Raportare financiara

1.Analiza gestiunii resurselor umane***(Analiza Ec Fin Valceanu,Robu)

Forta de munca,alaturi de mijloacele fixe,de obiectele muncii ,de calitatea
conducerii ,participa direct la realizarea proceselor intreprinderii ,avand un rol
decisive atat in obtinerea bunurilor materiale cat si in executarea de lucrari si
prestarea de servicii ,cat si in conducerea activitatilor si eficientizarea acestora. In
prezent,exista un proces continuu de introducere a automatizarii,robotizarii
,informatizarii in toate domeniile ,insa rolul hotarator ramane cel al factorului uman.
La nivel microeconomic,problemele principale ale analizei gestiunii resurselor
umane pot fi sintetizate:
-

Analiza modului de realizare a asigurarii cu forta de munca necesara din

punct de vedere cantitativ si calitativ
Analiza modului de utilizare (extensive sau intensive) a resurselor de forta de
munca existente in intreprindere
Analiza eficientei utilizarii fortei de munca

1.1 Analiza cantitativa

Forta de munca aflata la dispozitia unei intreprinderi poate fi caracterizata cu
ajutorul mai multor indicatori :
-numarul de salariati la un moment dat reprezinta efectivul de salariati si se
urmareste la inceputul si la sfarsitul perioadei de gestiune . Este considerat un
indicator de stoc si cuprinde toti salariatii angajati cu COntracte individuale de
munca ,pe durata determinata sau nedeterminata ,existenti la un moment dat
(inceputul/sfarsitul anului) .Acest indicator cuprinde si persoanele care nu au putut
sa isi indeplineasca obligatiile de munca,aflandu-se in concedii medicale , concedii
de maternitate ,pentru ingrijirea copilului bolnav ,pentru cresterea copilului pana la
doi ani,concedii fara plata,greve. Acest indicator nu cuprinde salariatii care lucreaza
in strainatate sau persoanele angajate cu contract de prestari servicii , collaborate ,
conventie .
-numarul de personal la un moment dat (include pers angajate cu contract de
prestari servicii , collaborate , conventie )
-numarul mediu de salariati este un indicator calculat ca urmare a miscarii
personalului (in cursul anului avand loc intrari si iesiri de personal) si este apreciat
ca fiind un indicator de flux. Numarul mediu de salariati se calculeaza ca o medie
simpla aritmetica a efectivului zilnic de salariati.Se poate calcula la nivelul unei luni,
trimestru,semestru sau nivel anual.
-numarul mediu de personal .
-numarul maxim admisibil de personal reprezinta limita superioara a numarului de
personal .Aceasta este stabilita ,in functie de volumul de activitate si de
productivitatea medie a muncii luata ca baza de comparatie prin bugetul de venituri
si cheltuieli.
1.2. Analiza structurii fortei de munca

La nivelul economiei nationale,in functie de activitatea desfasurata de

intreprinderi,personalul acestora se grupeaza in : personal ocupat in activitati
industriale si personal ocupat in activitati neindustriale.
Personalul,o data clasificat intr-una dintre cele doua categorii se poate incadra intr-o
anumita ramura ,in functie de locul ocupat de intreprindere conform Clasificarilor
Activitatilor din Economia Nationala (CAEN).
Analiza structurala a personalului pe categorii este foarte importanta pentru
intreprindere ,cu ajutorul acesteia identificandu-se necesitatile de
calificare,angajare sau disponibilizare de personal.Din punct de vedere structural
,potentialul uman poate fi grupat si cu ajutorul altor criterii :
-dupa varsta (sub 25 ,26-35,36-45,46-55,peste 55)
-dupa vechimea in intreprindere (sub 1 an,2-5 ani,5-10 ani..)
-dupa sex
-dupa pregatirea profesionala: muncitori (calificati,necalificati), personal de
specialitate (studii medii ,superioare) , personal tehnic-administrativ (Studii
medii,superioare), personal de conducere
-dupa functiile intreprinderii (cercetare-dezvoltare ,productie ,comerciala , personal,
financiar ctb)
Ca procedeu de analiza se utilizeaza metoda pnderii fiecarei categorii in totalul
personalului(ratele de structura)
1.3 Analiza dinamicii fortei de munca pe total si pe categorii
Analiza in dinamica a fortei de munca se realizeaza cu ajutorul :
-abatorilor absolute
-indicilor cu baza fixa si cu baza in lant
La nivelul intreprinderii se compara numarul de salariati pe total si pe categorii cu
efectivele inscrise in fiecare categorie . Pentru a aprecia cat mai corect evolutia
fortei de munca,se impune corelarea indicelui numarului mediu de personal cu
indicii principalilor indicatori de rezultate ai intreprinderii (CA,VA,Qe) . Acesti
indicatori reflecta in cea mai mare masura dimensiunea cantitativa a potentialului
uman al intreprinderii.
1.4 Analiza mobilitatii si stabilitatii fortei de munca
La nivelul fiecarei intreprinderi,analiza mobilitatii si stabilitatii fortei de munca se
realizeaza cu ajutorul unor indicatori specifici :
-indicatori ai mobilitatii fortei de munca : indicatori ai circulatiei fortei de munca
( coeficientul mediu al intrarilor de personal,iesirilor de personal, al miscarii totale),
indicatori ai fluctuatiei fortei de munca
-indicatori ai stabilitatii fortei de munca
Asa cum se observa ,s-a facut distinctia clara intre circulatia si fluctuatia fortei de
munca. Circulatia reprezinta miscarea personalului unei intreprinderi ,in cursul unei
perioade , atat din punctul de vedere al intrarilor , cat si al iesirilor din cauze
normale (transfer,boala,pensionare,deces,studii,obligatii cetatenesti). Fluctuatia
fortei de munca reprezinta un fenomen anormal care se refera la iesirile din
intreprindere fara aprobarea conducerii sau prin desfacerea contractului de
munca ,ca urmare a incalcarii prevederilor contractului de munca.
Indicatori?

Analiza pe baza acestor indicatori se realizeaza in dinamica pe o perioada de trei

cinci ani,pentru a putea fi evidentiate tendintele de crestere sau scadere a
fenomenului de miscare a personalului. Analiza situatiei intrarilor de personal
trebuie realizata avand in vedere angajarile si anume sursa acestora. Sursele de
angajare pot fi: oficiile de Forta de Munca din cadrul Directiilor de Munca si Protectie
Sociala
,scoli profesionale , licee, scoli postliceale(colegii), invatamantul superior.
Principiul care trebuie sa stea la baza angajarilor trebuie sa fie cel al competentei
profesionale,demonstrata prin concurs.
In privinta analizei plecarilo de personal, se face o diferenta clara intre cele avand
cauze normale si cele avand cauze nejustificate . In privinta ultimei categorii ,care
caracterizeaza fluctuatia personalului ,trebuie stabilite si implicatiile in activitatea
intreprinderii .De fapt, se poate spune ca fluctuatia se prezinta sub doua forme :
- Fluctuatie activa ,ca un fapt consumat
- Fluctuatie latenta,ca un fapt potential sub forma intentiei de a parasi
intreprinderea,din cauze mai mult sau mai putin intemeiate.
In orice moment,daca nu este bine cunoscut si bine controlat ,fenomenul fluctuatiei
latente se poate transforma in fluctuatie activa ,care sa genereze o serie de efecte
nefavorabile asupra activitatii intreprinderii.
Cauzele care pot genera fluctuatia se pot grupa astfel :
-cauze legate de desfasurarea activitatii intreprinderii
-cauze datorate lipsei de protectie sociala: conditii inadecvate de munca,lipsa
protectiei muncii,grad ridicat de periculozitate ,climat psihosocial necorespunzator ,
lipsa unei baze socio-culturale corespunzatoare (crese, gradinite, cluburi sportive),
lipsa cantinei,lipsa mijloacelor de transport.
-cauze legate de personal: lipsa de calificare,seriozitatea la locul de munca
Indicatori?
La nivel regional si pe tara,in analiza stabilitatii fortei de munca se include si piata
fortei de munca,si anume oscilatiile acesteia ( echilibrele si dezechilibrele care apar
intre cererea si oferta de forta de munca pe categorii de personal,specialitati ,sexe
si varsta).

1.5 Analiza calificarii fortei de munca

Din punct de vedere calitativ, analiza fortei de munca se refera la modul in care
intreprinderea este asigurata cu forta de munca calificata in corelatie cu gradul de
tehnicitate sau complexitate a operatiilor si a lucrarilor care trebuie efectuate
pentru obtinerea bunurilor ,executarea lucrarilor sau prestarea serviciilor.
Analiza personalului din punct de vedere calitativ are in vedere urmatoarele
obiective :
-analiza structurala a personalului pe grade de pregatire profesionala

- analiza structurala a muncitorilor pe categorii de calificare , urmarindu-se

schimbarile intervenite in dinamica pe total si in cadrul fiecarei categorii
-analiza formelor prevazute si utilizate in scopul cresterii nivelului profesional in
cadrul sistemului de educatie permanenta (prin calificare, recalificare, policalificare ,
specializare ) , prin compararea numarului de absolventi ai diferitelor categorii de
cursuri sau forme de specializare profesionala cu prevederile programului de
ridicare a calificarii personalului.
-analiza interesului intreprinderilor pentru o marire continua a nivelului de calificare
a personalului in scopul corelarii acestuia cu ritmul intens de introducere a
progresului tehnic.
Indicatori?
1.6 Analiza utilizarii fortei de munca
Utilizarea fortei de munca se analizeaza din doua puncte de vedere:
-din punct de vedere extensiv ,caz in care se urmareste utilizarea timpului de
munca
-din punct de vedere intensiv ,caz in care se au in vedere indicatorii ce
reflecta,practic, eficienta utilizarii fortei de munca (productivitatea muncii si profitul
pe salariat)
1.6.1 Analiza utilizarii extensive a fortei de munca (timpul de munca)
La nivelul intreprinderii,o cale importanta de crestere a preformantelor activitatii
desfasurate o reprezinta utilizarea completa a timpului de lucru, resursa de baza a
procesului de productie .
Analiza utilizarii timpului de munca se realizeaza cu ajutorul datelor existente in
balanta timpului de munca , document ce poate fi stabilit ca program intern de
utilizare a timpului ,atat in om-zile, cat si in om-ore, precum si pe baza balantei
utilizarii efective a timpului de munca. Scopul analizei este de a identifica rezervele
de sporire a performantelor intreprinderii, printr-o utilizare cat mai completa a
timpului de lucru, precum si stabilirea efectelor economice ale nerespectarii
timpului de lucru asupra principalilor indicatori economico-financiari ai
intreprinderii.

Financiar
2.Analiza perfromantelor intreprinderii pe baza rentabilitatii
2.1 Abordari conceptuale
Conceptul de performanta se intalneste in literatura de specialitate cu diferite
sensuri ,de exemplu: succes, rezultat al unei activitati ,actiune. In domeniul
economic,conceptul de performanta acopera acceptiuni diferite cum ar fi :
crestere,rentabilitate,productivitate,randament.

Rezultatul obtinut din detinerea factorilor de productie ,de natura castigurilor si

pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor tranzactii si care este o componenta a
rezultatului global ,se va trata la analiza patrimoniului net ,activului net.
Rentabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine
profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor,indiferent de
provenienta acestora1. Este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a
eficientei activitatii economico financiare a unei firme ,respectiv a tuturor
mijloacelor de productie utilizate si a fortei de munca, tinand cont de toate stadiile
circuitului economic :aprovizionare, productie si vanzare.
Pentru masurarea rentabilitatii se utilizeaza doua categorii de indicatori:profitul si
ratele de rentabilitate. Marimea absoluta a rentabilitatii este reflectata de profit ,iar
gradul in care capitalurile sau utilizarea resurselor intreprinderii aduc profit este
reflectat de rata rentabilitatii.
Ca indicatori de reflectare in marimre absoluta a rentabilitatii se pot avea in
vedere : rezultatul aferent cifrei de afaceri,rezultatul exploatarii , rezultatul financiar
, rezultatul curent,rezultatul extraordinar ,rezultatul brut al exercitiului,rezultatul net
al exercitiului. Pentru exprimarea in marime relativa a rentabilitatii se folosesc,de
regula, urmatoarele rate : rata rentabilitatii comerciale, rata rentabilitatii resurselor
consumate, rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare.
2.2 Contul e profit si pierdere- sursa de informatii pentru analiza performantelor
intreprinderii
Contul de profit si pierdere face parte dintre situatiile financiare de inchidere a
exercitiului financiar ,fiind un document contabil de sinteza,care masoara
performantele activitatii unei firme in cursul unei perioade date.
In contul de profit si pierdere este prezentat rezultatul activitatii desfasurate de o
societate pe parcursul unui exercitiu financiar ,care poate fi profit sau pierdere.Asa
cum se cunoaste obiectivul situatiilor financiare este de a furniza informatii despre
pozitia financiara ,performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii
,care sunt utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.
Profitul reprezinta componenta principala a avutiei unei societati si reflecta atat
perfromanta intreprinderii, cat si capacitatea firmei de a reinvesti sau de a acorda
dividende.
Utilizatorii informatiilor degajate de situatiile financiare sunt investitorii (actionari
actuali sau potentiali) ,managerii ,creditorii financiari,clientii,salariatii,statul
,publicul, analistii financiari,etc.
Actionarii se disting in doua categorii : actionarii ordinari si cei preferentiali.
Actionarii ordinari doresc sa obtina informatii privind: nivelul profitului , si in mod
special profitul viitor,eficienta managementului (daca activele sunt utilizate in mod
eficient),profitul pe care il aduce investitia lor si daca ar fi fost mai bine sa
1 V.Robu ,N. Georgescu , Analiza economico-financiara,Editura Omnia
Uni,Brasov,2000,pag 190

investeasca diferit,riscul financiar si de exploatare,cheltuielile care sunt facute de

firma in scopuri personale ale administratorilor (asigurarea pentru masina folosita
numai de administrator),lichidarea ,gradul de indatorare ,capacitatea de
autofinantare,etc. Actionarii preferentiali isi asuma un risc mai mic decat actionarii
ordinari deoarece ,indiferent de profitul societatii,acestia primesc o suma fixa ca
dividend. Bla bla

2.3 Analiza structurala a rezutlatelor

Analiza structurala a rezultatului brut al exercitiului are ca obiectiv stabilirea
cotnributiei diferitelor tipuri de rezultate la variatia totala a rezultatului brut ,precum
si evidentierea dinamicii lor in cursul perioadei studiate. Analiza structurala a
rezultatelor se paote realiza in doua moduri si anume : dupa destinatia cheltuielilor
de exploatare (pe functii ale intreprinderii) si dupa natura cheltuielilor de exploatare
si a veniturilor.
2.3.1 Analiza structurala a rezultatului brut al exercitiului dupa destinatia
cheltuielilor de exploatare
Spre deosebire de analiza structurala pe baza gruparii veniturilor si cheltuielilor
dupa natura, aceasta metoda de analiza ,cunoscuta sub denumirea de metoda
costului vanzarilor,se bazeaza pe informatii privind clasificarea cheltuielilor dupa
functia sau destinatia lor ca parte a costului vanzarilor, distributiei sau activitatilor
administrative.
Suras informationala de baza pentru analiza structurala a rezultatului brut al
exercitiului dupa destinatia cheltuielilor de exploatare o reprezinta:
-contul de profit si pierdere structurat pe baza gruparii cheltuielilor dupa functia sau
destinatia lor in cazul intreprinderilor care utilizeaza aceasta forma de prezentare a
contului de profit si pierdere
-contul de profit si peirdere structurat pe baza gruparii veniturilor si cheltuielilor
dupa natura lor si nota explicativa 4 Analiza rezultatului din exploatare ,in cazul
intreprinderilor care utilizeaza aceasta forma de prezentare a contului de profit si
pierdere.
Comparativ cu prezentarea contului de profit si pierdere dupa gruparea veniturilor si
cheltuielilor dupa natura lor, metoda costului vanzarilor oferta informatii mai
relevante epntru utilizatori privind nivelul cifrei de afaceri si al costului aferent
vanzarilor , care constituie in mod normal partea cea mai semnificatva si stabila a
veniturilor si cheltuielilor din exploatare ,respectiv a veniturilor si cheltuielilor totale.
Restul cheltuielilor de distributie si administrative nu depinde direct de nivelul
vanzarilor sau al productiei intreprinderii. Previziunile privind rentabilitatea si riscul
intreprinderii in viitor pornesc de la estimarea vanzarilor si cheltuielilor aferente
acestora ,pe baza carora se determina si alti indicatori de rezultate , structuri
bilantiere si rate financiare. Totusi,alocarea costurilor pe destinatii poate fi arbitrara
si impliac in mod considerabil utilizarea rationamentului profesional.

Conform IAS1 Prezentarea situatiilor financiare, selectarea metodei de analiza

intre metoda costului vanzarilor si metoda naturii cheltuielilor depinde atat de
factori istorici si de cei aferenti sectorului economic respectiv,cat si de natura
intreprinderii. Deoarece fiecare metoda de prezentare are avantaje pentru diferite
tipuri de intreprindere ,se solicita o optiune intre clasificari in functie de cea care
prezinta cel mai fidel elementele de performanta a firmei. Totusi,in cazul utilizarii
metodei costului vanzarilor, se impune o prezentare suplimentara privind informatii
asupra naturii cheltuielilor in scopul estimarii fluxurilor viitoare de numerar.

2.3. Analiza factoriala a profitului operational (a marjei brute fata de costul bunurilor
vandute
Marja bruta fata de costul bunurilor vandute (rezultatul brut aferent cifrei de afaceri
nete) are rolul de a acoperi cheltuielile de distributie, cheltuielile generale de
administratie si cheltuielile financiare ,astfel incat firma sa obtina un profit suficient
de mare pentru a remunera corespunzator actionarii.
Marja bruta fata de costul bunurilor vandute (profit sau pierdere) detine ponderea
majoritara in cadrul rezultatului brut al exercitiului oricarei intreprinderi,indiferent
de natura si dimensiunea acesteia. Datorita probabilitatii mari de realizare a marjei
brute,analistii financiari acorda o atentie deosebita analizei acestui indicator,atat
pentru evidentierea evolutiei istorice a rezultatelor,cat mai ales pentru
previzionarea profitabilitatii companiei in viitor.
Sursa informationala de baza pentru analiza marjei brute fata de costul bunurilor
vandute o reprezinta:
-Contul de profit si pierdere structurat pe baza gruparii veniturilor si cheltuielilor
dupa functia sau destinatia acestora,care ofera informatii utile privind nivelul cifrei
de afaceri nete si a costului vanzarilor aferente intreprinderii pe parcursul
exercitiului financiar respectiv.
-Nota explicativa 4 Analiza rezultatului din exploatare ,in cazul intreprinderilor
care utilizeaza ca forma de prezentare contul de profit si pierdere structurat pe baza
gruparii veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor.
-pentru utilizarea diferitelor modele de analiza a profitului brut aferent cifrei de
afaceri nete sunt necesare informatii din alte note explicative la situatiile financiare
sau diverse documente interne privind valoarea medie a activelor fixe ,numarul
mediu de personal sau de salariati ai intreprinderii,timpul total de munca efectiv
lucrat,etc.
2.4. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
2.5 Analiza ratelor de rentabilitate
Rata de rentabilitate reprezinta un raport intre un indicator de rezultate
(profit/pierdere) si un indicator care reflecta un flux de activitate (cifra de afaceri
neta,resurse consumate,etc.) sau un stoc(capital propriu, active totale,etc.).
Principalele rate de rentabilitate operationale in analiza financiara a firmei sunt: rata

rentabilitatii comerciale,rata rentabilitatii resurselor consumate ,rata rentabilitatii

economice si rata rentabilitatii financiare. Aceste rate de rentabilitate au valente
informationale diferite si oglindesc multiplele laturi ale activitatii economicofinanciare ale firmei.
2.5.1 Analiza ratei rentabilitatii comerciale
Rata rentabilitatii comerciale exprima eficienta activitatii comerciale a
intreprinderii ,asigurand legatura dintre profitul si cifra de afaceri neta. In literatura
de specialitate exista mai multe moduri de calcul al acestei rate de
rentabilitate.????
In cazul intreprinderilor mari romanesti se recomanda ,prin legislatia actuala 2 din
domeniul contabilitatii ,calcularea si prezentarea in cadrul notelor explicative ale
situatiilor financiare a anumitor indicatori care reflecta performantele economicofinanciare ale acestora,[rintre care si rata marjei brute din vanzari.
Principala limita a acestor rate de rentabilitate in caractezirea performantei la nivel
microeconomic este generata de faptul ca se calculeaza pe baza profitului contabil,
deci va fi influentata semnificativ de politicile si racticile contabile utilizate de
intreprindere(metoda de amortizare a activelor fixe ,metoda de evaluare a stocurilor
,politica de constituire a provizioanelor,etc.)
Rata marjei brute din vanzari reflecta ponderea marjei brute din vanzari in cadrul
cifrei de afaceri nete. Aceasta rata de rentabilitate reflecta politica comerciala a
intreprinderii si capacitatea acesteia de a controla costurile de productie. Nivelul
marjei de profit depinde de natura activitatii, dimensiunea, capacitatea tehnica si
performantele acesteia, cota de piata detinuta, mediul concurential national si
international ,etc. <<metode de analiza>>
(Modelul 1)Majorarea ratei marjeti brute din vanzari semnifica imbunatatirea
eficientei activitatii comerciale a intreprinderii si intrarirea controlului costurilor
aferente vanzarilor ,deci un semnal pozitiv pentru investitori. Totusi, aceasta situatie
poate fi una conjucturala,deci se impune extinderea orizontului de analiza si
corelarea concluziilor acestei analize cu informatii privind dinamica altor rate de
rentabilitate la nivelul intreprinderii.
(Modelul2) de analiza a ratei marjei brute din vanzari reflecta actiunea a doi factori
importanti: structura productiei vandute si rata marjei brute pe produs. In conditii
normale, structura cifrei de afaceri pe produse nu poate fi modificata decat ca efect
al variatiei raportului cerere/oferta de produse pe piata,dar intreprinderea poate lua
masuri pentru cresterea marjei de profit la nivel de produs prin diminuarea
rezonabila a costurilor de productiei si intarirea pozitiei sale concurentiale pe piata.
Literatura si practica internationala in domeniul analizei financiare recomanda un
nivel minim standard al marjei de profit de 3-7% . Daca pentru companiile din tarile
2 OMF nr.94/2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si cu Standardele Internationale
de Contabilitate

dezvoltate acest standard al rentabilitatii comerciale este valabil, in cazul

intreprinderilor romanesti (similar altor economii cu inflatie ridicata) se inregistreaza
valori foarte mari ale acestui indicator si ale altor rate de rentabilitate.
Rata rentabilitatii comerciale nete reprezinta un indicator intalnit in majoritatea
lucrarilor din literatura straina.Avantajul acestei rate este ca poate fi stabilita pe
baza informatiilor din cadrul Contului de Profit si Pierdere ,fiind usor de calculat de
catre cei care nu au acces la date din contabilitatea de gestiune a intreprinterii.
Totusi,rata rentabilitatii comerciale nete are o valoare informationala limitata pentru
ca profitul net poate fi influentat si de rezultatul din alte operatiuni decat
vanzarile ,respectiv rezultatul financiar ,rezultatul extraordinar ,precum si de politica
fiscala a intreprinderii.
In Romania ,studiile3 practice realizate asupra intreprinderilor cotate pe piata de
capital demonstreaza ca rata rentabilitatii comerciale nete (calculata ca raport intre
profitul net al exercitiului si cifra de afaceri) a intregistrat cele mai moderate niveluri
mediane de 0.74%-4.84% in perioada 1996-2000 ,ceea ce confirma ca aceasta rata
de rentabilitate este cel mai putin afectata de inflatie, ca urmare a preluarii
simultane a efectului inflatiei atat asupra profitului cat si asupra cifrei de afaceri.
Datorita variabilitatii sale mai scazute comparativ cu alte rate de rentabilitate,acest
indicator al performantei intreprinderii este preferat de investitorii de pe piata de
capital romaneasca.
Analistii financiari recunosc relevanta informationala a ratei rentabilitatii comerciale
nete, dar pentru obtinerea de informatii pertinente si relevante privind performanta
firmei, se impune studierea trendului acestei rate financiare pe o perioada de 3-5
ani comparativ cu rata medie la nivelul sectorului de activitate si a ratei rentabilitatii
intreprinderilor similare. De asemenea,este necesara analiza corelata a unui sistem
complex de rate de rentabilitate: rata rentabilitatii economice,rata rentabilitatii
financiare,rata rentabilitatii resurselor consumate,etc.
2.5.2 Analiza ratei rentabilitatii economice
Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate ,rata rentabilitatii economice
,pune in evidenta performantele utilizarii activului total al unei intreprinderi,
respectiv a capitalului investit pentru obtinerea acestor performante. <metode ce
calcul>
Construierea ratei pe baza unui anumit rezultat determina o viziune specifica
semnificatiei rezultatului:
-utilizarea rezultatului exploatarii va determina o rata independenta atat de politica
fiscala si de structura capitalurilor (politica de finantare) cat si de fluxurile
extraordinare

3 C.Vasilescu ,Analiza corelatiilor dintre activitatea financiara a firmei si piata de

capital ,teza de doctorat,ASE,Bucuresti ,2003

-daca rata rentabilitatii economice va fi construita pe baza excedentului brut al

exploatarii (EBE),va fi independenta si de politica privind amortizarea capitalului
tehnic ,pe langa elementele mentionate anterior.
-folosirea profitului brut este utila managerilor intreprinderii si va determina un nivel
mai ridicat al ratei,in masura in care celelalte doua activitati (financiara si
extraordinara) aduc profit.Aceasta varianta este mai putin utilizata. <formule,rate>

2.5.3. Analiza ratei rentabilitatii financiare

Rata rentabilitatii financiare reprezintau nul dintre indicatorii majori urmariti de
investitori si de management. Cu ajutorul acestei rate,investitorii pot aprecia in ce
masura investitia lor este rentabila sau nu. In cazul in care rata rentabilitatii
financiare este mai mare decat costul capitalului propriu,atunci, prin activitatea
desfasurata,firma creeaza o valoare suplimentara pentru actionari.
Managerii au posibilitatea sa actioneze asupra ratei rentabilitatii financiare prin
urmarirea si influentarea:
-vanzarilor generate de utilizarea activelor
-modului de finantare a activelor din capitalul propriu si datorii
-rentabilitatii nete a veniturilor
Atunci cand analizam viteza de rotatie a activelor ,trebuie sa tinem cont si de
sectorul in care isi desfasoara activitatea societatea . Cu cat acest indicator are o
valoare mai mare,cu atat eficienta utilizarii activelor totale este mai buna.
Aparent,cu cat factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare,cu atat
rata rentabilitatii financiare este mai ridicata,dar trebuie sa tinem cont,totodata, ca
este indicator arata si gradul de indatorare. Si este cunoscut ca orice societate cu
grad de indatorare mare este riscanta.Stabilirea unei valori optime a factorului de
multiplicare reprezinta de fapt o lupta permanenta intre profiturile si costurile pe
care le implica datoriile financiare.
Totodata,trebuie subliniat ca acest indicator este influentat si de sectorul unde isi
desfasoara societatea activitatea si de activele pe care le detine aceasta. In
general, societatile care au un flux de numerar din activitatea de exploatare
constant si cu un grad mare de previzionare pot opera cu un factor de multiplicare a
capitalului propriu mai mare decat societatile care isi desfasoara activitatea intr-un
sector cu un grad de risc mai mare. Putem spune ca si bancile comerciale care
dispun de un portofoliu de active diversificat pot opera cu un factor de multiplicare
a capitalului propriu mai mare. Putem spune ca si bancile comerciale care dispun de
un portofoliu de active diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a
capitalului propriu mai mare. O data cu analiza acestui indicator ,trebuie urmariti si
alti indicatori,cum ar fi : rata lichiditatii curente,rata lichiditatii immediate,rata de
acoperire a dobanzilor.
Profitul net la un leu venituri arata capacitatea firmei de a practica o politica de
preturi eficienta si,totodata ,abilitatea firmei de a controla costurile. Acest indicator

trebuie si el intrerpretat in functie de sectorul de activitate,de natura produselor

comercializate si de strategia aplicata de firma. S-a constatat ca societatile care au
un profit net la un leu vanzari mare au o rata a rentabilitatii economice( Pnet/At)
mica si invers. Aceasta se datoreaza ,de exemplu in cazul firmelor din comert,
practicarii unui adaos comercial ridicat care,desi majoreaza profitul net la 1 leu
vanzari, are un efect mult mai pronuntat asupra vitezei de rotatie a
activelor,incetinind-o. <indicatori>
Nivelul rentabilitatii economice trebuie sa permita remunerarea actionarilor si
creditorilor,in concordanta cu riscul asumat,investind in intreprindere sau
acordandu-I imprumuturi. Sistemul de rate ce determina rentabilitatea financiara
demonstreaza faptul ca o anumita situatie este determinata de un ansamblu de
factori si nu de actiunea independenta a rotatiei activelor,a asumarii riscului
financiar sau a marjei de profit practicata.
Legat de rolul parghiei financiare asupra nivelului de rentabilitate financiara,putem
delimita doua cazuri:
-cazul risc-profit :firma obtine performante economice excedentare costului
indatoriarii ,ceea ce majoreaza remunerarea actionarilor firmei ,pe masura cresterii
parghiei financiare <formula>
-cazul risc-pierdere :atragerea creditelor mareste nivelul parghiei financiare,dar nu
genereaza o rentabilitate economica a activelor care sa depaseasca rata dobanzii
,astfel ca rentabilitatea financiara este inferioara cele economice <formula>
Rata rentabilitatii financiare este un indicator important care trebuie intrepretat cu
anumite limite care sunt impuse de : perioada de analiza,riscurile pe care si le
asuma societatea, valoarea contabila a capitalului propriu.
Perioada de analiza se refera la faptul ca datele dupa care se calculeaza se
focalizeaza asupra unei singure perioade,de exemplu o societate incearca sa
lanseze o gama de produse noi ceea ce va duce la costuri de lansare mari ale
productiei si atunci valoarea ratei de rentabilitate financiara initial va fi in
scadere.Acest lucru nu demonstreaza o perfromanta financiara proasta,ci reflecta
faptul ca in calculul acesteia s-a avut in vedere doar profitul aferent unui exercitiu
financiar(unei singure perioade de timp).
Riscurile pe care si le asuma societatea.Valoarea pe care o are rata rentabilitatii
financiare nu reflecta si riscurile pe care le are societatea pentru a obtine o
asemenea rata.
Valoarea contabila a capitalului propriu este luata in calcul ,si nu valoarea sa de
piata in functie de cursul actiunilor.In consecinta, in cazul societatilor cotate,chiar
daca rata rentabilitatii financiare poate fi o unitate de masura a performantelor
manageriale,s-ar putea sa nu masoare profitul pe care il aduce investitia
actionarilor.
Rata rentabilitatii financiare ofera mai multe informatii actionarilor care investesc in
societati care sunt necotate la bursa si deci necunosute publicului.O data ce aceste
societati sunt cotate la bursa si devin cunoscute publicului. O data ce aceste

societati sunt cotate la bursa si devin cunoscute publicului, pentru

actionari,posibilitatea de a obtine profituri mari din investitia lor se contopeste cu
informatiile privind cursul actiunilor.

3.Analiza pozitiei financiare a intreprinderii

3.1 Bilantul suport al analizei financiare
3.1.1 Bilantul patrimonial(financiar)
Bilantul patrimonial reprezinta un instrument de analiza realizat prin retratarea
bilantului contabil. Problemele principale ale analizei pozitiei financiare a
intreprinderii rezolvate prin apelarea la bilantul patrimonial sunt: determinarea
patrimoniului net, analiza structurii financiare,determinarea lichiditiatii si
solvabilitatii ,stabilirea gradului de indatorare. Principalii utilizatori ai informatiilor
furnizate de bilantul patrimonial sunt: actionarii (interesati sa cunoasca valoarea
patrimoniului), creditorii (care privesc patrimoniul ca o garantie pentru creditele
acordate),potentialii investitori si creditori. Principiile avute in vedere la elaborarea
bilantului patrimonial sunt: evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor neta,
ordonarea elementelor de activ in ordine crescatoare a gradului de lichiditate
(aptitudinea de a se transforma in numerar), ordonarea elementelor de pasiv in
ordine descrescatoare a gradului de exigibilitate (perioada in care resursa este la
dispozitia intreprinderii).
<pentru a completa rubricile,posturile bilantului contabil sunt retratate/corectate>
3.1.2 Bilantul functional
Bilantul functional reprezinta un alt instrument util pentru analiza financiara,el fiind
un bilant contabil retratat ,posturile fiind ordonate intr-o logica si optica diferita de
cea dupa functiunea conturilor. Practic,pentru a ordona din punct de vedere
functional posturile bilantului contabil,este suficient sa stabilim apartenenta
acestora la unul dintre ciclurile de functionare,si anume: ciclul de investitii,de
exploatare,de finantare. <retratari>
3.2 Analiza structurii patrimoniale a intreprinderii
Analiza structurii patrimoniale urmareste analiza ponderii diferitelor elemente
patrimoniale.Metoda de analiza este metoda ratelor. Ratele de structura permit
normalizarea Situatiei Patrimoniului, aceasta ajutand la o comparatie facila intre
intreprinderi de dimensiuni diferite ,precum si la observarea rapida a unor modificari
structurale in cadrul unei intreprinderi de-a lungul timpului.
O prezentare a ratelor de structura patrimoniala va evidentia o stuatie a activelor si
datoriilor in marimi relative (considerand totalul activelor ca fiind 100%). Aceste
situatii sunt foarte utile in compararea unor firme de dimensiuni diferite sau pentru
a examina tendinta de-a lungul timpului pentru o anumita intreprindere, De
asemenea,ele ne permit observarea rapida a importantei activelor lichide(creante si
disponibil) in totalul activelor.

3.2.1 Analiza structurii activului

Ratele de structura ale actviului sunt influentate si de factorii economici si juridici:
de exemplu,doua intreprinderi similare pot inregistra situatii diferite ale ratelor de
structura ale pasivului in functie de modalitatea de finantare a activelor imobilizate
(leasing financiar,leasing operational,finantare din surse proprii,etc.).Principalele
rate ale structurii activului sunt:
1)Rata activelor imobilizate: masoara importanta relativa a activelor pe termen lung
in totalul activelor intreprinderii. Acest indicator permite aprecierea flexibilitatii
financiare a firmei in masura in care evidentiaza compoenta de capital investit in
active fixe.Dimensiunea acestui indicator este influentata atat de factorii generali
care afecteaza structura activului (tehnici,economici si juridici) cat si de politicile
contabile ale intreprinderii (alegerea intre capitalizare si inregistrare pe costuri a
unor investitii,sistemul de amortizare ,deciziile privind reevaluarea activelor
imobilizate)
Indicatori :
- Rata imobilizarilor necorporale= Imobilizari necorporale/Total Activ x 100
Marimea acestui indicator reflecta ponderea unor active precum brevete,
licente,marci ,fond comercial etc. in cadrul patrimoniului intreprinderii. Rata depinde
in mod esential de specificul activitatii,dimensiunea intreprinderii si de istoria
intreprinderii. In general, intreprinderile romanesti au o pondere redusa a activelor
necorporale,in vreme ce in tarile dezvoltate bilanturile firmelor evidentiaza ponderi
importante ale activelor imobilizate.
-Rata imobilizarilor corporale= Imobilizari corporale/Total Activ x 100
Indicatorul masoara ponderea capitalurilor fixe corporale (terenuri, cladiri ,masini si
echipamente) in cadrul activelor intreprinderii. De regula,inregistreaza valori
ridicate in cadrul firmelor ce necesita o infrastructura importanta sau echipamente
costisitoare. Nivelul indicatorului este influentat semnificativ de politica de
amortizare ,politica de investitii sau alegerea contabila intre cost istoric si valoare
justa pentru imobilizarile corporale.
-Rata Imobilizatorilor financiare =Imobilizari financiare/Total Activ x 100
Indicatorul evidentiaza dimensiunea legaturilor si relatiilor strategice si financiare
pe care o anumita intreprindere le are cu alte entitatii economice in vederea
obtinerii efectelor de sinergie sau sustinere a cresterii externe (participatii detinute
la alte companii,finantari acordate,etc.). In mod firesc,indicatorul inregistreaza valori
ridicate in cazul holdingurilor al caror obiect de activitate il reprezinta gestionarea
unui portofoliu de participatii. Valori foarte reduse se pot intalni la intreprinderile
mici si mijlocii ,la firmele ce nu dezvolta o politica activa de investitii financiare.
2)Rata activelor circulante
Aceasta rata reflecta ponderea activelor circulante in totalul activelor intreprinderii,
fiind o masura a flexibilitatii financiare, care evidentiaza importanta relativa a
activelor usor de transformat in bani.

-Rata creantelor comerciale: acest indicator evidentiaza importanta relativa a

portofoliului de creante comerciale in patrimoniul intreprinderii . Si aceasta rata este
influentata de specificul activitatii ,de puterea de negociere a intreprinderii cu
pertenerii comerciali din amonte (aceasta determina perioada de efectuare a
platilor de catre clienti),dar si de managementul intreprinderii.
-Rata disponibilitatilor ,denumita si rata neta de asigurare cu disponibil ,aceasta
reprezinta o masura a lichiditatii interne a intreprinderii. Desi exista opinii ca un
nivel normal al indicatorului ar fi de 1-2%, consideram ca puterea informationala a
acestei rate trebuie privita cu circumspectie ,deoarece variabilitatea
disponibilitatilor este in mod natural ridicata de la o perioada la alta.
3.2.2 Analiza structurii surselor de finantare
Ratele de structura ale surselor de finantare ale intreprinderii analizeaza importanta
relativa si evolutia in timp a diferitelor surse de finantare utilizate de catre firma.
-Rata stabilitatii financiare: Capitalul permanent reflecta toate sursele de finantare
pe termen lung, indiferent de prevenienta acestora (capital propriu si credite pe
termen lung). Acest indicator evidentiaza importanta relativa a surselor de finantare
pe termen lung si trebuie corelat cu marimea activelor pe termen lung.
-Rata autonomiei globale : O masura mai conservatoare de analiza a finantarii
activelor intreprinderii ,evidentiind ponderea surselor proprii pe termen lung in
totalul activelor. Aprecierea generala este ca un nivel de peste 33% reprezinta o
situatie de normalitate ,insa trebuie retinut ca indicatorul este influentat sensibil de
specificul firmei si de politica financiara promovata de management.
-Rata datoriilor pe termen scurt: Indicatorul masoara ponderea datoriilor exigibilie
pe termen sub un an in totalul activelor si trebuie corelat cu rata activelor circulante
pentru a evidentia gradul de echilibru financiar pe termen scurt. De asemenea,
comparatia cu media ramurii va reliefa niveluri atipice datorate unor situatii
conjuncturale sau care pot evidentia vulnerabilitati ale firmei.
-Rata datoriilor totale: Indicatorul masoara importanta relativa a datoriilor indiferent
de perioada de exigibilitate .Rata este influentata atat de specificul activitatii de
exploatare cat si de structura de finantare a intreprinderii.
3.3 Analiza activului net
Activul net reprezinta interesul rezidual al proprietarilor in activele intreprinderii
dupa deducerea tuturor datoriilor sale,fiind similar avutiei acestora ca urmare a
alocarii si implicarii capitalurilor in activitatea sa. Activul net poate fi determinat pe
baza a doua metode:
-Metoda sintetica : Valoarea patrimoniala a unei intreprinderi coincide cu activul net
contabil, respectiv cu capitalurile proprii determinate ca diferenta intre activul total
constituit si datoriile totale contractate. Constituirea si dezvoltarea intreprinderii
implica aporturi de resurse necesare sustinerii financiare a activelor destinate
desfasurarii activitatii fundamentate pe baza deciziei strategice. Apelarea la diverse
surse financiare in functie de costul,accesul si disponibilitatea acestora genereaza

atat efecte directe asupra patrimoniului net (prin marimea si durata datoriilor
asumate),cat si efecte indirecte (prin costul resurselor). Evolutia activului net se
poate explica prin compararea dinamicii activelor totale cu cea a datoriilor totale
,precum si prin modificarile intervenite in structura acestora.
-Metoda aditiva: Activul net se determina prin insumarea surselor proprii de
finantare a itnreprinderii: capital social, rezerve, rezultat reportat si rezultatul
exercitiului corectat cu repartizarile efectuate din aceasta in cursul exerctiului
respectiv.
<completari>
3.4 Analiza corelatiei dintre fondul de rulment ,nevoia de fond de rulment si
trezoreria neta
1) Acceptiune patrimoniala
Fondul de rulment patrimonial este indicatorul care exprima in marime absoluta
lichiditatea unei intreprinderi (pe termen scurt) ,acea parte a capitalului permanent
ce excede activele imobilizate si este destinat finantarii activelor circulante.
Nevoia de fond de rulment reprezinta un element avand natura de activ si
reprezinta acea parte a activelor circulante care trebuie finantate pe seama fondului
de rulment .
Trezoreria neta reprezinta indicatorul care pune in corelatie fondul de rulment cu
necesarul de fond de rulment si exprima:
-daca este pozitiva,excedentul de numerar la sfarsitul unui exercitiu financiar
-daca este negativa ,nevoia de numerar la finalul unui exercitiu financiar,acoperita
pe seama creditelor de trezorerie (pe termen scurt)
2) Acceptiune functionala
Fondul de rulment functional este denumit si fondul de rulment net global (FRNG) si
reprezinta un element de pasiv,practic,resursa de finantare stabila destinata sa
acopere activele stabilite,imobilizate. Indicatorul care caracterizeaza ciclul de
finantare comparativ cu ciclul de investitii.
3.5 Aanaliza lichiditatii si solvabilitatii
Lichiditatea semnifica :
-abilitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o pierdere minima de
valoare . Aceasta definitie este cunoscuta si ca lichiditate externa atunci cand este
analizata o intreprindere si se refera la posibilitatea investitorului de a transforma in
bani plasamentul in actiuni la intreprinderea respectiva.
-abilitatea unei intreprinderi de a-si onora la scadenta obligatiile de plata asumate
pe seama activelor curente.Aceasta definitie este cunoscuta si sub denumirea de
lichiditate interna.
Solvabilitatea reprezinta capacitatea unei intreprinderi de a acoperi datoriile totale.

Analiza lichiditatii si solvabilitatii se efectueaza cu ajutorul unor rate financiare care

reflecta abilitatea unei intreprinderi/entitati de a-si onora obligatiile financiare
exigibile pe termen scurt. Compara datoriile pe termen scurt(fata de
furnizori,bugetul statului,etc.) cu activele curente sau cu fluxul de disponibilitati
care va permite onorarea acelor datorii.
-Rata lichiditatii curente (generala) : in mod evident aceasta este cea mai cunoscuta
rata de lichiditate ,ea examinand corelatia dintre activele curente si datoriile
curente(pe termen scurt). Daca nivelul ratei este mai mic decat 1.0 aceasta indica
un capital de lucru negativ. Este important ca nivelul acestui indicator sa fie
comparat cu niveluri medii ale ramurii sau cu cele inregistrate de competitori pentru
a avea o imagine corecta asupra abilitatii firmei de a-si onora obligatiile curente
asumate. Aprecierea generala este ca un nivel de 1.5-2.0 reprezinta un nivel
asigurator al acestei rate ,iar un nivel mai mic de 1.0 poate fi un semnal de alarma
privind capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile scadente pe termen scurt.
-Rata lichiditatii intermediare(rapida,redusa): unii dintre noi ar putea considera ca
nu trebuie luate in calcult toate activele curente atunci cand este masurata
abilitatea unei intreprinderi de a-si onora obligatiile scadente pentru ca uneori
stocurile sau alte active curente nu sunt usor de transformat in lichiditati. Aceasta
rata financiara masoara cate unitati monetare de active aproape lichide revin la o
unitate monetara de datorii pe termen scurt. Si in acest caz, este util de analizat
nivelul ratei in contextul ramurii,iar atunci cand este intelegerea corecta a situatiei
unei anumite intreprinderi. Un nivel de 0.8-1.0 al acestei rate este apreciat drept
corespunzator, in vreme ce un nivel mai mic de 0.5 poate evidentia probleme de
onoare a platilor scadente.
-Rata lichiditatii la vedere : aceasta reprezinta cea mai conservatoare masura a
lichiditatii interne a unei intreprinderi,in masura in care se iau in considerare doar
activele lichide la numarator
-Rata solvabilitatii generale : pentru a masura gradul in care o intreprindere poate
face fata datoriilor,se utilizeaza si rata solvabilitatii globale.Valoarea minima a ratei
solvabilitatii globale se considera 1.4 (in cazul in care ponderea minima a capitalului
propriu in cadrul totalului surselor de finantare este de 30%) . In cazul in care rata
solvabilitatii globale este mai mica decat 1,atunci firma este insolvabila.
-Rata solvabilitatii patrimoniale :Bancile utilizeaza uneori in studiile de analiza a
bonitatii unui client si indicatorul rata solvabilitatii patrimoniale.In general,un nivel
bun depaseste valoarea de 0.5 ,in vreme ce un nivel intre 0.3-0.5 evidentiaza o
situatie satisfacatoare. De regula,o rata a solvabilitatii patrimoniale sub 0.3 este
apreciata ca riscanta de catre finantatori. <analiza>
3.6 Analiza echilibrului economico-financiar prin metoda ratelor
Echilibrul financiar este asigurat de un ansamblu de corelatii ce se formeaza in
procesul de rotatie a capitalului.
3.6.1 Ratele de indatorare (patrimoniale)

O proportie ridicata a datoriilor purtatoare de dobanda in comparatie cu capitalurile

proprii implica un rezultat net mai volatil si cresterea probabilitatii ca firma sa nu isi
poata onora obligatiile scadente. Din acest motiv,cu cat rata de indatorare este mai
ridicata,cu atat riscul financiar este mai mare.Nivelul acceptabil depinde intr-o
proportie semificativa de tipul de activitate derulat. Pe de alta parte, trebuie sa
avem in vedere ca investitorii sunt de acord sa accepte un risc financiar mai ridicat
daca riscul operational al intreprinderii este redus. <2 rate>
3.6.2 Ratele bazate pe cash-flow
Creditorii financiari sunt obisnuiti sa analizeze ,pe langa gradul de indatorare si
legatura intre fluxul de lichiditati si cheltuielile cu dobanda sau platile de leasing. Cu
cat este mai ridicat fluxul de lichiditati fata de cheltuielile financiare cu dobanzile,
cu atat mai redus este riscul financiar . In rata de acoperire a dobanzii,rata de
acoperire a datoriilor financiare curente, rata cash-flow-ului operational ,rata de
finantare a activelor imobilizate ,gradul de acoperire a cash-flow-ului.
Aceste rate masoara,de regula,corelatia intre un indicator de flux (cash flow-ul) si un
indicator de stoc (datoriile financiare,datoriile curente totale,etc.)
3.7 Analiza vitezei de rotatie a activelor circulante
Viteza de rotatie a activelor circulante este un indicator de eficienta care reflecta
schimbarile intervenite in activitatea intreprinderii (in mod deosebit in activitatea de
exploatare). Viteza de rotatie a activelor circulante coreleaza cifra de afaceri sau o
componenta a acesteia cu totalul activelor circulante sau un anumit element al
acestora. <indicatori>

3.8 Analiza pozitiei financiare prin metoda scorurilor .Riscul de faliment

3.8.1 Definitie.Interesul pentru predictia falimentului intreprinderii
Riscul de faliment se refera la probabilitatea ca o entitate sa intre in incapacitate de
plata sau sa fie declarata falimentara. In mod natural, orice investitor cunoaste ca,
atunci cand plaseaza capital intr-o intreprindere isi asuma implicit riscul de faliment.
Predictia falimentului este un subiect de mare itneres care,de cateva
decenii,continua sa suscite atentia cercetarilor si practicienilor. Aceasta nu se
intampla dintr-o inclinatie morbida a analistilor,ci pur si simplu pentru ca:
-falimentul sau insuccesul este un lucru cat se poate de real si usor de definit
-efectele lipsei de previziune genereaza pierderi uriase in sistemul economic( in
primul rand pentru creditori si investitori):
a)In cazul firmelor cotate,intr-un interval de patru zile inainte de anuntarea
falimentului ,investitorii pierd circa 41% din capitalul investit in companii
falimentare,iar in cazul firmelor necotate, scaderea de valoare ca urmare a
falimentului si necesitatii vanzarii fortate poate ajunge pana la 80% din valoarea
intreprinderii.

b)Pierderile bancilor in cazul unor credite acordate firmelor care falimenteaza sutn
de 69-72% din creditele acordate acestor intreprinderi .
Detectarea dificultatilor financiare a firmelor este susceptibila a fi rezolvata prin
intermediul ratelor financiare. Studii care analizeaza performantele sau riscul unei
intreprinderi au aparut inca din anii 1930(criza din anii `29-`33) a sporit interesul
pentru analiza falimentului intreprinderii. In mod particular, analiza riscului de
faliment si predictia falimentului utilizeaza ,alaturi de metode si tehnici traditionale
(analiza statica a riscului de faliment pe baza bilantului patrimonial,analiza statica a
riscului de faliment prin metoda ratelor,etc.), o tehnica statistica (analiza
discriminanta multipla) pentru transformarea informatiilor oferite de ratele
financiare intr-un scor capabil sa prezica succesul sau insuccesul unei afaceri.
Scorul constituie o metoda de diagnostic extern care consta in masurarea si
intrepretarea riscului la care se expune investitorul, creditorul intreprinderii,dar si
intreprinderea ca sistem in activitatea viitoare; se bazeaza pe elaborarea unei
judecati de valoare care combina liniar un grup de rate financiare/variabile
semnificative. Ca atare,tehnica analizei discriminante multivariante permite ca in
urma analizei unei firme sa obtinem o cifra/scor care spune daca firma urmeaza sa
intre in colaps sau nu.
<functii scor dezvoltate>
4.Analiza fluxurilor de trezorerie
4.1 Analiza situatiei fluxurilor de trezorerie
Sursa informationala de baza pentru analiza este Situatia fluxurilor de trezorerie
care este intocmita conform IAS7 . In Romania,ca si in tarzile dezvoltate,situatia
fluxurilor de trezorerie este considerata ca o componenta a situatiilor financiare
anuale ale intreprinderii,pe baza OMFP nr.94/2001 pentru aprobarea
Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele
Internationale de Contabilitate. Informatiile necesare intocmirii situatiei fluxurilor de
trezorerie sunt preluate din cadrul a doua bilanturi succesive (pe baza carora se
determina modificarea numerarului in cursul anului),precum si din contul de profit si
pierdere (care prezinta informatii privind veniturile,cheltuielile si rezultatele aferente
diverselor activitati).
Conform Cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor
financiare,obiectivul Situatiei fluxurilor de trezorerie este de a furniza informatii
necesare adoptarii deciziilor economice atat de catre utilizatori interni ,precum si
actionari,manageri si angajati,cat si de catre utilizatori externi ,cum ar fi
investitori ,creditori financiari ,frunizori ,clienti ,etc. , respectiv informatii utile
privind evaluarea capacitatii curente si viitoare a unei itnreprinderi de a genera
numerar sau echivalente ale numerarului ,precum si a necesitatilor firmei pentru
utilizarea fluxurilor de numerar respective, a perioadei si sigurantei generarii lor
(capacitatea de a-si plati angajatii si furnizorii ,de a achita dobanzi si de a rambursa
credite ,respectiv de a remunera pe proprietarii de capital prin intermediul
dividendelor). Situatia fluxurilor de trezorerie reflecta in mod sintetic impactul
activitatilor operationale ,de investitii si financiare asupra mijloacelor banesti ale

unei firme sub forma intrarilor si iesirilor de numerar si echivalente de numerar,pe

parcursul unui exercitiu financiar. Aceasta furnizeaza informatii privind modul in
care intreprinderea genereaza si utilizeaza numerarul si echivalentele de numerar.
Conform normei contabile internationale IAS7, fluxurile de trezorerie reprezinta
ansamblul intrarilor si iesirilor de numerar sau de echivalente de
numerar.Activitatile de exploatare sunt definite ca fiind principalele activitati
producatoare de venit ale intreprinderilor,precum si alte activitati care nu sunt
activitati de investitii sau financiare. Activitatile de investitii constau in
achizitionarea si cedarea de active imobilizate si de alte investitii care nu sunt
incluse in echivalentele de numerar,iar activitatile de finantare reprezinta activitati
care au ca efect modificari ale dimensiunii si compozitiei capitalurilor proprii si
datoriilor intreprinderii.
Conform IAS 7 Situatia fluxurilor de numerar, profitul si pierderile nerealizate ce
provin din variatia cursurilor de schimb nu sunt considerate fluxuri de numerar.
Totusi, efectul variatiei cursului de schimb asupra disponibilitatilor banesti este
raportat in cadrul Situatiei fluxurilor de numerar separat de fluxurile generate de
activitatea de exploatare,investitie si finantare .Astfel,in practica, societatile mari
prezinta aceste elemente in cadrul Situatiei fluxurilor de numerar,ca o pozitie
distincta dupa fluxurile generate de activitatile de finantare ,respectiv sub
denumirea de Efectele variatiei ratei de schimb aferente numerarului si
echivalentelor de numerar.
1.Fluxurile de numerar generate de activitatile de exploatare
2.Fluxurile generate de activitatile de investitii
3.Fluxuri generate de activitatile de finantare