Cat priveste modul de distributie a bogatiei create prin piata, a justetei acestei
operatiuni, Hayek este cat se poate de clar: singur conduita juctorilor, i nu
rezultatul, poate fi just. In spiritul a ceea ce se numeste just, poate fi judecata doar
loialitatea tranzactiilor, respectul reciproc dintre co-participanti, respectarea regulilor.
Diferenta de castig obtinuta de pe urma unui atare joc, al pietei libere, reflecta
dimensiunea eficacitatii fiecarui jucator in a-si utiliza informatiile si nu este acesta locul
unei justificari morale.
De retinur in context si de de observat ca Hayek gaseste conceptul de justitie
sociala ambigu si inoperant. Daca statul poate face ceva in aceasta materie, este cal el pe
calea legii, sa asigure o cat mai apropiata egalitate a sanselor pentru toti. Numai ca si
aici, crede Hayek, sansele nu depind doar de circumstante prezente si viitoare, ci si de
ceea ce individul sau familia lui au facut si au acumulat in trecut.
O egalitate totala la punctul de plecare ii apare ca un miraj, o dorinta irealizabila.
La fel ii apare si justitia sociala.

Curs 9 Liberalismul american

Milton Friedman si atitudinea fata de Keynesism -

Este de stiut ca economistul Keynes pusese pe seama anticipatiilor intreprinzatorilor

evolutia cererii de investitii si miopia acestora in a aprecia cererea acestora viitoare,
explica la el echilibrul de subutilizare a fortei de munca;
-

Friedman preia ideia si ii da o noua interpretare, trimitand analiza la

comportamentul consumatorului; aici Friedman constata ca legea psihologica
fundamentala keynesiana se verifica la nivel de individ si anume cu cat venitul
acestuia creste cu atat partea destinata economiilor se consolideaza.

judecata nu gaseste corespondent la nivel macro; la acest nivel Friedman

constata o mai mare stabilitate in ceea ce priveste o valoare nou creata intre
consum si economie; in plus, crede ca ceea ce poate fi numit comportament
colectiv nu poate fi identificat cu suma comportamentelor individuale, ramanand
chiar la nivel individual, Friedman constata ca inclinatia marginala spre consum
spune ceva doar pe termen scurt; pe termen lung fiecare are un plan de viata,
anticipeaza o evolutie medie a venitului in functie de factori ce tin de viata
personala, climatul economic

ipoteza planurilor de viata individuale il conduce a sustine ca economia este mai

putin supusa fluctuatiilor ciclice decat se crede si ca ca aceasta evolutie poate fi
anticipata in linii mari;

este suficient a asigura un etalon stabil prin indexarea generalizata a preturilor,

salariilor, ratelor dobanzii si altor variabile economice pentru a pune moneda in
adapost si a asigura o evolutie normala, fireasca a economiei;

comportamentul consumatorului nu este singurul domeniu in care Friedman

extinde principiul anticipatiilor; se adauga si piata muncii; acest fapt ii permite
sa combata concluziile desprinse din renumitele curbe Philips si sa sustina ca nu
se poate lupta oricand si oricum prin inflatie impotriva somajului.

mai mult este de parere ca adesea arma inflatiei folosita pentru a reabilita
somajul are sanse de reusita doar pe termen scurt, in timp ce pe termen lung are
efecte contrare, conducand la stagnatie. Ideea pe care o sustine vizeaza existenta
unei rate naturale a somajului, compatibila cu orice ritm al inflatiei, lucru care
poate fi explicat pe seama anticipatiilor astfel: salariatii dupa ce au fost angajati
intr-o faza de bun economic inflationist, anticipand cresterea preturilo solicita
salarii tot mai mari

faptul descurajeaza cererea de munca din partea intreprinzatorilor, in felul acesta

se revina la rata naturala a somajului dar intotdeauna cu pretul unei inflatii mai
mari;
-

acesta este motivul pentru care el propune indexarea generalizata veniturilor in

raport cu preturile ca solutie de reusita impotriva inflatiei.

Curs 10 Monetarismul

Monetarismul reprezinta produsul prim si cel mai slefuit al scolii din Chicago.
Incercarea de definire a acestuia ii apartine in totalitate lui Carl Brunner, care il
surprinde prin trei trasaturi esentiale:
1. Impulsurile monetare sunt determinate prin variatiile productiei, folosirii
mainii de munca si preturilor;
2. Evolutia masei monetare este indiciul cel mai sigur pentru a masura impulsul
monetar;
3. Autoritatile monetare pot controla evolutia masei monetare in cursul circular
economic;
Potrivit acestei definitii monda este totul sau aproape totul in economie.
Monetarismul standard al scolii din Chicago este rezultatul contributiei a trei mari
autori: M. Friedman, Anna Schwary, Edmund Pherbs.
Reinnoind traditia teoriei cantitative, monetarismul face din moneda componenta
de baza a economiei; o asemenea pozitie nu a insemnat insa o subordonare a economiei
reale celei mondiale. Dimpotriva, in conceptia lui Friedman, economia reala ramane
factor prim, iar moneda reflectantul acestuia. Ca sa fie bine inteles acest lucru,
Friedman, ca si Keynes, accepta interventia autoritatii publice in domeniul emisiunii
monetare; numai ca, spre deosebire de Keynes, Friedman nu mai invita statul si Banca
Centrala la o emisiune monetara, dimpotriva, ii obliga la o politica de emisiune
temperata, in raport strict cu ritmul de crestere economica, respectiv 3-5% anual.
Ca sa ajunga sa prescrie o asemenea masura, Friedman a trebuit sa rastoarne logica
Keynesista a inflatiei, ca si cunoscuta dilama Philips: inflatie sau somaj?
Urmarind rationalismul in problema venitului permanent, este de retinut
distinctia pe care Friedman o face intre venitul monetar, venitul permanent si consum pe
termen scurt, si aceeasi relatie pe termen lung. Acesta este convins ca detinatorii de
moneda, persoanele fizice si juridice isi stabilesc planul de cheltuieli sau economii, nu in
functie de nivelul curent al preturilor sau veniturilor, ci in functie de trendul evolutiei
veniturilor pe o perioada suficient de indelungata; astfel spus, ceea ce s-ar putea numi
venit permanent.
Daca pe un orizont de timp suficient de indelungat diferenta dintre venitul
curent, masurabil statistic si venitul permanent este insesizabila, nu acelasi lucru se

poate constata pe o perioada scurta de timp; aici, in faza de expansiune a ciclului

economic este posibil ca venitul real sa creasca sesizabil mai mult decat venitul
permanent. Comportamentul individual si colectiv de consum, nu se stabileste in functie
de oscilatiile ciclice ale venitului real, ci in functie de evolutia in perspectiva venitului.
Concluziile pe care el si A. Schwary le trag dintr-un asemenea tip de analiza
inseamna:
1. Oscilatiile sezoniere ale veniturilor monetare influenteaza foarte putin
comportamentul in actul consumului; cel care dicteaza aici este venitul
permanent;
2. Cea mai mare parte a venitului curent este inelastica la venitul real; din punctul
acesta de vedere, economia este mai stabila decat se crede, iar statul nu are ce
cauta pe acest teren;
3. Daca odata cu cresterea venitului real pe termen lung, preferinta agentilor
economici de a detine o cantitate tot mai mare creste, functia keynesista a
preferintei pentru lichiditate paleste ca importanta; astfel spus prin suplimentul
de moneda se poate satisface foamea de lichiditate, pentru ca dincolo de acesta, o
emisiune excesiva conduce la reducerea ratelor dobanzii.
4. Daca cererea de consum global este relativ stabila, exista toate motivele pentru a
sustine ipoteza unei cereri de moneda relativ stabile; in felul acesta, politica
monetara keynesiana de actiune asupra ratei dobanzii spre a influenta activitatea
economica este pusa sub semnul intrebarii.
Urmarind rationamentul constatam ca Friedman construieste o monetarie a inflatiei
si a somajului opusa keynesismului dar si cunoscutelor analize Philips; astfel el constata
ca pe termen scurt lumea poate fi pacalita; agentii economici pot cadea prada iluziei
monetare, in sensul ca o crestere a cantitatii de moneda poate stimula cheltuielile si pe
calea investitiei, cresterea economica astfel spus, admite ca pe termen scurt se poate
lucra prin inflatie impotriva somajului; pe termen lung insa, perspectiva se schimba,
pentru ca mai intai cresterea cheltuielilor determina cresterea veniturilor -ceea ce
reprezinta cheltuiala pentru un agent economic se traduce in venit pentru un altul.
Crestea veniturilor este cunoscuta si conduce la cresterea pentru lichiditate.
Efectele scontate asupra ratei dobanzii sunt semnificative. In al doilea rand cresterea
masei monetare conduce la cresterea preturilor, care la randul lor declanseaza fenomenul
anticipatiilor adaptive: o crestere de pret sugereaza publicului ca o alta va veni in viitor;
anticipand cresterea preturilor, indivizii revendica salarii tot mai mari, acest lucru
inseamna costuri incarcate si implicit pretul de vanzare tot mai mare.
Rezultatul final este o spirala inflationista, daca la inceput acceptarea unei
inflatii suplimentare determina o crestere a cererii efective si o reducere a somajului, pe
termen lung salariile inflationite incearca costurile si descurajeaza ocuparea fortei de
munca.

Concluzii:
- se revina la rata naturalade somaj, dar cu pretul unei inflatii tot mai mari; in
alti termeni, somajul natural pare o fatalitate; a preintimpina sau a reduce pe
calea emisiunii monetare suplimentare, se dovedeste de asemenea fatal; pe
termen lung, potrivit lui Friedman, nu exista relatie intre inflatie si somaj.

Curs 12 Scoala drepturilor de proprietate

-

cunoscuta si sub numele de scoala din Virginia, ea este asociata numelor unor
economisti: George Stigler, Ronald Coase, Douglass North;

intreaga constructie doctrinara a acestei scoli este realizata in deplina logica

liberala si ca o prelungire a teoriei capitalului uman;

punctul de plecare il reprezinta luarea in calcul a timpului ca resursa rara si

irecuperabila;

timpul trebuie folosit cu maximum de eficienta si prioritar in activitatile care

aduc maximum de satisfactie; individul trebuie sa decida decizia presupune o
informatie obtinerea si procesarea acestora presupune un cost;

acesta este costul de tranzactie, notiune folosita pentru prima data de R. Coase in
lucrarea Natura firmei 1937. Rationamentul este urmatorul:

eficienta maxima in alocarea resurselor nu o poate face decat

schimbul, piata neingradita de restrictii;

orice tranzactie presupune a priori o informatie, iar informatia

costa;

cand este vorba de o marfa standardizata, cunoscuta, acest cost

este neglijabil;

cu cat economia devine mai complexa cu atat caracterul de

noutate este mai pronuntat, costurile cresc; in acest moment apare
firma cu misiunea de a realiza costuri tranzactionale minime;

indeplinindu-si aceasta functie, firma face ca piata sa fie mai eficienta, mai
operativa dar nu oricum si oricand ci doar in contextul proprietatii private si a
statului de drept;

schimbul si poata sunt eficate in alocarea resurselor doar daca exista drepturi de

proprietate bine definite; asa apare legea ca o institutie a statului care permite
indivizilor obt. de costuri de tranz. cat mai mici;
-

statul trebuie sa creeze cadrul necesar si sa faciliteze mecanismele economiei de

piata;

proprietatea privata apare ca rezultatul evolutiei unui contract social conceput

pentru a reduce costurile;

dupa opinia acestei scoli, evolutia structurilor drepturilor de proprietate de la una

haotica si colectivista la una individualista cu suport intr-o legislatie explica
progresul societatii