1 Conceptul de EMREI: definiii, etape de constituire.

Economia mondial reprezint un sistem complex de economii naionale, corporaii

transnaionale, organizaii economice internaionale interconectate prin intermediul relaiilor
economice internaionale stabilite n baza diviziunii internaionale a muncii
Economia totalitatea economiilor nationale legate intre ele prin mobilitatea factorilor de
productie,prin sistemult diviziunii mondiale a muncii.
Relaiile economice internaionale reprezint legturile dintre economiile naionale, dintre
agenii economici de pe glob, legturi care se formeaz in virtutea diviziunii mondiale a muncii.
Aceste relaii se desfoar intr-un cadru economico-juridic determinat. Existena i dezvoltarea
relaiilor economice internaionale presupun intervenia activ a statului, intervenie care se
concretizeaz in incheierea de acorduri comerciale, de cooperare, in infiinarea unor
reprezentane oficiale peste grani etc. Alturi de statul-naiune, marile firme transnaionale,
organizaiile economice interstatale, joac un rol din ce in ce mai important in promovarea
acestor relaii.
Ec M poarta un character dinamic.
Economia mondial i-a schimbat imaginea, n fiecare etap a dezvoltrii sale. Astzi,
dimensiunea schimbrii apare uria. Economia mondial este expresia unui sistem de
interdependene.Economiei mondiale i este proprie concurena ntre ageni economici.
Formarea ec m ca sistem este rezultatul unui process indelungat de secole si cumprinde mai
multe etape sau faze
I etapa
FaZa germinala/crearii premiselor ec intrene
Aparitia statelor si schimburilor dintre state ori formatiuni statale si dureaza pina in sec XVIXVIIprin trecerea de la relatiile feudale la cele capitaliste.
Un rol important in creaarea acestor premise lau avut marile descoperiri geografice si cuceririle
colonial,care au contribuit mult la extinderea zonei geografice a schimburilor de marfuri intre
lumea veche pe de o parte si lumea noua.In aceasta perioada se incepe a contura elementele de
formare a pietei nationale si ec intern.
II etapa
Etapa formarii ec intren./faza incipienta
Sec XVIII-XIX coincide cu formarea statelor nationale ,centralizarea statelor nat si a ec
nat,consolidarea pietelor intern.Aceasta etapa este marcata de revolutia industrial din Anglia care
a divizat statele lumii in tari industriale si tari agricole.O noua etapa in DMM
III etapa
Etapa dezvoltarii si consolidarii ec mondiale
Dateaza cu sf sec XIX incep sec XX.
Economia mondial este eterogen. ntre diferitele economii naionale exist decalaje de nivel de
dezvoltare. Cu toate acestea, economia mondial are un caracter unitar. Relaiile de pia
reprezint liantul unor elemente att de deosebite. Motorul dezvoltrii economiei mondiale este
concurena.
Pe parcursul dezvoltrii sale, economia mondial cunoate grade crescnde de integrare.

2 Sistemul economiei mondiale. Factorii ce au influenat dezvoltarea economiei mondiale.

Sistemul EM consta din numeroase ec-nationale , ce se deosebesc prin
-relatii de productie dominant
-nivelul de dezvolate a factorilor de productie
potentialul economic , financiar , tehnico-stiintific
Componentele de baza ale economiei mondiale:
a. Economiile nationale ca verigi de baza ale economiei mondiale, eterogene dupa
orinduirea politica si sociala, precum si dupa inzestrarea cu factori de productie, dupa
nivelul de dezvoltare economica, dupa marimea PIBului;
b. Organizatiile economice internationale: Banca Mondiala, FMI, Organizatia Mond a
Comertului etc;
c. Societatile transnationale(STN) din care fac parte acele #ri care sunt nationale dupa
provenienta capitalului, dar internationale dupa sfera activitatii lor.
d. Gruparile integrationiste regionale numite uneori organizatii economice interstatale:
UE, CSI.
e. Fluxurile economice internationale: de marfuri si servicii, de capitaluri, de forta de
munca, monetare si financiare.
Factorii ce au influentat asupra economieie mondiale:
a) Scaderea considerabila a preturilor la produsele de baza si a paritatilor schimburilor
comerciale;
b) Peirderile suferite drept consecinta a acestui factor si agravarea crizei datoriilor externe,
majorarea dobinzilor, ceea ce aredus ritmurile cresterii eocnomice in tarile in curs de
dezvoltare;
c) Schimbarea raportului dintre crestrea economica si consumul de resurse;
d) Multipolaritatea economica ca urmare a reducerii ponderii SUA si a cresterii ponderii
Europei Occidentale si a Japoniei;
e) Confruntarea cu problemele globale ale omenirii si necesitatea masurilor concrete in
solutionarea lor la scara nationala si internationala.

3 Etapele de constituire a economiei mondiale. Caracteristica economiei

mondiale contemporane.
Formarea ec m ca sistem este rezultatul unui process indelungat de secole si cumprinde mai
multe etape sau faze
I etapa
FaZa germinala/crearii premiselor ec intrene
Aparitia statelor si schimburilor dintre state ori formatiuni statale si dureaza pina in sec XVIXVIIprin trecerea de la relatiile feudale la cele capitaliste.
Un rol important in creaarea acestor premise lau avut marile descoperiri geografice si cuceririle
colonial,care au contribuit mult la extinderea zonei geografice a schimburilor de marfuri intre
lumea veche pe de o parte si lumea noua.In aceasta perioada se incepe a contura elementele de
formare a pietei nationale si ec intern.
II etapa
Etapa formarii ec intren./faza incipienta
Sec XVIII-XIX coincide cu formarea statelor nationale ,centralizarea statelor nat si a ec
nat,consolidarea pietelor intern.Aceasta etapa este marcata de revolutia industrial din Anglia care
a divizat statele lumii in tari industriale si tari agricole.O noua etapa in DMM
III etapa
Etapa dezvoltarii si consolidarii ec mondiale
Dateaza cu sf sec XIX incep sec XX.
Economia mondial este eterogen. ntre diferitele economii naionale exist decalaje de nivel de
dezvoltare. Cu toate acestea, economia mondial are un caracter unitar. Relaiile de pia
reprezint liantul unor elemente att de deosebite. Motorul dezvoltrii economiei mondiale este
concurena.
Pe parcursul dezvoltrii sale, economia mondial cunoate grade crescnde de integrare.

Caracteristica economiei mondiale contemporane.

1) Cresterea futunoasa a numarului de state suverane si afirmarea economiilor nationale ca
rezultat al evolutiei contradicotrii si al destramarii unor sisteme, spatii economice;
2) Tendintele de reconstruire si dezvoltare a unor noi spatii economice zonale, regionale,
internationale;
3) Unitatea economiei mondiale asigurata prin accentuarea si diversificarea interdependentelor
economiilor nationale, internationale, regionale si mondiale.

4Procesul de internaionalizare i transnaionalizare prin prisma globalizrii.

Internationalizarea, globalizarea, transnationalizarea sunt notiuni care exprim trsturi importante i
dinamice ale economiei mondiale contemporane. Ele nu sunt sinonime, dei au fost deseori utilizate cu
acelai sens. Pentru a nelege mai bine aceste noiuni vom ncepe cu delimitarea conceptului si specificului
interdependenelor economice dintre state, care reprezinta platforma de dezvoltare a acestoir trei procese
(internaionalizarea, globalizarea, transnaionalizarea
.Interdependentele economice reprezint totalitatea interactiunilor reciproce dintre economiile nationale,
precum i a fluxurilor economice internationale, n cadrul economiei mondiale. Ele s!au constituit n timp
pe baza unor factori obiectivi i subiectivi, printre care"
a)diviziunea international a muncii#
b)deschiderea economiilor nationale spre exterior, caracterizat ndeosebi prin pondereaexportului i
importului in produsul intern brut"
c)dezvoltarea revolutionar a te$nologiilor informationale i de comunicatii neconomie#
d)nivelul i evolutia preturilor pe piata mondial#
e)gradul de dezvoltare i de diversificare a sc$imburilor i fluxurilor economice#
f)schimbrile intervenite n economia mondial i n raporturile de putere pe planinternatonal#
g)factori politici i sociali, etc
Internaionalizarea activittii economice desemneaz o treapt sau un grad avansat de dezvoltare a
interdependentelor dintre diferite domenii de activitate, ramuri i tri ale lumii. Unele surse denumesc
acest proces mondializare. Mai recent, n lucrrile de orientare liberal, care absolutizeaz rolul
liberalizrii pietelor i al dereglementrii vietii economice procesul este denumit globalizare i este
abordat n opozitie cu dezvoltarea national
In anii 70 ai sec.XX economia mondial a intrat n cea de'a doua faza de dezvoltare
considerat a fi etapa, internationalizrii profunde. O caracteristic important a acestei etape este
divizarea de ctre societtile transnationale a procesului de producere i de localizare a producerii unor
componente ale produsului finit n diferite tri ale lumii. Are loc o cretere important a procesului de
transnationalizare, care este definite ca forma specifica de manifestare a procesului de adancire a
interdependentelor economiceintre doua sau mai multe tari in plan subregional, regional si uneori
interregional, dar sicontinuitatea acestora, convenite si programate prin intelegeri intre state. Procesul de
transnationalizare determina stabilirea unor raporturi noi intre stat si firme unitati/agenti economici,
intre puterea politica si cea economica. Transnationalizarea, va merge mult mai departe" miza ei reala o
reprezinta sfarsitul nationalului si inceputul erei post!nationale. Dar,acest proces de transnationalizare nu
se produce uniform, fara contradictii fenomenele care se petrec in multe tari, chiar tari dezvoltate, arata
ca, statul national joaca, inca, un rol important. Fenomenul de transnationalizare a vietii economice este
strans legat de alte doua aspecte"a) Existenta si activitatea societatilor transnationale, b) Fluxul de
investitii directe. Acestea dinurm devenind un factor de baz n deplasarea produselor i serviciilor peste
frontierele trilor
Cea de'a treia faza care a nceput n anii 90 a sec.XX, este denumit economia fr frontier -sintagma
respectiv vrea s scoat n evident creterea operatiunilor comerciale i financiare derulate prin
mijloace tehnice moderne, datorit revolutiei n domeniul informaticii itele comunicatiilor, care permit
desfurarea schimburilor 24/ ore din 24 i la scara ntregii planete.Aadar, ceea ce se numete astzi cel
mai adesea globalizare reprezint, pe de o parte stadiulla care a ajuns procesul real, ndelungat al
dezvoltrii internationalizrii vietii economice sau al mondializrii schimburilor economice i a
interdependentelor dintre economiile nationale si state, proces care cuprinde nu numai schimburile, ci si
celelalte laturi ale vietii economice.
La baza acestui proces se afl citiva factori esentiali precum" accelerarea sc$imbrilor tehnologice
multiplicarea i diversificarea schimburilor economice viteza sporit cu care circula capitalurile
exigentele mari ale pietei mondiale evolutia rapid a esentei procesului de management, atit n productie
cit i n procesul de organizare a tranzactiilor comerciale.Pe ling faptul c globalizarea determin
creterea interdependentelor dintre tri i intensificarea internationalizrii, aceasta reprezint i un proces
de redistribuire a puterii economicei de accentuare a decalajelor i diferentierilor sociale la nivel
mondial. De aceea, ea formeaz,ndeosebi n ultimii ani, obiectul unor aprige dispute teoreticosideologice.
In aceste dezbateri globalizarea este legitimat de ideologia liberal care consider piata drept singurul
reglator al vietii economice, atit pe plan national, cit i la scara economiei mondiale.Alturi de rolul

important pe care l au dezvoltarea vertiginoas a schimburilor internationale i circulatia rapid a

inovatiilor, tiintei i tehnologiilor moderne i accesultuturor Trilor la resurse financiare pentru
dezvoltare, sunt puse n evident, nainte de toate,efectele de ordin social i economic ale acestui proces"
accentuarea pe plan intern i international a inegalittilor economice i sociale accentuarea concurentei i
a unor forme neloiale ale acesteia creterea suprematiei pietelor financiare de capital n raport cu puterea
organelor reprezentative,alese democratic din fiecare Tar i, nu n ultimul rind, afectarea suveranittii
nationale toate acestea conducind, dup opinia unui analist, la o lume n care o cincime din populatia cea
mai bogat de pe glob detine 80% din resurse, n timp ce cincimea cea mai srac doar 0,5 %

5Definirea i evoluia conceptului de globalizare.

Se consider c termenul de globalizare i are originea n literature consacrat firmelor
multinaionale, la nceput desemnnd un fenomen limitat, ulterior extinzndu-i sensul pn la a
se identifica cu noua faz a economiei mondiale. Globalizarea reprezint un fenomen complex,
care descrie, n acelai timp, att fenomenele economice ct i consecinele lor politice, sociale
etc. Aspectul economic al globalizrii poate fi, n mod concret, msurat prin dimensiunea
fluxurilor de mrfuri, servicii, capitaluri i for de munc. Termenul globalizare a fost utilizat
pentru prima dat ntr-un dicionar (Webster) n 1961. De la mijlocul anilor 80, acest termen
ctig o circulaie considerabil: el se altur ca adjectiv altor termeni ca: piee, instituii,
ecologie, finane, stiluri de via, comunicaii, migraie, conferine, societate civil,
evenimente i riscuri.
Martin Albrow definete globalizarea drept totalitatea proceselor prin care popoarele lumii
sunt ncorporate ntr-o singur societate mondial, societatea global
Evolutia
Liberalizarea comerului internaional cu mrfuri, care a permis realizarea schimburilor
internaionale cu tot mai puine obstacole, la aceast evoluie favorabil contribuind, n mod
hotrtor, sistemul GATT/OMC.
Liberalizarea comerului cu servicii, n special n domeniul telecomunicaiilor, asigurrilor
i bancar, a constituit tendina dominant a anilor 70 n SUA, fiind continuat n anii 80 n
MareaBritanie i ulterior n Uniunea European i Japonia. Tendina continu i n prezent,
incluznd i rile Europei Centrale i de Est.
Liberalizarea pieelor de capital ca urmare a eliminrii treptate aobstacolelor impuse
circulaiei devizelor i a capitalului, reprezint unpas favorabil n vederea formrii unor piee
financiare globale. Aceast mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului n
special ncazul companiilor transnaionale i nregistreaz, totodat, o reducere acosturilor n
condiii normale.
Liberalizarea investiiilor strine directe. ncepnd cu anii 70, interesul comun
al umanitii de prezervare (aprare)a mediului nconjurtor s-a concretizat prin apariia unor
concepte, cu vocaieglobal: bunurile comune ale umanitii, dezvoltarea durabil i
securitateaecologic, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizarea
economiei mondiale.
Bunurile comune ale umanitii sunt spaii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din
diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate i nici nu cads ub incidena suveranitii
statelor. Cu excepia oceanelor, nici unul din acestebunuri comune nu au fost polizate,
deoarece este relativ faptul c oameniiposed capaciti tehnice de exploatare i deteriorare.
Securitatea ecologic este una dintre dimensiunile fundamentale ale securitii globale.

Progresul tehnic, care a permis creterea gamei de produse, diminuarea costurilor de

transport, creterea vitezei, a siguranei, transmiterea cu rapiditate a informaiilor etc.
Dezvoltarea reelei Internet reprezint, din acest punct de vedere, un factor decisiv n
procesul globalizrii, dar si cel mai mare eveniment tehnologic i social, n acelai timp.
Internetul nu este numai un fenomen tehnologic, ci i unul social, prin participarea
utilizatorilor, din ce n ce mai numeroi, la structura lui actual. Odat instaurat n fibrele

societii, Internetul a produs i produce consecine noi pentru societate, cel mai important
dintre acestea fiind procesul de globalizare.
6Avantajele i dezavantajele procesului de globalizare.
Globalizarea economiei mondiale poate fi definita ca fiind procesuldeosebit de dinamic al
cresterii interdependintelor dintre statele nationale, caurmare a extinderii si adancirii legaturilor
transnationale in tot mai largi si variatesfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si
avand drept implicatiefaptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand la
randul lor o solutionare mai curand globala decat nationala.O definitie asemanatoare este
prezentata si intr-un raport al FonduluiMonetar International din 1997: fenomenul globalizarii
economiei mondialereprezinta integrarea internationala aflata in stransa crestere, atat a pietelor
debunuri si servicii, cat si a celor de capital. Avantajele globalizrii:
1. Sa poti calatori liber oriunde, fara vize, fara aprobari speciale
2. Sa poti comunica mobil cu oricine de pe planeta instant si gratuit (saucu costuri foarte
mici) 3. Sa ai harti GPS pentru orice zona de pe planeta.
4. Sa poti comunica cu oricine folosind o limba cu caracter international 5. Sa existe moneda
unica .Si acum partea mai putin placuta, si anume dezavantajele:
1.migratia fortei de munca 2.acces la tari cu forta de munca ieftine 3.implicarea la nivel
politic a multinationalelor 4.implicarea unor trusturi corporatiste in mass-media
siinfluentarea acesteia 5.risc sporit de transmitere de boli/virusi 6.disparitia culturii si a
identitatii nationale 7.organizatiile corporatiste al caror obiect de activitate duce la poluarea
mediul sau la consumul unei cantitati mari de resurse
Important este de remarcat unele beneficii (avantaje), sfidri (dezavantaje) i perspective ale
globalizrii. Sintetic exprimate, cele mai importante beneficii ale globalizrii sunt:
Liberalizarea i creterea transparenei economie mondiale, care a dus la limitarea politicilor
protecioniste i a impulsionat comerul mondial cu mrfuri i servicii, fluxurile internaionale de
capital i a forei de munc. Ca rezultat, a crescut semnificativ volumul investiiilor directe la nivel
mondial, rolul corporaiilor transnaionale.
Posibilitatea atragerii de investiii strine directe;
Acces lrgit i liber la piee externe de desfacere pentru firme i ri;
Intensificarea concurenei internaionale - adncirea specializrii i diviziunii internaionale a
muncii ceea ce determin creterea productivitii nu numai la nivel naional, dar i la cel mondial.
Diversificarea considerabil a domeniilor de activitate a ntreprinderilor, fapt ce a devenit posibil
att n rezultatul progresului tehnologic, ct i a posibilitilor mai largi de gestionare n baza noilor
mijloace de comunicare.
Accesul facil la finanare extern n condiii uneori mai avantajoase dect cele oferite de pieele
interne de credit sau de capital (avnd n vedere argumentarea lor n celelalte capitole ale crii,
nu vom mai insista asupra lor).
Impulsionarea dezvoltrii progresului tehnologic, raionalizarea producerii la nivel global,
difuzarea tehnologiilor moderne i, de asemenea, presiunea din partea concurenilor n favoarea
implementrii continue a inovaiilor.
Acces mai facil la tehnic i tehnologiile moderne, la metodele moderne de management,
marketing .a.;
Creterea volumului i mrirea vitezei de transmitere a informaiei, crearea reelei mondiale Internet. Scderea brusc a cheltuielilor de transport i de comunicaie, diminuarea considerabil a
cheltuielilor de prelucrare, pstrare i utilizare a informaiei. n rezultat a fost pus baza unei
infrastructuri informaionale internaionale;
Micorarea semnificativ a costurilor, ca urmare a mririi volumurilor de producie i optimizrii
utilizrii factorilor de producie ceea ce determin cretere economic stabil.
Instituirea unui ir de organizaii economice internaionale - FMI, Banca Mondial, OMC etc., care
sprijin statele n curs de dezvoltare n promovarea reformelor.
Dintre dezavantajele globalizrii pot fi distinse:

Creterea brusc a polarizrii Nord Sud, Centru - Periferie;

Deformarea mecanismelor financiare de pia;

Expansiunea haotic a capitalului global, mai ales a capitalului speculativ.
Instabilitatea regional sau global, cauzat de interdependenele economiilor naionale la nivel
mondial.

7Definirea i analiza conceptului de Corporaie Transnaional.

Corporaii transnaionale CTN companii care i extind activitatea economic n afara
granielor naionale ale rii de origine Prin natura lor, CTN (Corporatii Transnationale)
integreaza productia la nivel international si, n acest mod, joaca un rol central n cresterea
economica.Aceste firme sunt principalii factori n dezvoltarea si raspndirea tehnologiei care se
considera a fi de o mai mare importanta ca determinant al competitivitatii internationale si
progresului natiunilor.CTN contribuie si la formarea de capital, furnizeaza pregatirea
profesionala si joaca un rol important n comert, joacnd un rol pivot n organizarea activitatilor
economice internationale si sustine considerabil bunastarea economica si sociala a tarilor gazda
si de origine n sens pozitiv.
CTN au propriile lor obiective pe termen lung, cnd ntreprind operatii peste frontiere; nainte de
a investi intr-o anume tara, ele iau n considerare marimea si cresterea pietei locale sau regionale,
alte localizari alternative, costurile de productie si climatul general de investireCa si firmele cu
activitate de comert exterior, CTN ntreprind tranzactii peste frontierele tarilor lor de origine dar,
diferit de acestea, ele detin proprietatea si controlul facilitatilor lor de productie din strainatate.Pe
de alta parte, CTN opereaza cu doua sau mai multe unitati de productie si intermediaza tranzactii
ntre aceste unitati, dintre care cel putin una din aceste unitati de productie e situata intr-o tara
straina, iar pietele sunt mai degraba transnationale dect interne.
Pentru a sintetiza, voi defini corporaia transnaional ca pe acea entitate economic format
dintr-o firm-mam i din filialele ei n mai multe ri, care este caracterizat de
internaionalizarea produciei, care se bazeaz pe un bazin internaional de resurse umane,
materiale i financiare, i care promoveaz la scar global un anumit set de valori proprii
8Impactul activitii CTN asupra economiei rilor gazd.
Globalizarea acutizeaz tensiunea dintre relaiile CTN cu guvernele naionale ale rilor
gazd. Cauza principal este aceea c ele au deseori scopuri diferite: CTN s i
maximizeze rata profitului pe seama activitii lor globale (indiferent de rile de implantare),
guvernele - s maximizeze valoarea adugat (nou-creat) de CTN n interiorul granielor
naionale ale statului respectiv;
arile gazda privesc CTN ca o sursa suplimentara de investitii, tehnologie, inovatie, angajare,
modernizare a managementului, calificare a fortei de munca, crestere a puterii concurentiale
nationale, o mai mare integrare n economia mondiala si oportunitatea unor noi piete de export,
precum si venituri din ncasari si taxe. Prin contributia la aceste obiective CTN pot aduce un
aport important la dezvoltarea tarii gazda, dar pe de alta parte ele pot nabusi dezvoltarea
indigena printr-o varietate de practici de afaceri care pot afecta n sens opus ntreprinderile
autohtone. n practica, 80% din investitiile straine directe sunt ndreptate spre tarile dezvoltate.
arile n curs de dezvoltare - gazda se confrunta cu o provocare politica privind cresterea
atractivitatii lor ca localizare pentru investitiile straine directe, precum si n ceea ce priveste
asigurarea ca astfel de investitii contribuie la ndeplinirea obiectivelor lor nationale de
dezvoltare.

9. Impactul activitii CTN asupra economiei rilor de origine.

n ultimii ani contietiznd situaia, c tot mai dominant n economia mondial devin CTN i
dup opinia mai multor autori demonstreaz urmtoarele avantaje:
constituind complexele transnaionale reproductive ale sale, CTN se conduc nu de hotarele
naionale, ci de posibilitile lrgirii concurenei i profitabilitii sale;
manevrnd cu resursele economiei mondiale, CTN implic n procesul transnaionalizrii
diferite elemente ale economiilor naionale, schimbnd structura ramural a economiei multor
ri ale lumii;
activitatea CTN favorizeaz splarea hotarelor economice i slbirea mecanismelor de reglare
a businessului la nivel naional, care devine din ce n ce mai avantajos;
dei complexele economice naionale rmn centre principale de confecionare a produciei n
economia mondial, o parte tot mai nsemnat a mrfurilor i serviciilor se produc cu un efect
mai pronunat n cadrul CTN, numrul crora crete dinamic.
Cele mai mari CTN desfoar o influen substanial asupra economiei rilor de origine i
rilor receptoare, favoriznd dezvoltarea producerii, activizarea fluxurilor de capital, a
mrfurilor, serviciilor i tehnologiilor, mrirea ocuprii i calificrii forei de munc, de
asemenea i schimbrii condiiilor de concuren n ramuri diferite.

10. Integrarea economic internaional definire i forme.

Integrarea economica internationala reprezinta o forma deosebita a relatiilor economice dintre
diferite tari ale lumii,care s-a dezvoltat in secolul xx,dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial;in
prezent,constituie o caracteristica importanta a evolutiei economiei mondiale.
Exista mai multe definitii pentru conceptul de ,,integrare economica.
Integrarea economica desemneaza,in general,constituirea,de catre doua sau mai multe tarii,a unui
spatiu economic comun,.care asigura:
-dezvoltare schimburilor reciproce;
-interdependente economice si intrepatrunderea economiilor nationale.
Procesul de integrare economica are la baza acorduri,intelegeri intre tarile participante,presupune
constiuirea unor organizatii economice corespunzatoare.
Fome de integrare
Dupa specificul relatiilor economice intre tarile membre si gradul de intrepatundere a
economiilor acestora,pot fi evidentiate diferite forme de integrare economica;aceste forme
reprezinta si etape parcurse de procesul de integrare economica in evolutia sa.
Zona de comert liber,prin care tarile participante:
-elimina taxele vamale si rstrictiile cantitative in schimburile dintre ele;
-promoveaza o politica comerciala proprie fata de celelate tari.
Din aceasta categorie fac parte: Asociatia Europeana a Liberului Schimb(AELS), Acordul NordAmerican de Comert Liber(NAFTA)
Uniunea vamala,caracterizata prin:
-armonizarea legislatiilor vamale ale tarilor member;
-adoptare unui tarif vamal comun in raport cu celelalte tari.
De exemplu: Pactul Andin(in America Latina), Uniuna vamala a Tarilor Baltice.
Zona de cooperare economica,caracterizata de diversificarea activitatiilor care fac obiectul
cooperaii:
-circulatia libera a bunurilor si serviicilor;
-cooperarea in domeniul transporturilor,al telecomunicatiilor;
-crearea in comun a unor

Din acesta categorie face parte Cooperarea Economica in zona Marii Negre.
Piata comuna, caracterizata prin:
-uniunea vamala;
-circulatia libera a marfurilor,persoanelor,capitalurilor.
De exemplu: Piata Comuna a Conului de Sud(in America de Sud),Piata Comuna a Americii
centrale,Piata Comuna Araba.
Uniunea economica si monetara, o piata comuna care realizeaza,de asemenea:
-armonizarea politicilor economice nationale(la nivel global sau sectorila);
-armonizarea politicilor monetare(uniunea monetara) si utilizarea unei monede commune.
Uniunea europeana este o uniune economica si monetara.
Integrarea economica totala presupune unificarea politicilor economice de ansamblu,sectoriale
si structurale(conducerea apartinand unei autoritati supranationale).
Integrarea politica si sociala,prin care integrarea economica totala este completata de crearea
unor institutii commune (acestea preiau competente ale statelor participante si au atributii in
domeniile social si politic).

11. Factorii ce influeneaz procesul de integrare economic internaional.

Integrarea economica este un proces determinat de numerosi factori de ordin economic,tehnic si
social-politic.
Principalii factori care au stat la baza pocesului de integrare economica sunt:
-crearea unor conditii care sa stimuleze schimburile economice intre diferite tari;
-progresul tehnico-stiintific contemporan,care necesita resurse financiare din ce in ce mai
mari;
-posibilitatile restranse ale pietelor nationale;
-cresterea concurentei pe piata mondiala:
Factorii care au favorizat procesul de integrare economica sunt:
-apropierea geografica a tarilor respective;
-existenta unor interese economice si politice commune;
-apropierea nivelurilor de dezoltare economico-sociala.
-Procesul de integrare economica are caracter complex, este insotit de controverse si dispute.
Prin continultul sau, acest process:
-modifica raportul de interese intre agentii economici rezidenti, perspectivele acestora;
-pun problema renuntarii la atribute ale independentei tarilor mebre;
-implica avantaje si costuri inegale pentru tarile participante.

12. Avantajele i dezavantajele integrrii economice internaionale.

4.Avantajele si dezavantajele procesului de integrare.
Avantajele integrarii:
1.permite membrilor sais a participle mai active ca schimburile ec internationale , valorificarea
mai eficienta a pietei commune shi proprii
2.rezolvarea mai legera a pb de politica comerciala
3.integrarea accelereaza reformele ec si procesele de macrostabilizare
4.depasirea subdezvoltarii
5.intensificarea concurentei
6.consolidarea democratiilor
7.efectul crearii de comert
8.largirea pietei consumatorilor
9.crearea unor medii favorabile de politica externa, asigurarea securitatii commune
ISD-urile sunt insotite de transferul de tehnologie si de tehnici de management moderne
Dezavantajele integrarii:
1.suprimarea totala a protectiei productiei autohtone fata de concurenta furnizorilor din uniune;

2.investitii straine directe;

3.implementarea regulamentelor uniunii atrag dupa sine costuri mari;
4.aliniere preturilor la cele europene;
5.pierderea suveranitatii.
6.abandonul suveranitatii nationale
7.efectul deturnarii de comert
8.supunerea la unele principia si eguli impuse de alte state membre
13) .Formele de Integrare.
Dupa specificul relatiilor economice pot fi evidentiate diferite forme de integrare
economica.Aceste forme reprezinta si etape parcurse de procesul de integrare:
1.zona libera de schimb;2.uniune vamala;3.piata comuna;4.piata unica (uniune economica si
monetara); 5.integrare politica.
Zona de liber schimb 1.eliminarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative in schimburile
reciproce. 2.promovarea politicii comerciale proprii fata de celelalte tari.
Uniune vamala 1.armonizarea legislatiilor vamale a tarilor membre. 2.tarif vamal comun fata
de tarile neparticipante;
Piata comuna 1.uniune vamala;2.circulatia libera a marfurilor, serviciilor si a capitalului;
uniune economica shi monetara 1.armonizarea politicilor economiilor nationale.2.armonizarea
politicilor monetare.
Integrare totala 1.integrare economica totala,crearea unor institutii commune;2.reprezentarea
uniunii ca un tot intreg pe plan mondial.
14)Clasificarea tarilor lumii dupa Organizatiile Economice internationale
GRUPUL A-tari afro-asiatice
GRUPUL B-tari industrial dezvoltate
GRUPUL C-tari latino-americane
GRUPUL D-tari cu economie planificata
15) Organizaia Naiunilor Unite (abreviat: ONU) -este cea mai important organizaie
internaional din lume. Fondat n 1945, dup al Doilea Rzboi Mondial, are astzi 193 de state
membre. ntemeierea ei a constat din semnarea, de ctre membrii ei fondatori, a Crii
Organizaiei Naiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura pacea
mondial, respectarea drepturilor omului, cooperarea internaional i respectarea
dreptului internaional. Sediul central al organizaiei este la New York.
Obiective i principii Obiectivele ONU, conform Cartei ONU, sunt urmtoarele :
s menin pacea i securitatea internaionale;
s dezvolte relaiile prieteneti ntre naiuni, ntemeiate pe respectarea principiului
egalitii n drepturi a popoarelor i dreptului lor la autodeterminare;
s realizeze cooperarea internaional n soluionarea problemelor internaionale cu caracter
economic, social, cultural sau umanitar i n promovarea respectrii drepturilor omului i
libertilor fundamentale; s fie un centru pentru armonizarea eforturilor naiunilor n realizarea
acestor scopuri comune.
n realizarea obiectivelor de mai sus, ONU i membrii si trebuie s acioneze n conformitate
cu urmtoarele principii:
egalitatea suveran a tuturor statelor membre;
ndeplinirea cu bun credin a obligaiilor asumate conform Cartei;
soluionarea diferendele internaionale prin mijloace panice;
abinerea de a recurge la ameninarea cu fora sau folosirea ei mpotriva integritii teritoriale ori
independenei politice a vreunui stat sau n orice alt mod incompatibil cu scopurile ONU;

statele membre trebuie s acorde Organizaiei asisten n orice aciune pe care aceasta o
ntreprinde n conformitate cu Carta ONU i s se abin de a da ajutor vreunui stat mpotriva
cruia ONU ntreprinde o aciune preventiv sau de constrngere;
nici o prevedere a Cartei nu autorizeaz Organizaia s intervin n chestiuni care aparin esenial
competenei interne a fiecrui stat.
Activitile ONU se desfoar prin organele sale, dintre care principalele sunt: Adunarea
General,Consiliul de Securitate, Consiliul Economic i Social, Consiliul de Tutel, Curtea
Internaional de Justiie i Secretariatul.
Adunarea General este organul cel mai reprezentativ al ONU, fiind alctuit din membrii
organizaiei. Ea asigur participarea pe baz de deplin egalitate a tuturor statelor membre la
activitile organizaiei. Adunarea General poate discuta orice chestiune sau cauze care intr in
prevederile Cartei. iniiaz studii i face recomandri pentru promovarea cooperrii
internaionale in domeniul politic, incurajarea dezvoltrii progresive a dreptului internaional i
codificarea lui, promovarea cooperrii in domeniile economic, social, cultural, invmant i
sntate, sprijinirea infptuirii drepturilor omului i libertilor fundamentale. Adunarea primete
i examineaz raporturile anuale ale celorlalte organe ale Naiunilor Unite, precum i bugetul
organizaiei
Consiliul de securitate constat existena unei ameninri impotriva pcii, a unei inclcri a pcii
sau a unui act de agresiune, face recomandri sau ia hotrari asupra msurilor ce trebuie luate,
inclusiv folosirea forei armate i instituirea de blocade sau embargouri, are atribuii importante,
alturi de Adunarea General, in iniierea i desfurarea operaiunilor ONU pentru meninerea
pcii. Acestea sunt aciuni intreprinse de ONU cu fore armate i civile in regiuni in care au
izbucnit conflicte militare, cu misiunea de a se instala ca tampon intre prile beligerante i a
favoriza in acest fel soluionarea panic a diferendelor.
Consiliul Economic i Social (ECOSOC prescurtare de la Economic and Social Concil) este
organul principal al ONU menit s promoveze cooperarea economic i social internaional. El
este alctuit din 54 de membri, alei pe termen de trei ani.
Funciile ECOSOC constau in elaborarea sau iniierea de studii privind problemele internaionale
in domeniul economic, social, cultural, al invmantului, sntii i alte domenii complexe,
precum i prezentarea de recomandri in aceste probleme Adunrii Generale, membrilor ONU i
instituiilor specializate interesate; prezentarea de recomandri pentru respectarea efectiv a
drepturilor omului i libertilor fundamentale;
Consiliul de Tutel este un organ principal al ONU, creat pentru a aplica sub autoritatea Adunrii
Generale, sistemul internaional de tutel, care cuprinde teoriile ce au fost desprinse din statele
inamice, ca urmare a celui de-al doilea rzboi mondial, i teritoriile care au fost supuse in mod
voluntar acestui sistem de ctre statele care au rspuns de administrarea lor. Principalele
obiective ale Consiliului de Tutel au fost: promovarea progresului politic, economic i social al
popoarelor din teritoriile sub tutel i evoluia lor spre independen,

16. Instituiile specializate ale Sistemului Naiunilor Unite i importana acestora

n dezvoltarea economiei mondiale
.Instituiile specializate reprezint organizaii internaionale, constituite de state prin tratat
(acord interguvernamental), cu personalitate juridic distinct de a ONU, avnd atribuii i
competene circumscrise unor domenii specifice.
Institutiile specializate au cateva caracteristici comune: a) sunt create prin acorduri
interguvernamentale; b) au atributii internationale in domenii spcifice; c) sunt legate de
Natiunile Unite prin acorduri; d) au personalitateinternationala care decurge din dreptul

international public. Acordurile internationale asociaza statele parti in vederea satisfacerii

obiectivelor comune specifice, obiective recunoscute de catre Natiunile Unite si investite
curesponsabilitati care sa le permita adoptarea de masuri necesare.
Dintre institutiile Natiunilor Unite, cele ale caror actiuni sunt direct legate de probleme ale
drepturilor omului sunt: Organizatia Internationala a Muncii (OIM), Organizatia Natiunilor Unite
pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si
Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO).
Din sistemul Natiunilor Unite mai fac parte si alte institutii care desi nu sunt calificate ca
specializate sunt legate prin acorduri speciale de organizatia mondiala. Este situatia, de pilda, a
Agentiei Internationale a Energiei Atomice (AIEA), Acordul General de Tarife si
Comert (GATT), transformata in Organizatia Internationala a Comertului, Organizatia
Mondiala a Turismului (OMT) si altele.
Enumerare
Uniunea Potal Universal (UPU)
Uniunea Internaional a Telecomunicaiilor (UIT)
Organizaia Aviaiei Civile Internaionale (OACI)
Organizaia Meteorologic Mondial (OMM)
Organizaia Maritim Internaional (OMI)
Organizaia Internaional a Muncii (OIM)
Organizaia Mondial a Sntii (OMS)
Fondul Monetar Internaional (FMI)
Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD)
Asociaia Internaional pentru Dezvoltare (AID)
Societatea Financiar Internaional (SFI)
Agenia de Garantare a Investiiilor Multilaterale (MIGA)
Fondul Internaional pentru Dezvoltare Agricol (FIDA)
Organizaia Naiunilor Unite pentru Educaie, Cultur i tiin (UNESCO)
Organizaia Mondial a Proprietii Intelectuale (OMPI)
Organizaia Naiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrial (ONUDI)
Organizaia Naiunilor Unite pentru Alimentaie i Agricultur (FAO)

16 Instituiile specializate ale Sistemului Naiunilor Unite i importana acestora n

dezvoltarea economiei mondiale.
Organizatia Natiunilor Unite, din punct de vedere functional, este un sistem descentralizat a carui
coerenta este asigurata prin coordonarea institutiilor specializate de catre Adunarea Generala si
Consiliul Economic si Social.
Carta ONU inscrie in articolul 57 dispozitii prin care sunt incredintate diferitelor institutii
specializate atributii internationale intinse in domeniile economic, social, ale culturii
intelectuale si educatiei, sanatatii publice si in altedomenii conexe'.
Institutiile specializate au cateva caracteristici comune: a) sunt create prin acorduri
interguvernamentale; b) au atributii internationale in domenii spcifice; c) sunt legate de Natiunile
Unite prin acorduri; d) au personalitateinternationala care decurge din dreptul international
public. Acordurile internationale asociaza statele parti in vederea satisfacerii obiectivelor comune

specifice, obiective recunoscute de catre Natiunile Unite si investite curesponsabilitati care sa le

permita adoptarea de masuri necesare.
Dintre institutiile Natiunilor Unite, cele ale caror actiuni sunt direct legate de probleme ale
drepturilor omului sunt: Organizatia Internationala a Muncii (OIM), Organizatia Natiunilor Unite
pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si
Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO).
Din sistemul Natiunilor Unite mai fac parte si alte institutii care desi nu sunt calificate ca
specializate sunt legate prin acorduri speciale de organizatia mondiala. Este situatia, de pilda, a
Agentiei Internationale a Energiei Atomice (AIEA), Acordul General de Tarife si Comert
(GATT), transformata in Organizatia Internationala a Comertului, Organizatia Mondiala a
Turismului (OMT) si altele.
Sistemul Naiunilor Unite reprezint totalitatea structurilor organizatorice i funcionale instituite
conform Cartei Naiunilor Unite sau create pe baza acesteia. El se compune din Organizaia
Naiunilor Unite (ONU), organele i organismele sale proprii, cu caracter permanent, i din
instituiile (ageniile) specializate, autonome.
In sistemul Naiunilor Unite rolul primordial revine Organizaiei Naiunilor Unite (ONU), care
este cel mai reprezentativ forum cu vocaie de universalitate, fapt demonstrat atat de numrul
membrilor (200 de state membre in 2002), cat i de aria de preocupri de interes general. ONU a
fost creat la Conferina de la San Francisco, din iunie 1945, cand a fost semnat Carta
organizaiei. Carta ONU a intrat in vigoare la 24 octombrie 1945, ceea ce a fcut ca ziua de 24
octombrie s devin ziua ONU. Carta ONU precizeaz in articolele 1 i 2 care sunt scopurile i
principiile organizaiei mondiale.
Scopurile Organizaiei Naiunilor Unite sunt urmtoarele: s menin pacea i securitatea
internaional; s dezvolte relaiile prieteneti intre naiuni, intemeiate pe respectarea principiului
egalitii in drepturi a popoarelor i dreptul lor de a dispune de ele insele; s realizeze cooperarea
internaional in rezolvarea problemelor internaionale cu caracter economic, social, cultural i
umanitar; s fie un centru de armonizare a eforturilor naiunilor pentru atingerea scopurilor
comune.
Principiile pe care se bazeaz activitile ONU sunt urmtoarele: egalitatea suveran a statelor
membre; indeplinirea cu bun credin a obligaiilor asumate prin Cart; rezolvarea diferendelor
internaionale prin mijloace panice, astfel incat pacea, securitatea internaional i justiia s nu
fie puse in primejdie; abinerea, in relaiile internaionale, de a recurge la ameninarea cu fora
sau la folosirea ei; ajutorul statelor membre pentru aciunile intreprinse de ONU in conformitate
cu prevederile Cartei i abinerea de a sprijini statul impotriva creia ONU intreprinde o aciune
preventiv sau de constrangere; neamestecul ONU in chestiuni care aparin competenei interne a
unui stat.8
Ca i in cazul altor organizaii internaionale, dobandirea calitii de membru al ONU s-a realizat
pe dou ci: prin participarea la elaborarea actului constitutiv i prin aderare. Drept urmare, s-a
ajuns la stabilirea a dou categorii de membri: membrii originari i membrii admii.

17 Definirea i importana cadrului instituional al economiei mondiale Clasificarea

organizaiilor economice internaionale.
Organizatiile economice internationale au aparut ca rezultat al cautarii unor masuri eficiente
pentru rezolvarea situatiilor exeptionale sau de criza in activitatea tarilor. In cazul in care
incercarile diplomatiei nationale nu erau in masura sa rezolve problemele relatiilor economice
contemporane guvernele se straduiau sa gaseasca mecanisme adecvate in relatiile externe pentru
a crea conditii favorabile prin intermediul consultantiilor multilaterale si colaborarii in directia
dorita. Organizatiile economice interanationale reprezinta o asociere de state constituita printrun
tratat avind acit constituitiv de lucru comune care determina modul de activitate drepturile si
obligatiunile , procedura luarii deciziilor . Ele pot convoca intruniri internationale , conferinte ,
congrese, pentru a discuta anumite probleme. In timpul de fata reglementarea relatiilor
economice internationale se asigura in baza: -contractelor international
-deciziilor organismelor international
-hotaririlor conferintelor economice interstatale
-traditiilor interstatale desi aceste traditii joaca un rol ft redus in domeniul reglementarii relatiilor
economice internationale.
Organizatiile internationale reprezinta o forma organizatoria de colaborare intre tari.
Sistemul organizatiilor internationale include un numar peste 4000 dintre circa 300 sunt
oganizatii interstatale. In centrul acestui sistem se afla ONU
Organizatiile internationale pot fi clasificate dupa anumite criterii:
a)dupa caracterul membrilor si natura juridica a participantiilor , organizatiile internationale se
divizeaza in doua grupe: interstatale si neguvernamentale.
b) Dupa cercul participantiilor organizatiile internationale sunt:universale, deschise pentru
participarea tuturor tarilor si regionale ,membrii carora pot fi participantii anumitei regiuni.
c)Dupa componente, se divizeaza in organisme internationale interstatale de compententa
generala si compententa speciala sau se divizeaza conform directiilor de activitate oragnizatii
politice, economice, culturale, stiintifice, regionale.
d) Dupa caracterul drepturiolr de care dispun , organizatiile internationale se divizeaza in
interstatale si suprastatale(ue)
e)Dupa conditiile de participare ca membbri ai OEI sunt deschise , unde orice tara poate deveni
membra dupa dorinta sa si inchise unde primirea de membri se face conform invitatiei cofondatorilor initiali(Alianta nord atlantica-NATO)
f)Dupa natura raporturilor dintre organizatie si tarile membre se detaseaza organizatiile de
cooperare sau coordonare care respecta integral suveranitatea statelor. Pe de alta parte exista
organizatii internationaliste care presupun transfer de compentente de la nivel national la cel al
organizatiri , ca de exemplu Uniunea Europeana.
g)Dupa sfera de actiune,se poate vorbi despre organizatii omnifunctionale care au ca obiect
ansamblul relatiilor internationale si organizatii specializate care se limiteaza la o categorie de
probleme de pilda institutiile specializate din cadrul Natiunilor Unite
h)Dupa criteriul geografic se clasifica organizatii subregonale, regionale,si interregionale. In
ceea ce priveste organizatiile interregionale se poate vorbi d e OCDE OPEC de asemenea dintre
fondurile internationale regionale , organizatii internationaleale producatorilor si consumatorilor
de produse primare si multe alte institutii internationale in diverse domenii de activitate.
Organizatiile internationale se creeaza intr-o anumita ordine. Cea mai ampla metoda de creare a
organizatiilor internationale este adoptarea caracterilor internationale . In acest scop convoaca

conferinte internationale, pentru a adopta taxele acordului si statului iar mai apoi se creaza toate
structurile necesare ale organizatiei.
In decursul activitatii lor practice organizatiilr internationale elaboreaza si adopta anumite reguli
si mecanisme prin intermediu carora influenteaza puternic legislatia statelor si normelor
nationale de drept.
18 Crearea Fondului Monetar Internaional i rolul acestuia n economia mondial.
Funciile i resursele FMI.
FMI ca si BM a fost creat in 1945. In componenta lui intra aceleasi tari membre in 2003 185
tari . Pentru a deveni membru al BM mai intii tara trebuie sa fie membra al FMI.
Scopul FMI este de a contribui la:
a)colaborarea voluntara internationala prin consultatii si interactiuni pe problemele valutare.
b) crearea conditiilor faorabile pentru largirea si cresterea echilibrata a volumului comertului
exterior.
c)stabilizarea cursului valutar ,sustinerea relatiilor intervalutare normale excluzind devalutarea
valutei in concurenta reala.
d)crearea unui sistem multilateral de plati si lichidarea restrictiilor in schimbul valutar care
impedica dezvoltarea comertului exterior.
e)acordarea mijloacelor financiare tarilor membre pe un anumit timp pentru corectarea balantei
de plati externe
f)reducerea termenului si dimensiunilor balantelor de plati.
Functiile principale a lui FMI sunt:
-sustinerea sistemului general al conturilor de plati ,conform regulelor specifice din imprumutul
reciproc.
-monitorizarea starii sitemului valutar international
-contribuirea la stabilirea cursului de schimb valutar si reglementarea operatiunilor valuatre
international
-acordarea creditelor pe termen mediu si pe lunga durata
-completarea rezervelor valutare ale tarilor membre repartizind drepturi speciale d stingere
reciproca
-acordarea consultantiilor si participarea la colaborare.
Organul suprem al FMI este Consiliul Guvernatorilor, in functiile lui intra: primirea noilor embri
FMI , corectarea paritatiilor valutare pentru tarile membre , revederea cotelro , repartizarea
venitului net al FMI, alegerea directorului executiv.
19 Structura i funciile Bncii Mondiale.
Banca Mondiala reprezinata o oraganizatie de crediatare ce include in componenta sa 6
oragnizatii strins legate inre ele care intra in sistemul ONU avind un scop comun ajutorul
financiar acordat tarilor in curs de dezvolatare din contul tarilor dezvoltate.
Structura Grupul Bncii Mondiale este format din cinci instituii financiare internaionale, i
anume: 1. Banca Internaional pentru Reconstrucie i Dezvoltare - IBRD (International Bank
for Reconstruction and Development) 2. Corporaia Financiar Internaional - IFC
(International Finance Corporation) 3. Asociaia Internaional de Dezvoltare - IDA
(International Development Association) 4. Agenia de Garantare Multilateral a Investiiilor MIGA (Multilateral Investment Guarantee Agency) 5. Centrul Internaional de Reglementare a
Diferendelor din Domeniul Investiiilor - ICSID (International Center for Settlement of
Investments Disputes)
Fiecare instituie are un rol distinct n combaterea srciei i mbuntirea condiiilor de via
pentru populaia din statele n curs de dezvoltare. Termenul generic de Banca Mondial (BM) se
refer n principal la IBRD i IDA, iar proiectele principale de finanare se deruleaz prin IBRD.

Banca Mondial este una dintre principalele surse de asisten n domeniul dezvoltrii pentru
rile lumii. Misiunea sa este eradicarea srciei i mbuntirea standardului de via al
populaiei din rile n curs de dezvoltare. Este o banc de dezvoltare care acord mprumuturi cu
dobnd redus, credite fr dobnd i grant-uri (credite nerambursabile) rilor n curs de
dezvoltare. De asemenea, BM este una din cele mai mari organisme internaionale de finanare a
programelor n domeniile sntii, nvmntului, luptei mpotriva HIV/SIDA, protecia
mediului i a programelor de reducere a datoriei rilor srace
20Caracteristica general a economiei rilor dezvoltate. Principalii indicatori ai activitii
economice
1. Clasificarea economiilor nationale
In incercarea unui studiu mai sintetic al economiei mondiale, consideram necesara realizarea
unor clasificari ale economiilor nationale, studiul lor urmand a se realiza plecand de la aceasta
clasificare.
1. dpdv al marimii populatiei
A. tari mari (peste 50 mil loc)
B. tari mijlocii (15-50 mil)
C. tari mici (pana la 15 mil loc)
2. dpdv al potentialului economic
A. tari cu mare putere industriala (SUA, Japonia, Germania, Frana, Marea Britanie)
B. tari mari cu orientare industriala sau primara (China, Rusia, Brazilia, India)
C. tari mijlocii industriale ( Spania, Australia, Africa de Sud)
D. tari mici industriale (Olanda, Elveia, Belgia, Suedia, Austria, Danemarca, Finlanda, Noua
Zeelanda)
3. dpdv al nivelului de dezvoltare
A. tari dezvoltate cu economie de piata (OCDE)
B. tari in dezvoltare si tari in tranzitie
C. tari subdezvoltate
Din cele prezentate mai inainte consideram mai adaptat studiului nostru punctul de vedere
conform caruia studiul obiectivelor propuse s-ar realiza mai bine tinand cont de nivelul de
dezvoltare al tarilor.
2. Caracterizare generala a tarilor dezvoltate
Includerea intr-una din aceste categorii se face in functie de diferiti indicatori, precum
gradul de industrializare, dezvoltarea umana, reprezentarea in economia mondiala, etc.
Ca o caracterizare generala, o economiile dezvoltate prezinta urmatoarele:
1) Sunt tari cu economie de piata, chiar daca unii sustin in continuare criza postcapitalismului de
dupa cel de-al doilea razboi mondial. Totusi, aceste economii si-au dovedit cel mai bine
viabilitatea si eficienta, vazandu-se pe propeietatea privata.
2) Ca forme de stat, cele mai multe dintre ele sunt republici, dar exista si cateva monarhii (Marea
Britanie, Belgia, Olanda,Spania, Norvegia, Suedia, Danemarca)
3) Sunt tari cu eficienta economica de ansamblu ridicata, eficienta care se regaseste in
prductivitatea ridicata a muncii, in PIB/locuitor ridicat, in consumul/locuitor crescut, etc.
Eficienta ridicata poate fi explicata prin revolutia manageriala pe care au aplicat-o aceste tari.
4) Avansul lor economic in comparatie cu alte state poate fi pus in special pe o dezvoltare
extensiva in factori de productie , economia lor bazandu-se din ce in ce mai mult pe informatie si
tehnologie
5) Au o structura a economiei diversificata, cu o proportie specifica a sectoarelor in economie.

Astfel, sectorul primar prezinta o pondere foarte redusa in comparatie cu celelalte, cel mai bine
reprezentate sectoare fiind cele ale industriei si serviciilor (spre exemplu, in 2000, economia
SUA avea 3% din populatie antrenata in agricultura, producand cu aceasta pentru toata tara). Mai
mult decat atat, chiarsi sectorul primar este puternic industrializat
6) Au un grad de alfabetizare de 100% (acest fapt le influenteaza pozitiv si indicele dezvoltarii
umane) .
7) Populatiile lor au acces la asistenta sanitara si servicii de asigurari
8) Domina economia mondiala dpdv al comertului international, investitiilor straine, tehnologiei,
etc. Spre exemplu, nu numai ca din punct de vedere al volumului comertului aceste tari domina
comertul mondial, dar si din punct de vedere al structurii comertului aceste tari dovedesc
eficienta. Astfel ele importa produse cu valoare adaugata mica si exporta produse cu valoare
adaugata mare.
9) Reprezinta locul de provenienta al celor mai multe societati transnationale, fiind astfel cele
mai reprezentative tari in procesul globalizarii. Chiar se afirma ca acesta tari au contribuit la
transnationalizarea vietii economice.
10) Au monedele cele mai puternice, unele din ele fiind monede de rezerva pentru celelalte tari
ale lumii
11) Pietele financiare cele mai reprezentative se gasesc in tarile dezvoltate
12) Inregistreaza cele mai mari realizari in domeniul cercetarii-dezvoltarii
21Influentele macroeconomice ale G8 i G20 asupra economiei mondiale
22 OCDE organizaia rilor dezvoltate. Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare
Economic (OCDE) este o organizaie internaional a acelor naiuni dezvoltate care accept
principiile democraiei reprezentative i a economiei de pia libere. Organizaia i are originile
n anul 1948, sub numele de Organisation for European Economic Co-operation (OEEC),
Organizaia pentru Cooperare Economic European, pentru a ajuta la administrarea planului
Marshall pentru reconstrucia Europei dup Cel de-al Doilea Rzboi Mondial. Mai trziu
calitatea de membru a fost extins pentru statele din afara Europei, iar n 1961 s-a reformat lund
numele de Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD), franceza:
Organisation de coopration et de dveloppement conomiques
Organizaia pentru Cooperare i Dezvoltare Economic este un forum unic unde guvernele a
33 de democraii conlucreaz pentru a rspunde provocrilor economice, sociale, a celor ce in
de globalizare i de exploatare a oportunitilor globalizrii.
Organizaia ofer un cadru n care guvernele pot s i compare experienele politice, s caute
rspunsuri la problemele comune, s identifice practicile bune i s-i coordoneze politicile
interne i internaionale. Aceasta este un forum, unde presiunea egal poate aciona ca un
stimulent puternic pentru mbuntirea politicii i pentru implementarea instrumentelor
independente care, ocazional, pot conduce la semnarea unor tratate.
Schimburile de informaii i analize dintre guvernele OCDE sunt puse la dispoziie de un
secretariat din Paris. Secretariatul culege date, monitorizeaz trenduri i analize i prognozeaz
dezvoltrile economice. Acesta cerceteaz i schimbrile sociale sau modelele comerciale
dezvoltate, mediul, agricultura, tehnologia, taxele i alte domenii.
OCDE ajut guvernele n direcia creterii prosperitii i a luptei mpotriva srciei prin
cretere economic, stabilitate economic, comer i investiii, tehnologie, inovaie, anteprenoriat
i cooperare n scopul dezvoltrii. Trebuie s existe asigurarea c creterea economic,
dezvoltarea social i protecia mediului sunt obinute mpreun. Alte scopuri includ crearea de
locuri de munc pentru toi, echitate social, guvernare curat i efectiv.
OCDE face eforturi pentru a nelege i a ajuta guvernele s rspund la noi dezvoltri i
preocupri. Acestea cuprind comerul i ajustarea structural, securitatea online i provocrile
legate de reducerea srciei n lumea dezvoltat. De mai mult de 40 de ani, OCDE este una
dintre cele mai mari i mai de ncredere surse de statistic comparat, statistic economic i date

sociale. Bazele de date OCDE cuprind o arie larg i divers, cum ar fi conturile naionale,
indicatorii economici, fora de munc, comerul, ocupaia, migraia, educaia, energia, sntatea,
industria, taxele i impozitele, i mediul. Cea mai mare parte a studiilor i analizelor sunt
publicate
De-a lungul ultimei decade, OCDE a rezolvat o serie de probleme sociale, economice i legate
de mediu, adncindu-i legatura cu afacerile, uniunile comerciale i ali reprezentani ai societii
civile. Negocierile de la OCDE n privina taxelor i a preurilor de transfer au deschis drumul
tratatelor bilaterale n jurul lumii. Sediul OCDE se afl la Chteau de la Muette n Paris.

20. Caracteristica general a economiei rilor dezvoltate. Principalii

indicatori ai activitii economice.

Orientarea spre societatea postindustriala , bazata pe invatii si

informatii
Tip intensiv de crestere economica.Ele poseda o econimie bazata pe
cunoasterea ce se caracterizeaza prin:
* Produs amplu de cercetare-dezvoltare
* Sistem informatic performant cu baza tehnica de asigurare a
accesului la cunostinte si a comunicarii electronice
Veniturile pe locuitor sint printre cele mai ridicate din lume
Pietele financiare de referinta se afla in tarile dezvoltate
Ele inregistreaza cele mai mari realizari in sfera cercetarii si dezvoltarii
Ponderea sectorului secundar si tertiar depaseste categoria sectorului
primar.Agiricultura detine 2-5% din PIB, Industria 20-30%, sectorul
serviciilor 60% din PIB
Nivelu de trai e cel mi ridicat :
* Gradul de alfabetizare e de 100% sau aproximativ 100
* Accesul la asistenta sanitara si la alte servicii de baza e asiguarata
pentru majoritatea populatiei
* Speranta de viata depaseste 70 de ani
* Rata de scolarizareprimara si secundara peste 90%
In structura exportului predomina produse cu grad sporit de producere.
Exportul de servicii are o pondere ridicata
Acest grup de tari a determinat transnationalizarea vieteii economice
fiind tari de origine dar si tari gazda ale celor mai multe STN-uri.

Principalii indicatori macroeconomici:

PIB global 74600701 mln$
Exportul Mondial 18417705 mln $
Instrari ISD globala 1451965 mln $
Exportul total al statelor dezvoltate 9578866mln $
PIB statelor dezvoltate 44179172 mln $
Intari ISD st. Dezv. 565626 mln $

21. Influentele macroeconomice ale G8 i G20 asupra economiei

mondiale.

G8=G7+ Rusia

G8 e un forum international al guvernelor statelor cela mai dezvoltate din punct de vedere
economic, tehnologic, militar: Canada, Franta, Germania,Italia,Japonia, Rusia, Anglia,Irlanda de
Nord, USA.
Scopul urmarit de G8 consta in coordonarea politicilor macroeconomice si , in mod special, a
politicii ratelor ratelor de schimb intre tarile respective.Tarile membre ale grupului sunt cele mai
puternice din lume, ele find statele care determina raportul de forte pe plan international si
ordinea economica mondial. Influenta acestor mari puteri la nivel Global e demonstrata prin
poderea impunatoare pe care o au in economia mondiala:
1. 12% din populatia globului
2. 51% din PIB-ul global
3. 49% din productia globala
4. 62% din cheltuielile militare mondiale

Cele 5 principii care stau la baza:

1. Disciplina fiscala(cansta in echilibrul bugetar si scaderea taxelor)
2. Liberalizarea financiara ( rate fixe pe pita capitalurilor)
3. Liberalizarea comerciala ( suprimarea protectiilor vamale, deschiderea totala
a economiilor la investitiile directe, privatizarea ansamblului intreprinderilor)
4. Dereglementarea ( eliminarea tuturor obstacolelor din domeniul concurentei)
5. Protectia drepturilor de proprietate intelectuala ale firmelor multinationale.

G8 se reuneste pentru a discuta probleme economice si politice majore cu care se confrunta

membrii sai si comunitatea internationala. Probleme de management macroeconomic, comert
international si relatiile cu tarile in curs de dezvoltare, energia si terorismul sint, de asemenea,
discutae la reuniunile forumului. In acelasi timp G8 abordeaza teme, precum forta de munca,
circulatia informatiei, fenomene globale ca poluarea, infractionalitatea, securitatea regionala,
controlul armelor si drepturile omului.
G20=G8+ tarile emirgente
Tari emirgente- tari ce au crescut economic intr-un temen foarte scurt
Tarile emirgente sint tarile asiatice , ele atrag investiti starinein localitate prin caracteristicele ca
harnicia, ascultatrea si tinara forta de munca.
Asia de Sud-Est numiti Dragonii si Tigrii Asiatici
Tarile din America Latina numite Pume sud-americane
Inflentele ale G8(de ami sus) +
+ale tarilor emergente:
1. Detinerea unor mari rezerve financiare
2. Investitii masive in cercetarea si dezvoltarea , in educatie si in informarea
durabila de profesionisti in toate ramurile economice in special in industrie
3. Indicele ridicat a productiei industriale intre 5-15%
4. Aparitia si cresterea corporatilor multinationale , cele mai importante
companii transnationale apartin Chineu, Braziliei, Indiei.
5. Atractivitatea pentru investitii straine directe si pe termen lung
6. Sectorul servicilor se dezvolta rapid si puternic
7. Comrtul exteror diversificat

23. Trsturile principale i potenialul economic al rilor n curs de

dezvoltare.

Indicatorii macroeconimici mici si medii

Instabilitatea macroeconomica si politica, ceea ce duce la un climat
investitional nefavorabil
Sectorul financiar slab dezvoltat , aca o cosecinta a penuriei de resurse
financiare
Venisturile scazute si distributia inegala a veniturilor
Gestionaraea incorecta a resusselor financiare
Piata interna cu greu stimuleaza activitatea economica
Infractustura slab dezvoltata , in unle tari practic inexistenta
Posibilitatea minima de angajare a populatiei in activitatea economica
Cota mica a comertului exterior in comertul mondial
Ponderea mare a PIB in agricultura
Rata mare a saracirei
Unele tari se confrunta cu datorii foarte mari exterioare
Gradul da alfabatizare redus
Speranta de viata variaza intre 50-70 de ani
Dependenta mare de factorul exterior
In tarile in curs de dezvoltare locuiesc 75% din populatia mondiala se produc
26% din PIB-ul mondial, 30 % din productia agricula mondial, comertul
exterior constituie 15% din comertul mondial , acestor tari si le revin 18% din
fluxul investitilor strainede intrare.

24. Conceptul de ar n tranziie trecerea de la economia planificat la

economia de pia. Nivelul de dezvoltare al grupului rilor n tranziie.
.

Conceptul de state n tranziie a intrat n limbajul politic internaional i este

frecvent utiliazat cu referire la statele fostului bloc comunist, state care, n timpul
rzboiului rece, au fost desemnate printr-un termen geografic cu conotaii politice i
anume Europa de Est. Transformrile intervenite dup prbuirea sistemului
mondial bipolar au adus prin politic, modificri substaniale ale geografiei. Astfel, a
fost reinventat mprirea geografic a Europei n Europ de Vest, Europ
Central i Europ de Est. Dei frontierele ntre aceste trei ramuri ale marii
Europe sunt nc vagi, ele sunt, totui, suficient de explicite pentru a transforma
Balcanii (de Est i de Vest) ntr-o peninsul sudic a Europei Centrale. Pe cale de
consecin, adevrata Europ de S-E este astzi Caucazul. De asemenea, ri situate n

interiorul continentului i n apropiere de grania lui estic au devenit, prin extinderea

NATO, ri atlantice. Lumea euro-atlantic se ntinde, astfel, de la San Francisco (n
Pacific) la Constana (n Marea Neagr). Pe de alt parte, Europa Central renscut
include state care au fcut parte din fostul bloc sovietic (Polonia, Ungaria, Cehia,
Slovacia, Romnia, Slovenia) dar i state care au aparinut dup cel de al doilea rzboi
mondial doar blocului atlantic (Germania, Austria, Italia).
n acest context politico-geografic se impune cu att mai mult definirea conceptului
de state n tranziie. n condiiile n care toat omenirea este n tranziia de la
sistemul divizrii/dezbinrii bipolare la sistemul solidaritii/globalizrii multipolare
(tranziie interesnd democraia, convieuirea inter-cultural, familia, naiunea, statul,
integrarea regional i cooperarea inter-regional n cadrul unei alte tranziii, de la
naional la internaional etc.) ceea ce ntre anii 1989 i 2002 denumeam state n
tranziie era grupul statelor din Europa Central i de Est care fceau trecerea de la
dictatur la democraie i de la economia de comand la economia de pia.
n cadrul unui atare proces de trecere, dup 2002, respectiv dup deciziile luate de
Consiliul Atlantic de la Praga i de Consiliul European de la Copenhaga, se pot face o
serie de subdiviziuni. Astfel, ntr-un prim grup ar putea fi situate statele care au
perspectiva de a deveni membri ai UE pn n anul 2007. Aceste state se gsesc n
post-tranziie. Aceasta nseamn c ele sunt democrate dar democraia lor nu este
nc pe deplin consolidat, ordonat, pozitiv i raional. Ele beneficiaz, de
asemenea, de o economie de pia dar aceasta nu este pe deplin funcional i nu este
ferit de influenele negative ale acumulrii primitive de capital i ale corupiei (de
regul, asociat oricrui proces de tranziie). Post-tranziia este, aadar, etapa
trecerii la normalitate i modernitate prin transformarea democraiei anarhicen
democraie pozitiv i a economiei de pia primitive ntr-o economie de pia
funcional. Pe acest drum unii sunt mai avansai (cele zece state care vor intra n UE
n 2004) i alii mai rmai n urm (cele dou state care se estimeaz c vor intra n
UE n 2007). Cu toii, ns, vor avea, n contextul globalizrii, un rol integrat n cel al
Europei unite.
Un al doilea grup este format din statele care se gsesc n diverse faze de evoluie ale
tranziei propriu-zise, grup, la rndul su, susceptibil a fi mprit n state cu vocaie
european (Balcanii de Vest, Republica Moldova, Belarus i Ucraina), state cu vocaie
euro-atlantic (n special Turcia dar i Georgia i Armenia) i state cu vocaie euroasiatic (Rusia i fostele republici sovietice din Asia Central).
Statele care se afl n tranziie (politic-spre democraie i statul de drept,
consolidarea societii civile; economic-spre economia de pia
funcional; geostrategic ctre noi sisteme de aliane regionale) sunt cele care nu
au anse de a fi integrate n Uniunea European pn n 2007. Acest al doilea grup nu
este, ns, nici el omogen.
Spaiul analizat aici poate fi compartimentat n funcie de tradiiile istorice, condiiile
politice i economice, rolul geostrategic n: Balcanii de Vest (Serbia i Muntenegru;
Bosnia-Heregovina; Macedonia; Albania i, eventual Croaia); Turcia i zona

caucazian; Comunitatea Statelor Independente (CSI) cu o special privire asupra

Moldovei, Ucrainei i Belarus. Fiecare zon n parte este, la rndul ei, eterogen
cultural, politic i etnic.

25.Principalele caracteristici ale comerului internaional

Comerul internaional este primul flux al circuitului mondial i el cuprinde micarea bunurilor i
serviciilor dintr-o ar in alta, prin trecerea frontierelor vamale ale rii respective. Comerul
internaional are dou componente: export i import. Exportul exprim ieirea de pe teritoriul
vamal al unei ri a mrfurilor i serviciilor. Exportul implic incasri valutare pentru ara
exportatoare. Importul se refer la intrarea pe teritoriul vamal al unei ri a bunurilor i serviciilor
din alte ri i el implic un efort valutar din partea rii importatoare.
Exportul i importul desemneaz, in unitatea lor, comerul exterior al unei ri
Comerul internaional au cunoscut un avant deosebit incepand cu marile descoperiri geografice,
cand au fost atrase in circuitul mondial noi teritorii. Comerul internaional a fost dintotdeauna o
oglind a diviziunii internaionale a muncii, exprimand foarte fidel specializarea internaional.
Pan in secolul trecut, fluxurile comerciale internaionale au fost dominate de comerul cu materii
prime, pe relaia colonii metropole.
Adevrata explozie a comerului internaional a survenit dup cel de-al doilea rzboi mondial,
odat cu cuceririle tehnico-tiinifice, dar i cu mutaiile ce au survenit in ordinea economic
mondial.
Destrmarea imperiilor coloniale i cucerirea independenei de ctre tot mai multe state au dus la
implicarea in fluxurile comerciale a tot mai muli participani. Practic, toate rile lumii sunt astzi
angajate in circuitul economic mondial prin relaii de import i de export, fcand dincomerul
internaional cel mai cuprinztor flux al circuitului economic mondial.
Analiza comerului internaional relev cateva caracteristici generale, ce definesc acest fluxurile
sale:

Comerul internaional este un flux dinamic. Valoarea exporturilor mondiale a crescut permanent,
ajungand astzi la aproape 9 000 miliarde de dolari. Ritmul de cretere al exporturilor mondiale a
fost superior ritmurilor de cretere economic mondial sau a produciei manufacturate mondiale.
Evoluia principalilor indicatori la nivel mondial (cretere anual, in %)
1990 2000 *

2000 2004 *

2004

Exportul de mrfuri

6,4

4,2

Producia de mrfuri

2,5

...

...

PIB, in preuri curente

2,5

2,5

PIB, in preuri reale

3,4

3,6

Indicatorul

Dinamismul deosebit al fluxurilor comerciale este determinat i de creterea interdependenelor

sporite din economia mondial, de faptul c schimburile comerciale reprezint prima form i cea
mai facil pentru rile mai puin avansate de angrenare in circuitul economic mondial. In ultimul
deceniu, avantul deosebit dat de cuceririle informaionale, de scderea costului transporturilor, de
accesul mai rapid i mai ieftin la informaii, coroborat cu diminuarea tarifelor la nivel internaional
au constituit tot atatea motivaii ce au contribuit la impulsionarea comerului internaional.
Diversificarea continu a fluxurilor comerciale internaionale. Sub imperiul progresului
tehnologic, al inovaiei,nomenclatorul de produse s-a imbogit continuu, iar gradul de
complexitate al produselor a crescut foarte mult. De asemenea, diversitatea comerului poate fi
exprimat i de faptul c produsele au devenit astzi tot mai internaionale, la realizarea lor
participand firme din diverse ri. Produsele prelucrate au inceput s domine comerul exterior nu
numai al rilor dezvoltate, dar i al rilor in dezvoltare, pe ansamblul acestora. Structura pe
mrfuri a comerului internaional reflect aceast diversificare, prin ponderea foarte mare a
produselor manufacturate (prelucrate) in totalul schimburilor. Peste 70% din comerul
mondial este reprezentat de produsele prelucrate, urmate de combustibili i produse minerale,
produse agricole i textile. De asemenea, din gama produselor prelucrate, domin maini i
echipamente de transport, produsele chimice i farmaceutice i echipamentele electronice i de
birou. Comparativ cu anul 2000, aa cum se prezint i in tabelul de mai jos, nu se remarc
schimbri semnificative, ci o uoar cretere a ponderii combustibililor i a produselor minerale,
lucru explicat in principal prin evoluia spectaculoas a preurilor petrolului.
Exporturile mondiale pe grupe de produse (in % din total, 2000 i 2004) Tabelul11.2
2000

2004

Total

100,0

100,0

Produse agricole

8,8

8,8

Combustibili i produse minerale

13,9

14,4

Produse manufacturate, din care:

74,8

73,8

- Maini i echipamente de transport

41,8

39,0

- Echipamente electronice i de birou

15,4

12,7

- Textile

2,5

2,7

In ceea ce privete repartiia geografic a comerului cu produse manufacturate, pot fi desprinse

cateva caracteristici: rile dezvoltate apar in postura celor mai mari exportatori i importatori de
produse manufacturate, fapt explicabil prin structura extreme de divers a acestor economii,
structur ce se reflect in exporturile i importurile acestor ri, conectarea lor la economia
global extrem de puternic i dominaia lor in domeniile tehnicii i tehnologiei.
rile in dezvoltare sunt mai degrab importatori de produse prelucrate decat exportatori, cea mai
clar diferen dintre exporturile i importurile de produse manufacturate fiind in cazul Orientului
Mijlociu i al Africii. Dac in ceea ce privete Orientul Mijlociu, explicaia rezid in abundena
petrolului i a faptului c aceste ri si-au construit economiile (i averea) pe exportul de petrol, in
cazul Africii motivaia este dat de srcia acestor ri, de faptul c structura economiilor rilor
africane nu poate asigura un export dominat de produse prelucrate. Este de remarcat faptul c in
cazul Asiei, ponderea produselor prelucrate este mai mare la export decat la import, iar aceast
diferen poate fi explicat prin faptul c in Asia au fost delocalizate foarte multe industrii, de la
cea textil, la produse electronice i electrocasnice sau jucrii. Practic, cu greu mai pot fi gasite
azi produse de larg consum care s nu poarte inscripionarea made in Chinasau alte ri din
zon (Coreea de sud, Thailanda, etc.)
Ponderea produselor manufacturate in comerul mondial, pe regiuni (2004) Tabelul 11.3
Export (%)

Import (%)

Mondial

73,8

73,8

- America de Nord

76,6

77,7

- America de Sud i Central

36,3

70,0

- Europa

80,2

75,3

- CSI

33,1

73,7

- Africa

25,1

71,0

- Orientul Mijlociu

22,1

80,2

- Asia

83,6

69,9

rile dezvoltate domin, in continuare comerul internaional , chiar dac rile in dezvoltare
inregistreaz evoluii pozitive. Primii 10 exportatori i importatori ai lumii aparin grupei rilor
dezvoltate, cu excepia Chinei, i totalizeaz peste jumtate din exporturile i importurile
mondiale. Pe ansamblu, rile in dezvoltare deruleaz in jur de 30% dincomerul mondial, iar cea
mai mare parte a acestei ponderi este realizat doar de cateva dintre rile in dezvoltare (China,
Brazilia, Argentina, Mexic, rile Asiei de Sud Est, rile Orientului Mijlociu exportatoare de petrol).
Restul rilor inregistreaz ponderi sczute in comerul mondial.
Principalii importatori i exportatori, in 2004 (% din total) Tabelul. 11.4
Exportatori

% din total exporturi

Importatori

% din total importuri

1. Germania

10

1. SUA

16,1

2. SUA

2. Germania

7,6

3. China

6,5

3. China

5,9

4.Japonia

6,2

4. Frana

4,9

5. Frana

4,9

5. Marea Britanie

4,9

6. Olanda

3,9

6. Japonia

4,8

7. Italia

3,8

7. Italia

3,7

8.Marea Britanie

3,8

8. Olanda

3,4

9.Canada

3,5

9. Belgia

3,0

10. Belgia

3,4

10. Canada

2,9

Din punct de vedere regional, cel mai mare comerciant al lumii rmane Uniunea European, care
in formula sa de 25 de state, realizeaz aproximativ jumtate din exporturile mondiale. Urmeaz

Asia, care impreun cu China i Japonia dein peste o ptrime din exporturile mondiale i America
de Nord, cu cca. 15%. Aceste evoluii sunt in parte rezultatul gruprii in aceste regiuni a celor mai
avansate ri ale lumii, care sunt cei mai mari exportatori i importatori (in cazul Europei i al
Americii de Nord), in parte al dinamismului deosebit inregistrat in ultimul deceniu i jumtate de
Asia, in special a Chinei, care a detronat Japonia, devenind al treilea mare comerciant al lumii, dar
i datorit formrii de blocuri comerciale regionale.

26. Investiii strine directe: concept, tipologie, factori determinani i opinii

teoretice.. Investiiile strine directe reprezint fluxuri financiare i de resurse, care traverseaz
graniele juridice i economice ale statelor. Criteriul care deosebete investiiile strine de cele
interne este c investitorul i receptorul au rezidene n diferite ri. La fel reprezint fluxuri
financiare, tiinifice, tehnologice, informaionale, echipamente, utilaje, experien managerial
i organizaional, care se plaseaz de ctre investitori n diferite ri, receptoare de investiii.
Scopul investiiilor strine este obinerea venitului. Prin urmare, investiia strin direct
reprezint o relaie investiional de durat, ntre o entitate rezident i o entitate nerezident; de
regul, implic exercitarea de ctre investitor a unei influene manageriale semnificative n
ntreprinderea n care a investit. n materialele Fondului Monetar Internaional, investiiile strine
directe sunt definite ca fiind investiiile efectuate pe termen lung de rezidentul unei ri ntr-o
ntreprindere rezident al altei ri. Investiiile pe termen lung presupun existena relaiilor de
lung durat ntre investitor i ntreprindere i influena considerabil a investitorului asupra
conducerii acestei ntreprinderi. Conform definiiei date de UNCTAD investiia strin direct
(ISD) reprezint o relaie pe termen lung, care reflect interesul de durat al investitorului i
posibilitatea sa real de a controla entitatea situat n ara strin, unde se investete. Investitorul
strin direct reprezint persoana juridic, persoana fizic sau grupul de persoane ce acioneaz
mpreun, care deine cel puin 10% din capitalul social subscris sau cel puin 10% din voturi,
ntr-o ntreprindere situat n afara propriei ri de reziden. ntreprinderea investiie strin
direct este o ntreprindere cu sau fr personalitate juridic, n care un investitor strin deine
cel puin 10% din capitalul social subscris sau din voturi. Investiia strin direct se determin
prin cumularea cotei pri din capitalurile proprii ale societii primitoare de investiie, care
revine investitorului strin direct, cu creditul net primit de ctre ntreprindere de la acest
investitor. n ceea ce privete formele ISD, n abordarea lui Dunning, pornind de la obiectivele
de investire, se disting: ISD n cutare de resurse, ISD n cutare de piee, ISD n cutare de
eficien, respectiv n cutare de active strategice, precum i alte ISD care nu se ncadreaz n
tipologia celorlalte. Privind formele de cooperare, sunt de reinut urmtoarele: societile mixte
(joint venture), subproducia internaional (de capacitate sau de specialitate), coproducia (ntre
societi cu activiti n ri diferite), franciza, respectiv buy back-ul (livrarea de echipamente i
utilaje pe credit rambursabil n produse).

Factori: Relaia dintre intrrile de ISD i PIB Factorii determinani ai ISD sunt multipli, de
natur economic, social, politic. Factorii conjuncturali pot, de asemenea, avea o influen
consistent asupra volumului intrrilor i ieirilor de ISD. Analiza propus va urmri
evidenierea unei relaii directe de determinare ntre creterea economic i fluxurile de ISD.
Pentru aceasta, am folosit ca indicatori PIB/locuitor () i ponderea ISD n PIB
Un alt factor potenial de influen a intrrilor de ISD l constituie exporturile i importurile unei
ri, mare parte a studiilor concluzionnd asupra unei relaii pozitive semnificative a fluxurilor
comerciale asupra intrrilor de ISD. Aceasta dovedete faptul c, ISD nu constituie un
substituent al schimburilor comerciale ci un element complementar, care contribuie mpreun la
creterea rolului statului respectiv n cadrul sistemului economic mondial

27. Impactul investiiilor strine asupra economiei rilor lumii.. .

Rolul potenial al investiiilor strine directe Problematica influenelor investiiilor strine directe
(ISD) asupra rii gazd este nu numai delicat, dar i interpretabil, datorit att diversitii
efectelor posibile ct i potenialitii generrii de efecte benefice sau negative n funcie de
caracteristicile fluxurilor de ISD i condiiile concrete existente n economia receptoare. Astfel,
practica a demonstrat c rile dezvoltate, n calitate de principale receptoare de ISD, obin
beneficii semnificativ mai mari dect cele n curs de dezvoltare, ceea ce justific rezerva
specialitilor n a judeca apriori caracterul negativ sau benefic al fluxurilor de investiii strine
directe receptate de o anumit ar. Din punct de vedere conceptual ,implicaiile pozitive la nivel
macroeconomic se refer, n principal, la urmtoarele aspecte: susin creterea economic, fapt
ce se realizeaz diferenia, funcie de forma pe care o mbrac investiia strin direct. n cazul
unei investiii pe loc gol creterea economic se datoreaz crerii unei noi capaciti de
producie, locurilor de munc suplimentare, apariiei unui nou consumator i pltitor de taxe. n
cazul participrii la privatizare, efectele pozitive apar n situaia eficientizrii activitii agentului
economic i creterii competitivitii acestuia, permind supravieuirea pe termen lung a
ntreprinderii privatizate; stimuleaz investiiile interne ntruct productorii autohtoni vor fi
interesai n creterea eficienei activitii i n mbuntirea calitii output-urilor, fie pentru a
face fa concurenei datorat prezenei Studii Financiare 4/2008 76 investitorilor strini n
sectorul de activitate respectiv, fie pentru a dobndi calitatea de furnizori ai investitorului strin.
n plus, firmele locale pot dobndi acces la canalele de distribuie ale investitorului strin, caz n
care vor fi interesate n creterea produciei i a calitii bunurilor realizate; sprijin
restructurarea i privatizarea, aspect care prezint o importan deosebit n cazul statelor central
i est europene, n special n cazul firmelor care necesit un volum mare de capital i capacitatea
de a reorganiza i eficientiza activitatea. Astfel, investitorii strini pot contribui nu numai cu
resursele financiare necesare privatizrii, n msura n care efectueaz ulterior investiii n
vederea eficientizrii rapide a activitii firmei; susin creterea investiiilor de capital, datorit
accesului investitorilor strini la sursele externe de capital. n cazul n care pieele locale de
capital nu dispun de resurse financiare pentru finanarea unor proiecte importante, investiiile
strine pot acoperi acest deficit deoarece reprezint o surs direct de capital strin. Astfel, pot
avea efecte pozitive asupra balanei de pli externe, prin finanarea deficitului de cont curent;
genereaz efecte pozitive asupra balanei comerciale, dac investitorul direct produce prioritar

pentru export sau n cazul produciei destinate pieei interne care substituie importurile; susin
creterea veniturilor la bugetul statului datorit apariiei de noi contribuabili n economia rii
gazd. Chiar i n cazul n care se acord anumite stimulente fiscale, veniturile bugetare cresc ca
urmare a creterii ncasrilor din impozitele pe salarii; prin contribuiile pozitive mai sus
menionate susin mbuntirea standardului de via. Acesta este cel mai important efect al
investiiilor strine resimit n mod direct de ctre consumatorii locali. n esen, standardul de
via crete prin reducerea preurilor bunurilor i serviciilor ca urmare a accenturii concurenei
prin ptrunderea pe pia a noi firme. Astfel, consumatorii locali vor beneficia nu numai de
preuri mai reduse la majoritatea produselor i serviciilor, dar i de o gam mai diversificat de
produse, pe msur ce firmele strine intr n ara gazd; Dei investiiile strine directe pot
genera o serie de efecte pozitive la nivelul rii de implantare, nu este exclus posibilitatea
apariiei unui impact negativ ,att la nivel macroeconomic, ct i la nivel sectorial. Studii
Financiare - Probleme financiare actuale 77 O parte dintre aceste efecte negative sunt inerente i
se manifest, n general, pe termen scurt, apariia lor fiind strns legat de implementarea
investiiei i/sau eficientizarea acesteia, ca de exemplu: creterea importurilor, reflectat negativ
asupra soldului balanei comerciale, se datoreaz importului de maini i utilaje finanat de
investitorul strin, fr de care implementarea investiiei nu ar fi posibil. Pe termen lung, n
msura n care retehnologizarea activitii se concretizeaz n creterea productivitii i a
competitivitii, se poate nregistra o diminuare a deficitului comercial, n principal, atunci cnd
investitorul strin este orientat preponderent ctre export sau substituirea importurilor; creterea
omajului n urma restructurrii ntreprinderilor privatizate cu scopul eficientizrii rapide a
activitii. Este evident c, n acest caz, se poate nregistra o reducere a numrului locurilor de
munc n ntreprinderile privatizate. Pe termen lung, acest dezavantaj este nesemnificativ n
situaia n care ntreprinderile restructurate beneficiaz de creterea eficienei i competitivitii
activitii, caz n care, prin efecte de antrenare, pot genera noi locuri de munc (prin dezvoltarea
unor activiti aflate n amonte sau n aval); impact negativ asupra bugetului, cauzat, pe de o
parte, de facilitile fiscale acordate investitorilor strini (politica de stimulente), faciliti care au
ca efect imediat reducerea veniturilor bugetare. Pe de alt parte, creterea numrului omerilor,
ca urmare a privatizrii i restructurrii ntreprinderilor de stat, genereaz cheltuieli suplimentare
la buget, ntruct fora de munc disponibilizat de sectoarele restructurate nu este imediat
absorbit de activitile aflate n dezvoltare. Pe termen lung, pe msur ce investiiile realizate
ajung la maturitate, se poate nregistra o cretere a veniturilor la bugetul statului datorit
impozitelor i taxelor pltite de noii contribuabili (firme i salariai). Pe lng aceste efecte
negative, inerente pe termen scurt, ISD pot avea un impact negativ de durat, n special n acele
ri care nu dispun de o politic economic clar i coerent. De exemplu, ntr-o economie n
care au efectuat investiii un numr de societi transnaionale este foarte puin probabil ca
optimul fiecrei ST n parte s coincid cu optimul economiei rii receptoare i, mai ales, ca
rezultanta acestor decizii luate de societi diverse, din domenii diverse, s corespund optimului
de ansamblu al economiei rii gazd. n aceste condiii, chiar dac toi actorii implicai ar fi de
bun Studii Financiare 4/2008 78 credin, n lipsa unei politici economice clare, ara n cauz
se poate confrunta cu distorsiuni economice n urma aciunii investitorilor strini. O alt situaie
posibil este cea a investitorului strin care achiziioneaz o poziie de monopol, ceea ce i va
oferi acestuia avantaje sub forma ctigurilor suplimentare, dar va genera efecte sociale i
economice mai accentuat negative dect cele nregistrate n cazul monopolurilor de stat. Dac
aceast poziie de monopol este completat de existena unor msuri protecioniste, atunci
efectele negative (sociale, economice, asupra mediului etc.) se amplific (Bonciu&Dinu, 2002,
p.58,59). n acest sens, studiile efectuate arat c, urmare a lipsei sau slbiciunilor politicilor din
domeniul angajrii, concurenei, falimentului etc., autoritile din majoritatea rilor central i est
europene au ncercat s obin de la investitorii strini angajamente suplimentare cu privire la
viitorul investiiei i numrul de salariai (Hunya&Kalotay, 2000, p.60). Cu toate acestea,
practica a demonstrat c nu toate angajamentele asumate au fost onorate, existnd situaii n care
investitorii strini nu au respectat contractele ncheiate cu autoritile naionale/locale, ceea ce a

generat efecte sociale i economice negative. n concluzie, impactul investiiilor strine directe
asupra economiei rii gazd este diferit de la o ar la alta, n funcie de condiiile concrete
existente la nivel economic, social i politic i de gradul de ptrundere a capitalului strin.
Plecnd de la aceast idee, n continuare, vom evidenia implicarea capitalului strin n
economiile central i est europene avnd n vedere nivelul indicelui de transnaionalitate.

28. Migraia internaional i efectul acestui proces asupra economiei mondiale.

O component important a fenomenului demografic, care exercit influen nemijlocit
asupra forei de munc i, totodat, o caracteristic fundamental a populaiei zilelor noastre, o
reprezint micarea populaiei, deplasarea ei dintr-un loc in altul. Acest drept a fost recunoscut
de mai bine de 50 de ani, odat cu adoptarea Declaraiei Universale a Drepturilor Omului, care
stipuleaz in articolul 13 faptul c orice persoan are dreptul s se mute i s triasc in interiorul
granielor oricrui stat. Totodat, oricine are dreptul s-i prseasc ara i s se reintoarc
in ea.17 Din 1994, an de an, in cadrul Adunrii Generale a ONU s-a dezbtut problema migraiei
internaionale, adoptandu-se i Rezoluia 56/203 din 21 decembrie 2001.
Migraia internaional, fenomen care implic consecine demografice, sociale, economice
i politice a crescut semnificativ incepand cu 1980, iar interesul pentru analiza acestui proces
s-a intensificat i a cuprins toate regiunile lumii. Dezbaterile privind fertilitatea redus,
imbtranirea populaiei, omaj, export de inteligen, drepturile omului, integrarea social,
xenofobia, traficul de fiine umane i securitatea individului oblig organismele internaionale s
reanalizeze politicile privind migraia internaional, precum i potenialele beneficii sau
dezavantaje care implic rile de tranzit sau rile expeditoare/primitoare de migrani. In cadrul
migraiei internaionale, intalnim dou procese strans legate intre ele: imigraia i emigraia.
Imigraia este primirea populaiei deplasat in ara de destinaie, temporar sau definitiv. ara de
primire sau ara de imigraie se caracterizeaz, din punct de vedere economic, prin urmtoarele
elemente:

grad relativ mai ridicat de dezvoltare economic;

cerere mai mare de for de munc, in comparaie cu disponibilitile naionale;

pondere redus a tineretului i a populaiei apte de munc in total populaie.

Emigraia reprezint deplasarea pendulatorie a populaiei intre ara de origine (reedin) i

locul de munc (ara de primire). In acest caz, ara de origine se caracterizeaz printr-un grad mai
redus de dezvoltare economic, o pondere ridicat a tineretului i, in general, a populaiei apte de
munc in totalul populaiei, natalitate ridicat, absena posibilitilor de utilizare pe plan naional
a forei de munc disponibile, absena investiiilor in unele sectoare economice. Totodat, ara
de origine, din care pleac fora de munc, se numete ar de emigraie.
Emigraia este foarte selectiv din punct de vedere a unor aspecte cum sunt: varst, stare
matrimonial, sex, nivel de educaie etc. In timp ce adulii migreaz aproape in permanent,
btranii i copiii migreaz mai rar. Studiile arat c brbaii migreaz in proporie mai mare decat
femeile, iar in cazul in care avem de-a face cu migranii de familii, se constat, evident, deplasri
echilibrate de copii, btrani i femei. Caracterul selectiv al migraiei internaionale a forei de
munc are drept urmare determinarea unor diferene intre compoziiile populaiei de unde se
migreaz i populaiile din rile in care se imigreaz. Emigreaz in special tinerii, iar in cadrul
acestora, tendine de a emigra mai puternice gsim printre celibatarii cu o anumit calificare in
diferite profesii. Ponderea femeilor in migraie crete foarte sensibil in urma regruprii familiale
i, ceea ce este relativ nou, a dezvoltrii activismului feminin.
Accentuarea fenomenului de emigrare este condiionat de inlturarea barierelor de
plecare i de informaiile trimise de primii indivizi care au emigrat, de diminuarea

cheltuielilor de transport i de reducerea obstacolelor juridice i a incertitudinilor

referitoare la ameliorarea condiiilor de via.
Cauzele care determin migraia internaional a forei de munc ii au suportul fie in condiii
de ordin economic din ara respectiv, fie in condiii generale de natur politic, religioas,
cultural, ideologic, naional, geografic sau de alt natur.
In contextul deosebit de complex al migrrii forei de munc din zilele noastre, se
observ dou fenomene noi:

migraia extrem de rapid a specialitilor cu inalt calificare, atat din rile dezvoltate, cat
i in rile in dezvoltare, ca urmare a omajului, a prigoanei politice, a convingerilor
religioase sau a efectelor progresului tehnic contemporan fa de factorul uman;
extinderea migraiei clandestine.

Migraia internaional a forei de munc cu inalt calificare trstura actual a migraiei

forei de munc, cunoscut sub denumirea de brain drain evoc clar pentru rile de origine o
pierdere a capitalului intelectual. Acest fenomen nu este nou pentru rile de primire, ri
dezvoltate. Specific rilor dezvoltate este numrul mare al acestei categorii de imigrani. Din
rile lumii a treia, unde suprapopulaia relativ are dimensiuni mult mai mari, acest exod
se indreapt ctre rile dezvoltate i spre rile in curs de dezvolotare deintoare de
capital.
Emigrarea poate avea loc chiar i in randul persoanelor care au un loc de munc in ar, cauza
economic principal a emigrrii fiind diferenele dintre nivelele naionale ale salariului.
Realitile lumii contemporane arat c deosebirile dintre salariile medii naionale se
concretizeaz in adevrate decalaje. Nivelul sczut al salariilor in rile in dezvoltare, determin
o parte a muncitorilor s emigreze in rile dezvoltate, unde salariile sunt inferioare salariului
mediu al muncitorilor autohtoni, dar superioare celor din patria lor. Acest lucru permite rilor
dezvoltate din punct de vedere economic s atrag, asemenea unui magnet, pe muncitorii din ri
cu condiii de munc i via sczute.
In mod curent, aproximativ 175 milioane persoane se deplaseaz in alt ar decat cea de
origine. Din 1975 numrul migranilor s-a dublat, 60% din numrul lor la nivel mondial locuiesc
in regiuni dezvoltate ale lumii i restul de 40% in zone foarte puin dezvoltate. Muli dintre
migrani triesc in Europa (56 milioane), Asia (50 milioane) i America de Nord (41 de
milioane). Aproape 1 din 10 persoane triesc in regiunile dezvoltate cu statut de migrant i,
la polul opus, aproape 1 din 70 persoane din rile in dezvoltare este migrant.19
La finele anului 2001, numrul refugiailor la nivel mondial era de 15,9 milioane din care, 3
milioane refugiai in rile dezvoltate i 12,9 in rile in dezvoltare. Asia gzduiete cel mai mare
numr de refugiai (9,1 milioane), iar pe locul doi se afl Africa cu 3,6 milioane refugiai.
In perioada 1995-2000, multe ri dezvoltate ale lumii, anual au catigat estimativ 2,3
milioane migrani din rile cele mai slab dezvoltate . America de Nord a absorbit anual 1,4
milioane migrani, urmat de Europa cu un catig anual net de 0,8 milioane i Oceania cu o cifr
modest de sub 90.000 migrani anual. Intre 1995-2000, cea mai ridicat rat a migraiei s-a
inregistrat tot in America de Nord, cu o medie anual de 4,6 migrani la 1000 persoane, urmand
apoi Oceania cu o rat net medie a megraiei de aproximativ 3 migrani la 1000 persoane,
Europa inregistrand sub 1 migrant la 1000 persoane.
Cea mai ridicat rat a emigraiei a avut-o America Latin i Caraibe, cu 1 migrant la 1000
persoane. Pentru Africa i Asia ratele nete de emigrare s-au estimat a fi foarte reduse, adic 0,4 0,6 migrani la 1000 persoane.20
Nu trebuie deloc neglijate nici sumele catigate de migrani in rile primitoare i expediate de
acetia, la familiile lor, in ara de origine. Pentru multe ri, sumele primite din strintate,

reprezint un catig de valut i constituie parte din produsul naional brut. Spre exemplu, in
2001, sumele expediate din strintate in ara de origine au contribuit cu 10% la creterea
produsului naional brut in cateva ri cum ar fi: El Salvador, Eritrea, Jamaica, Iordania,
Nicaragua i Yemen. La nivel microeconomic, aceti bani reprezint o surs suplimentar de
venit pentru cei din ara de origine sau chiar economii, i pot fi folosii pentru achiziionarea de
bunuri de consum.
In ultimii cinci ani, in rile dezvoltate imigrarea a inregistrat un nivel sczut, i, un trend similar
s-a constatat i in cazul rilor in dezvoltare. Astfel, din 2001, 44% din rile dezvoltate i 39%
din rile in dezvoltare au implementat politici axate pe imigrare redus. In ceea ce privete
emigrarea, aproximativ trei ptrimi din rile dezvoltate i cele in dezvoltare, in anul 2001, au
inregistrat rate ale emigrrii considerate satisfctoare (deci nu foarte inalte) i una din cinci
ri promoveaz politici bazate pe emigrare redus.

Efecte structurale ale migraiei internaionale

Cel mai evident impact al migraiei este demografic, afectand dimensiunea i compoziia
populaiei atat din ara de origine, cat i din ara-gazd. In cazul statelor dezvoltate ale epocii
moderne, astfel de schimbri au implicaii extinse diferite de cele din epocile anterioare pentru
nivelul i furnizarea de servicii sociale, locuine i educaie, ca i pentru funcionarea economiei in
sine. Imigranii ii preseaz pe sracii autohtoni i pe muncitorii din partea de jos a pieei locurilor de
munc, impovreaz sistemele bunstrii deja distruse i, in general, provoac sectuirea finanelor
publice, sunt de prere unii specialiti occidentali. Dar, totui, dovezile, aa cum sunt ele, nu sprijin
aceast poziie.
In cea mai mare parte a Occidentului, creterea populaiei indigene a incetinit pan aproape de zero,
in unele cazuri intrand chiar in declin. Situaia respectiv este insoit de o schimbare major a
structurii de varst a populaiilor. Intrucat sperana de via crete, iar rata natalitii scade,
populaiile din numeroase ri trec printr-un proces semnificativ de imbtranire. Astfel se intensific
impactul asupra cererii totale i a costului serviciilor de ajutor social i asupra pensiilor. Iar impactul
imbtranirii asupra forei de munc i asupra pieei forei de munc este in aceeai msur
intensificat de ratele inalte de pensionare timpurie, de retragere deliberat de pe piaa muncii i de
un interval tot mai mare de timp petrecut de tineret in sistemul educaional complet i in omaj
structural. Astfel, rata dependenei celor care nu muncesc sau care nu se incadreaz in fora
de munc fa de cei care muncesc a inceput s creasc lent, punand sub presiune fiscal
statele dezvoltate .

29. Premise ale integrrii economice internaionale.

IEI e un proces istoric conditionat de dorinta si necesitatea a 2 sau mai multe tari de a se uni si a
forma un spatiu unic economic o piata unica, mai eficienta si mai productiva. Procesul de IEI a

determinat formarea unor noi centre de putere economica care exercita o influenta tot mai mare
asupra raportului de forta din lumea contemporana. La etapa actuala exista citeva centre
integrationiste de putere economica care influnteaza real asupra tuturor regiunilor si economiilor
tarilor lumii, printre care putem mentiona: UE, Acordul Nord American pentru Comert
Liber(NAFTA), AsociatiaNatiunilor a Statelor din Asian de Sud Est(ASEAN), Piata comuna
a sudului (MERCOSUR-MERCOSUL). Pe viitor se prevede formarea noilor centre
integrationiste ca: Asociatia de cooperare Asia Pacific(APEC), Cooperarea Economica a Tarilor
Marii Negre(CEMN), CSI, Organizatia pentru Democratie si Dezvoltare
Economica(ODDE/GUAM).
Actualmente in literatura de specialitate notiunea de IEI, i se atribuie mai multe sensuri, primul
punct de vedere larg raspindit mai ales in perioada initialaa IEI este cel de trecere de la
microspatii la macrospatii, la crearea unor amsambluri economice tot mai vaste care sa permita o
productivitate sporita si o calitate superioara a marfurilor. In perioada postbelica un alt puct de
vedere defineste integrarea ca- absenta discriminarilor sau eliminarea progresiva a
discriminarilor in raporturile economice dintre diferite tari.Un grup de savanti au definit IEI, ca
fiind realizarea unei unificari complete intre economii mai distincte si intelegindu-se nu numai o
unificare vamala dar si o liberalizare a tuturor opratiunilor comerciale si finanaciare.
IEI si dezvoltarea ei se bazeaza pe unele premise
concrete din care putem mentiona:- apropierea nivelelor dezvoltarii economice si gradul
maturitatii economiei de piata a tarilor care vor sa se integreze- apropierea geografica a tarilor
ce vor sa se integreze si existenta granitelor comune si a relatiilor economice din punct de vedere
istoric constituirea formatiunilor integrationiste a inceput cu citeva tarivecine situate pe acelasi
continent in apropiere una de alta avind comunicatii de transport la baza.- problemele, interesele
comune ale tarilor ce vor sa se integreze in domeniul dezvoltarii, finantarii, reglarii economice si
colaborarii politice.-efctul de demonstrare. In tarile care au creat formatiuni integrationiste au
avut loc mutatiuni:-crestere economica-diminuarea inflatiei si a somajului. Efectul de
demonstrare sa manifestat de exemplu mai accentuat prin dorinta multor tari post-comuniste
careau devenit membre ai Uniunii Europene. IEI a devenit o necesitate obiectiva datorita
conditiilor actuale si anume:
a)dezvoltarea economiei mondiale
b)diviziunea mondiala a muncii, a noii diviziuni mondiale a muncii.

. 30. Integrarea economic n Africa: probleme, perspective. Ideea unei Africi

integrate a aprut inc din anii 50-60, de la cucerirea independenei cvasitotalitii rilor de pe
acest continent. Integrarea ar fi trebuit s cuprind atat aspectele comerciale, cat i cele ale
politicilor economice, infrastructura, libera circulaie a persoanelor i a forei de munc, astfel
incat s se valorifice toate oportunitile oferite de o regiune cu nebnuite bogii. Din pcate,
aceast idee a rmas la acelai stadiu i foarte puine lucruri au fost fcute in acest sens.
Procesul de integrare in Africa inregistreaz cele mai sczute performane. Comunitile
economice regionale africane au muli membri, care fac parte din mai multe organizaii in
acelai timp (din cele 53 de ri, 27 de ri fac parte din dou grupri, 18 din 3 grupri, R.D.
Congo chiar din patru, iar cele mai multe din dou organizaii), sunt subapreciate de guverne,
insuficient finanate i, in ciuda unor succese izolate, nu i-au atins obiectivele. Creterea
produciei la nivelul rilor membre, ca i intensificarea schimburilor comerciale au rmas doar

la stadiul de deziderate, ponderea Africii, ca un intreg continent in comerul internaional

fiind sub nivelul unor ri ca Marea Britanie sau Olanda.
Continentul african este gazd a nu mai puin de 14 grupri economice intraregionale, din care
jumtate au o importan relativ mai mare:

AMU Uniunea Arab Magrebian, cu 5 membri,

COMESA Piaa Comun a Africii de Vest i de Sud, cu 20 de membri,

ECCAS Comunitatea Economic a Statelor Central africane, cu 15 membri,

ECOWAS Comunitatea Economic a Statelor din Vestul Africii, cu 15 membri,

SADC Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud, cu 14 membri,

IGAD Autoritatea Interguvernamental de Dezvoltare, cu 7 membri,

CEN-SAD Comunitatea Statelor Africane din Sahel, cu 18 membri,

Alturi de acestea, in Africa mai funcioneaz inc alte 7 grupri economice intraregionale:

UEMOA Uniunea Economic i Monetar Vest African, cu 8 membri, toi aparinand

ECOWAS,

MRU Mano River Union, cu 3 membri, aparinand ECOWAS,

CEMAC Comunitatea Economic i Monetar Central-African, cu 6 membri, aparinand

ECCAS,

CEPGL comunitatea Economic a rilor din Zona Marilor Lacuri, cu 3 membri,

aparinand ECCAS,

EAC Comunitatea Est-African, cu 3 membri, 2 aparinand COMESA i unul SADC,

IOC Comisia Oceanului Indian, cu 5 membri, 4 aparinand COMESA i unul SADC,

SACU Uniunea Vamal a Africii de Sud, cu 5 membri, aparinand atat SADC cat i
COMESA (2 ri).

Analiza gruprilor economice africane arat c, din punct de vedere organizatoric, ele nu sunt cu
nimic mai prejos decat colegele lor mult mai performante, ca UE sau NAFTA. Au secretariate
operaionale, intalniri la nivel ministerial i al grupurilor de lucru, aranjamente instituionale
complexe, declaraii politice, dar le lipsesc rezultatele. Cele mai multe dintre msurile de
integrare cuprinse in protocoale, decizii i acorduri nu sunt transpuse in practic la nivel naional,
ca urmare a lipsei unor mecanisme de planificare, organizare, coordonare i urmrire a deciziilor

luate. Acest lucru explic eecurile inregistrate pan acum in ceea ce privete respectarea
angajamentelor luate, lipsa de voin a guvernelor de a subordona interesul politic naional
scopurilor pe termen lung ale gruprilor economice regionale, monitorizarea rezultatelor obinute
atat in plan comercial, cat i al stabilizrii macroeconomice.
Nerealizrile statelor membre ale diverselor grupri sunt reflectate chiar de incapacitatea de a
colecta fondurile necesare pentru transpunerea in practic a obiectivelor propuse. De exemplu,
COMESA i CEMAC au inregistrat o scdere a ratei de colectare a contribuiilor de la 100% in
1993, la 50% in 1998. Mai mult decat atat, contribuiile actuale ale statelor abia acoper costurile
de operare ale gruprilor regionale, ceea ce face ca atingerea scopurilor propuse, din punct de
vedere financiar, s depind intr-o foarte mare msur de asistena strin.
Cu toate aceste dificulti, integrare pe continentul african nu este o btlie pierdut. Cu mult
energie i mult sprijin se pot obine rezultatele ateptate. Rezultate mai vizibile au fost obinute
in domeniul integrrii comerciale. Pentru atingerea stadiului unei uniuni economice sunt
necesare eforturi considerabile.
Poate c mai mult decat in oricare alt regiune a lumii, integrarea pe continentul african este
singura soluie de a iei din conul de marginalizare in care se afl acum. Lipsa resurselor
financiare, a infrastructurii, problemele sociale cu care se confrunt sunt doar cateva dintre
coordonatele ce definesc situaia grea a acestui continent. Succesul va depinde intr-o msur
covaritoare de cooperarea i angajamentul gruprilor regionale in redefinirea rolului lor.

31. Integrarea economic n Europa: privire general..

Integrarea economica reprezinta o forma deosebita a relatiilor economice dintre diferite tari ale
lumii,care s-a dezvoltat in secolul xx,dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial;in prezent,constituie
o caracteristica importanta a evolutiei economiei mondiale.
Exista mai multe definitii pentru conceptul de ,,integrare economica.
Integrarea economica desemneaza,in general,constituirea,de catre doua sau mai multe tarii,a
unui spatiu economic comun,.care asigura:
-dezvoltare schimburilor reciproce;
-interdependente economice si intrepatrunderea economiilor nationale.
Procesul de integrare economica are la baza acorduri,intelegeri intre tarile participante,presupune
constiuirea unor organizatii economice corespunzatoare.
Integrarea economica este un proces determinat de numerosi factori de ordin economic,tehnic si
social-politic.
Principalii factori care au stat la baza pocesului de integrare economica sunt:
-crearea unor conditii care sa stimuleze schimburile economice intre diferite tari;

-progresul tehnico-stiintific contemporan,care necesita resurse financiare din ce in ce mai

mari;
-posibilitatile restranse ale pietelor nationale;
-cresterea concurentei pe piata mondiala:
Factorii care au favorizat procesul de integrare economica sunt:
-apropierea geografica a tarilor respective;
-existenta unor interese economice si politice commune;
-apropierea nivelurilor de dezoltare economico-sociala.
Procesul de integrare economica are caracter complex, este insotit de controverse si dispute.
Prin continultul sau, acest process:
-modifica raportul de interese intre agentii economici rezidenti, perspectivele acestora;
-pun problema renuntarii la atribute ale independentei tarilor mebre;
-implica avantaje si costuri inegale pentru tarile participante.

32. Integrarea economic n Asia: privire general.

Asociaia pentru Cooperare Regional n Asia de Sud ( South

AsianAssociation for Regional Cooperation)

Spre sfritul anilor 70, preedintele Bangladeshului, Ziaur Rahman, a propus creearea unui
bloc de comer ce viza rile Asiei de Sud. Propunerea sa a fost acceptat de India, Pakistani Sri
Lanka, n cadrul ntlnirii din 1981 de la Columbo, iar 2 ani mai trziu, n august 1983,
lantlnirea de la New Delhi, au adoptat Declaraia de Cooperare Regional n Asia de
Sud.SAARC a luat natere pe 8 decembrie 1985, n urma acordului semnat de liderii din
Bangladesh, Bhutan, India, Maldives, Nepal, Pakistan i Sri Lanka. n 2007, n urma celui deal paisprezecelea summit, i Afghanistan s-a alturat la SAARC.SAARC este un concept unic de
cooperare regional, cuprinznd un mediu foarte diferitdin punct de vedere geografic i cultural.
Avnd n componena sa una din cele mai populate ridin lume, SAARC cuprinde aproximativ
1,5 miliarde de locuitori, reprezantnd circa 22% din populaia global.Creterea economic este
principalul obiectiv al SAARC. Cooperarea la nivel economicntre membri a fost iniiat
urmrind Study on Trade, Manufactures and Services (TMS) ,finalizat n iunie
1991. n present, SAARC promoveaz cooperarea n domeniul economiei,comerului
i al finanelor.

Asociaia rilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)

Asociaia rilor din Asia de Sud-Est ASEAN este una dintre cele mai vechi i mai
importante formule de integrare economic din Asia i chiar din lume. Asociaia a fost infiinat
pe 8 august 1967, ca un for de cooperare economic i politic intre statele Asiei de Sud-Est.
Printre membrii fondatori s-au numrat: Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore i Thailanda.
Inc de la crearea sa, ASEAN s-a declarat a fi o grupare creia i se poate altura orice ar
doritoare din sud-estul asiatic, care ar fi gata s respecte principiile care stau la baza existenei
sale.

Cooperarea Economic Asia-Pacific (APEC)

Membrii APEC au un PIB reunit de aproape 16 trilioane de dolari i intrunesc aproximativ 42%
din comerul mondial. In ultimul deceniu, APEC a fost principala organizaie economic din
zon care a promovat comerul deschis i cooperarea economic. Rolul APEC a crescut in ultimii
ani i acum aceasta se implic atat in chestiuni economice (liberalizarea comerului, facilitarea
afacerilor, colaborare economic i tehnic), cat i in rezolvarea unor probleme sociale (protecia
mediului inconjurtor, educaie, drepturile femeilor in societate). Organizaia ii propune ca s se
constituie intr-o zon de liber schimb intr-un orizont de timp de mai indelungat.
Apariia organizaiei este consemnat in 1989, cand a avut loc in Australia intrunirea minitrilor
comerului i afacerilor externe din 12 ri de pe ambele maluri ale Pacificului, pentru a stabili
diverse mijloace de inlesnire a cooperrii internaionale in aceast regiune ce se dezvolta atat de
rapid. Atunci s-a decis infiinarea organizaiei APEC, ai crei 12 membri fondatori au fost
Australia, Canada, Brunei, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Malaezia, Noua Zeeland,
Filipine, Singapore, Thailanda i SUA.

32 Integrarea economic n America: privire general.

Integrarea Economic n America de Nord. Acordul de Comer Liber NordAmerican (NAFTA).
Lansnd la 1 ianuarie 1994 Acordul de Liber Schimb Nord American, America de Nord este
promotoarea unei grupri regionale care a implicat nc de la nceput limitarea la doar dou
aspecte economice comer i investiii. Dei nu s-au propus obiective la fel de ambiioase
precum sunt cele ale Uniunii Europene, anumite domenii probleme de mediu i condiiile de
munc sunt deja acoperite prin prevederile acordului. Evoluia procesului integraionist n
aceast regiune confer o serie de particulariti, care in de atitudinea statelor membre fa de
fenomenul de regionalizare (n special SUA), de tipologia economiilor care compun respectiva
zon de liber schimb (dou economii dezvoltate i o ar n dezvoltare, mai mult : superputerea
mondial- SUA i dou state cu poteniale economice, politice i comerciale diferite - Canada i
Mexicul)

Integrarea Economic n America de Sud i Caraibe. Asociaia LatinoAmericana (ALADI).

Astzi ALADI este vzut ca un mecanism exclusiv consultativ, funcia carui este
de a monitoriza punerea n schimburile comerciale bilaterale i multilaterale i
acordurilor economice, dezvoltarea de recomandri pentru soluionarea
problemelor legate de contabilitate i elaborarea statisticilor.
Piaa Comun a Sudului (MERCOSUR)
Mercosur este o organizaie internaional n America de Sud. rile membre
sunt Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay i Venezuela.
Obiectivul MERCOSUR este creterea eficienei i competitivitii economice a statelor
membre, prin deschiderea pieelor i accelerarea dezvoltrii economice, mai buna utilizare a
resurselor, protecia mediului, mbuntirea cilor de comunicaie, coordonarea politicilor
macroeconomice i complementarizarea industriilor.
n prezent, MERCOSUR este o realitate economic de dimensiuni continentale. Cu o suprafa
de aproape 12 mil. Km ptrai, de peste patru ori mai mare dect Europa, MERCOSUR
reprezint o pia potenial de 200 milioane de consumatori i un PIB total de peste 1000
miliarde USD

33 Ideea european i concretizarea ei. Eforturile postbelice de creare a unei

EuropeiUnice.
-In 1949 are loc crearea Consiliului Europei. Este o institutie ce actioneaza in deosebi in
domeniul educatiei si cooperarii culturale si raspunde de Curtea Europeana de Justitie a
Drepturilor Omului. La inceputul sec 21 aceasta organizatie includea 45 de tari. Toate aceste
venimente din perioada postbelica au contribuit treptat la trecerea de la colaborarea politica la
unirea economica a tarilor vest-europene
1. Uniunea Europeana (UE): Integrarea Europeana si concretizarea ei
Unul din fenomenele definitorii din economia mondiala postbelica este reprezentat de integrarea interstatala.
Pornita din Europa Occidentala ca alternativa la cele doua razboaie mondiale pustiitoare, integrarea Uniunii
Europene a incheiat timid prin asezarea de o parte si de alta la masa tratativelor a celor mai mari rivali ce s-au
confruntat in cele doua conflagratii mondiale: Germania si Franta. Integrarea a insemnat un exemplu folositor pentru
intreaga omenire, integrarea profilandu-se treptat si pe continentul american, latino-american, asiatic. Astfel, un
proces de integrare economica se desfasoara in prezent pe continentul nord-american intre SUA, Canada si Mexic
pentru crearea unei zone de comert liber, numita NAFTA. In continentul sud-american, exista o forma de integrare
ALADI.
In Asia de Sud Est o forma de integrare in frunte cu Japonia si micii tigrii: Maleazia, Singapore, Taiwan poarta numele
SEAN. Deci s-au conturat in ultimul timp 4 mari zone de integrare: zona europeana, zona sud-americana, zona nordamericana si zona Extremului Orient.
Teoriile integrarii economice considera ca integrarea este deosebit de avantajoasa pentru ca:
a)

duce la ameliorarea eficientei productiei industriale, agricole, etc;

b)

adoptarea unor tehnologii mai economice;

c)

reducerea fragmentarii pietei, care creeaza situatii de monopol al vanzarilor si majoreaza cheltuielile de
administrare.

Teoriile integrarii economice mai arata ca eficienta s-ar datora inlaturarii unor bariere fata de tarile membre in uniunile
interstatale, ca s-ar ajunge la o eficienta sporita in cadrul tarilor membre.
Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre 6 tari
europene(Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda). Dupa 50 de ani si 5 valuri de aderare Uniunea
Europena are astazi 25 de state membre:
In UE, integrarea interstatala ce s-a extins in timp de la aspectele vamale economice, fiscale, legislative, sociale,
politice si chiar militare, spun unii analisti reprezinta o sfidare directa la adresa statului national.
In UE se vorbeste de asa zisul stat european, iar cetatenii UE pot opta liber pentru un pasaport emis de organisme
militare sau de statul caruia ii apartine.

34 Consideraii generale, privind dinamica i rolul instituiilor comunitare.

Principalele instituii comunitare. Alte instituii comunitare.

EUROPA SUPRANAIONAL: CREAREA COMUNITILOR (1951-1965)

Europa supranaional corespunde unei viziuni noi asupra Europei, formulate de ctre Robert
Schuman n celebra sa Declaraie din 9 mai 1950. Aceast nou abordare, numit funcionalist,
urmrete crearea unei solidariti de fapt ntre statele membre. Aceast iniiativ avea s
creeze n nebuloasa european un nucleu dur de state, Europa celor ase, i s dea natere
Comunitilor Europene.
Comunitatea European a Crbunelui i Oelului - CECO (1951-2002)
Prima aplicare a noului efort de integrare a fost instituirea Comunitii Europene a Crbunelui i
Oelului (CECO), care are drept scop organizarea liberei circulaii a crbunelui i a oelului,
precum i accesul liber la sursele de producie. Aceast Comunitate reunete ase state, Frana,
Germania, Italia i rile Benelux. Statele membre sunt supuse unor organe supranaionale care
au competene limitate n domeniul crbunelui i al oelului, dar care dispun, n aceste domenii,
de puterea de a lua decizii i de a le impune. nalta Autoritate i Consiliul de Minitri iau aceste
decizii, iar Adunarea Parlamentar are un rol consultativ.
Tratatul de la Paris a instituit CECO pentru o perioad limitat de 50 de ani. CECO a expirat,
aadar, la 23 iulie 2002.
Comunitatea Economic European (CEE) i Conunitatea European a Energiei Atomice, numit
i Euratom (1957)
n urma eecului Comunitii Europene de Aprare (CEA) n 1954, dezvoltarea CECO se va face
n domeniul economic, prin crearea Comunitii Economice Europene i a Comunitii Europene a
Energiei Atomice, cunoscut i sub denumirea de Euratom. Aceste dou Comuniti sunt create
prin faimoasele Tratate de la Roma, semnate n martie 1957.
CEE reunete cele ase state deja membre ale CECO i are drept scop integrarea prin intermediul
schimburilor, n vederea dezvoltrii economice. Aceasta instituie o pia comun, o uniune
vamal i prevede politici comune (agricultur, comer i transporturi).
Euratom are aceleai state membre. Obiectivul su este de a contribui la formarea i dezvoltarea
industriilor nucleare europene, de a garanta c toate statele membre pot profita de dezvoltarea
energiei atomice i de a asigura securitatea aprovizionrii cu energie. n acelai timp, tratatul
garanteaz un nivel ridicat de securitate pentru populaie i mpiedic deturnarea materiilor
nucleare ctre alte scopuri dect cele crora le sunt destinate.
n final, trei Comuniti distincte coincid ncepnd din 1957. Cele trei Comuniti au anumite
instituii comune, dar altele continu s aib utilizare dubl i unificarea lor devine necesar, n
acest stadiu. Tratatul de la Bruxelles din 1965 fuzioneaz executivele celor trei Comuniti ntr-o
singur Comisie a Comunitilor Europene i instaureaz un Consiliu unic care nlocuiete
Consiliile celor trei Comuniti.

NSTITUTIILE UNIUNII EUROPENE

Principalele institutii ale Uniunii Europene, cunoscute ca institutii centrale si implicate in
procesul de decizie, sunt reprezentate de:
- Parlamentul European, care reprezinta cetatenii UE si este ales direct de ei;
- Consiliul European/ Consiliul Uniunii Europene, care reprezinta statele membre;
- Comisia Europeana, care cauta sa promoveze si sa apere interesele Uniunii, ca entitate
aparte;
Alte institutii cu rol important in functionarea UE sint.
- Curtea Europeana de Justitie (impreuna cu Tribunalul Primei Instante);
- Curtea de Conturi;
- Ombudsmanul European (Avocatul Poporului), care examineaza plingerile
persoanelor fizice si juridice europene contra institutiilor si organelor Uniunii Europene;
Activitatea acestor institutii este sustinuta de catre numeroase organisme europene, au un
rol consultativ in procesul de luare a deciziilor. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- Comitetul Economic si Social (CES) (activitatile acestuia sunt limitate la Comunitatea
Europeana si Comunitatea Europeana de Energie Atomica);
- Comitetul Regiunilor (CoR);
- Europol;
- Eurojust;
Institutiile financiare sint reprezentate de:
- Banca Europeana de Investitii (BEI) (activitatile sale sunt limitate la Comunitatea
Europeana) care sprijina implementarea politicilor UE, alaturi de Fondurile Structurale si de
programele comunitare;
- Banca Central Europeana, creata in scopul sprijinirii uniunii economice si monetare;
Institutiile Uniunii Europene sunt intercorelate si complementare: Parlamentul reprezinta
garantul democratiei in UE; Consiliul, in care statele membre sunt reprezentate la nivel de
ministri sau, in cazul Consiliului European, la nivelul sefilor de state si de guverne detin
puterea de decizie; Comisia, cu rol de aparator al tratatelor, dispune de puteri de initiativa
legislativa si executive; Curtea de Justitie, solutioneaza problemele de drept si vegheaza
asupra respectarii tratatelor; Curtea de Conturi, care controleaza aspectul financiar al
activitatii institutiilor comunitare; organisme consultative, care exprima interese economice,
sociale si regionale.
Aceste institutii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflecta evolutia in timp a
structurii unionale europene si trec in prezent printr-un proces de reforma generat de
extinderea Uniunii cu zece state in 2004 (cea mai mare extindere din istoria sa) si cu alte
doua in 2007
Personalul tuturor institutiilor UE formeaza un serviciu de functionari europeni, independent
de guvernele statelor membre.

35 Coninutul politicii comerciale n Uniunea European.

Politica comercial a UE i OMC
UE are o politic comercial comun ("Common Commercial Policy"). In momentul n care
se pune n discuie o problematic comercial, inclusiv chestiuni din cadrul OMC, UE
acioneaz ca o entitate unic, Comisia European negociind acorduri i reprezentnd
interesele statelor membre.
Baza legal a politicii comerciale a UE este Articolul 133 din Tratatul privind Comunitatea
European. Pe aceasta baz, Comisia European negociaz n numele Statelor Membre prin
consultri cu un comitet special Comitetul Articolul 133 (C133). C133 este compus din
reprezentani ai celor 25 de state membre i din Comisia European. Principala lui funciune
este aceea de a coordona politica comercial a UE. n cadrul acestuia se discut ntreaga
problematic de politic comercial ce afecteaz Comunitatea, de la probleme strategice ale
rundelor de negocieri din OMC pn la probleme specifice ale exporturilor de produse
individuale. n cadrul acestui Comitet, Comisia prezint i i asigur sprijinul din partea tuturor
Statelor Membre pe toat problematica privind politica comercial. Toate deciziile formale
majore (ex: acorduri care lanseaz sau ncheie negocieri) sunt reconfirmate de ctre Consiliul
de Minitri.
Tratatul privind Comunitatea European acord un rol limitat Parlamentului European
(PE) n ceea ce privete politica comercial: conform actualului tratat, acceptul PE poate fi
cerut pentru ratificri majore ale tratatului, atunci cnd se refer la subiecte care depesc
sfera de comer. Cu toate acestea, Comisia dorete o implicare a Parlamentului mai mare n
politica comercial, consultri mai dese i o informare ct mai sistematic posibil. Comisia
susine o extindere a puterilor Parlamentului asupra politicii comerciale.

36 Politica Agricol Comunitar (PAC). Necesitatea PAC. Obiective, principii ale PAC.

Importana agriculturii
Agricultura este n centrul vieii noastre. Majoritatea produselor pe care le consumm i utilizm
zilnic provin de la o ferm, de la lapte, pine, carne, legume i vin, la mbrcminte i flori.
Fermierii au un rol unic. Acetia produc alimente sigure, de calitate superioar. Dar ne ateptm
ca ei s aib totui grij de peisajul natural, s ajute la combaterea schimbrilor climatice i s
menin diversitatea agricol.
Rolul PAC
Politica Agricol Comun (PAC) A Europei a fost creat pentru a ajuta fermierii din Europa s
ofere aceste beneficii publice.
De la lansarea ei n 1962, PAC a fcut progrese n abordarea provocrilor globale care ne
afecteaz pe toi. n iunie 2013, instituiile UE au czut de acord asupra unei direcii noi
pentru PAC, cu scopul de a-i ajuta pe fermieri s fac fa mai bine acestor provocri.
Reforma a fost modelat de o dezbatere public integral cu cetenii i prile interesate[1].
Garantarea securitii alimentare
Cei 500 de milioane de consumatori din Europa depind cu toii de o surs fiabil de alimente
sntoase, nutritive, la un pre accesibil. Dar agricultura nu nseamn doar cantitate. Noua PAC
promoveaz diversitatea i calitatea, respectnd varietatea larg a tradiiilor agricole ale
Europei.
Face acest lucru orientnd mai bine sprijinul public, reducnd diferenele de remunerare din
diferite ri i regiuni din UE i susinnd toate tipurile diferite de ferme i practici
agricole, fie mari, mici, de familie, tradiionale sau organice.
ntruct zona de producie din Europa poate fi extins doar n mic msur, creterea
productivitii trebuie s fie generat prin cercetare i tehnologii noi. Noua PAC finaneaz
suplimentar aceste sectoare, oferindu-le fermierilor posibilitatea de modernizare i cretere a
eficienei.
Protejarea mediului nconjurtor
Utilizarea atent a resurselor naturale este esenial pentru producia de alimente i calitatea
vieii noastre, n prezent i n viitor.
Noua PAC sprijin fermierii pentru a asigura protecia mediului nconjurtor i a
biodiversitii.
30% din plile directe sprijinul financiar pe care fermierii l primesc prin intermediul PAC
sunt alocate pentru practicile durabile i ecologice, cum ar fi diversificarea culturilor i
ntreinerea punilor permanente, precum i protejarea zonelor ecologice ale fermelor.
Se ofer, de asemenea, un ajutor specific pentru agricultura organic.
Pstrarea vitalitii zonelor rurale
PAC protejeaz, de asemenea, comunitile rurale i oamenii care triesc i muncesc n cadrul
acestora.
Agricultura i sectorul agroalimentar reprezint cel mai mare sector din Europa, asigurnd 6%
(46 de milioane) din totalul locurilor de munc. Acestea joac un rol esenial n economia i
societatea noastr. Totui, prea puini tineri privesc agricultura ca pe o profesie atractiv. n
prezent, numai 6% dintre fermieri au vrsta sub 35 de ani.
Noua PAC se concentreaz asupra sprijinirii fermierilor din UE pentru a pstra vitalitatea
zonelor rurale. Aceasta stimuleaz ocuparea forei de munc, antreprenoriatul i lanurile
alimentare locale, sprijinind activitile rurale prin finanare. i ajut pe fermieri s i
modernizeze fermele i s investeasc i n alte sectoare, pe lng sectorul agroalimentar.
Sunt implementate programe specifice pentru susinerea agriculturii n condiii dificile, cum ar fi
zonele montane, i a tinerilor fermieri n primii cinci ani de activitate n domeniu.

37 Instrumente i mecanisme de realizare a PAC. Reforme ale PAC.

Instrumentele PAC i reformele acestora

Politica agricol comun a cunoscut, de-a lungul timpului, cinci mari reforme, cele mai recente
fiind cea din 2003 (evaluarea intermediar), cea din 2009 (bilanul de sntate) i cea din 2013
(pentru cadrul financiar 2014-2020).

Temei juridic
Articolele 38-44 din TFUE Regulamentele (UE) nr. 1303/2013, 1304/2013, 1305/2013,
1306/2013, 1307/2013 i 1308/2013 (JO L 347, 20.12.2013).

Obiective
Reformele succesive ale PAC au permis adaptarea mecanismelor utilizate n vederea ndeplinirii
obiectivelor stabilite de tratat (a se vedea fia 5.2.1). De altfel, cele mai recente reforme atribuie
politicii agricole comune o serie de obiective noi: economice (asigurarea securitii alimentare
prin intermediul unei producii agricole viabile, mbuntirea competitivitii i distribuirea
valorii generate n cadrul lanului de aprovizionare cu alimente), de mediu (utilizarea sustenabil
a resurselor naturale i combaterea schimbrilor climatice) i teritoriale (asigurarea dinamismului
economic i social al zonelor rurale).

Reforma din 1992: marea schimbare

nc din 1962, anul crerii politicii agricole comune, aceasta i-a ndeplinit obiectivele,
garantnd sigurana aprovizionrii cu alimente. Ulterior, odat cu politica sa privind preurile de
sprijin foarte ridicate n comparaie cu preurile pieei mondiale i odat cu garantarea
achiziionrii unor cantiti nelimitate de produse, PAC a nceput s produc din ce n ce mai
multe excedente. Pentru a elimina diferena din ce n ce mai mare dintre ofert i cerere i pentru
a gestiona n mod adecvat cheltuielile agricole, Consiliul a adoptat o schimbare radical la
nivelul politicii agricole comune, nlocuind sistemul de protecie prin preuri cu un sistem de
ajutoare compensatorii pentru venituri.

Agenda 2000: o nou etap n completarea reformei din 1992

Consiliul European de la Luxemburg din 1997, declarnd c agricultura european ar trebui s
fie multifuncional, durabil, competitiv i extins pe tot teritoriul, a stabilit obiectivul strategic
al noii reforme. Ca urmare a acordului ncheiat la finalul Consiliului European de la Berlin din
24 i 25 martie 1999

Reforma din iunie 2003: spre o PAC bazat pe ajutoarele decuplate

n cadrul Consiliului European de la Berlin din 1999, cele cincisprezece state membre, care au
adoptat propunerile programului Agenda 2000, au invitat Comisia s realizeze o evaluare
intermediar n 2002 n vederea analizrii impactului ultimei reforme a politicii agricole comune.

Bilanul de sntate din 2009: consolidarea cadrului reformei din 2003

Bilanul de sntate, adoptat de Consiliu la 20 noiembrie 2008, a revizuit o serie ampl de
msuri aplicate ca urmare a reformei PAC din 2003. Acesta a urmrit:
consolidarea decuplrii totale a ajutoarelor, prin eliminarea progresiv a ultimelor pli cuplate
cu producia, integrndu-le n regimul de plat unic pe exploataie;
reorientarea parial a fondurilor din primul pilon ctre dezvoltarea rural, prin creterea ratei de
modulare a ajutoarelor directe;
asigurarea flexibilitii normelor privind intervenia public i controlul ofertei pentru a nu
mpiedica agricultorii s reacioneze la semnalele pieei.

Ctre PAC 2020

Reforma din 2013 constituie ultima etap a procesului de reform deschis i nc n curs
[Regulamentele (UE) nr. 1303/2013, 1304/2013, 1305/2013, 1306/2013, 1307/2013 i
1308/2013, JO L 347, 20.12.2013]. Principalele aspecte ale PAC pentru perioada 2014-2020:

38 Caracteristicile politicii industriale comune a Uniunii Europene.

Camera Deputailor salut interesul pentru infrastructurile spaiale i aplicaiile conexe n
domeniul industrial i al serviciilor, dar subliniaz faptul c participarea statelor membre la
valorificarea acestei noi oportuniti ar trebui s urmreasc aceleai obiective de convergen
precum la alte tipuri de infrastructur de interes comun.
Camera Deputailor subliniaz c este necesar ca politica de intervenie prin subvenii s fie mai
agresiv pentru a se atinge obiectivele urmrite. O dovad a succesului unei abordri mai
curajoase este faptul c statele care au adoptat o strategie de subvenionare mai consistent
a automobilelor electrice au nregistrat i o cretere mai mare a numrului de uniti vndute

40.Politica monetar european. Evoluia tranziiei la moneda unic.

Uniunea monetar european este rezultatul unui proces integrativ complex,atat in
planul economiei reale cat i in cel al economiei monetare, derulat de-a lungul unei
jumti de secol in spaiul comunitar, proces care a presupus parcurgerea mai
multor etape. Dintre acestea, cele mai importante sunt;
-Crearea unui aranjament monetar numit Uniunea European de Pli (1950)
format nu doar din state europene ci, prin intermediul lirei sterline i a zonei
francului, i din rile africane aflate in spaiul colonial.
-Crearea Comunittii Economice Europene care a insemnat liberalizarea
fluxurilor de bunuri i servicii,i a Pieei Comune pentru liberalizarea micrii
factorilor de producie.Crearea Sistemului Monetar European(1979),Summitul de la Haga din 1969
in care s-apus problema crerii unei uniuni economice i monetare;-Raportul
Werner din 1970 , Crearea, n 1988, a Comitetului pentru Studiul Uniunii
economice si monetare,Tratatul de la Maastricht (1992),Crearea Sistemului
European al Bncilor Centrale,Introducerea monedei Euro, ncepnd cu
ianuarie 1999.
Cderea sistemului de la Bretton Woods, care avea la baz respingerea ideii
deinfiinare a unei instituii monetare commune i de aplicare a unei politici fiscale
unitare la nivel comunitar, 1972, a fost pus in aplicare aranjamentul cunoscut sub
numele de arpele monetarin cadrul cruia monedele celor ase state membre
fondatoare ale Comunitii Economice Europene pstrau intre ele o marj de
fluctuaie de +/- 2,25%avand drept pivot dolarul American. Sistemul arpelui
monetar a funcionat cu dificultate,.El a fost inlocuit de ctre Sistemul Monetar
European, in urma Consiliului European de la Bruxelles din decembrie 1978,vzut
ca un instrument de creare a unei zone de stabilitate monetar in spaiul
comunitar,dar i ca o verig de legtur intre Bretton Woods iUniunea Economic
i Monetar.Sistemul monetar European, negociat in 1978 i adoptat in 1979, de
ctre cele nou ri membre ale Comunitii Europene la acea data i-a propus in
principal formarea unei zone de stabilitate monetar in cadrul unui spaiu economic
ale crui state membre inregistrau,la acel moment tendine de diminuare a
diferenelor dintre nivelurile lor dedezvoltare. Principalele componente ale
sistemului au fost:
unitate de cont
european (ECU) utilizat in decontrile fi nanciare;
un fond de
cooperare monetar, instituit in 1973;
mecanismul ratei

de schimb;Institutul Monetar
European
41. Funcionarea Uniunii Monetare i lansarea EURO
Inceputul: Tratatul de la Roma din 1957 prevedea c reconstrucia Europei trebuie
s se bazeze pe dezvoltarea treptat a unei piee comune fr frontiere, care s
permit libera circulaie a bunurilor, serviciilor, indivizilor i capitalului ntre rile
participante.
O ambiie pe termen lung: ntre anii 60 i 70,a aprut ideea crerii unei
Uniuni Economice i Monetare, altfel spus a unei piee unice (*) profund integrate,
cu o singur politic monetar (*) i cu o moned unic. Aceast nou ambiie
european s-a conturat ntr-o perioad dificil marcat, la nivel internaional, de
instabilitate monetar, de deprecierea dolarului american i de crize ale petrolului.
Armonizarea: Sistemul monetar european, precursor al Uniunii Economice i
Monetare, s-a lansat n 1979 pentru a stabiliza ratele de schimb, pentru a limita
fluctuaiile monedelor de la o ar la alta i pentru a reduce creterea preurilor
(inflaia). Prin aceast decizie radical, atribuiile n materie de politic monetar
au fost transferate la nivel european.
Uniunea Economic i Monetar: Prin adoptarea n 1992 a Tratatului privind
Uniunea European (cunoscut mai ales sub denumirea de Tratatul dela Maastricht),
guvernele UE s-au pronunat n favoarea lansrii UEM. Aceasta i propunea un
triplu obiectiv: finalizarea pieei unice, nfiinarea Bncii Centrale Europene (BCE)
i introducerea unei monede unice stabile, pn la sfritul secolului.
Cu euro n buzunar: Bancnotele i monedele euro au fost introduse n 2002,
nlocuind monedele naionale (francul francez, marca german, peseta spaniol
etc.) din 12 ri. Astzi, numrul rilor UE care fac parte din zona euro se ridic la
19(a se vedea harta de mai Jos).

42.Politica Bugetar a Uniunii Europene: principii, structur, proceduri.

Politica bugetar reprezint una din cele mai importante prghii de funcionarea
sistemului unic european, dar n ciuda acestui fapt, spre deosebire de celelelalte
politici, n nici unul din tratatele fundamentale Roma sau Maastricht nu se
prevedea definirea sau reglementarea sa explicit. Astfel nici unul din cele dou
tratate nu acorda politicii bugetare un caracter comunitar pronunat i, dei bugetul
comunitar a crescut destul de mult, el nu reprezinta dect 2,4% din totalul
bugetelor statelor membre. Baza legal a bugetului comunitar este constituit din: din Tratatul de la Roma - din Tratatul EURATOM - din Tratatul CECO Inelegerea interinstituional din 6 mai 1999 care prevedea o mbuntire a
procedurii i disciplinei bugetare Un astfel de acord ntre instituiile europene

mbuntete procedura de adoptare anual a bugetului i asigur o inere sub

control a cheltuielilor. n acest cadru, instituiile comunitare stabilesc prioritile
bugetului, i perspectiva financiar care indic suma maxim autorizat a
cheltuielilor pentru perioada n cauz.
Exist o serie de principii fundamentale, norme i proceduri comunitare care
guverneaza bugetul Uniunii Europene:
a). Principiul unitii prevzut care stipuleaz c toate veniturile i cheltuielile
Comunitii trebuie s fie inscrise intr-un singur document.
b). Principiul universalitii care se bazeaz pe doua reguli: regula nerepartizrii
i principiul bugetului n ansamblu .
c).Principiul anualitii care prevede c operaiile bugetare sunt stabilite pe
un singur an
d).Principiul echilibrului care stabilete c veniturile i cheltuielile unui an
financiar trebuie sa fie egale,
e).Specificarea cheltuielilor care nseamn c fiecarui fond trebuie sa i se asigure
un scop i o destinaie specific,
f).Finanarea prin resursele proprii ale Comunitii
Resursele bugetare sunt: veniturile din taxele vamale aplicate n cadrul tarifului
extern comun, taxa pe valoarea adugat, 1% din PIB-ul statelor member, alte
venituri cum ar fi impozitele pltite de ctre funcionarii instituiilor europene.
Principalele destinaii ale cheltuielilor bugetare sunt : agricultura, regiunile mai
puin dezvoltate, cercetare-dezvoltare, reelele detransport transeuropene, mediu,
cultur, actiuni externe, administraie.
43.Politica social comunitar: cauze, coninut, evoluie, realizri.
la baza intregii constructii europene a stat vointa de a lucra impreuna, pe baza unor
interese comune. Acestea au condus la convingerea ca in unele domenii se pot
obtine rezultate mult mai bune la nivel european decat la nivel national. Asa s-a
ajuns la politici comune tuturor statelor membre, elaborate si adoptate de
institutiile comunitare cu aplicabilitate pe intreg teritoriul Uniunii.
Elementele fundamentale referitoare la cateva din aceste domenii ale politicilor
commune europene :
Au existat multe motive pentru crearea unei politici agricole comune: sa ofere,
populatiei in ansamblul ei, o piata alimentara stabila; sa confirme impactul
sectorului agricol al micilor ferme asupra economiei si a politicii regionale, sa
stimuleze schimbarile structurale esentiale care urmeaza sa ofere fermierilor
posibilitatea de a beneficia de pe urma dezvoltarii economice si sociale,
obiectivele politicii agricole comune (PAC) - creterea productivitatii agricole prin
promovarea progresului tehnic si asigurarea dezvoltarii rationale a productiei
precum si utilizarea optima a factorilor de productie, in special a fortei de munca;
- asigurarea unui nivel de viata adecvat pentru populatie;
- stabilizarea pietelor;
- asigurarea disponibilitatii ofertei;
- luarea masurilor pentru ca acestea sa ajunga la consumator cu preturi rezonabile.

PAC a oferit rezultate spectaculoase: Comunitatea a reusit repede sa depaseasca

lipsurile alimentare manifestate in anii '50, atingand un nivel de productie care sa
satisfaca nevoile interne si apoi obtinand surplusuri.
AudiovizualulObiective principale: - constituirea unui spatiu comun al
informatiei, inclusiv adoptarea unor standardecomune;
- promovarea programelor televizate cu problematica europeana, complementare
programelor nationale existente;
Cercetarea si
tehnologia Principalul obiectiv il constituie dezvoltarea unei politici comune in
domenii importante, precum IT, tehnologia telecomunicatiilor si biotehnologie).
scopul:- eliminarii dublarii nejustificate a eforturilor in programele nationale; imbunatatirii eficientei sau reducerea costurilor proiectelor nationale
Altele Cetatenia Uniunii Europene, Cultura, Dezvoltarea , Libera circulatie a
capitalurilor ,Libera circulatie a bunurilor ,Libera circulatie a
persoanelor,serviciilor,Politica externa si de securitate comuna, Turism
44.Perspective de dezvoltare n Zona Euro
Organizaia pentru Cooperare Economic i Dezvoltare (OECD) a prezentat
previziunile economice, care nu sunt deloc mbucurtoare. Astfel, creterea
economic va rmne modest, iar rata omajului se menine pete nivelul de criz,
mai ales n spaiul euro.
Pentru anii urmtori, OECD, club format din 34 de state majoritar bine dezvoltate,
prognozeaz o uoar tendin ascedent a indicelui de cretere economic.
La nivel mondial, creterea economic va evolua de la 3,25 n 2014 la circa 3,75 n
anul 2015, urmnd s ajung chiar la pragul de 4 procente la finele lui 2016.
Marile economii ns vor nregistra creteri mai modeste, chiar sub media
consemnat n deceniul care a precedat criza mondial. Experii OECD sunt
ngrijorai de omajul din zona euro, a crui rat va fi extrem de ridicat n
perioada imediat urmtoare.
Spaiul euro va fi depit la capitolul performan economic de ctre SUA i
Marea Britanie.
Economia mondial Modeste sunt i previziunile referitoare la comerul mondial:
dei s-ar putea nregistra o uoar cretere, aceasta va fi cu mult mai lent dect cea
dinaintea crizei mondiale.
n multe din statele membre ale OECD, inflaia va rmne sub limita asumat,
indicele fiind influenat i de scderea preului la combustibil i alimente.
Presiunile se menin ns asupra economiei mondiale. ntre motivele indentificate
se numr i fluctuaiile puternice pe piaa de capital, lipsa ncrederii n evoluiile
economice viitoare precum i situaia tensionat din sectorul bancar. Experii
organizaiei recomand o stabilizare a bilanurilor bancare.
Teme europenePentru unele state - mai ales din zona euro - OECD identific
pericolul unei stagnrii pe termen lung. n contextul actual, trebuie gsite soluii
pentru a investi, n ciuda deficitelor publice.
Pentru a combate omajul ridicat, OECD susine reducerea impozitelor pentru
patronat i chiar iniierea unor reforme.

45. Locul i rolul UE n economia mondial

Uniunea European se bucur de o larg recunoatere pe plan internaional. Drept
urmare, ea a stabilit i ntreine relaii diplomatice cu peste 130 de state de pe
diverse meridiane ale globului i are statut de observator la ONU, particip la
lucrrile Organizaiei de Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE) i ale
Organizaiei pentru Securitate i Cooperare European (OSCE), n 1990 semnnd
cu alte state europene i nord-americane Carta de la Paris pentru o nou Europ,
care a urmrit sfritul divizrii continentului i al rzboiului rece.
Influena Uniunii Europene pe scena mondial crete ori de cte ori vorbete la
unison n problematica internaional. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu
n acest sens.
n domeniul aprrii, fiecare stat rmne suveran, fie c este membru NATO sau
neutru. Cu toate acestea, statele membre ale Uniunii Europene dezvolt cooperarea
militar n vederea misiunilor de meninere a pcii.
Uniunea European are o influen considerabil n cadrul organizaiilor
internaionale cum ar fi Organizaia Mondial a Comerului (OMC), organismele
specializate ale Organizaiei Naiunilor Unite (ONU), i n cadrul summit-urilor
mondiale pentru mediul nconjurtor i dezvoltare.
Politica extern i de securitate comun (PESC) i politica european de securitate
i aprare (PESA), introduse de Tratatele de la Maastricht (1992), Amsterdam
(1997) i Nisa (2001), definesc principalele obiective ale Uniunii n domeniul
aprrii. Pe aceste premise, Uniunea European i-a dezvoltat cel de-al doilea
pilon, reunind ansamblul sectoarelor politice n care se aplic metodele
interguvernamentale i n care Comisia European i Parlamentul European joac
un rol marginal. Deciziile n acest domeniu sunt luate prin consens, cu toate c
fiecare stat are dreptul de veto.
Contient de importana sa mondial din punct de vedere economic i
comercial,Uniunea European i folosete influena att n interes propriu, ct i n
interesul celorlali.Uniunea promoveaz prosperitatea i sprijin valorile
democratice n lumea ntreag; n acelaitimp, aceasta sprijin consolidarea
stabilitii i bunstrii pentru cetenii din interiorulfrontierelor sale. Integrarea de
noi state membre n UE consolideaz rolul acesteia pe scenainternaional. UE este
cel mai mare partener comercial mondial, dar, n acelai timp, este celmai mare
furnizor de ajutor pentru rile n curs de dezvoltare. Uniunea a creat o politic
externi de securitate proactiv, cu posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare
a crizelor
46. Privire general asupra principalelor realizri ale Uniunii Europene.
Extinderea Uniunii Europene i efectele acesteia.
De ce se extinde UEExtinderea UE este rezultatul hotrrii de a mpri cu alte
state beneficiile obinute de Europa Occidental prin crearea unei zone stabile,
unde rzboiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a ajuta rile vecine
s se dezvolte din punct de vedere economic i democratic, n paralel cu

promovarea stabilitii i securitii.

De ce doresc rile s adere De-a lungul istoriei lor, rile din Europa Central i
de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari, din Est i
Vest. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se gsi n situaia de a fi
libere, dar fr nici un fel de legturi care s le ancoreze ntr-o Europ care se
schimb rapid. Pentru a beneficia de o securitate sporit, aceste state i doreau s
adere att la UE, ct i la NATO.
Etapele extinderii UE n 1951, ase ri Belgia, Germania, Frana, Italia,
Luxemburg i rile de Jos au ntemeiat Comunitatea European a Crbunelui i
Oelului i, ulterior, n 1957, Comunitatea Economic European i Comunitatea
European a Energiei Atomice. Au urmat ase valuri de extindere succesive:
1973 Danemarca, Irlanda i Regatul Unit
1981 Grecia
1986 Spania i Portugalia
1995 Austria, Finlanda i Suedia
2004 Republica Ceh, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia,
Slovenia i Slovacia. A fost o extindere istoric, o reunificare a Europei dup zeci
de ani de separare. La 1 ianuarie 2007, aderarea Romniei i Bulgariei la UE a
ncheiat acest proces istoric.
2013 Croaia
Principalele realizari: Una dintre cele mai importante realizri a fost crearea
monezi unice, Euro- stabilitate pe piaa economic, , prin introducerea acestei
monezi s ncurajat i exportul internaional dar i mai mult s-a eliminat astfel
diferenele din fiecare ar a schimburilor valutare.
O alta mare realizare este pacea- Uniunea a adus pace n Europa tocmai prin acest
concept, de coaliie ntre arile sale, n Uniune rile sunt ca o mare familie; libera
circulaie ;depasirea crizelor; Dupa parerea mea, cea mai mare realizare a Uniuni
Europene este crearea acestei coaliii, pentru ca, de aici au plecat toate reformele i
legile.
47. Realizri i perspective ale relaiilor economice ale Republicii Moldova
cu Uniunea European.
De la iniierea de ctre autoritile Republicii Moldova (RM) a primelor demersuri
n vederea integrrii europene, eforturile acestora au fost apreciate de ctre statele
Uniunii Europene, care ateptau totui pai consecveni. Aceti pai s-au vzut mai
cu seam de la venirea la guvernare a Alianei pentru Integrare European (AIE) n
2009, cnd s-a trecut efectiv de la declaraii la fapte, respectiv la iniierea
reformelor pe care adoptarea parcursului european le presupune. Aceste prime
eforturi ale AIE nu au scpat neobservate, iar numrul statelor membre ale UE care
au decis s sprijine concret Republica Moldova pe acest dru Conducerea
Republicii Moldova ntreine relaii sistematice cu structurile UE i ale statelor
membre. n cadrul acestui dialog n prezent sunt abordate progresele i insuccesele
Guvernului de la Chiinu n implementarea Planului de aciuni privind
liberalizarea regimului de vize pentru cetenii moldoveni, pregtirile pentru
lansarea negocierilor moldo-comunitare privind crearea Zonei de Comer Liber

Aprofundat i Cuprinztor. De asemenea, se efectueaz schimburi de opinii asupra

obiectivelor propuse de Parteneriatul Estic, program din care Moldova face parte,
i asupra soluionrii conflictului nistreanm a crescut exponenial.
1.De la sfritul anului 2009, Republica Moldova a nregistrat progrese n
domeniul democratizrii i reformelor (mai sunt problme n ceea ce privete
reforma justiiei, eradicarea corupiei, asigurarea unui mediu de afaceri funcional
.a.).2.Din grupul celor ase state din Parteneriatul Estic, Republica Moldova are
atitudinea cea mai favorabil fa de UE.
3.Din grupul celor ase state din Parteneriatul Estic, Republica Moldova are
economia cea mai orientat ctre Uniune. Cum circa jumtate din comerul exterior
total al Moldovei se realizeaz cu UE, conform rapoartelor de pres ale Comisiei
Europeane, se poate afirma c Moldova a atins deja un nivel nalt de integrare
comercial cu UE i aceast tendin, conform estimrilor, se va menine i n
viitor. 4 Fiind o ar mic, Republica Moldova poate fi absorbit mai uor de
Uniunea European.
Toate acestea ne permit s sperm c aderarea la UE i integrarea european este o
perspectiv real pentru Republica Moldova. Dar totul depinde de: 1. Seriozitatea
autoritilor moldovene n implementarea reformelor (asigurarea unui nivel de trai
mai nalt pentru populaia rii, eradicarea corupiei din sistemul de justiie i din
administraia de stat) i armonizarea legislaiei naionale cu cea a UE,2. O
conjunctur favorabil n cadrul UE, 3. Soluionarea conflictului nistrean.
48.Participarea Republicii Moldova la cooperarea economica regionala.
Cooperarea regional reprezint o dimensiune important a activitii politicii
externe a Republicii Moldova. Mai mult ca att, de la nceputurile participrii
Republicii Moldova n cadrul procesului de cooperare n Europa de Sud Est a
devenit un suport considerabil pentru politicii de integrare european a Republicii
Moldova. ncepnd cu 2001, dup aderarea la Pactul de Stabilitate pentru Europa
de Sud Est, Republica Moldova a nregistrat un progres considerabil n cadrul
cooperrii regionale n Europa de Sud Est. Republica Moldova s-a implicat activ n
cadrul iniiativelor i proceselor regionale devenind un partener de ncredere n
atingerea obiectivelor regionale. n calitate de obiectiv prioritar al politicii externe,
cooperarea regional a contribuit la dezvoltarea economic i consolidarea
securitii rii, constituind astfel premise importante pentru procesul de integrare
european a Republicii Moldova.
n luna mai 2006 Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline al
Procesului de Cooperare n Europa de Sud Est (SEECP) i deja n 2008 preia
Preedinia SEECP demonstrnd la nivel regional responsabilitate politic i
angajament n avansarea spre alinierea la standardele, valorile i principiile
europene. De asemenea, implicarea activ i participarea cu succes n cadrul
cooperrii regionale au contribuit la preluarea de Republica Moldova a Preediniei
CEFTA (2008 2009), Preediniei MAG RACVIAC (2007 2008), Preediniei
Reelei de Sntate din Europa de Sud-Est (ianuarie iunie 2008) exercitarea
crora vor aduce o valoare adugat nou pentru arhitectura de cooperare n
Europa de Sud- Est.