Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Romania prezinta serioase decalaje de competitivitate in raport cu statele din vestul si centrul
Europei. Motivele acestei ramaneri in urma se regasesc la nivelul tuturor elementelor care
determina capacitatea competitiva. Toate se traduc, in ultima instanta, intr-o productivitate
scazuta, ceea ce defineste problema competitivitatii in Romania. Nivelul PIB la PPC reprezinta
doar 50% din media noilor state membre ale UE.
In urma analizei situaiei actuale, se poate constata o situaie nefavorabil la mai muli factori cu
influen asupra competitivitii. In ciuda progreselor inregistrate in privinta privatizarii,
eficientizarii si reglementarii sectorului financiar, accesul firmelor la capital ramane inca foarte
limitat. Utilizarea unor tehnologii si echipamente invechite, energo-intensive reduce drastic
productivitatea in majoritatea sectoarelor industriale. Sectorul IMM este cel mai afectat, prin
cvasi-absenta unor instrumente de finantare specifice, a unor scheme de garantare, a sprijinirii
accesului pe piata in perspectiva cresterii concurentei in toate domeniile, si prin accesul extrem
de limitat la tehnologie. Cercetarea stiintifica are de suferit ca urmare a nivelului mereu in
scadere al investiilor din partea sectorului public si privat, al numarului de specialisti cu inalta
calificare, si ca urmare a numarului extrem de redus al centrelor de excelenta.
La nivel de cerere interna, solvabilitatea este scazuta, avand in vedere nivelul salariului mediu
lunar net de doar 200 de euro. Nivelul de sofisticare a cererii in multe domenii este sub cel
european. In aceste conditii, presiunile interne pentru certificare si standardizare au fost reduse,
ceea ce limiteaza capacitatea de penetrare a produselor romanesti pe pietele externe si, in final,
competitivitatea pe propia piata in conditiile aderarii la UE si ale liberalizarii comertului.
In ceea ce priveste strategia firmelor si concurenta, abilitatile reduse in domeniul
managementului reprezinta un handicap peren si care se manifesta la toate nivelele. Cele mai
multe firme autohtone inca isi bazeaza strategiile competitive pe costuri reduse si nu pe
imbunatatirea productivitatii. Firmele inovative reprezinta cu de trei pana la patru ori mai putin
ca pondere in total firme comparativ cu Uniunea Europeana. Protectia proprietatii intelectuale a
facut progrese juridice dar mai putin practice. Nu exista o infrastructura de sustinere a start-upurilor inovative, iar initiativele din trecut (incubatoare de afaceri etc.) nu au avut continuitate din
cauza planificarii si managementului defectuos.
In privinta industriilor conexe si a serviciilor de suport, economia romaneasca prezinta deficiente
majore. Multe din sectoarele economice s-au dezvoltat fie ca urmare a avantajului natural
(prelucrarea lemnului, materiale de constructii, turism), fie ca urmare a interventiei masive a
statului (masini si utilaje, metalurgie). Ambele rationamente au determinat un grad redus de
agregare si cooperare in cadrul acelorasi sectoare, cu sincope serioase in privinta asigurarii unor
inputuri de calitate pentru produsele finale si a asigurarii unor canale de desfacere, a capacitatilor
de inovare sau de promovare. Infrastructura de afaceri prezinta numeroase ramaneri in urma, iar
serviciile de suport sunt inca intr-o faza incipienta de dezvoltare. Sectorul IMM, care angajeaza
aproape doua milioane de persoane, nu are, practic, acces la servicii specializate de consultanta.
n plus, exist i ali factori determinani ai competitivitii, care nu intr direct sub incidena
acestei strategii, dar care trebuie privii n strns corelaie cu procesul de dezvoltare
competitiv. Infrastructura prezinta serioase deficiente, atat sub raport cantitativ, cat si calitativ,
dupa decenii de investitii insuficiente. Accesul la educatia universitara ramane inca sub media
regionala, cu o situatie foarte defavorabil n ceea ce priveste absolventii din mediul rural
(coroborata cu un grad redus de urbanizare la nivelul intregii tari).
Avnd n vedere cele prezentate mai sus, ca i n cazul altor state central-europene, Romania
trebuie s i bazeze perspectiva de convergen real pe doua directii:
1
a
b
2
a
b
c
d
In deplina concordanta cu liniile de actiune ale propunerilor Comisiei privind cadrul pentru
Competitivitate si Inovare 2007-20131, prioritatile strategiei de competitivitate a Romaniei, sunt:
Facilitarea inovrii
2 COMMUNICATION FROM THE COMMISSION, Cohesion Policy in Support of Growth and Jobs: Community
Strategic Guidelines, 2007-2013, Bruxelles, 05.07.2005, COM(2005) 0299;
aceste prioritati, si intre indicatorii specifici fiecareia dintre ele, este necesara o ierarhizare
conform stadiului dezvoltarii competitive a Romaniei (de la factori spre investitii).
Mai mult, asa cum a fost deja precizat, exista si alte elemente intrinseci exercitiului de strategie
competitiva, care nu se regasesc printre cele mentionate, dar sunt incluse printre celelalte
prioritati nationale: dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea si modernizarea infrastructurii,
cresterea productivitatii in sectorul agricol.