Pozitron

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Pozitronul este antiparticula asociat electronului, n fizica nuclear un pozitron este
numit i antielectron. Pozitronul are sarcina electric +1 i spinul 1/2 i are aceeai mas
ca a unui electron. Cnd un pozitron cu o energie redus ciocnete un electron de joas
energie, are loc procesul de anihilare electron-antielectron, generndu-se doi fotoni din
spectrul radiaiilor gamma. Acest proces are loc conform principiului echivalenei masenergie al lui Albert Einstein.
Pozitronii pot fi generai de emisia pozitronilor din dezintegrare radioactiv (o
interaciune slab) sau prin producerea perechilor de ctre un foton cu suficient energie.
Existena pozitronilor a fost prima dat postulat de ctre Paul Dirac n 1928, ca o
consecin a ecuaiei Dirac. n 1932 pozitronii au fost descoperii de ctre Carl D.
Anderson, cel care a i botezat aceast particul. Pozitronul a fost descoperit prin trecerea
de radiaii cosmice prin "camera cu cea".
Astzi, pozitronii creai prin dezintegrare radioactiv, sunt folosii n tomografia cu
emisie de pozitroni(TEP), n spitale i n laboratoare, fiind folosii la experimentele de
ciocnire electron-pozitron. n cazul TEP, pozitronul arat suprafeele de activitate din
creierul uman.